Adevěrul, august 1930 (Anul 43, nr. 14292-14318)
1930-08-01 / nr. 14292
Politica socială care ne trebue Cu prilejul apariţiei volumului „Asigurările agricole“, a prof. I. Ghiulea Volumul — am putea zice: tratabim aci şi pe care ar trebui să-l elitul — despre „ASIGURĂRILE AGRICOLE'' a profesorului N. Ghiulea apărut de curând, va însemna o dată însemnată în analele sociologiei noastre și în deosebi în doctrinele politicii noastre agrare. Cartea despre care vorbim a profesorului de „politică socială" de la Universitatea din Cluj (un volum de 500 pagini format mare) nu este însă numai o expunere teoretică, ci e un far puternic luminos în domeniul activităţii practice pentru cea mai importantă problemă care trebue să ocupe de acum înainte întreg poporul român: problema muncii agricole, după ce problema proprietăţii agrare a fost mai mult sau mai puţin rezolvată. Marea greşală pe care oamenii noştri de Stat au făcut-o cu prilejul împroprietăririi ţărănimii este că au creiat prin nepriceperea lor — un regim nou economic inferior vechiului regim. Ideea de la care porneşte concepţia politicii sociale a d-lui Ghiulea este că astăzi atât statul cât şi locuitorii acestei ţări, n’ar fi ajuns în criza grozavă în care ne zbatem — şi ale cărei ecouri, adăogăm noi — sunt mişcările subversive şi agitaţiile din Ardeal şi Bucovina — dacă o dată cu împroprietărirea se organiză şi MUNCA AGRICOLA, adică dacă se „dădea ţăranilor putinţa să producă cel puţin tot atât de bine şi tot atât de mult ca mai înainte, să vândă cel puţin tot atât de uşor şi de bine, ca marii proprietari, să se folosească in întregime de bogăţiile ce azi stăpânesc, şi de întreg rezultatul muncii lor. Trebuia prin urmare să fie îndrumaţi, învăţaţi şi la nevoie siliţi ca prin întovărăşire, prin asociaţii ţărăneşti să-şi procure inventarul necesar, vitele de muncă, instrumentele şi maşinile agricole necesare; să-şi procure sămânţa de bună calitate, să folosească sau să înveţe să folosească cele mai înaintate metode de cultură; să-şi vândă cu preţ bun producţia direct consumatorului, să-şi organizeze apărarea vieţii, averii şi a produselor lor, de pagubele întâmplării..." Sunt peste zece ani de la împroprietărire, ţara suferă, toţi sunt nemulţumiţi şi nu ştim ce ne va aduce ziua de mâine... D. prof. Ghiulea nu este însă un pesimist şi afară de critic al stărilor noastre de astăzi este un om de acţiune, şi de aceea tot d-sa ne arată că putem ieşi din starea precară de azi. Mântuirea o vom găsi IN ORGANIZAREA MUNCII AGRICOLE prin crearea vastelor asociaţii MUTUALISTE, aşa cum a procedat de un secol Franţa şi alte ţări agricole. Cum se vor putea organiza mutualităţile româneşti în vederea „Asigurărilor agricole“ ne învaţă profesorul Ghiulea în marele său tratat, despre care vorbească toţi care se interesează de viitorul acestei ţări şi îndeosebi acei care doresc să joace un rol în politica socială a ţării noastre, întreaga doctrină şi — putem zice — propagandă educativă pe care ne-o face d. prof. Ghiulea în tratatul său, e aşezată pe temelia solidă a Solidarismului universal, concepţie economico-filosofică pe care o expune magistral într’o splendidă sinteză din primele capitole ale volumului. Plecând din înălţimile acestei filosofii sociale, d-sa, încet-încet, ne face să luăm contact cu realităţile vieţii noastre naţionale arătându-ne în toate amănunţimile şi cu un bagaj impunător de erudiţie, calamităţile de care e lovită imensa majoritate a poporului muncitor al pământului şi creator al bogăţiilor noastre naţionale. In acelaşi timp în numeroase capitole ne arată şi mijloacele de înlăturare a calamităţilor şi „sinistrelor“. „Mutualitatea se potriveşte mai bine decât orice altă formă de asigurare regimului de mică proprietate, regimului ţărănesc, regimului cooperatist, fiindcă ea înlătură intermediarul în asigurări, aduce asigurarea in sat, face pe ţăran el însuşi să ia parte la organizarea asigurării, îi dă putinţa s’o cunoască, s'o înţeleagă să-i aprecieze foloasele. Mutualitatea câştigă pe ţăran prin simplitatea formelor ei, prin limpezimea operaţiilor ei, prin gospodăria ei economicoasă, prin ieftinătatea ei. Mutualitatea va mulţumi spiritul neîncrezător al ţăranului, prin libertatea de control pe care o oferă asupra operaţiilor ei, asupra declaraţiilor celorlalţi membrii, asupra atitudinii celorlalţi membri faţă de mutualitate şi asigurare, asupra despăgubirilor ce au de primit sinistraţii. Mutualitatea exercită o puternică influenţă asupra maselor ţărăneşti, ea este o minunată şcoală de educaţie morală, socială şi cetăţenească. In mutualitate raporturile sociale se strâng, solidaritatea socială capătă un înţeles concret, viaţa socială, viaţa comună are altă înţelegere şi administrarea vieţii comune interesează pe cât mai mulţi". * Vom mai reveni în curând asupra întregului plan de organizare a mutualităţilor agricole pe care le preconizează eruditul sociolog de la universitatea din Cluj. Scriind rândurile acestea ne gândim la perspectivele splendide ce trasează opera acestui profesor şi pentru o activitate extra universitară a unei studenţimi setoasă de ideal şi de muncă dezinteresată în folosul unui neam: Organizarea mutualităţii româneşti. Va fi ascultat oare glasul acestui animator ? Doctorul Ygrec Accidentul de pe linia ferată Bucureşti-Olteniţa O căruţă sfărâmată de tren.Trei grav răniţi Pe linia ferată Bucureşti s-a întâmplat ori un accident cu urmări destul de grave. O căruţă trasă de doi cai şi condusă de către plugarul Năstase Voicu, în vârstă de 32 ani, din comuna Vasilaţi se înapoia spre casă. In căruţă se mai aflau: femeea Voicu Gr. Costache, de 40 ani, muncitoare, tot din comuna Vasilaţi şi fiica acesteia anume Ioana Gr. Costache, în etate de 15 ani, tot muncitoare, cari se înapoiau de la treeratul fasolei şi cari întâlnindu-1 în drum pe Năstase Voicu, l-au rugat să le ia şi pe ele în căruţă spre a le duce acasă. Cum văzuse bariera deschisă — uitată desigur de pantonier — pe distanţa cuprinsă între Budeşti-Vasilaţi, conducătorul căruţii şi-a continuat drumul, voind să traverseze linia ferată. 0 glumă cu sfârşit tragic PITEŞTI. Luni seara pe la ora 9 şi jumătate soldatul Bucureci Ion din regimentul 4 infanterie care era sentinelă la penitenciarul judeţean, a împuşcat din greşeală pe caporalul Popescu Constantin din acelaş regiment. Glonţul a intrat pe sub faica dreaptă şi i-a eşit prin partea stângă a capului. Canoralul a căzut mort pe loc. La faţa locului au venit d. maior Gogulescu Ion, comandantul pieţii, însoţit de d. lorosoont Ioanid, adjutantul regimentului, care au început o anchetă împreună cu d-nii N. Teodorescu comisar de siguranţă şi C. Vulcan comisar ajutor. Caporalul Popescu trebuia să treacă în inspecţia sentinelelor, şi a început cu soldatul Bucureci. Caporalul s'a gândit să facă o glumă sau a vrut poate să vadă cum reacţionează sentinela dacă ar fi surprinsă. S'a apropiat tiptil şi a luat pe Bucureci în braţe pe la spate. Cum era întuneric, soldata n'a putut bănui că e vorba de canoral şi şi-a întors arma pe sub mână în spre el. Arma s’a descărcat şi astfel nenorocitul imprudent și-a găsit moartea dintr’o glumă. Şedinţa delegaţiei economice a guvernului Fixarea punctului de vedere al României la conferinţa româno-iugoslavă Erî, la ora 6 după amiază, delegaţia economică a guvernului s’a întrunit la ministerul ju de industrie şi comerţ. . . ... Au luat parte dnii miniştri: Mihai Popovici, Ion Mihalache, Virgil Madgearu şi Mihail Manoilescu, precum şi d-nii Lugoşanu, Pompiliu Ioniţescu şi Crişan, subsecretari de stat, şi inginer Cezar Popescu, directorul general al ministerului de industrie şi comerţ. Delegaţia a fixat punctul de vedere al României pe care delegaţia noastră îl va susţine la conferinţa economică româno-iugoslavă, care se deschide azi la Sinaia. MODIFICAREA TARIFELOR CĂILOR FERATE D. Mihail Manoilescu, a continuat apoi expunerea sa asupra proectului de modificare a tarifului pentru transportul mărfurilor pe căile ferate. O parte a acestui tarif și anume acela care va suferi reduceri de taxe, va intra în vigoare pe ziua de 1 August, iar majorările de tarif vor intra în vigoare pe ziua de 1 Septembrie. ★ Ședința s-a ridicat la ora 9. Parastas pentru Clara Maniu CLUJ, 29. Astăzi, de dimineaţă, s’a oficiat la Rădăcini parastasul de un an de la moartea Clarei Maniu. La pioasa ceremonie au participat: d. Iuliu Maniu, surorile d-sale, familiile Romulus Boilă, dep. Ionel Popp, Zaharia Boilă, directorul ziarului „Patria“ şi prefect de Târnava Mare, dr. Al. Aciu, dr. Sima, prefect administrativ precum şi numeroşi alţi demnitari din Cluj şi Bucureşti, cari au ţinut să asiste. ———————«•—— Citiți Adevărul Literar adeverim. 14 IULIE 1789 141 de ani de la marea revoluţie franceză De la corespondentul nostru din Paris A doua zi după dărâmarea Bastiliei, Adunarea Naţională, împotriva căreia guvernul monarhic concentrase mai multe regimente, cu gândul de a o intimida sau chiar de a o dizolva, hotărî să trimeată regelui (Louis al 16-lea) o deputaţiune care să-i ceară înlăturarea miniştrilor şi îndepărtarea trupelor. Mirabeau, adresându-se membrilor deputaţiunii, le ţinu următorul limbaj: „Să spuneţi regelui că hoardele străine (armatele europene de pe vremea aceea erau compuse mai ales din mercenari străini; nu erau armate naţionale; cea mai mare parte din soldaţii aduşi de Louis al 16-lea în contra Adunării Naţionale erau elveţieni şi germani. Nota noastră cari ne împresoară au fost vizitate ori de prinţi şi de prinţese, de favoriţi şi de favorite, cari le-au dat cadouri şi le-au spus vorbe bune. Să-i spuneţi că sateliţii aceştia străini, îndopaţi de aur şi de vin, au prezis toată noaptea, în cântecele lor sacrilege, aservirea Franţei şi distrugerea Adunării Naţionale". îndrăzneala acestui limbaj pune cel mai bine în lumină situaţia. La 15 iulie 1789, Louis al 16-lea era încă rege absolut. Dar, autoritatea şi puterea absolutismului erau pe sfârşite. Cu o zi înainte poporul luase Bastilia. Adunarea Naţională avea forţă la spate. Mirabeau putea vorbi de sus. ADUNAREA NAŢIONALĂ In Iunie 1789, o lună înainte de căderea Bastiliei, regele voise să dizolve Adunarea. Dar nu putu. Instrucţiunile lui nu se executau de loc sau se executau prost. Un istoric francez, d. A. Mathieu, spune („La revolution Francaise”, volumul I) că ostilitatea în contra absolutismului, — sau a dictaturii, cum am zice azi, — era aşa de mare, încât nici măcar strigătorii publici, însărcinaţi să anunţe în străzi ordonanţele regale, nu mai voiau să-şi îndeplinească funcţia. („Les humbles creurs publics, eux-mêmes, refusérent de les proclamer dans les rues”). Statele generale întrunite la 5 Mai 1789 nu mai fuseseră convocate din 1614 — se arătară nesubordonate de la primele lor manifestări. Louis al 16-lea hotărâse ca cele trei ordine cari constituiau Statele, adică ordinul nobilimii, ordinul clerului și ordinul lui „Tiers Etat” sau al burgheziei, să nu delibereze în comun şi să nu ia deciziuni împreună. Scopul era ca, prin separarea ordinelor feudale, aristocraţia şi Biserica, de „Tiers Etat”, să se poată menţine mai bine privilegiile senioriale şi regimul absolutist. Dar, deputaţii din „Tiers Etat”, adică ai burgheziei, nu voiră să ţie seama de dispoziţiile categorice ale Au fost surprinşi Insă p. Hui, fS** trenul personal Olteniţa-Bucureşti, care mergea în plină viteză şi a cărui locomotivă, lovind căruţa, a sfărâmat-o complect, omorând ambii cai. Cei ce se aflau în căruţă au fost asvârliţi la mare distanţă. In urma accidentului Năstase Voicu s’a ales cu răni pe tot corpul. Femeea Voicu Gr. Costache are răni pecorp şi la cap. Fata Ioana Gr. Costache, a fost cea mai grav rănită, având contuziuni interne şi fractura ambelor picioare. Cu acelaş tren toţi trei răniţii au fost aduşi în Capitală, la postul de ajutor al gării de Nord, de unde cu ambulanţele „Salvării“ au fost transportaţi de către internii Aurel Gheorghiu şi Grigore Prie la spitalul Colentina, puterea pentru ei. Cu de la sine putere, ei se declarară Adunare Naţională şi constituantă şi sumară pe reprezentanţii nobilimii şi ai clerului să nu se retragă pentru a delibera aparte, ci să rămâie împreună. Fiind mai numeroşi decât deputaţiiaristocraţiei şi ai Bisericii la un loc erau siguri de majoritate. Regele, indignat, dădu ordin să se închidă sala în care Statele generale, transformate în Adunarea Naţională, ţineau şedinţe. „Tiers Etat“ se întruni atunci într’o altă sală şi când trimisul autorităţilor vorbi de ordinul suveranului de a nu se ţinea şedinţă, preşedintele răspunse (23 iunie 1789) că „naţiunea adunată nu primeşte ordine de la nimeni", iar Mirabeau pronunţă celebra lui apostrofă: „Spune acelora cari te-au trimis că suntem aci prin voinţa poporului şi că nu vom părăsi locurile noastre decât prin forţa baionetelor. Baionetele nu mai aveau forţă, căci atunci când, din porunca regelui, soldaţii se prezentară în sală pentru a împiedica şedinţa, deputaţii nobili de faţă scoaseră săbiile. Comandantul, văzând că are împotriva lui duci, conţi şi marchizi, se retrase. Nimeni nu mai asculta de ordine. După două săptămâni, la 14 iulie, poporul, înarmat, dărâmă Bastilia. Revoluţia era pe cale de înfăptuire, UN CITAT DIN VOLTAIRE O parte a aristocraţiei mergea cu „Tiers Etat“ şi cerea, ca şi acesta, o monarhie constituţională. Era partea liberală şi inteligentă a nobilimii, aceea care înţelesese că trebue să sacrifice un procent din privilegiile feudale ale clasei, pentru a salva restul şi a putea aştepta timpuri mai bune. Burghezia, care adunase în comerţ şi industrie averi enorme şi care voia să ia in mână conducerea statului, avea interes ca organizaţia feudală să dispară cât mai repede şi ca monarhia să înceteze de a fi absolutistă. Burghezia franceză era de mult conştientă de rolul şi de importanţa ei socială. Cu 60 de ani înainte de revoluţie, Voltaire, exprimând felul de a vedea şi de a simţi al lui „Tiers Etat“, în contradicţie cu interesele şi prejudecăţile nobilimii feudale, spusese în Scrisori filozofice (operă apărută în 1734) : „In Anglia, fratele mai mic al celor mai mari familii aristocratice nu dispreţueşte negoţul. Milord Townshed, ministru de stat, are un frate care se mulţumeşte să fie comerciant in City. Pe vremea când Milord Oxford guverna Anglia, fratele lui făcea comerţ la Alep. ,„..In Franţa e marchiz cine vrea. Oricine vine la Paris din fundul provinciei lui cu parale de cheltuit şi cu un nume mnic sau mniile poate să spue: „Un om ca mine, un om de calitatea mea“ şi să dispreţuiască în mod suveran pe negustori. „...Nu ştiu cine este mai util statului: seniorul bine pudrat care cunoaşte ora când se scoală şi când se culcă regele, care î şi dă aere de mărire jucând în realitate rolul unui sclav în anticamera unui ministru sau negustorul care-şi îmbogăţeşte ţara, care dă din cabinetul lui ordine la Surat (oraş indian, pe atunci important centru comercial, azi decăzut. Nota noastră) sau la Cairo şi contribue la fericirea lumii". MARILE PRINCIPII Aşadar, încă de la începutul veacului al 18-lea, aceia cari ţineau de „Tiers Etat“ : comercianţi bogaţi, financiari, intelectuali şi scriitori, considerau burghezia drept clasa cea mai utilă. Ordinele financiare şi comenzile pe care negustorii din Paris şi Londra le dădeau în Indii şi în Egipt, îl minunau pe Voltaire care, reflectând asupra fenomenului, spunea că acesta este de natură să contribue la fericirea omenirii. Clasa de mijloc era în plină ascensiune. Ea nu putea să suporte nici restricţiunile feudale, nici arbitrariul şi abuzurile absolutismului. Voia să guverneze. Dar, în 1789, n’ar fi fost în stare să învingă singură aristocraţia şi Curtea. Alianţa temporară cu o parte a nobilimii n’ar fi putut nici dânsa să-i dea victoria. Pentru a birui, îi trebuia o forţă revoluţionară capabilă să sfarme orice împotrivire. O găsi în popor, adică în burghezia mică, în lucrători (pe atunci încă nu prea numeroşi; industrializarea abia începea), în meşteşugari şi în ţărani. Burghezia şi poporul erau convinşi că distrugerea tiraniei şi introducerea libertăţilor vor vindeca Franţa de toate relele. Cei de jos mai ales şi şefii lor, iacobinii de extremă-stângă, Marat, Robespierre, St. Just şi alţii, credeau că marile principii, adică Drepturile Omului, libertatea presei şi de gândire, Constituţia şi Parlamentul, etc., sunt singurele mijloace cari pot face ca să domnească pe pământ binele şi virtutea şi cari pot creia condiţiile necesare pentru ca oamenii să fie îndestulaţi şi fericiţi. Iacobinii de extremă-stângă sau „montagnarzii“ (porecliţi astfel fiindcă în sala Convenţiunii ocupau locurile cele mai înalte) nu aveau un program social clar. Ei simpatizau cu poporul, cu„nenorociţii“, cum îi numea Robespierre, cu meşteşugarii, lucrătorii, ţăranii, dar nu erau pentru desfiinţarea proprietăţii private. Proletariatul sau „le quatriernentat“ abia se anunţa ca un factor conştient şi organizat în luptele politice şi sociale. Vom continua. .. % Situaţia gravă în China Comuniştii ocupă localităţi şi masacrează populaţia LONDRA, 29 (Rador). Informaţii oficiale, din sursă străină, anunţă că primejdia comunistă în China devine alarmantă. Trupele comuniste rebele ar fi capturat oraşul Nanchang, în provincia Kiangsi, iar un efectiv de 10.000 oameni, bine disciplinaţi şi echipaţi atacă oraşul Changsa, în provincia Hunan, după ce în două bătălii, au învins trupele guvernamentale naţionaliste. Canotierele americane şi britanice au evacuat ori pe supuşii străini din Changsa. Guvernul naţionalist din Nanking mobilizează toate forţele pentru a rezista asaltului comunist. COLONIŞTII AU JEFUIT ŞI MASACRAT POPULAŢIA LONDRA, 29 (Rador). — Din Shangai se telegrafiază că trupele comuniste au intrat aseară în oraşul Changsa, după ce garnizoana revoltată părăsise oraşul. Comuniştii au jefuit şi masacrat întreaga populaţie. Străinii au putut fi evacuaţi la timp de o canonieră britanică şi transportaţi la Yochov. Armata roşie a prins totuşi un misionar italian. Deasemenea nu se ştie nimic despre soarta soţiei unui misionar britanic. Comuniştii au ocupat de asemenea oraşul Yekiokov, pe fluviul Han. DISTRUGEREA EDIFICIILOR PUBLICE LONDRA, 29. (Rador). — Trupele roşii au distrus la Changsa toate edificiile guvernamentala. Archivele autorităţilor au fost arse. Deasemenea au distrus birourile poştei, poliţiei şi marilor întreprinderi. Bunurile străinilor au fost devastate. După ştiri neconfirmate până acum, trupele comuniste ar fi devastat şi localurile consulatelor. Wan-Cun-Wei, fostul preşedinte al partidului naţionalist „Kuomintang", înlăturat de curând de la conducere, a sosit eri la Peking şi a luat şefia coaliţiei de la Nord împotriva guvernului naţionalist din Nanking. UN FUGAR ÎMPUŞCAT CHIŞINĂU 89. — In noaptea de 27 Iulie grănicerii de la punctul Capul Bâcului din judeţul Tighina, observând pe un individ care vroia să treacă în tot Nistrul în Rusia, l-au somat să stea. Cum individul nu s’a executat, grănicerii au tras o salvă de focuri asupra lui și l-au împușcat. Cadavrul a fost pescuit, dar nu i s’a putut stabili identitatea. Două trenuri petrolifere se ciocnesc lângă Medgidia 4 morţi şi 2 grav răniţi.Girculaţia întreruptă CONSTANŢA, 29. — Azi dimineaţă la ora 3,25 s-a întâmplat un groaznic accident de cale ferată între staţiile Dorobanţu şi Medgidia.. Trenul petrolifer 9S29 a plecat din Constanţa* Port la ora 1,50. Garnitura era compusă din 35 de cisterne goale şi urmau să fie dirijate pe Valea Prahovei 1% societăţile petrolifere. La ora 3,20 trenul a sosit în staţia Dorobanţu, unde a fost primit de către acarul Gh. Mătase. In acelaş timp s-a dat drumul din Medgidia trenului petrolifer No. 8918 care venia spre Constanţa la descărcare. . __ . Impiegatul de mişcare Gheorghe Brăteanu, căruia i se atribuie răspunderea acestei nenorociri, dormea în acel moment şi a lăsat un loc Pscarul Mătase. Acesta din urmă a dat drumul trenului No. 9829 pe aceiaşi linie pe care se anunţase din Medgidia sosirea celuilalt tren. CIOCNIREA In dreptul cantonului No. 145, la o depărtare de doi kilometri jumătate de staţia Dorobanţu, înspre Medgidia, trenurile s’au întâlnit pe aceiaşi linie, în plină viteză. Ciocnirea a fost violentă, locomotivele s’au încălecat una pe alta. Cazanul dela locomotiva trenului 9929 a făcut explozie, iar majoritatea vagoanelor trenului 8918 au fost sfărâmate, scurgându-se pe linie conţinutul lor. Au sosit imediat ajutoare din staţia Medgidia şi s’a procedat la căutarea victimelor. Au fost găsiţi morţi, sub sfărâmături, frânării Neculaie Neagu, Aolia Florea, Ion Mitran şi şeful trenului 9829 Stănilă R. Enache. Au fost răniţi grav mecanicul George Scorpov şi focarul Olteanu Nicolae, care au fost opăriţi de apa clocotită ce a ţâşnit din cazane. La faţa locului au sosit azi dimineaţă , prim procuror Moiseanu şi comisarul Ghiţă Dobrescu. Din cercetările făcute până acum rezultă culpabilitatea complectă a Impiegatului Gheorghe Brăteanu din staţia Dorobanţu, care îşi justifică neglijenţa prin faptul că era nedormit de 48 de ore. Linia fiind stricată pe o mare întindere, circulaţia trenurilor de la şi spre Constanţa a fost întreruptă. Acceleratul de ora 19 n’a mai plecat astăseară spre Bucureşti. Se lucrează, la repararea liniei şi e probabil că până la noapte circulaţia va putea fi reluată, deocamdată prin transbordare. Impiegatul Brăteanu Îngrozit de ceea ce s’a Întâmplat, pare a fi inebunit, dacă nu cumva e la mijloc vre-o simulare. Impiegatul Brăteanu şi acarul Mătase au fost arestaţi Cercetările continuă. Participaţi şi Dvs. la marile excursiuni organizate de revista 1) Trei săptămâni în Italia (5—24 Sept.) Lei 23.500. 2) Trei săptămâni Înconjurul Europei (6—25 Sept.) cu oprire de 10 zile la Paris, Lei 27.000. In aceste sume se cuprind ABSOLUT toate cheltuelile, până la ultimul bacşiş : hoteluri de lux, restaurant de primul rang, vagon restaurant şi vagon special cu paturi, nenumărate excursii cu automobile de lux, intrările la muzee şi la localurile de distracţie, etc. Cereţi prospectul la administraţia ziarului nostru şi vi se va trimite gratuit. înscrieri se primesc numai până la 15 la Manez, _____urrv " . D. Manoilescu despre memoriul său Intrebându-l pe d. Mihail Manoilescu, ministrul Comunicaţiilor, dacă a luat cunoştinţă de aprecierile „Universului” şi „independenţei române” asupra memoriului său referitor la criza din agricultură, d-sa ne-a răspuns : „L’Indépendance Roumaine" şi „Universul“ par a-şi face o specialitate din a interpreta tendenţios orice măsuri de înbunătăţire economică şi denaturând de la început orice propuneri ce se pot aduce pentru remedierea situaţiei economice a ţării. Cele două gazete vorbesc de „situaţii bancrutare“ şi de „tentative abominabile“ pornind de la un fals patent şi anume pretinzând că aş fi recomandat o consolidare forţată a datoriilor agricultorilor. Adevărul este că, in studiul pe care l-am alcătuit împreună cu un tânăr specialist d. Mircea Pienescu, nu am vorbit niciodată de o consolidare forţată ci numai de o conversiune benevolă, titlurile, a căror emisiune am preconizat-o, urmând să fie oferite spre acceptare actualilor creditori. E destul să citez din acest studiu: „Prima condiţie pe care trebue s’o avem in vedere este, desigur, posibilitatea de plasare sau, mai precis garanţia că titlul ce se emite VA FI PRIMIT de creditor în schimbul datoriilor ce se transferă“. Şi mai departe: „Am spus că preocuparea principală este că aceste titluri să fie acceptate. De aceia ele vor trebui să fie emise în condiţiunî convenabile pieţii". De altfel, tot studiul nostru este dominat de la un capăt la celalt, numai de ideia de a creia un titlu de conversiune, care să poată fi acceptat liber de către instituţiile de credit în locul creanţelor pe care acestea le au asupra agricultorilor. Unde este atunci consolidarea „forţată" de care vorbesc cu rea credinţă cele două gazete? Oare, în ţara aceasta, nici o intenţiune oricât de bună şi nici un pas, oricât de folositor marilor masse ale producătorilor noştri, nu poate fi scutit de vrăjmăşia adversarilor politici? Dar cele două ziare nu se opresc aici. Ele merg până acolo. Încât imi atribue că aş fi lăsat să se răspândească zvonuri sinistre relative la stabilizarea monetară. Nu mă cobor până la a le desminţi. Ar fi o aberaţie să se creadă că un membru al guvernului ar putea vreodată să pue în circulaţie astfel de zvonuri. Dar faptul de a face astfel de insinuări caracterizează îndeajuns mentalitatea unei lumi, pe care nu știm ce minune morală ar putea-o vreodată schimba." ■ a I EXPORTUL SPIRTULUI In ce condiţiuni se poate face exportul, Ministerul de finanţe a dispus către vămi următoarele: „Spirtul rafinat de toate felurile, destinat exportului, trebuie să aibă o tărie minimă de 95 grade, (art. 141). Aceasta se va vedea din autorizaţia dată de minister. Autorizaţia de export se va libera de către ministerul de finanţe în urma declaraţiei făcută de către Oficiul central de export ce va lua fiinţă în termenul de trei luni de zile de la data publicării legii de faţă (art. 149 şi 150). Autorizaţiunea de export ce se va elibera va indica neapărat cantitatea de spirt ce se exportă, exprimată în litri, tăria lui în grade, fabrica de unde provine, precum și punctul vamal pe unde urmează să se efectueze acest export (art. 150). Vasele sau butoaiele cari se exportă trebuiesc să fie închise și sigilate la pornirea din fabrică. Constatarea cantităţii şi a tăriei pentru spiritul destinat exportului se va face la vama de ieşire în prezenţa şefului de vamă, a taxatorului însărcinat cu această operaţiune şi a asistentului său, a şefului de gară, precum şi a reprezentantului poliţienesc al vămii. Constatările făcute se vor înscrie intr’un proces verbal ce se va dresa de cei prezenţi menţionaţi mai sus, şi întocmi în două exemplare, dintre care unul va fi oprit la vamă, iar al doilea se va înainta direcţiei contribuţiilor din ministerul de finanţe. Orice nepotrivire semnalată, contrarie autorizaţiunei date, va fi raportată imediat ministerului (Serv. Tarifelor, Direcţia Vămilor) In cazul când între cantităţile de spirt scoase din depozit (fabrică) şi cele ajunse la vama de ieşire, se constată diferenţă in minus, această diferenţă va fi impusă la plata taxelor de consumaţie întreită în sarcina fabricantului expeditor (art. 95). Se vor întocmi lunar tablouri de cantităţile de spirt ce se exportă, tăria şi numele fabricantului de unde provin spirtul exportat, tablouri ce se vor înainta ministerului de finanţe”. Importul articolelor de faianţă S-a constatat că, la importul articolelor de faianţă şi porţelan, ce sosesc vărsate în vagoane, greutăţile înscrise în facturi, nu sunt în toate cazurile cele reale, şi cu ocaziunea vămuirii, paiele şi scândurile amibalaj, ce se scad pentru a stabili greutatea netto reală a mărfii, ajung până la procentul de 11% din greutatea brutto, care este foarte disproporţionat pe când în cazurile normale acest procent variază între 4-6%. Pentru ca statul să nu fie prejudiciat cu ocaziunea importului acestor mărfuri, s’a dispus că ,pe viitor, la asemenea operaţiuni se va scădea ca greutate a ambalajului (paiele şi scândurile din vagon) procentul de 5% din greutatea brutto prevăzută în facturi şi frachte, pentru stabilirea greutăţii netto reală a mărfii. Atunci când se vor ivi nemulţumiri, se va permite cântărirea mărfii cu primul ambalaj, conform legii tarelor. Pag. 3-a SBORUL DIRIJABILULUI „R. 100“ El va trece Oceanul în 60 de ore LONDRA, 29, (Danub).— Dirijabilul „R. 100“, cel mai mare dirijabil al lumei, a părăsit azi dimineaţă la orele 3 şi 45 aerodromul din Cardongton pentru a întreprinde sborul transoceanic spre Canada. Manevrele de plecare s’au făcut in cea mai mare ordine şi dirijabilul a pornit imediat în direcţiunea nordului Irlandei. In câteva minute aeronava a dispărut la orizont. Cu toată ora matinală o mulţime imenst se strânsese la aerodrom pentru a asista la plecarea lui „R. 100“. Acest dirijabil se găseşte sub comanda maiorului Scott care, in 1919 a făcut sborul transoceanic cu „R. 34“. Pentru raidul actual, dirijabilul nu are decât un număr limitat de pasageri pe bord. Motoarele lui desvoltă o putere de 3200 de cai și pot produce o viteză medie de 83 de mile pe oră. PLECAREA DIRIJABILULUI LONDRA, 29. (Rador). — Dirijabilul „R. 100“ a plecat azi dimineaţă într’un sbor de experienţă spre America, transportând un echipagiu de şase ofiţeri şi 32 oameni şi şase pasageri. Condiţiunile atmosferice sunt favorabile, dar depresiunea profundă semnalată la vest de insulele Hibride, va sili aeronava să se îndrepte mult spre nord, după ce va fi atins coasta Irlandei. Dirijabilul va sosi la St. Hubert, aerodromul oraşului Montreal. Vineri, în primele ore ale dimineţii Pe bordul dirijabilului se află şi maiorul Scott, care comandase aeronava „R. 34" în dubla traversare a Atlanticului in 1919. Doi membri din echipagiul actual întovărășiseră și atunci pe maiorul Scott. Patrusprezece membri ai echipagiului fac pentru intâia oară un sbor mai îndelungat. In această călătorie, dirijabilul se va călăuzi cu ajutorul informaţiunilor meteorologice transmise prin „Faltograf". Dirijabilul este prevăzut cu aparate de transmisiune radio-telegrafică şî radiofonică şi cu aparate de recepţie pe unde scurte şi lung. Un mesagiu primit de ministerul aeronauticei la ora 12 şi 34 anunţa că „R. 100“ a trecut de Mull of Kinty și că pe bord totul e bine. Arestarea unui oficiant de la poştă Direcţia presei de la preşedinţia consiliului, ne trimite următoarele: In ziarul „Cuvântul“ No. 1893 din 30 iulie a. c. a apărut pe pag. 4, informaţia „O descoperire senzaţională la Poştă” de unde ar fi dispărut hărţile circuitelor telegrafice şi telefonice din ţară. Dăm cea mai formală desminţire acestei ştiri de domeniul imaginaţiei. Nu s’a sustras nici o hartă, insă oficiantul stagiar Stancea Stanciu, dovedit ca intermediar de corespondenţă între „Central Comunist“ din Berln cu un curier comunist din Bucureşti, a fost arestat, suspendat din serviciu şi trimis în judecată instanţelor represive. «—— ■ I ■■ ii ■——^— r ■ ■ — Tratatul turco-sovietic MOSCOVA 29, (Danube). — Eri a avut loc la ministerul de Externe, cu mare pompă, ratificarea tratatului de amiciţie încheiat anul trecut la Ancara intre Rusia sovietică şi republica turcă. Prelungirea finiei Constanţa-Tehirghiol In urma unei conferinţe ce a avut loc alaltăeri seară între d. Mihail Manoilescu, ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, şi d. Stan Vidrighin, directorul general al căilor ferate, s’a hotărât începerea lucrărilor preliminnrii — studii și măsurători pe teren — pentru prelungrea liniei ferate Constanța-Tekirghiol până la Mamaia, prin Tekirghiol-Sat. Ajutoare pentru greviştii din Lille LILLE, 29 (Rador). — Consiliul comunal din Lille a decis ori, după propunerea primarului, să acorda un fond de un milion franci, pentru distribuirea de ajutoare familiilor nevoiaşe ale lucrătorilor, ale căror corporaţiuni sunt în grevă.