Adevěrul, august 1930 (Anul 43, nr. 14292-14318)

1930-08-01 / nr. 14292

Politica socială care ne trebue Cu prilejul apariţiei volumului „Asigurările agricole“, a prof. I. Ghiulea Volumul — am putea zice: trata­­bim aci şi pe care ar trebui să-l el­itul — despre „ASIGURĂRILE AGRI­COLE'' a profesorului N. Ghiulea a­­părut de curând, va însemna o dată însemnată în analele sociologiei noastre și în deosebi în doctrinele politicii noastre agrare. Cartea des­pre care vorbim a profesorului de „politică socială" de la Universita­tea din Cluj (un volum de 500 pa­gini format mare) nu este însă nu­mai o expunere teoretică, ci e un far puternic luminos în domeniul activităţii practice pentru cea mai importantă problemă care trebue să ocupe de acum înainte întreg po­porul român: problema muncii agri­cole, după ce problema proprietăţii agrare a fost mai mult sau mai pu­ţin rezolvată. Marea greşală pe care oamenii noş­tri de Stat au făcut-o cu prilejul împroprietăririi ţărănimii este că au creiat prin nepriceperea lor — un regim nou economic inferior vechiu­lui regim. Ideea de la care porneşte concepţia politicii sociale a d-lui Ghiulea este că astăzi atât statul cât şi locuitorii acestei ţări, n’ar fi a­­juns în criza grozavă în care ne zbatem — şi ale cărei ecouri, adăo­­găm noi — sunt mişcările subversi­ve şi agitaţiile din Ardeal şi Bucovi­na — dacă o dată cu împroprietări­rea se organiză şi MUNCA AGRI­COLA, adică dacă se „dădea ţărani­lor putinţa să producă cel puţin tot atât de bine şi tot atât de mult ca mai înainte, să vândă cel puţin tot atât de uşor şi de bine, ca marii pro­prietari, să se folosească in întregi­me de bogăţiile ce azi stăpânesc, şi de întreg rezultatul muncii lor. Trebuia prin urmare să fie îndru­maţi, învăţaţi şi la nevoie siliţi ca prin întovărăşire, prin asociaţii ţă­răneşti să-şi procure inventarul ne­cesar, vitele de muncă, instrumente­le şi maşinile agricole necesare; să-şi procure sămânţa de bună calitate, să folosească sau să înveţe să foloseas­că cele mai înaintate metode de cul­tură; să-şi vândă cu preţ bun pro­ducţia direct consumatorului, să-şi organizeze apărarea vieţii, averii şi a produselor lor, de pagubele întâm­plării..." Sunt peste zece ani de la împro­prietărire, ţara suferă, toţi sunt ne­mulţumiţi şi nu ştim ce ne va aduce ziua de mâine... D. prof. Ghiulea nu este însă un pesimist şi afară de critic al stărilor noastre de astăzi este un om de acţi­une, şi de aceea tot d-sa ne arată că putem ieşi din starea precară de azi. Mântuirea o vom găsi IN ORGANI­ZAREA MUNCII AGRICOLE prin crearea vastelor asociaţii MUTUA­­LISTE, aşa cum a procedat de un se­col Franţa şi alte ţări agricole. Cum se vor putea organiza mutualităţile româneşti în vederea „Asigurărilor agricole“ ne învaţă profesorul Ghiulea în marele său tratat, despre care vor­bească toţi care se interesează de vii­torul acestei ţări şi în­deosebi acei care doresc să joace un rol în politi­ca socială a ţării noastre, întreaga doctrină şi — putem zi­ce — propagandă educativă pe care ne-o face d. prof. Ghiulea în tratatul său, e aşezată pe temelia solidă a Solidarismului universal, concepţie economico-filosofică pe care o expu­ne magistral într’o splendidă sinteză din primele capitole ale volumului. Plecând din înălţimile acestei filo­sofii sociale, d-sa, încet-încet, ne face să luăm contact cu realităţile vieţii noastre naţionale arătându-ne în toate amănunţimile şi cu un bagaj impunător de erudiţie, calamităţile de care e lovită imensa majoritate a poporului muncitor al pământului şi creator al bogăţiilor noastre naţio­nale. In acelaşi timp în numeroase capitole ne arată şi mijloacele de în­lăturare a calamităţilor şi „sinistre­lor“. „Mutualitatea se potriveşte mai bi­ne decât ori­ce altă formă de asigu­rare regimului de mică proprietate, regimului ţărănesc, regimului coope­ratist, fiindcă ea înlătură interme­diarul în asigurări, aduce asigura­rea in sat, face pe ţăran el însuşi să ia parte la organizarea asigurării, îi dă putinţa s’o cunoască, s'o înţeleagă să-i aprecieze foloasele. Mutualitatea câştigă pe ţăran prin simplitatea formelor ei, prin limpezimea operaţii­lor ei, prin gospodăria ei economi­coasă, prin ieftinătatea ei. Mutuali­­tatea va mulţumi spiritul neîncreză­tor al ţăranului, prin libertatea de control pe care o oferă asupra opera­ţiilor ei, asupra declaraţiilor celor­lalţi membrii, asupra atitudinii ce­lorlalţi membri faţă de mutualitate şi asigurare, asupra despăgubirilor ce au de primit sinistraţii. Mutualitatea exercită o puternică influenţă asupra maselor ţărăneşti, ea este o minunată şcoală de educa­ţie morală, socială şi cetăţenească. In mutualitate raporturile sociale se strâng, solidaritatea socială capătă un înţeles concret, viaţa socială, via­ţa comună are altă înţelegere şi ad­ministrarea vieţii comune interesea­ză pe cât mai mulţi". * Vom mai reveni în curând asupra întregului plan de organizare a mu­­tualităţilor agricole pe care le pre­conizează eruditul sociolog de la u­­niversitatea din Cluj. Scriind rândurile acestea ne gân­dim la perspectivele splendide ce trasează opera acestui profesor şi pentru o activitate extra universita­ră a unei studenţimi setoasă de ideal şi de muncă dezinteresată în folosul unui neam: Organizarea mutualităţii româ­neşti. Va fi ascultat oare glasul acestui animator ? Doctorul Ygrec Accidentul de pe linia ferată Bucureşti-Olteniţa O căruţă sfărâmată de tren.­Trei grav răniţi Pe linia ferată Bucureşti s-a întâm­plat ori un accident cu urmări destul de grave. O căruţă trasă de doi cai şi condu­să de către plugarul Năstase Voicu, în vârstă de 32 ani, din comuna Va­­silaţi se înapoia spre casă. In căru­ţă se mai aflau: femeea Voicu Gr. Costache, de 40 ani, muncitoare, tot din comuna Vasilaţi şi fiica aceste­ia anume Ioana Gr. Costache, în eta­te de 15 ani, tot muncitoare, cari se înapoiau de la treeratul fasolei şi cari întâlnindu-1 în drum pe Năstase Voicu, l-au rugat să le ia şi pe ele în căruţă spre a le duce acasă. Cum văzuse bariera deschisă — ui­tată de­sigur de pantonier — pe dis­tanţa cuprinsă între Budeşti-Vasi­­laţi, conducătorul căruţii şi-a conti­nuat drumul, voind să traverseze linia ferată. 0 glumă cu sfârşit tragic PITEŞTI.­­ Luni seara pe la ora 9 şi jumătate soldatul Bucureci Ion din regimentul 4 infanterie care era sentinelă la penitenciarul judeţean, a împuşcat din greşeală pe capora­lul Popescu Constantin din acelaş regiment. Glonţul a intrat pe sub fai­ca dreaptă şi i-a eşit prin partea stângă a capului. Canoralul a căzut mort pe loc. La faţa locului au venit d. maior Gogulescu Ion, comandan­tul pieţii, însoţit de d. lorosoont Ioanid, adjutantul regimentului, care au început o anchetă împreună cu d-nii N. Teodorescu comisar de si­guranţă şi C. Vulcan comisar aju­tor. Caporalul Popescu trebuia să trea­că în inspecţia sentinelelor, şi a înce­put cu soldatul Bucureci. Caporalul s'a gândit să facă o glumă sau a vrut poate să vadă cum reacţionea­ză sentinela dacă ar fi surprinsă. S'a apropiat tiptil şi a luat pe Bucu­reci în braţe pe la spate. Cum era întuneric, soldata n'a putut bănui că e vorba de canoral şi şi-a întors arma pe sub mână în spre el. Arma s’a descărcat şi astfel nenorocitul imprudent și-a găsit moartea din­­tr’o glumă. Şedinţa delegaţiei economice a guvernului Fixarea punctului de vedere al României la conferinţa româno-iugoslavă Erî, la ora 6 după amiază, dele­gaţia­ economică a guvernului s’a întrunit la ministerul ju de industrie şi comerţ. . . ... Au luat parte d­nii miniştri: Mi­­hai Popovici, Ion Mihalache, Virgil Madgearu şi Mihail Manoilescu, precum şi d-nii Lugoşanu, Pompi­­liu Ioniţescu şi Crişan, subsecretari de stat, şi inginer Cezar Popescu, directorul general al ministerului de industrie şi comerţ. Delegaţia a fixat punctul de ve­dere al României pe care delegaţia noastră îl va susţine la conferinţa economică româno-iugoslavă, care se deschide azi la Sinaia. MODIFICAREA TARIFELOR CĂILOR FERATE D. Mihail Manoilescu, a continuat apoi expunerea sa asupra proectu­­lui de modificare a tarifului pentru transportul mărfurilor pe căile fe­rate. O parte a acestui tarif și anume acela care va suferi reduceri de taxe, va intra în vigoare pe ziua de 1 August, iar majorările de tarif vor intra în vigoare pe ziua de 1 Septembrie. ★ Ședința s-a ridicat la ora 9. Parastas pentru Clara Maniu CLUJ, 29.­­ Astăzi, de dimineaţă, s’a oficiat la Rădăcini parastasul de un an de la moartea Clarei Maniu. La pioasa ceremonie au participat: d. Iuliu Maniu, surorile d-sale, fami­liile Romulus Boilă, dep. Ionel Popp, Zaharia Boilă, directorul ziarului „Patria“ şi prefect de Târnava Mare, dr. Al. Aciu, dr. Sima, prefect ad­ministrativ precum şi numeroşi alţi demnitari din Cluj şi Bucureşti, cari au ţinut să asiste. ———————«•—— Citiți Adevărul Literar adeverim. 14 IULIE 1789 141 de ani de la marea revoluţie franceză De la corespondentul nostru din Paris A doua zi după dărâmarea Basti­­liei, Adunarea Naţională, împotriva căreia guvernul monarhic concen­trase mai multe regimente, cu gân­dul de a o intimida sau chiar de a o dizolva, hotărî să trimeată rege­lui (Louis al 16-lea) o deputaţiune care să-i ceară înlăturarea miniştri­lor şi îndepărtarea trupelor. Mira­­beau, adresându-se membrilor de­­putaţiunii, le ţinu următorul limbaj: „Să spuneţi regelui că hoardele străine (armatele europene de pe vremea aceea erau compuse mai a­­les din mercenari străini; nu erau armate naţionale; cea mai mare parte din soldaţii aduşi de Louis al 16-lea în contra Adunării Naţionale erau elveţieni şi germani. Nota noastră­ cari ne împresoară au fost vizitate ori de prinţi şi de prinţese, de favoriţi şi de favorite, cari le-au dat cadouri şi le-au spus vorbe bune. Să-i spuneţi că sateliţii ace­ştia străini, îndopaţi de aur şi de vin, au prezis toată noaptea, în cântecele lor sacrilege, aservirea Franţei şi distrugerea Adunării Na­ţionale". îndrăzneala acestui limbaj pune cel mai bine în lumină situaţia. La 15 iulie 1789, Louis al 16-lea era în­că rege absolut. Dar, autoritatea şi puterea absolutismului erau pe sfârşite. Cu o zi înainte poporul lu­ase Bastilia. Adunarea Naţională a­­vea forţă la spate. Mirabeau putea vorbi de sus. ADUNAREA NAŢIONALĂ In Iunie 1789, o lună înainte de căderea Bastiliei, regele voise să dizolve Adunarea. Dar nu putu. In­strucţiunile lui nu se executau de loc sau se executau prost. Un istoric francez, d. A. Mathieu, spune („La revolution Francaise”, volumul­ I) că ostilitatea în contra absolutismului, — sau a dictaturii, cum am zice azi, — era aşa de mare, încât nici mă­car strigătorii publici, însărcinaţi să anunţe în străzi ordonanţele regale, nu mai voiau să-şi îndeplinească funcţia. („Les humbles cr­eurs pu­blics, eux-mêmes, refusérent de les proclamer dans les rues”). Statele generale întrunite la 5 Mai 1789 nu mai fuseseră convoca­te din 1614 — se arătară nesubor­donate de la primele lor manifestări. Louis al 16-lea hotărâse ca cele trei ordine cari constituiau Statele, adică ordinul nobilimii, ordinul cle­rului și ordinul lui „Tiers Etat” sau al burgheziei, să nu delibereze în comun şi să nu ia deciziuni împreu­nă. Scopul era ca, prin separarea ordinelor feudale, aristocraţia şi Biserica, de „Tiers Etat”, să se poa­tă menţine mai bine privilegiile se­nioriale şi regimul absolutist. Dar, deputaţii din „Tiers Etat”, adică ai burgheziei, nu voiră să ţie seama de dispoziţiile categorice ale Au fost surprinşi Insă p. Hui, fS** trenul personal Olteniţa-Bucureşti, care mergea în plină viteză şi a cărui locomotivă, lovind căruţa, a sfărâma­t-o complect, omorând ambii cai. Cei ce se aflau în căruţă au fost asvârliţi la mare distanţă. In urma accidentului Năstase Voicu s’a ales cu răni pe tot corpul. Femeea Voicu Gr. Costache are răni pe­­corp şi la cap. Fata Ioana Gr. Costache, a fost cea mai grav rănită, având contu­­ziuni interne şi fractura ambelor pi­cioare. Cu acela­ş tren toţi trei răniţii au fost aduşi în Capitală, la postul de ajutor al gării de Nord, de unde cu ambulanţele „Salvării“ au fost tran­sportaţi de către internii Aurel Ghe­­orghiu şi Grigore Prie la spitalul Co­­lentina, puterea pentru ei. Cu de la sine pu­tere, ei se declarară Adunare Naţio­nală şi constituantă şi sumară pe reprezentanţii nobilimii şi ai cleru­lui să nu se retragă pentru a deli­bera aparte, ci să rămâie împreună. Fiind mai numeroşi decât deputaţii­­aristocraţiei şi ai Bisericii la un loc erau siguri de majoritate. Regele, indignat, dădu ordin să se închidă sala în care Statele ge­nerale, transformate în Adunare­a Naţională, ţineau şedinţe. „Tiers E­­tat“ se întruni atunci într’o altă sală şi când trimisul autorităţilor vorbi de ordinul suveranului de a nu se ţinea şedinţă, preşedintele răspunse (23 iunie 1789) că „naţiu­nea adunată nu primeşte ordine de la nimeni", iar Mirabeau pronunţă celebra lui apostrofă: „Spune ace­lora cari te-au trimis că suntem aci prin voinţa poporului şi că nu vom părăsi locurile noastre decât prin forţa baionetelor. Baionetele nu mai aveau forţă, căci atunci când, din porunca rege­lui, soldaţii se prezentară în sală pentru a împiedica şedinţa, deputa­ţii nobili de faţă scoaseră săbiile. Comandantul, văzând că are împo­triva lui duci, conţi şi marchizi, se retrase. Nimeni nu mai asculta de ordine. După două săptămâni, la 14 iulie, poporul, înarmat, dărâmă Bas­tilia. Revoluţia era pe cale de în­făptuire, UN CITAT DIN VOLTAIRE O parte a aristocraţiei mergea cu „Tiers Etat“ şi cerea, ca şi a­­cesta, o monarhie constituţională. Era partea liberală şi inteligentă a nobilimii, aceea care înţelesese că trebue să sacrifice un procent din privilegiile feudale ale clasei, pen­tru a salva restul şi a putea aştepta timpuri mai bune. Burghezia, care adunase în co­merţ şi industrie averi enorme şi care voia să ia in mână conducerea statului, avea interes ca organizaţia feudală să dispară cât mai repede şi ca monarhia să înceteze de a fi absolutistă. Burghezia franceză era de mult conştientă de rolul şi de importanţa ei socială. Cu 60 de ani înainte de revoluţie, Voltaire, ex­primând felul de a vedea şi de a simţi al lui „Tiers Etat“, în contra­dicţie cu interesele şi prejudecăţile nobilimii feudale, spusese în Scri­sori filozofice (operă apărută în 1734) : „In Anglia, fratele mai mic al ce­lor mai mari familii aristocratice nu dispreţueşte negoţu­l. Milord Town­­shed, ministru de stat, are un frate care se mulţumeşte să fie comerci­ant in City. Pe vremea când Milord Oxford guverna Anglia, fratele lui făcea comerţ la Alep. ,„..In Franţa e marchiz cine vrea. Oricine vine la Paris din fundul provinciei lui cu parale de cheltuit şi cu un nume mn­ic sau mn­iile poate să spue: „Un om ca mine, un om de calitatea mea“ şi să dispreţuias­că în mod suveran pe negustori. „...Nu ştiu cine este mai util sta­tului: seniorul bine pudrat care cu­noaşte ora când se scoală şi când se culcă regele, care î şi dă aere de mărire jucând în realitate rolul unui sclav în anticamera unui ministru sau negustorul care-şi îmbogăţeşte ţara, care dă din cabinetul lui ordi­ne la Surat (oraş indian, pe atunci important centru comercial, azi de­căzut. Nota noastră) sau la Cairo şi contribue la fericirea lumii". MARILE PRINCIPII Aşa­dar, încă de la începutul vea­cului al 18-lea, aceia cari ţineau de „Tiers Etat“ : comercianţi bogaţi, financiari, intelectuali şi scriitori, considerau burghezia drept clasa cea mai utilă. Ordinele financiare şi comenzile pe care negustorii din Paris şi Londra le dădeau în Indii şi în Egipt, îl minunau pe Voltaire care, reflectând asupra fenomenu­lui, spunea că acesta este de natură să contribue la fericirea omenirii. Clasa de mijloc era în plină as­censiune. Ea nu putea să suporte nici restricţiunile feudale, nici arbi­­trariul şi abuzurile absolutismului. Voia să guverneze. Dar, în 1789, n’ar fi fost în stare să învingă sin­gură aristocraţia şi Curtea. Alianţa temporară cu o parte a nobilimii n’ar fi putut nici dânsa să-i dea victoria. Pentru a birui, îi trebuia o forţă revoluţionară capabilă să sfarme orice împotrivire. O găsi în popor, adică în burghezia mică, în lucrători (pe atunci încă nu prea nu­meroşi; industrializarea abia înce­pea), în meşteşugari şi în ţărani. Burghezia şi poporul erau con­vinşi că distrugerea tiraniei şi in­troducerea libertăţilor vor vindeca Franţa de toate relele. Cei de jos mai ales şi şefii lor, iacobinii de ex­­tremă-stângă, Marat, Robespierre, St. Just şi alţii, credeau că marile principii, adică Drepturile Omului, libertatea presei şi de gândire, Con­stituţia şi Parlamentul, etc., sunt singurele mijloace cari pot face ca să domnească pe pământ binele şi virtutea şi cari pot creia condiţiile necesare pentru ca oamenii să fie îndestulaţi şi fericiţi. Iacobinii de extremă-stângă sau „montagnarzii“ (porecliţi astfel fi­indcă în sala Convenţiunii ocupau locurile cele mai înalte) nu aveau un program social clar. Ei simpati­zau cu poporul, cu­­„nenorociţii“, cum îi numea Robespierre, cu me­şteşugarii, lucrătorii, ţăranii, dar nu erau pentru desfiinţarea proprietăţii private. Proletariatul sau „le qua­­trierne­ntat“ abia se anunţa ca un factor conştient şi organizat în lup­tele politice şi sociale. Vom continua. .. % Situaţia gravă în China Comuni­ştii ocupă localităţi şi masacrează populaţia LONDRA, 29 (Rador). Informaţii oficiale, din sursă străină, anunţă că primejdia comunistă în China devine alarmantă. Trupele comuniste rebele ar fi capturat oraşul Nan­­chang, în provincia Ki­­angsi, iar un efectiv de 10.000 oameni, bine disci­plinaţi şi echipaţi atacă o­­raşul Changsa, în provin­cia Hunan, după ce în două bătălii, au învins tru­pele guvernamentale na­ţionaliste. Canotierele americane şi britanice au evacuat ori pe supuşii străini din Changsa. Guvernul naţionalist din Nanking mobilizează toate forţele pentru a rezista asaltului comunist. COLONIŞTII AU JEFUIT ŞI MASACRAT POPULA­ŢIA LONDRA, 29 (Rador). — Din Shangai se telegra­­fiază că trupele comu­niste au intrat aseară în oraşul Changsa, după ce garnizoana revoltată pă­răsise oraşul. Comuniştii au jefuit şi masacrat întreaga popula­ţie. Străinii au putut fi e­­vacuaţi la timp de o cano­nieră britanică şi tran­sportaţi la Yochov. Ar­mata roşie a prins totuşi un misionar italian. Dea­­semenea nu se ştie nimic despre soarta soţiei unui misionar britanic. Comuniştii au ocupat de asemenea oraşul Yekio­­kov, pe fluviul Han. DISTRUGEREA EDIFI­CI­ILOR PUBLICE LONDRA, 29. (Rador). — Trupele roşii au distrus la Changsa toate e­­dificiile guvernamentala. Archivele autorităţilor au fost arse. Deaseme­­nea au distrus birourile poştei, po­liţiei şi marilor întreprinderi. Bunurile străinilor au fost devas­tate. După ştiri neconfirmate până a­­cum, trupele comuniste ar fi devas­tat şi localurile consulatelor. Wan-Cun-Wei, fostul preşedinte al partidului naţionalist „Kuomintang", înlăturat de curând de la conducere, a sosit eri la Peking şi a luat şefia coaliţiei de la Nord împotriva guver­­nului naţionalist din Nanking. UN FUGAR ÎMPUŞCAT CHIŞINĂU 89. — In noaptea de 27 Iulie grănicerii de la punctul Ca­pul Bâcului din judeţul Tighina, ob­servând pe un individ care vroia să treacă în tot Nistrul în Rusia, l-au somat să stea. Cum individul nu s’a executat, grănicerii au tras o salvă de focuri asupra lui și l-au împuș­cat. Cadavrul a fost pescuit, dar nu i s’a putut stabili identitatea. Două trenuri petrolifere se ciocnesc lângă Medgidia 4 morţi şi 2 grav răniţi.­Girculaţia întreruptă CONSTANŢA, 29. — Azi dimineaţă la ora 3,25 s-a întâmplat un groaznic accident de cale ferată între staţiile Dorobanţu şi Medgidia.. Trenul pe­trolifer 9S29 a plecat din Constanţa* Port la ora 1,50. Garnitura era com­pusă din 35 de cisterne goale şi ur­mau să fie dirijate pe Valea Praho­vei 1% societăţile petrolifere. La ora 3,20 trenul a sosit în staţia Dorobanţu, unde a fost primit de către acarul Gh. Mătase. In acelaş timp s-a dat drumul din Medgidia trenului petrolifer No. 8918 care venia spre Constanţa la desc­ăr­care. . __ . Impiegatul de mişcare Gheorghe Brăteanu, căruia i se atribuie răs­punderea acestei nenorociri, dormea în acel moment şi a lăsat un loc P­­scarul Mătase. Acesta din urmă a dat drumul trenului No. 9829 pe ace­iaşi linie pe care se anunţase din Medgidia sosirea celuilalt tren. CIOCNIREA In dreptul cantonului No. 145, la o depărtare de doi kilometri jumă­tate de staţia Dorobanţu, înspre Medgidia, trenurile s’au întâlnit pe aceiaşi linie, în plină viteză. Ciocnirea a fost violentă, locomo­tivele s’au încălecat una pe alta. Ca­zanul dela locomotiva trenului 9929 a făcut explozie, iar majoritatea va­goanelor trenului 8918 au fost sfă­râmate, scurgându-se pe linie conţi­nutul lor. Au sosit imediat ajutoare din staţia Medgidia şi s’a procedat la căutarea victimelor. Au fost găsiţi morţi, sub sfărâ­­mături, frânării Neculaie Neagu, Aolia Florea, Ion Mitran şi şeful tre­nului 9829 Stănilă R. Enache. Au fost răniţi grav mecanicul George Scorpov şi focarul Olteanu Nicolae, care au fost opăriţi de apa clocotită ce a ţâşnit din cazane. La faţa locului au sosit azi dimi­neaţă , prim procuror Moiseanu şi comisarul Ghiţă Dobrescu. Din cer­cetările făcute până acum rezultă culpabilitatea complectă a Impiega­tului Gheorghe Brăteanu din staţia Dorobanţu, care îşi justifică negli­jenţa prin faptul că era nedormit de 48 de ore. Linia fiind stricată pe o mare în­tindere, circulaţia trenurilor de la şi spre Constanţa a fost întreruptă. Ac­celeratul de ora 19 n’a mai plecat astăseară spre Bucureşti. Se lucrează, la repararea liniei şi e probabil că până la noapte circu­laţia va putea fi reluată, deocam­dată prin transbordare. Impiegatul Brăteanu Îngrozit de ceea ce s’a Întâmplat, pare a fi ine­­bunit, dacă nu cumva e la mijloc vre-o simulare. Impiegatul Brăteanu şi acarul Mă­tase au fost arestaţi Cercetările continuă. Participaţi şi Dvs. la marile excursiuni organizate de revista 1) Trei săptămâni în Italia (5—24 Sept.) Lei 23.500. 2) Trei săptămâni Înconjurul Europei (6—25 Sept.) cu oprire de 10 zile la Paris, Lei 27.000. In aceste sume se cuprind ABSO­LUT toate cheltuelile, până la ulti­mul bacşiş : hoteluri de lux, restau­­rant de primul rang, vagon restau­rant şi vagon special cu paturi, ne­numărate excursii cu automobile de lux, intrările la muzee şi la localu­rile de distracţie, etc. Cereţi pro­spectul la administraţia ziarului no­stru şi vi se va trimite gratuit. în­scrieri se primesc numai până la 15 la Man­ez, _____urrv " . D. Manoilescu despre memoriul său Intrebându-l pe d. Mihail Manoile­scu, ministrul Comunicaţiilor, dacă a luat cunoştinţă de aprecierile „Universului” şi „independenţei ro­mâne” asupra memoriului său refe­ritor la criza din agricultură, d-sa ne-a răspuns : „L’Indépendance Roumaine" şi „Universul“ par a-şi face o speciali­tate din a interpreta tendenţios orice măsuri de înbunătăţire economică şi denaturând de la început orice pro­puneri ce se pot aduce pentru reme­dierea situaţiei economice a ţării. Cele două gazete vorbesc de „si­tuaţii bancrutare“ şi de „tentative abominabile“ pornind de la un fals patent şi anume pretinzând că aş fi recomandat o consolidare forţată a datoriilor agricultorilor. Adevărul este că, in studiul pe ca­re l-am alcătuit împreună cu un tâ­năr specialist d. Mircea Pienescu, nu am vorbit niciodată de o consoli­dare forţată ci numai de o conversiu­ne benevolă,­­ titlurile, a căror e­­misiune am preconizat-o, urmând să fie oferite spre acceptare actualilor creditori. E destul să citez din acest studiu: „Prima condiţie pe care trebue s’o avem in ved­ere este, desigur, posibi­litatea de plasare sau, mai precis garanţia că titlul ce se emite VA FI PRIMIT de creditor în schimbul datoriilor ce se transferă“. Şi mai departe: „Am spus că preocuparea princi­pală este că aceste titluri să fie ac­ceptate. De aceia ele vor trebui să f­ie emise în condiţiunî convenabile pieţii". De altfel, tot studiul nostru este dominat de la un capăt la celalt, nu­mai de ideia de a creia un titlu de conversiune, care să poată fi accep­tat liber de către instituţiile de cre­dit în locul creanţelor pe care acestea le au asupra agricultorilor. Unde este atunci consolidarea „forţată" de care vorbesc cu rea cre­dinţă cele două gazete? Oare, în ţara aceasta, nici o inten­­ţiune oricât de bună şi nici un pas, oricât de folositor marilor masse ale producătorilor noştri, nu poate fi scutit de vrăjmăşia adversarilor politici? Dar cele două ziare nu se opresc aici. Ele merg până acolo. Încât imi a­­tribue că aş fi lăsat să se răspân­dească zvonuri sinistre relative la stabilizarea monetară. Nu mă cobor până la a le des­­m­inţi. Ar fi o aberaţie să se creadă că un membru al guvernului ar putea vre­odată să pue în circulaţie astfel de zvonuri. Dar faptul de a face ast­fel de insinuări caracterizează în­deajuns mentalitatea unei lumi, pe care nu știm ce minune morală ar putea-o vre­odată schimba." ■ a I EXPORTUL SPIRTULUI In ce condiţiuni se poate face exportul, Ministerul de finanţe a dispus că­tre vămi următoarele: „Spirtul rafinat de toate felurile, destinat exportului, trebuie să aibă o tărie minimă de 95 grade, (art. 141). Aceasta se va vedea din auto­rizaţia dată de minister. Autoriza­ţia de export se va libera de către mini­sterul de finanţe în urma de­claraţiei făcută de către Oficiul cen­tral de export ce va lua fiinţă în termenul de trei luni de zile de la data publicării legii de faţă (art. 149 şi 150). Autorizaţi­unea de export ce se va elibera va indica neapărat cantita­­tea de spirt ce se exportă, expri­mată în litri, tăria lui în grade, fa­brica de unde provine, precum și punctul vamal pe unde urmează să se efectueze acest export (art. 150). Vasele sau butoaiele cari se ex­portă trebuiesc să fie închise și si­gilate la pornirea din fabrică. Con­statarea cantităţii şi a tăriei pen­tru spiritul destinat exportului se va face la vama de ieşire în pre­zenţa şefului­ de vamă, a taxatoru­lui însărcinat cu această operaţiune şi a asistentului său, a şefului de gară, precum şi a reprezentantului poliţienesc al vămii. Constatările făcute se vor înscrie intr’un proces verbal ce se va dresa de cei pre­zenţi menţionaţi mai sus, şi întoc­mi în două exemplare, dintre care unul va fi oprit la vamă, iar al doilea se va înainta direcţiei con­tribuţiilor din ministerul de fi­nanţe. Orice nepotrivire semnalată, con­trarie autorizaţiunei date, va fi ra­portată imediat ministerului (Serv. Tarifelor, Direcţia Vămilor) In ca­zul când între cantităţile de spirt scoase din depozit (fabrică) şi cele ajunse la vama de ieşire, se consta­tă diferenţă in minus, această dife­renţă va fi impusă la plata taxelor de consumaţie întreită în sarcina fabricantului expeditor (art. 95). Se vor întocmi lunar tablouri de cantităţile de spirt ce se exportă, tăria şi numele fabricantului de un­de provin spirtul exportat, tablouri ce se vor înainta ministerului de fi­nanţe”. Importul articolelor de faianţă S-a constatat că, la­ importul arti­colelor de faianţă şi porţelan, ce so­sesc vărsate în vagoane, greutăţile în­scrise în facturi, nu sunt în toate ca­zurile cele reale, şi cu ocaziunea vă­muirii, paiele şi scândurile amibalaj, ce se scad pentru a stabili greutatea netto reală a mărfii, ajung până la procentul de 11% din greutatea bru­tto, care este foarte disproporţionat pe când în cazurile normale acest procent variază între 4-6%. Pentru ca statul să nu fie preju­diciat cu ocaziunea importului ace­stor mărfuri, s’a dispus că ,pe viitor, la asemenea operaţiuni se va scădea ca greutate a ambalajului (paiele şi scândurile din vagon) procentul de 5% din greutatea brutto prevăzută în facturi şi frachte, pentru stabilirea greutăţii netto reală a mărfii. Atunci când se vor ivi nemulţumiri, se va permite cântărirea mărfii cu pri­mul ambalaj, conform legii tarelor. Pag. 3-a SBORUL DIRIJABILULUI „R. 100“ El va trece Oceanul în 60 de ore LONDRA, 29, (Danub).— Di­rijabilul „R. 100“, cel mai ma­re dirijabil al lumei, a părăsit azi dimineaţă la orele 3 şi 45 aerodromul din Cardongton pentru a întreprinde sborul transoceanic spre Canada. Manevrele de plecare s’au fă­cut in cea mai mare ordine şi dirijabilul a pornit imediat în direcţiunea nordului Irlandei. In câteva minute aeronava a dispărut la orizont. Cu toată ora matinală o mulţime imens­t se strânsese la aerodrom pentru a asista la plecarea lui „R. 100“. Acest dirijabil se găseşte sub comanda maiorului Scott care, in 1919 a făcut sborul transoceanic cu „R. 34“. Pen­tru raidul actual, dirijabilul nu are decât un număr limitat de pasageri pe bord. Motoarele lui desvoltă o putere de 3200 de cai și pot produce o viteză medie de 83 de mile pe oră. PLECAREA DIRIJABILULUI LONDRA, 29. (Rador). — Dirija­bilul „R. 100“ a plecat azi diminea­ţă într’un sbor de experienţă spre America, transportând un echipa­­giu de şase ofiţeri şi 32 oameni şi şase pasageri. Condiţiunile atmosferice sunt fa­vorabile, dar depresiunea profundă semnalată la vest de insulele Hi­bride, va sili aeronava să se în­drepte mult spre nord, după ce va fi atins coasta Irlandei. Dirijabilul va sosi la St. Hubert, aerodromul oraşului Montreal. Vineri, în pri­mele ore ale dimineţii Pe bordul dirijabilului se află şi maiorul Scott, care comandase ae­ronava „R. 34" în dubla traversare a Atlanticului in 1919. Doi membri din echipagiul actual întovărășiseră și atunci pe maiorul Scott. Patru­sprezece membri ai echipagiului fac pentru intâia oară un sbor mai în­delungat. In această călătorie, dirijabilul se va călăuzi cu ajutorul informaţiuni­­lor meteorologice transmise prin „Faltograf". Dirijabilul este prevă­zut cu aparate de transmisiune ra­­dio-telegrafică şî radiofonică şi cu aparate de recepţie pe unde scurte şi lung. Un mesagiu primit de ministerul aeronauticei la ora 12 şi 34 anunţa că „R. 100“ a trecut de Mull of Kin­­ty și că pe bord totul e bine. Arestarea unui oficiant de la poştă Direcţia presei de la preşedinţia consiliului, ne trimite următoarele: In ziarul „Cuvântul“ No. 1893 din 30 iulie a. c. a apărut pe pag. 4, in­formaţia „O descoperire senzaţiona­lă la Poştă” de unde ar fi dispărut hărţile circuitelor telegrafice şi te­lefonice din ţară. Dăm cea mai formală desminţire acestei ştiri de domeniul imagina­ţiei. Nu s’a sustras nici o hartă, insă o­­ficiantul stagiar Stancea Stanciu, do­­vedit ca intermediar de corespon­denţă între „Central Comunist“ din Berln cu un curier comunist din Bucureşti, a fost arestat, suspendat din serviciu şi trimis în judecată instanţelor represive. «—— ■ I ■■ ii ■——^— r ■ ■ — Tratatul turco-sovietic MOSCOVA 29, (Danube). — Eri a avut loc la ministerul de Externe, cu mare pompă, ratificarea tratatu­lui de amiciţie încheiat anul trecut la Ancara intre Rusia sovietică şi re­­publica turcă. Prelungirea finiei Constanţa-Tehirghiol In urma unei conferinţe ce a avut loc alaltăeri seară între d. Mihail Manoilescu, ministrul lucrărilor pu­blice şi al comunicaţiilor, şi d. Stan Vidrighin, directorul general al căi­lor ferate, s’a hotărât începerea lu­crărilor preliminnrii — studii și mă­surători pe teren — pentru prelun­grea liniei ferate Constanța-Tekir­ghiol până la Mamaia, prin Tekir­ghiol-Sat. Ajutoare pentru greviştii din Lille LILLE, 29 (Rador). — Consiliul co­munal din Lille a decis ori, după propunerea primarului, să acorda un fond de un milion franci, pentru distribuirea de ajutoare familiilor nevoiaşe ale lucrătorilor, ale căror corporaţiuni sunt în grevă.

Next