Adevěrul, iulie 1931 (Anul 44, nr. 14569-14593)

1931-07-02 / nr. 14569

AHOL 44 - Ho. 14569 Joi 2 Iulie 1931 ^ ’«vii FONDATORI: AI». V. BELDOAAN CONST. MILLE ABONAMENTE: 750 lei pe un an 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu 3 LEI BIROURILE: București, Str. Const. Mille (Sărindar) No. 7—9—11 TELEFOANE Centrala : 306,57, 324/73, 346/70. Direcția : 357/72. Provincia : 310/66, 353/54. Administraţia : 307/69. D. G. Argetoianu­ a rectificat budgetul. Acum, printr’o lege de represiune, se pre­găteşte să... rectifice pufintel şi Constituţia! Respectul Constituţiei şi al regimului parlamentar Experienţele politice de până acum au creiat în judecata oameni­­lor din Occident o împărţire a con­tinentului nostru în diverse regiu­ni. Există marile puteri occidentale, unde respectul legilor şi al consti­tuţiei este ceva de la sine înţeles şi călcarea lor prin măsuri arbitrare se chiamă revoluţie. Limita acestei categorii de ţări fericite a fost sta­bilită pe râul Lajtha şi se opreşte la Nordul Dunării. Urmează Unga­ria reacţionară pe faţă, fără sufraj universal în înţelesul apusean. Iar de acolo încep Balcanii De­oarece caracterizarea de țară balcanică este considerată pretu­tindeni ca un pejorativ grav, noi ne considerăm totdeauna ca stând în afară de Balcani. Recentele evenimente din Bul­garia impun o rectificare a acestor păreri. Poporul bulgar în ultimele alegeri generale a ştiut să reacţio­neze curagios împotriva guvernu­lui de dreapta, care din 1927 con­ducea destinele ţării, şi a asigurat o victorie strălucită blocului parti­delor democrate din opoziţie. în­frângerea guvernului Liapceff a fost definitivă. Şi atunci presa occidentală, obiş­nuită cu surprize politice în ţările din Balcani, a început să discute, dacă factorul constituţional suprem va ţine seamă de verdictul corpu­lui electoral sau va proceda la di­zolvarea parlamentului abia ales, păşind pe căi anticonstituţionale. Bulgaria a rezistat însă la acea­stă probă. Regele Boris a primit demisia cabinetului Liapceff, nu­mind un guvern strict parlamentar. Criza politică nu a durat decât timpul necesar pentru ca blocul partidelor de opoziţie să se înţe­leagă asupra repartizării portofo­liilor şi a rolului pe care acele par­tide vor avea să-l joace în admi­nistraţia ţării. Duminică dimineaţa d. Malinoff, şeful partidului democrat, a termi­nat tratativele, fixând de comun acord cu ceilalţi lista cabinetului. În aceiaşi zi d. Liapceff a prezen­tat demisia guvernului său, iar eri nouii miniştri şi-au luat în primire departamentele. Ca să ne dăm seama de impor­tanţa acestui examen politic şi de respectul pe care regele Boris l-a manifestat faţă de prevederile con­stituţionale şi faţă de uzanţele re­gimului parlamentar, trebue să su­bliniem împrejurarea, că în noul guvern este reprezentat prin trei miniştri faimosul partid agrarian. Agrarienii din Bulgaria au fost consideraţi totdeauna ca un partid de extremă stângă, un fel de ţărani comunişti, a căror ultimă guver­nare, sub Stamboliiski a fost îne­cată în sânge, fiind bănuită de in­tenţii subversive. Deşi de la insta­larea guvernului reacţionar al d-lui Tzankoff agrarienii pare să-şi fi schimbat în unele privinţe progra­mul şi metodele lor politice, totuşi burghezia bulgară continuă să-i privească ca pe nişte elemente pri­mejdioase pentru actualele aşezări. Iar argumentele de această natură au darul să impresioneze de obicei pe factorii răspunzători, cari sub pretextul necesităţii de a apăra or­dinea in Stat, săvârşesc uneori abateri chiar dela legile fundamen­tale pe cari vor să le apere. In Bulgaria a învins însă ideia constituţională şi respectul uzanţe­lor parlamentare, suveranul s’a pus de acord cu voinţa poporului său şi de aceia Sofia poate să re­vendice meritul în faţa ţărilor oc­cidentale, că are un guvern parla­mentar. Rămâne de văzut cum vor mo­difica occidentalii, după evenimen­tele din Bulgaria, repartizarea ţă­rilor europene după categorii de pregătire și cinste politică. L. P. Nasta NAZBATI­I SISTEME NOUI Guvernul pregătește o nouă lege de represiune. ...Pe vremuri, d. Argetoianu re­prima fără legi. A schimbat oare sistemul? Pumnul nu mai este de ajuns ? . Kix Glose politice... LEADERUL • .ac —.................. ........— Practica parlamentară cere ca m­ajoritatea să-și desemneze un leader. Când s’a cunoscut componenta nouei majorităţi dela Cameră, când s’a constatat caracterul ei băbilo­­nic, toată lumea s’a întrebat: va exista în actuala Cameră un lea­der? Şi cine ar putea el fi? Răspunsul a fost unanim: nu se prea vede cine. Or iată-l răsărit acest leader. El s’a manifestat în şedinţa de Sâmbătă,­e d. A. C. Cuza. Căci a­­lâturi de d-sa a stat întreaga ma­joritate, în frunte cu cele mai re­prezentative exemplare ale poeti­cei ritmului nou, a asanării morale şi duşmane partidelor­ Cine se îndoeşte, n are decât să citească felul cum vorbeşte Epoca despre intervenţia d-lui Franaso­­vici. Ne prindem că la prima ripostă a fruntaşului liberal, ziarul în ches­tiune va declara că întrebuinţează totdeauna un vocabular civilizat şi că pune punct polemicei. Dar nu aci stă miezul chestiu­­nei, ci în faptul că leaderul majori­tăţii e d. Cuza. Nici nu era posibil ca guvernul să-şi asigure un sprijin mai temei­nic şi o pârghie mai puternică. Din ce in ce este mai bine guver­nul armoniei şi al concordiei! EXTREMIŞTII Se anunţă o lege specială împo­triva extremiştilor. Aşteptăm cu­prinsul ei pentru a ne pronunţa. Din ce se ştie până acum, se des­prind doar lucruri care înseamnă altceva decât comprimarea extre­mismului. Dar, cum am spus, să aşteptăm. Pentru moment vom observa doar că, în mod con­stant, d-nii Iorga şi Argetoianu, atât in vre­mea cât nu erau la guvern, cât şi prin declaraţiile făcute după ce au constituit cabinetul, susţineau că extremismul are aceiaşi obârşie primejdioasă, fie că este de stânga, fie că e de dreapta. D-nii Iorga şi Argetoianu pretindeau că ambele forme nu sunt decât expresiunea aceluiaşi scop, urmărit de duşmanii din afară. Ceva mai mult, D. Argetoianu susţinea că are în această privinţă dovezi irefutabile. Or, se prepară proectul de lege împotriva extremismului. Aşteptăm să vedem în ce măsu­ră guvernul se va conforma decla­raţiilor protagoniştilor săi. Să fie clar un lucru. Noi nu ne pronunţăm pentru legi de compri­mare. Convingerea noastră este că legile in fiinţă sunt suficiente pen­tru a menţine ordinea,­­ dacă cei de sus doresc cu adevărat ca ea să fie menţinută. Aplicarea legilor în mod cinstit şi fără anumite modelări de ocazie, ne poate izbăvi de multe din relele de cari ne plângem. Dar dacă o fi să se facă o lege, aşteptăm să vedem care va fi ati­tudinea guvernului şi faţă de ex­tremismul de dreapta. Căci s’ar putea ca d-nii Iorga şi Argetoianu să fie ocupaţi cu co­recturi, când, la discuţia legii■ li se va reaminti de angajamentele lor, luate într’un trecut foarte a­­propiat! Sever Nouii aleşi D. N. GHEORGHIADE Senator de Storojineţ D. I. COSACESCU Deputat guvernamental de Cetatea Albă CHESTIA ZILEI FURTUNA CASNICĂ EA. — De-o lună de zile îţi cer bani pentru o rochie, când nu­-i dai­ EL. — Aşteaptă puţin, că i-am­ trimes lui Arge­toianu bugetul să mi-l rectifice — şi pe urmă îţi dau şi de pantofi ! NOTE UN ziar­­spune că telefonistele ar trebui să fie politicoase­...Sau cel puţin să-ţi dea numă­rul. * VORBIND de reuşita guvernului ungar, „Viitorul“ dă explicaţia: votul acolo este „public, nu secret". Este însă explicaţie şi pentru gu­vernele care îşi fac majorităţi cu vot secret. * DUPĂ multe atacuri contra au­tonomiei „Casei Muncii C. F. R­“, — oficiosul liberal apără această autonomie, în primejdie de a fi desfiinţată. Iată unde duce spiritul de opozi­ţie : ori — contra guvernului na­­ţional-ţărănesc, astăzi — împotri­va guvernului Iorga. * SUBSECRETARUL de Stat în­sărcinat cu propaganda peste gra­niță , este­, onorific. Acest amănunt a făcut din capul locului proastă impresie în cercu­rile străine, deprinse a fi influen­țate de propaganda noastră exter­nă.­­ GUVERN­UL permite la ministere numai demersuri în interes gene­ral, nu personal. Sub regimul contra partidelor,­ cetățenii, ca să capete dreptate, trebue să se organizeze în partide. * PRIMUL ministru a vizitat Con­stanta incognito. N’a tinut, adică, nici un discurs... Planurile d-lui Argetoianu Politica de reduceri continue Am arătat, după cifrele şi lămu­ririle pe care le-am găsit în expu­nerea de motive a proectului de lege pentru rectificarea bugetului, că, deşi s-au făcut reduceri de pa­tru miliarde, nu este exclus ca la sfârşitul exerciţiului să avem totuşi un deficit. Situaţia este deci ex­trem, de grea şi rămâne de văzut ce anume propune d. Argetoianu pentru a eşi dintr’însa. Ministrul de finanţe nu este pe­simist. Funcţia ce ocupă îi interzi­ce aceasta. El spune în expunerea de motive : ,O ţară care şi-a îndoit terito­riul, şi-a întreit populaţia, şi-a îm­pătrit şi incincit forţa de produc­­ţiune şi care înregistrează conco­mitent cu aceste transformări o sporire a datoriei publice numai dela simplu la dublu; o ţară cu bo­găţii naturale ca ale noastre nepu­se încă în valoare; o ţară cu o populaţiune harnică şi cuminte — nu trebue să dispereze de viitorul ei, oricât de grele ar fi încercările prin cari trece". Fireşte, disperarea nu este reco­mandabilă, dar pentru ca populaţia să nu cadă într’însa e necesar să i se prezinte planuri cari să cuprin­dă măsuri de natură să îmbunătă­ţească soarta ei, nu s’o înrăutăţeas­că. Or, planurile d-lui Argetoianu nu sunt dintre acelea cari pot um­ple mulţimile de entuziasm. înainte de toate, ministrul de fi­nanţe administrează cetăţenilor în­văţăminte de modestie cu privire la avuţiile naţionale­ După ce, — cum s’a văzut mai sus, — a adus ca ar­gument în contra pesimismului fap­tul că suntem o tară bogată, ne cere, într’o altă pagină, să nu pu­nem temei pe aceste bogăţii. Ci­tăm : „Trebue să îndepărtăm în pri­mul rând din mintea tuturor vechi­­■e prejudecăţi şi deşertele iluzii că ne găsim într’o tară bogată. Căci nu e tot una bogăţia naturală cu bogăţia ce rezultă din munca na­ţională. " ...Oricât de neplăcute ar fi aceste afirmaţiuni, ele sunt necesare. Opi­nia noastră publică trebue educată la şcoala adevărului". Bun, dar ce oferă guvernul, ca idei constructive, în afară de opera de instruire a adevărului şi de eli­minare a iluziilor ? D- Argetoianu proipiune două rân­duri de măsuri: întâi economii şi al doilea, sporirea producţiei cu aju­torul capitalului străin. Dar în vreme ce stărue mult a­­supra economiilor şi pledează pen­tru ele cu o elocinţă teribilă, nu a­­cordă producţiei decât un pasagiu de câteva rânduri. Expunerea de motive anunţă, în materie de reduceri, evenimente sumbre. Pe lângă economiile cari s’au făcut până acum (într’un sin­gur semestru, cel de faţă: 7 jum. miliarde lei ; 3 miliarde jumătate reducerile de salarii decretate de către d. Mihai Popovici şi 4 miliar­de cele ale d-lui Argetoianu) se vor mai face altele şi în viitor. „Echilibrul real al bugetelor noa­stre nu va putea fi atins decât prin MARI REDUCERI la cheltueli şi mai ales la acele capitole cari nu au fost atinse de rectificările de azi". Mai departe : „Un program nou, bazat pe i­­deile salutare ale unei ECONOMII SERIOASE, atât în viaţa privată cât şi în viaţa publică se impune azi mai mult ca ori­când­.. Acest spirit nou e singurul fundament sănătos pe care se va putea spri­jini temeinic în viitor întreaga or­ganizaţie a statului român". După cum rezultă de aci, guver­nul se gândeşte să facă din siste­mul economiilor — care nu poate fi numit spirit nou, de­oarece nu are nimic inedit într’însul — în­suşi fundamentul organizaţiei noa­stre de stat. Dar sistemul acesta nu este salutar, cum susţine d. Argetoianu. Regimul reducerilor pe toată linia, — de care nu vor fi a­tinşi bine înţeles cei cu dare de mână, — duce la micşorarea con­sumului şi a producţiunii şi prin a­­ceasta, — ca o urmare fatală, (e aşa uşor de înţeles aceasta, d-le Argetoianu!), la permanentizarea crizei, la întinderea sărăciei, la continua agravare a acesteia. D-lui Titulescu i s’a atribuit, când a venit să formeze guvernul, declaraţia că ar voi să supue ţara unei diete de mămăligă cu ceapă. D. Argetoianu şi-a însuşit reţeta, fără să-şi dea osteneala să reflec­teze că este bună să ucidă bolna­vul, nu să-l vindece. Oamenii noştri zişi de stat nu văd că, dacă vor continua să tot reducă cheltuelile statului, nu vor mai apuca vreodată, din pricina paraliziei pe care reducerile o pro­duc în complexul vieţii economice, să echilibreze bugetul. Făcând din buget ceva deosebit, izolat de alcă­tuirea economică şi socială a popu­laţiei, ei refuză să judece că, pe măsură ce fac reduceri, coboară în aceeaşi proporţie puterea de cum­părare şi de producţie a masselor şi măresc deficitul bugetar. Defici­tul este o consecinţă a efectelor e­­conomice distructive ale reduceri­­lor prea mari. Calea aleasă de d. Argetoianu este aceea a pauperizării şi a con­­vulsiunilor sociale. Peserime că proiectul de lege pe care îl pregă­teşte guvernul în contra mişcărilor extremiste are în vedere starea de lucruri pe care o vor provoca re­ducerile şi economiile necruţătoa­re. Dacă este aşa, apoi e sigur că guvernul a ales un drum greşit şi primejdios. Soluţia nu stă in răspândirea şi consolidarea mizeriei, ci în ridica­rea nivelului de viaţă a populaţiei. După cum am arătat la început, d. Argetoianu are câteva cuvinte, în Expunerea de motive, despre spo­rirea producției­’ Le vom analiza mâine. .. PROECTE ŞI REALIZARI Intr’un reportaj apărut în „Di­mineaţa” de Luni, se vorbeşte de îmbunătăţiri menite să moderni­zeze căile noastre ferate. Aşa, se anunţă, între altele, în­fiinţarea de şapte staţiuni de tele­grafie fără fir, introducerea de cele mai perfecţionate aparate telefo­nice. Se mai vesteşte că se studiază electrificarea liniilor ce trec peste Carpaţi, precum şi alte îmbunătă­ţiri. Dorim înfăptuirea cât mai apro­piată a tuturor acestor proecte. Recunoaştem, de asemenea, bu­curos — ceea ce am spus şi cu altă ocazie — că la căile ferate s-au realizat în ultimul timp progrese destul de îmbucurătoare. Insă, optimismul nostru suferă o simţitoare scădere şi luminosul ta­blou ce ni se înfăţişează se acoperă de umbră, când luăm cunoştinţă de constatările făcute la faţa locului de colegul nostru de redacţie, care însoţeşte caravana „Ford”. Iată mai întâiu un fapt care pune într’o lumină puţin frumoasă spi­ritul de gospodărie al conducăto­rilor ţării, precum şi încetineala ce pun în a duce la bun sfârşit lu­crări de o importanţă de primul or­din — încetineală de care s’ar ru­şina până şi orientalii cei mai au­tentici. Faptul se prezintă precum ur­mează: pe când la direcţia căilor ferate se studiază şi se elaborează proecte de îmbunătăţiri şi de mo­dernizare, în ţară sunt oraşe, re­şedinţe de judeţ, care n’au nici o legătură de cale ferată. In această categorie sunt oraşele Tulcea, Is­mail, Silistra. In timpul iernii, când Dunărea este îngheţată, oraşele acestea sunt izolate de restul lumii, parcă ar fi undeva în regiunile de ghiaţă de la Polul Nord. Oamenii cărora astăzi le-a nins în păr, au auzit încă de când erau copii, despre linia ferată Tulcea- Babadag şi despre marea impor­tanţă economică şi naţională ce prezintă această linie, menită să străbată Dobrogea dela Sud la Nord. Construirea ei — o linie de vre-o 100 de chilometri — s’a început acum câteva decenii..., pentru ca nici până astăzi să nu fie termi­nată. Mai sunt de făcut vre-o 35 de chilometri, până să ajungă la oraşul Tulcea. Când se vor construi? E o între­bare căreia numai Dumnezeu i-ar putea răspunde, căci oamenii — în specie, direcţia generală cfr. a în­trerupt de mai mulţi ani continua­rea lucrărilor. In schimb, aceiaşi direcţie — de­sigur, nu persoanele care sunt azi în fruntea ei — a găsit cu cale şi a găsit fonduri să ridice la Baba­dag o gară, care este un adevărat palat în ale cărei încăperi îşi plim­bă plictiseala şeful acestei gări lip­sită de orice animaţie. Un detaliu caracteristic pentru lipsa spiritului de gospodărie este, precum a constatat colegul nostru de redacţie, că această gară-palat, ridicată pe un platou înalt afară din oraş, nu are cu oraşul nici o legătură de drum şoseluit. Interesantă şi tot atât de carac­teristică este, de asemenea, cauză pentru care nu mai există o şosea între marile porturi dunărene Ga­laţi şi Brăila. Acum mai mulţi ani, apele Sire­tului au rupt podul principal de pe această şosea. Podul nu a fost re­făcut, iar şoseaua a fost lăsată în părăsire, până ce a dispărut cu totul. Exemplele acestea impun o con­cluzie: să se facă mai puţine proec­te, dar să se realizeze ceva mai mult. N. Batzaria MATURUL CORP D. M. SADOVEANU Preşedintele Senatului CARNETUL NOSTRU EROII AERULUI Noul zboruri peste Atlantic Chipul cum aviatorii americani trec oceanul bântuit de atât de gro­zave furtuni aeriene, chipul cum se înfăţişează la aterizare înaintea eu­ropenilor, îi arată aşa cum sunt ade­văraţii eroi. Sunt suflete mari, exte­riorizate printr'o singură nobilă în­suşire: simplitate! Ne amintim ce simplu şi tăcut a aterisat în Franţa aviatorul Lind­bergh şi cât de modest s-a compor­tat­ tot timpul. Acum câteva zile (nu 24 iunie), au sosit în Anglia, şi au aterisat în tă­cere, la aerodromul din Chester, alţi doi aviatori americani, cari, ca şi Lindbergh au trecut oceanul în zbor. Ei se numesc: POST şi GATTY. La aerodromul din Chester nu se aştepta sosirea vreunui avion din­spre America. Un singur aviator era acolo, ocupat cu inspectarea a­­paratului său. Şi în mijlocul tăcerii aude deodată zbârnîitul unei mașini deasupra-i. Ridicându-și capul, vede un avion, care după ce descrise o curbă elegan- ■ tă, se lăsă lin la pământ. Se apropie I de avionul sosit și văzu doi aviatori,­ cari, cu figurile obosite, ieşiau dirn aparat. Ii întrebă: — Vreţi benzină, domnilor? . Credea că are de a face cu doi a­­viatori localnici, opriţi acolo spre a se aproviziona cu esenţă. Cei doi tă­ceau însă, strâmbându-se la faţă. In fine unul rupse tăcerea: — Desigur că vrem benzină, altfel nu ne opriam aci, ţinta noastră fiind direct Berlinul. Venim din America. Englezul făcu o mutră acră; își închipui că cei doi își băteau joc de el. In sfârșit unul din ei zise: — Dar ce te miri atât? Suntem Gatty și Post. După ce povestiră în câteva cu­vinte vremea afurisită ce o avură pe drum (cam cum ar povesti la noi un cetățean pe care l-a apucat ploaia de la Capșa până la palat), cei doi taci­turni îşi umplură vasele cu benzină, se ridicară iar în aer, luându-şi zbo­rul spre Berlin unde şi sosiră după şase ore. Şi atât! Doctorul Ygrec (Citiţi continuarea în pag. II-a) Despre regimentele valache din Transilvania de SCARLAT CALLIMACHI Ştiri din anul 1816 Benigni Edlen von Mildenberg ne mai descrie şi felul în care erau mobilate locuinţele Valachilor, ne spune care era hrana lor zilnică şi, în câteva cuvinte, ne rezumă calităţile ostăşeşti ale acestui po­por.„Interiorul acestor locuinţe e destul de sărăcăcios. Găsim pa­turile familiei cu saltele umplute cu paie, sau păr de cal, iar când aceste familii sunt mai avute, gă­sim paturi cu saltele de lână şi cu perne îmbrăcate în pânză colorată şi împodobite cu flori brodate cu măestrie; aceste broderii sunt lu­crurile cele mai de preţ din casele Valachilor. In afară de pat, mai găsim, de obiceiu, o masă simplă, câteva bănci de lemn, aşezate dea­­lungul pereţilor: un fel de dulapuri primitive, împodobite cu flori pic­tate fără prea multă dibăcie, în care ei îşi ţin hainele şi alte lu­cruri casnice şi de trebuinţă, căni, farfurii şi chei, agăţate de pereţi. Icoanele lor greceşti, prost pictate, (schlecht geklebste griechische Hai­­ligenbilder) sunt lipite de pereţi şi, în faţa lor, atârnă o lampă făcută dintr’o sticlă colorată. Ferestrele sunt mici şi de multe ori sticla lor e înlocuită cu „Blasenhäuten“. Hrana Valachilor e foarte sim­plă şi porumbul este alimentul cel mai de seamă. Ei pregătesc, din făina lui, un fel de pastă groasă, numită potenta de Italieni şi ma­­meliga de ei. Ei fac din această făină şi pâine, sau mai bine zis un fel de cozonac (eine sol dünner Kuchen), care fiind proaspăt se poate mânca cu plăcere, dar devine repede „für andere, als walachische Gaumen, ungenussbar...“ Valachii se mai hrănesc şi cu lapte, brânză, slănină, ceapă, cu legume şi carne, fructe nu prea mănâncă. In zilele de post, orânduite de biserica gre­cească şi pe care le respectă, cu toţii, ei nu se ating de „anima­lischen Nahrungsmittel“. După cum am mai spus-o, cu câteva rânduri mai sus, ei beau mult vin şi ţuică. Ţuica o fac fie din cereale, fie din prune. După cum calităţile morale ale Secuilor sunt mai bine desvoltate ca ale Valachilor, tot astfel calită­ţile ostăşeşti ale Secuilor sunt mai bune ca ale Valachilor. Ceea ce nu însemnează însă, că grănicerii va­­lachi n’au făcut dovada vitejiei lor. Am vrut să spun, numai, că Secuiul se luptă şi se apără cu vi­tejie fiind o fire mândră, vitează din naştere şi foarte socotită, pe când Valachul o face având încre­dere in cel care e în fruntea lui şi fiind stăpânit de o­ mânie neţăr­murită şi de o sălbăticie, încă, cu totul primitivă. In paragraîul următor (5) intitu­lat: „Verschiedenheit der Bewoh­ner nach Ihrer Religion”, autorul spune: „Grănicerii transilvăneni aparţin mai multor religii. Acei din cele două regimente va­lache sunt de religia greacă. In primul regiment numărul uniţilor şi celor cari nu sunt uniţi este a­­proape egal; în al doilea, însă, sunt, uniţi şi în celelalte 37 trăiesc nu­mai uniţi. După cum fusese întoc­mit, planul, la început, din regi­mentele valache nu trebuiau să facă parte de­cât cei cari erau u­­niţi, dar, cu vremea, unii din ei au trecut la religia celor ne-uniţi... In paginile care urmează (18­22), ocupându-se de „agricultură” citim următoarele însemnări interesante privitoare la Valachi: „Valachii cultivau mai mult po­rumbul. Orzul se cultiva mai ales în regiunile ocup­­e de regimentele săcuieşti, decât lt. cele unde erau regimentele valache...“ Apoi, ne vorbeşte de cultura vi­nului, de „waldkultur”, ne dă sta­tistice interesante, ne arată bene­ficiul, sau deficitul producţiilor, fă­când o medie, după examinarea statisticilor făcute pe cinci ani con­secutivi, etc. Iată ce găsim, în lucrarea lui von Mildenberg „Skiţă statistică a graniţei militare a Transilvaniei”, privitor la creşterea vitelor: „După o statistică din anul 1813: în regiunea Reg. I valach erau: 2402 cai, 17.000 boi şi vaci, 18.337 capre şi oi şi 8191 porci; în regiu­nea Reg. II valach erau: 1.935 cai, 21.502 boi şi vaci, 33.200 capre şi oi şi 6.938 porci, etc. etc. Vitele cari nu puteau fi hrănite în Transilvania, erau trecute în tim­pul iernii, în Moldova şi Valachia“. Trecând, acum, la creşterea al­binelor, ne dă o statistică intere­santă din anul 1813: „In regiunea I-lui Reg. valach erau 2566 de stupi, în regiunea ce­lui de al doilea reg. valach 4156 de stupi, etc. etc.“ In paragraful 8, autorul descrie bogăţiile ascunse în pământ, apoi, ne spune câteva cuvinte despre in­dustria şi comerţul acelor ţinuturi (Handel und Kommerz. — Land­­und Wasserstrassen. — Handel und Fuhrwesen) . Am căutat să extrag, în foiletoa­nele închinate cărţii lui von Mil­denberg,­ însemnările şi datele cele mai de seamă, adică cele caii pot să ne dea o idee cât mai clară şi mai apropiată de realitate, privi­toare la starea de desvoltare cul­turală şi economică din regiunile ocupte de cele două regimente va­lache, la începutul veacului al XIX-lea. Lucrul acesta n’a fost prea uşor, căci lucrarea lui von Mildenberg cuprinde peste o sută patruzeci de pagini, în care sunt îngrămădite o mulţime de ştiri des­

Next