Adevěrul, septembrie 1931 (Anul 44, nr. 14621-14646)

1931-09-01 / nr. 14621

CASTELUL DE LA SCHÖNBRUNN Odinioară şi acum Călătorul care se respectă, ajuns în Viena, patria operei şi a şni­ţelului, trebue să viziteze numai­decât Schönbrunul. Castelul impe­rial, care poartă numele frumoasei fântâne (schöner Brunnen) desco­perită la începutul secolului XVII de arhiducele (mai târziu împăra­tul) Mathias, este una din splen­dorile trecutelor regimuri. Pe o înălţime care domină Viena, s’a ridicat palatul reşedinţă a celor cu deviza „Austriae este imperare or­bi terrarum" născuţi să domine a­­tâtea naţionalităţi. Acolo, în mij­locul unui parc — minune, stă cui­bărit castelul de vară al familiei de Habsburg, ca o mărturie a vre­murilor de altă dată. Am intrat într’un mare hali cu picturi murale reprezentând mo­narhii habsburgici. Am văzut ca­mera de culcare a lui Frantz Io­­sef cu patul în care a murit, am străbătut apartamentul împărăte­sei Elisabeta, am trecut prin sala mare zisă „Marie Antoinette“ cu gobelinuri imprimate și cu două candelabre stil Empire. Am vizitat apoi sala de oglinzi, sala de cere­monii, camerele în stil chinezesc şi camera de culcare a lui Napoleon, unde în 1832 a murit fiul său „L’Ai­glon“ Ducele de Reichstadt şi în care a dormit Wilhelm al II-lea cu prilejul vizitei sale la Schön­brunn-Am admirat camera în care pe­reţii şi întreaga ornamentaţie es­te de porţelan. In sfârşit m’a uimit piesa cea mai somptuoasă, zisă „Millionenzimmer“ fiindcă deco­rul său a costat pe atunci un mi­lion de fiorini de argint. Aci pa­nouri de lemn de trandafir chine­zesc roş cu negru , miniaturi,­ de o rară delicateţă aduse de către Maria Tereza dintr’o colecţie din Constantinopol, sunt­ incrustate în pereţi cu o mare artă. Am trecut în revistă numeroa­sele încăperi, dar o descripţie fi­delă este imposibilă. Bătrânul castel ca un spătos un­­cheaş pe care moartea l-a uitat în­­tr’o lume care nu e a lui, pare că-mi deapănă povestea altor vre­muri. Timpuri de măreţie şi de slava, în care un monarh era cu adevă­rat „de origină divină“. Frantz Io­­sef, al cărui nume şi astăzi tre­zeşte pietatea vienezilor era mai mult decât un Dumnezeu. Intre îm­părat şi un supus, distanţa era mai mare decât între Dumnezeu şi ul­timul păcătos care tot se poate ri­dica la divinitate, măcar prin ru­găciune. L’am privit pe „drăguţul de îm­părat“ într’un tablou mural. Trufaş, înconjurat de o suită de ofiţeri cari gravitau în juru-i ca o constelaţie fără nume împrejurul soarelui, cobora aceleaşi scări ale castelului, pe care acum călcau a­­păsat pungele cu noroi uscat dela gurile Dunărei. O, câte s’au întâmplat de atunci! Prin aceste săli a suflat vântul morţii. A murit şi Iosef I şi Ma­ria Tereza şi Frantz Iosef. Impe­riul însuşi a murit şi odată cu el şi altele încă.E tristă povestea, ca orice po­veste a morţii, dar şi înviorătoare fiindcă moartea a fost totdeauna condiţia necesară vieţii. Pe urmele defunctului imperiu, s’au ridicat re­publici tinere. Sunt moştenitorii veseli ai cadavrului habsburgic. Orânduiri noi, o viaţă nouă. Şi, pe când ieşeam din castel urcând cu paşii îngreuiaţi de^ atâ­tea impresii, spre porticul „Glori­ette“ zăresc la ferestrele ultimului etaj al castelului capete de femei în tulpane bleu şi ghivece cu ga­roafe şi muşcate roşii. Ghidul mă lămureşte că din­ cau­­za sărăciei generale dela război s’a clădit foarte puţin în Viena. Teribila criză de locuinţe a făcut să se închirieze populaţiei sărace până şi etajele ultime ale castelu­lui Schönbrunn. Aci sus, locuesc lucrători. Im­pietate, ar striga un estet. Fiindcă nu cred că esteticul tre­bue să primeze în viaţa socială, zic că este în acest fapt o lecţie de înaltă moralitate a istoriei. Una din ironiile vieţii ! Şi mai este un fel de satisfacţie pe care soarta a dat-o poporului, acelui mizer popor vlăguit care, cu puţin timp înainte nu avea decât un sin­gur rost : să muncească din greu, pentru ca din truda lui să se reali­zeze luxul celor câţiva privile­giaţi. — Sic transit gloria. Efemerul satisfacţiilor omeneşti, fie chiar imperiale, fragilitatea o­­rânduirilor sociale — chiar atunci când par eterne — acestea sunt învăţămintele cu care se întoarce pelerinul de la Schönbrunn-V. V. Stanciu BULETINUL ASIGURĂRILOR SOCIALE Se vorbeşte în ultimul timp, cu o de­osebită insistenţă, despre asigurările sociale, care urmează să fie fericite printr-o nouă legislaţie, stadiul actual al organizării lor, necorespunzând nici cerinţelor reale, nici concepţiilor, în continuu progres al regimurilor similare din occident. Diferitele asociaţii muncitoreşti dis­cută, cu un legitim interes chestiunea asigurărilor sub toate aspectele ; pa­tronii, prin reprezentanţi autorizaţi, au întocmit memorii detailate, pe care le-au înaintat ministerului muncii. O comisiune specială lucrează la în­tocmirea viitorului proect de lege, care va reglementa regimul asigurărilor şi mai ales problema capitală a unificării diferitelor regimuri in vigoare, in pro­vinciile alipite. Pentru a învedera mai mult impor­tanţa acestor chestiuni, Casa centrală a asigurărilor sociale, din iniţiativa di­rectorului ei general d. Mişu Enescu a hotărât editarea unui buletin „destinat exclusiv problemelor de asigurare so­cială“. Ideia asigurărilor sociale, care cu­prinde in esenţă micul sacrificiu, zi de zi, in vederea garantării unui sprijin efectiv la vremuri de restrişte, are încă de luptat pentu a câştiga nu numai pe patron, dar mai ales pe salariat. Pentru a putea capta încrederea deplină a colaboratorilor fondului co­mun de asigurare, trebue perseverate şi mijloace de persuasiune continue şi efi­cace; o propagandă intensă — o dis­cuţie deschisă — la care contribuţia ul­timului dintre interesaţi să fie ţinută in seamă. Sistemul divers de astăzi, când asi­guratul din vechiul regat trecând Car­­paţii sau Prutul se vede în faţa unei legiuiri­­„străine”, lovit din greu în drep­turile sale, nu mai poate dăinui. Munci­torul împins de necesităţi dintr’o pro­vide în alta îşi întrerupe stagiul şi be­neficiile, pe care legea de mâine tre­bue să le acorde tuturor asiguraţilor, de pe tot întinsul ţării, orcând şi oriunde s’ar afla la un moment dat lucrătorul. Incasăr de scăzut, in continuă creştere şi direct proporţionale cu criza economi­că şi şomajul, care in ciuda cifrelor o­­ficiale este in progresie, se prezintă într’o formă îngrijorătoare. Această situaţie pentru bugetul in­stituţiei şi deci pentru însăşi existenţa asigurărilor, atrage după sine — in mod normal —o înmulţire nebănuită a cazurilor de ajutorare. Sunt toate acestea parte din nume­roasele chestiuni, ce urmează a fi re­zolvate prin reforma de mâine. Nicăeri desbaterea nevoilor de fiecare clipă ale asigurărilor nu ar putea găsi un mai bun refugiu, decât în coloane­le buletinului care este deabea la primul număr. Aci pot fi discutate cu compe­tenţă, de factori pregătiţi, chestiunile privind asigurările, aci se pot comenta diferitele regimuri, din paralelismul că­rora s’ar putea găsi soluţiile cele mai adequate specificului asigurărilor din ţara noastră, aci se pot invedera solu­ţiile potrivite atâtor nevoi, ce răsar în complexa activitate a instituţiei asigu­rcsirilrv Cuvi-Silp ..Buletinul“ ca mijloc de propagare a ideii de asigurare constitue un admira­bil instrument de recrutare a aderenţi­lor.Reese acest fapt din conţinutul foarte bogat care in afară de partea oficială propriu zisă , cuprinde o serie de articole — mici studii — la îndemâna şi price­perea celor cărora le sunt adresate. D. director general al asigurărilor so­ciale M. Enescu, se poate felicita de mo­dul cum se prezintă buletinul, nu numai ca material, —Care cuprinde o selectă şi competentă contribuţie a colaboratorilor săi cei mai distinşi, — dar şi ca redac­tare tehnică. A. RELEA Incendiul dela Academia agr­iolă din Cluj CLUJ, 29.­­ In zorii zilei s'a de­clarat un puternic incendiu la la­boratorul chimic al Academiei a­­gricole din localitate. Prinzându-se imediat de veste au fost anunţaţi pompierii, cari au procedat la stin­gerea focului. Graţie muncii depusă de pompieri s’a evitat o adevărată catastrofă. O comisiune de anchetă lucrează la stabilirea răspunderilor și a pa­gubelor. In Portugalia este linişte PARIS, 29 (Damile).— Ambasadorul Portugaliei la Paris a declarat că la Lisabona ordinea a fost complect restabilită, şi că svoc­urile după cari răs­coala din 26 August s’ar fi repetat nu sunt exacte. După informaţiuni din Lisabona s’au găsit mai multe depozite cu muni­­fîuni cari au fost abando­nate de revoluționari. Un depozit conținea 12 bom­be mari cu dinamită. Adversarii progresului n­u citesc excelente revistă care a apărut recent în 33 pagini mari, cu minunatul supliment ilustrat „REPORTAJ" revista faptelor senzaţionale Două reviste în acelaş număr de vânzare pretutindeni. Preţul 10 lei ADEVĂRUL Pe drumurile Ardealului Primul contact cu atmosfera şi specificul ţinutului De la trimisul nostru special Răbdare şi prudenţă! Am intrat în ţara iobagilor unde aceste două însuşiri trebuie să ţi le impui chiar dacă nu le ai. Răb­darea e utilă pentru a putea desci­fra tainele unui ţinut cu aparenţe de orânduiri moderne, iar prudenţa e necesară pentru a fi scutit de cu­riozitatea stăpânirii, foarte suscep­tibilă în aceste locuri. Un distins intelectual mă averti­zează să dau înfăţişarea unui pa­chet inofensiv, aparatului fotogra­fic. Mă execut şi-l împachetez în­tr’un ziar unguresc.­­ Nu e suficient! —De ce ? —■ Un ziar maghiar prezintă ceva subversiv, aşa că e bine să cauţi unul românesc. Dacă se poate, o gazetă „patriotică”. In sfârşit o fac şi pe asta. Noro­cul îmi pune la îndemână oficiosul guvernamentalilor din Ardeal, con­dus de d. Sextil Puşcariu. E un cer­tificat vizibil, că nu am pătruns în ţara iobagilor să răsturnăm vre­o cronică istorică. Altceva subversiv nu mai am. Pu­tem deci să plecăm. PRIMELE ASPECTE încep drumul spre tainica ţară, la Vadul Crişului. Aici iei primul contact cu atmosfera şi specificul ţinutului. Pretutindeni e ordine şi linişte, spre mulţumirea tuturor ierarhiilor de demnitari din cuprinsul statului Linişte de tintirim şi ordine pro­fundă ale cărei noţiuni, nu sunt jignite nici măcar cu o respiraţie mai adâncă. In întreg cuprinsul, iobagii cu infinite drepturi de râs, s-au resemnat în plictiseală şi răb­dare posomorită. Aspectele pe care le furnizează cadrul de viaţă, la fiecare pas sunt izbitoare. Iată câteva din acestea, aşa cum ele apar la primul contact cu ţara iobagilor. Până la Vadul Crişului, am întâl­nit ţărani purtând pălării mari de paie, dăsagi în culori artistice şi în­călţaţi cu cisme mari. De aici încolo, acest port cu in­dicii de înstărire şi viaţă mai ca lumea, dispare. In locul pălăriei de sezon, capeţile pletoase transpiră în căciuli primitive, dăsagii de ar­­niciu şi lână sunt supliniţi cu saci peteciţi de fabrică, iar încălţămin­tea rămâne o simplă sugestie. Pi­cioarele iobagilor sau identificat a­­tât de mult cu drumurile, în pribe­gia lor încât au căpătat culoarea tinei. Abia ici colo se zăresc câte o pereche de opinci improvizate din cauciucuri de automobil, scoa­se din uz. In locul cirezilor de vite întâl­neşti apoi capre rebegite, păstrând acelaş stigmat al sărăciei. E anima­lul care ţine tovărăşie mizeriei şi dă iluzia unui inventar gospodă­resc. Mărturia ce se desprinde din existenţa lui enigmatică a fost in­vocată însăşi de Bărnuţiu. Intr’un articol scris în ajunul răzmiriţii ge­neroase dela 1848, marele tribun arăta că bordeele obscure şi capre­le fără preţ şi secetoase în rod, de­finesc întreaga tragedie a iobagilor. Or, în drumul ei, evoluţia econo­mică şi socială de atunci şi până a­­cum, n’a înregistrat decât o îndo­­elnică prefacere. Realitatea umili­toare, destăinueşte şi astăzi un ase­menea amănunt, cu deosebirea că nu mai sesizează pe istorici şi pe oamenii politici. In spiritul contem­poran, înfrângerile mizeriei din sate iau aspectul unei conservări în tra­diţia strămoşească, iar izolarea de cuceririle civilizaţiei rămâne sim­plu detaliu, pentru etnografia naţio­nală. IN FAŢA UNUI CASTEL De la Vadul Crişului, drumurile spre ţara iobagilor se încrucişează ca doi răzlogi de cruce. Apuc pe u­­nul dintre acestea : drumul duce la Gheghie. E satul cel mai interesant, printr’o serie de contraste brutale. Aici există un faimos castel, de­ o bogăţie impresionantă, alături de colibe mizerabile. Castelul a fost până la război proprietatea contelui Edmond Ziczy iar astăzi e în pose­sia unui domn Mateescu, din Plo­eşti. In ordine socială succesiunea nu prezintă nici o importanţă. O sim­plă schimbare de stăpâni peste ţa­ra iobagilor, cu aceleaşi concepţii despre masse şi cu aceleaşi năzuinţi şi metode în conservarea bogăţiei. Deasemeni mai e de amintit, pâ­nă la detalii mai ample, că în a­­ceastă succesiune, reforma agrară, a rămas fără conţinut şi frântă la porţile popasului boeresc. Castelul a fost cumpărat cu un latifundiu in­tact de 13.000 hectare dintre cari 10.000 de jugăre pădure virgină şi asupra căruia iobagii aveau drep­turi ce depăşesc însăşi temeiul unei legiferări. Acestea ţâşneau din dra­ma istorică a ţinutului iar posesiu­nea asupra domeniului era fixată da dogme morale cari întrec o simplă reglementare de raporturi juridice între proprietari şi lucrătorii de pă­mânt. Or între iobagi şi domnul Mate­escu, guvernele au preferat pe cel din urmă. Vremea n’a reuşit să răs­toarne ierarhia medievală în acest ţinut şi s’a scurs zadarnică în faţa iluziilor de prefaceri în ordinea so­cială. Proprietatea a rămas la ace­leaşi drepturi de îndoită stăpânire: economică şi politică. Prin faţa castelului dela Ghe­ghie, iobagii se scurg în pelerina­jul lor anonim cuprinşi de timidi­tate şi stăpâniţi de incertitudinea existenţii lor., S’au obişnuit prin tradiţia umilinţii să-şi ridice pălă­ria când ajung în dreptul porţii şi să păşească grijulii ca nu cumva să jignească pe cineva dela curtea stăpânului. Mulţi ocolesc chiar drumul, ca o zodie a primejdiei, sau o iau de la început pe la răscruci ca să fie si­guri că nu se abate primejdia în calea lor. Şi nu e o simplă glumă existenţa unor asemenea baricade, ti­perite aici de convenţiuni primi­tive­­Detaliul că iobagii se simt obligaţi să-şi ridice pălăria în faţa­ simplei imagini a castelului face­ parte din lanţul unor stări cari s’au statornicit ca povara unei ruşini.­­ „N’AM MÂNCAT DE TREI ZILE« 5 Ca intrarea în sat, doi ţărani cu figuri tragice poposesc ghemuiţi la o margine de şanţ. Sunt cosaşi cari poartă urmele unui drum lung ce le-a prăfuit zăbunele.­­ Când ne apropiem de ei, ţăranii se scoală în picioare, îşi aruncă traistele la pământ şi înţepenesc intr’o atitudine care ne jenează. — Noroc! — Dumnezeu ţie-vă! — Dar ce năcaz v’aduce pe aici? Ţăranii se uită întrebători unul la altul, apoi după o pauză cel mai bătrân se destăinueşte. Sunt din comuna Lorău şi se numesc Sturuţ Petru şi Ioan Vilanţ. Au plecat de acasă de două săp­tămâni să caute de lucru şi au străbătut pe jos o sută de chilo­­metri până la Oradia, colindând peste 20 de comune. N’au găsit însă de muncit nic­iri şi acum se întorc spre casă leşinaţi de foame. N’au mâncat de trei zile iar po­pasul dela marginea şanţului le dă iluzia unei întremări. Ţăranul ne povesteşte suferinţa tainică, simplu şi cinstit, fără exa­gerări şi fără apeluri la milă. Nu ne cere nimic, căci iobagii se re­semnează în faţa tuturor capitu­lărilor, fără să cerşească. D. Man, un venerabil dascăl care ascultă şi d-sa destăinuirea, le propune să vie la Vadul Crişului unde vor căpăta ceva de mâncare. Ţăranii acceptă. Seara, la reîntoar­cere i-am văzut pe pragul unei prispe mâncând sălbatic câte o pâine albă de două chilograme. S’au înviorat o clipă, au mulţu­mit timp de zece minute şi apoi au plecat odată cu revărsarea în­serării. V. Munteanu Caravană din Munţii Apuseni, coborind spre oraş La răscruci de drumuri­ după milă Un iobag A 405-a aniversare a bătăliei dela Mohács BUDAPESTA 29, (Rador). — Azi s’a sărbătorit la Mohács, a 405-a a­­niversare dela marea bătălie ce a avut loc în localitate, și în urma că­reia Ungaria a putut să scape de ju­gul turcesc, care apăsa asupra ei de mai multe secole. S’a inaugurat un monument, ridi­cat în onoarea Polonezilor căzuţi in această luptă, alături de soldaţii maghiari. La ceremonie au luat parte repre­zentanţii guvernului ungar şi minis­trul poloniei la Budapesta. 7 milioane de şomeri in Statele­ Unite WASHINTON, 29 (Rador).­­ In cursul lunei Iulie, numărul şo­merilor a crescut la circa 7 mi­lioane, număr in care nu intră şomerii din ferme şi întreprin­derile pentru construirea şose­lelor. Numărul şomerilor în indus­trie, a scăzut cu 2 la sută, în cursul lunei iulie, faţă de luna precedentă. fagista 3-a Voiaj de studii şi plăcere pentru medici spre America de Nord Se vor vizita cele mai moderne clinici, spitale, Universităţi etc. din oraşele: New­ York, Buffalo, Niaga­ra, Detroit, Chicago, Pittsburg, Wa­shington, Baltimore, Atlantic City şi Philadelphia. Primiri oficiale din partea Asociaţiilor medicale din Statele Unite. 20 Septembrie — 30 Octombrie 1931 Informaţiuni şi prospecte la Ham­burg-Amerika Linie S. A. R. Bucu­reşti, calea Victoriei 84. Telefon 304/56. Al şaptelea şi ultimul voiaj la Paris pentru vizitarea Expoziţi­ei Coloniale Internaţiona­le, cu plecarea în ziua de 28 octombrie, în condiţiu­­nile cele mai confortabile şi elegante. Vagon special de turism cu paturi, între­ţinerea pe drum în vagon restaurant, circuit de au­tocare cu ghizi experţi în fiecare oraş. Se vor vizita şi oraşele : Budapesta, Vi­ena, Lausanne, Montreux, Lacul Geneva, Milano şi Veneţia. Informaţiuni şi prospec­te la Seer. C.T.F.I. D-l In­giner E. Erdős, Bucureşti, III, calea Victoriei 68. „GAMBRINUS“ DIN NOU RENOVAT SERVEŞTE SUPEURI DUPĂ TEATRU PREŢURI MODERATE In ultimul număr al ziarului „Ra­dio şi Radiofonia” a apărut un in­teresant articol: „Televiziunea în lumina progreselor recente”, dato­rit cunoscutului specialist în radio­­technică, David Sarnoff, preşedin­tele marei organizaţii americane „Radio Corporation of America”. TRIMITEŢI COPII VOŞTRI SÅ STUDIEZE LA VIEIIA! Institute de educaţie recoman­dabile pentru domnişoare: B, Freylers Nachf. A. Metzger, I. Schubenring 9 und XIII. Hietzing, Max ingassa 6 • Pensionat Stern I. ' Werdertorgasse 12 . Institut Szántó II. Obere Donaustrasse 4S Maria Kaminski I. Freyung I. Institut Liste V. Nikolsdorfergasse 8 Töchterpemsionat G. v. Kasiaiy, VIII, Langegasse 65. Pensionat Kaiser (Rozinska) XVIII, Wcimarerstr. 50 Cottage-Pensionat Singer XVIII Gymnasiumstr 35. Pensionat Hannah WoIH XIX Rudolfinergasse 18. Fentru băeţi Institut Vrtel, I. Habsburgergasse 5. Citiţi MAGAZINUL La toate librăriile, eventual la editura «Adevărul» se găseşte volumul „Indicaţiile şi contra indicaţiile curei de Karlsbad“ Bentrates Acsamanis.­­ 80 A Picturale li producasa Cururi fantastice Dsaa suferiţi de bătături sau aveţi pieioare sensibile, cititi ace­asta if DoctorulH. MARTIN Colaborator al Instit. Psycho Fish­ Berillon (Paris IfilRiîTFIUTă tratează Psihonevrosele: ITMî U I­II, |­h Nevrosa sexuală cu perversităţile ei; Nevrosa inimei şi a stomacului. NEURASTENIA Fobia (frica) Timiditatea Hysteria, etc. prin Hypnotism autosugestie şi Fisioterapie, Fulguraţia Darsonvalesaţie, Diatermie ultra-violete, etc. Syst­emul Hypno-Pedagogic (Berillon) pentru re­­educaţia copiilor vicioşi impulsivi, Ona­­nia, Incontenenţa de urină. — Calea Victoriei 54, peste drum de Teatru Na­­ţional. Consult. 8—12, 2—7, a apărut No. 154 cu următorul sumar: UNDELE PACIFICATOARE de Dr. Ing. E. Petraşcu O vindecare ştiinţifică , de T. Arghez­­­i Deschiderea Expoziţiei de Aero- Auto-Radio-Electricitate din Parcul Carol Taxe, descinderi, clandestini.- Taxe ilegale. Tendinţele industriei Radio­­fonice; Alimentarea T. F. F. la polul nord Radio şi dreptul muzică mecanică Universitatea radio.- Pe marginea pro­­gramului muzical la Radi­o-Bucur­eşti Televiziunea în lumina progre­selor recente de David Sarnof Societatea interplanetară (Fantezie ştiinţifică) Perspectivele radiofonice în împără­ţia cerurilor. Undele cosmice.­ Lumina nestatornică - ştiinţă nepopularizată Lămpile americane de Radio.— Tech­nica în imagini Solodyna cu filtre de bandă Montaj de recepţie ultra­selectiv cu 4 lămpi Din proprietăţile undelor foarte scurte Caleidoscop şti­nţific. — De vorbă cu cititorii. — Ştiri de pretutindeni etc. Programul posturilor europene pe sătămâna­­ 30 August — 5 Sept. 32 Pagini Mari Preţul 10 Lei Ser­genţii de stradă erau expuşi la suferinţe cauzate de picioare dureroase , cazul sergentului Perraud, strada Romei Paris, prezintă un mare interes. Picioa­rele îl torturau şi ne declară: “Picioarele şi gleznele erau atăt de unitate, că nu mi puteam pune ghetele. Pe talpă, suprafeţe întărite şi groase formau părţi foarte dureroase, iar, ca culme, aveam şi trei bătături nemaipomenite.” ^După sfaturile unui prieten, a început să întrebuinţez Sah­rat Podeli şi imediat după aceia picioarele lui îndurerate s-au vindecat complect şi foarte fericit, declară că : “şi-a regăsit buna dispoziţie şi dorul de a trăi”. O mică cantitate de Sahtrat Rodell, diluată intr’un lighian cu apă, degajează oxygen, pană ce apa ia culoarea unui lapte gras. Cănd înmuiaţi picioarle în această baie lăptoasă, um­ături, iritaţii, dureri şi arsuri, dispar odată pentru todeauna. Calozităţile şi bătăturile sunt mulate astfel încăt ,puteţi să ie scoateţi cu rădă­cină cu tot, fără nici o durere. Satratu­­riler Rodell odihnesc,­­uşurează şi vindecă piciorele, aşa încât, ghetele cele mai strâmte o sa vă apară tot cacăr de confor­tabile ca cele mai vechi pe care le aveţi. Sa­traturile Rodell sunt vândute cu un preţ derizoriu de orice farmacie şi drogherie, de doctorul GR. GRAUR I MEDIC BALNEAR LA KARLSBAD

Next