Adevěrul, septembrie 1931 (Anul 44, nr. 14621-14646)
1931-09-01 / nr. 14621
CASTELUL DE LA SCHÖNBRUNN Odinioară şi acum Călătorul care se respectă, ajuns în Viena, patria operei şi a şniţelului, trebue să viziteze numaidecât Schönbrunul. Castelul imperial, care poartă numele frumoasei fântâne (schöner Brunnen) descoperită la începutul secolului XVII de arhiducele (mai târziu împăratul) Mathias, este una din splendorile trecutelor regimuri. Pe o înălţime care domină Viena, s’a ridicat palatul reşedinţă a celor cu deviza „Austriae este imperare orbi terrarum" născuţi să domine atâtea naţionalităţi. Acolo, în mijlocul unui parc — minune, stă cuibărit castelul de vară al familiei de Habsburg, ca o mărturie a vremurilor de altă dată. Am intrat într’un mare hali cu picturi murale reprezentând monarhii habsburgici. Am văzut camera de culcare a lui Frantz Iosef cu patul în care a murit, am străbătut apartamentul împărătesei Elisabeta, am trecut prin sala mare zisă „Marie Antoinette“ cu gobelinuri imprimate și cu două candelabre stil Empire. Am vizitat apoi sala de oglinzi, sala de ceremonii, camerele în stil chinezesc şi camera de culcare a lui Napoleon, unde în 1832 a murit fiul său „L’Aiglon“ Ducele de Reichstadt şi în care a dormit Wilhelm al II-lea cu prilejul vizitei sale la Schönbrunn-Am admirat camera în care pereţii şi întreaga ornamentaţie este de porţelan. In sfârşit m’a uimit piesa cea mai somptuoasă, zisă „Millionenzimmer“ fiindcă decorul său a costat pe atunci un milion de fiorini de argint. Aci panouri de lemn de trandafir chinezesc roş cu negru , miniaturi, de o rară delicateţă aduse de către Maria Tereza dintr’o colecţie din Constantinopol, sunt incrustate în pereţi cu o mare artă. Am trecut în revistă numeroasele încăperi, dar o descripţie fidelă este imposibilă. Bătrânul castel ca un spătos uncheaş pe care moartea l-a uitat într’o lume care nu e a lui, pare că-mi deapănă povestea altor vremuri. Timpuri de măreţie şi de slava, în care un monarh era cu adevărat „de origină divină“. Frantz Iosef, al cărui nume şi astăzi trezeşte pietatea vienezilor era mai mult decât un Dumnezeu. Intre împărat şi un supus, distanţa era mai mare decât între Dumnezeu şi ultimul păcătos care tot se poate ridica la divinitate, măcar prin rugăciune. L’am privit pe „drăguţul de împărat“ într’un tablou mural. Trufaş, înconjurat de o suită de ofiţeri cari gravitau în juru-i ca o constelaţie fără nume împrejurul soarelui, cobora aceleaşi scări ale castelului, pe care acum călcau apăsat pungele cu noroi uscat dela gurile Dunărei. O, câte s’au întâmplat de atunci! Prin aceste săli a suflat vântul morţii. A murit şi Iosef I şi Maria Tereza şi Frantz Iosef. Imperiul însuşi a murit şi odată cu el şi altele încă.E tristă povestea, ca orice poveste a morţii, dar şi înviorătoare fiindcă moartea a fost totdeauna condiţia necesară vieţii. Pe urmele defunctului imperiu, s’au ridicat republici tinere. Sunt moştenitorii veseli ai cadavrului habsburgic. Orânduiri noi, o viaţă nouă. Şi, pe când ieşeam din castel urcând cu paşii îngreuiaţi de^ atâtea impresii, spre porticul „Gloriette“ zăresc la ferestrele ultimului etaj al castelului capete de femei în tulpane bleu şi ghivece cu garoafe şi muşcate roşii. Ghidul mă lămureşte că din cauza sărăciei generale dela război s’a clădit foarte puţin în Viena. Teribila criză de locuinţe a făcut să se închirieze populaţiei sărace până şi etajele ultime ale castelului Schönbrunn. Aci sus, locuesc lucrători. Impietate, ar striga un estet. Fiindcă nu cred că esteticul trebue să primeze în viaţa socială, zic că este în acest fapt o lecţie de înaltă moralitate a istoriei. Una din ironiile vieţii ! Şi mai este un fel de satisfacţie pe care soarta a dat-o poporului, acelui mizer popor vlăguit care, cu puţin timp înainte nu avea decât un singur rost : să muncească din greu, pentru ca din truda lui să se realizeze luxul celor câţiva privilegiaţi. — Sic transit gloria. Efemerul satisfacţiilor omeneşti, fie chiar imperiale, fragilitatea orânduirilor sociale — chiar atunci când par eterne — acestea sunt învăţămintele cu care se întoarce pelerinul de la Schönbrunn-V. V. Stanciu BULETINUL ASIGURĂRILOR SOCIALE Se vorbeşte în ultimul timp, cu o deosebită insistenţă, despre asigurările sociale, care urmează să fie fericite printr-o nouă legislaţie, stadiul actual al organizării lor, necorespunzând nici cerinţelor reale, nici concepţiilor, în continuu progres al regimurilor similare din occident. Diferitele asociaţii muncitoreşti discută, cu un legitim interes chestiunea asigurărilor sub toate aspectele ; patronii, prin reprezentanţi autorizaţi, au întocmit memorii detailate, pe care le-au înaintat ministerului muncii. O comisiune specială lucrează la întocmirea viitorului proect de lege, care va reglementa regimul asigurărilor şi mai ales problema capitală a unificării diferitelor regimuri in vigoare, in provinciile alipite. Pentru a învedera mai mult importanţa acestor chestiuni, Casa centrală a asigurărilor sociale, din iniţiativa directorului ei general d. Mişu Enescu a hotărât editarea unui buletin „destinat exclusiv problemelor de asigurare socială“. Ideia asigurărilor sociale, care cuprinde in esenţă micul sacrificiu, zi de zi, in vederea garantării unui sprijin efectiv la vremuri de restrişte, are încă de luptat pentu a câştiga nu numai pe patron, dar mai ales pe salariat. Pentru a putea capta încrederea deplină a colaboratorilor fondului comun de asigurare, trebue perseverate şi mijloace de persuasiune continue şi eficace; o propagandă intensă — o discuţie deschisă — la care contribuţia ultimului dintre interesaţi să fie ţinută in seamă. Sistemul divers de astăzi, când asiguratul din vechiul regat trecând Carpaţii sau Prutul se vede în faţa unei legiuiri„străine”, lovit din greu în drepturile sale, nu mai poate dăinui. Muncitorul împins de necesităţi dintr’o provide în alta îşi întrerupe stagiul şi beneficiile, pe care legea de mâine trebue să le acorde tuturor asiguraţilor, de pe tot întinsul ţării, orcând şi oriunde s’ar afla la un moment dat lucrătorul. Incasăr de scăzut, in continuă creştere şi direct proporţionale cu criza economică şi şomajul, care in ciuda cifrelor oficiale este in progresie, se prezintă într’o formă îngrijorătoare. Această situaţie pentru bugetul instituţiei şi deci pentru însăşi existenţa asigurărilor, atrage după sine — in mod normal —o înmulţire nebănuită a cazurilor de ajutorare. Sunt toate acestea parte din numeroasele chestiuni, ce urmează a fi rezolvate prin reforma de mâine. Nicăeri desbaterea nevoilor de fiecare clipă ale asigurărilor nu ar putea găsi un mai bun refugiu, decât în coloanele buletinului care este deabea la primul număr. Aci pot fi discutate cu competenţă, de factori pregătiţi, chestiunile privind asigurările, aci se pot comenta diferitele regimuri, din paralelismul cărora s’ar putea găsi soluţiile cele mai adequate specificului asigurărilor din ţara noastră, aci se pot invedera soluţiile potrivite atâtor nevoi, ce răsar în complexa activitate a instituţiei asigurcsirilrv Cuvi-Silp ..Buletinul“ ca mijloc de propagare a ideii de asigurare constitue un admirabil instrument de recrutare a aderenţilor.Reese acest fapt din conţinutul foarte bogat care in afară de partea oficială propriu zisă , cuprinde o serie de articole — mici studii — la îndemâna şi priceperea celor cărora le sunt adresate. D. director general al asigurărilor sociale M. Enescu, se poate felicita de modul cum se prezintă buletinul, nu numai ca material, —Care cuprinde o selectă şi competentă contribuţie a colaboratorilor săi cei mai distinşi, — dar şi ca redactare tehnică. A. RELEA Incendiul dela Academia agriolă din Cluj CLUJ, 29. In zorii zilei s'a declarat un puternic incendiu la laboratorul chimic al Academiei agricole din localitate. Prinzându-se imediat de veste au fost anunţaţi pompierii, cari au procedat la stingerea focului. Graţie muncii depusă de pompieri s’a evitat o adevărată catastrofă. O comisiune de anchetă lucrează la stabilirea răspunderilor și a pagubelor. In Portugalia este linişte PARIS, 29 (Damile).— Ambasadorul Portugaliei la Paris a declarat că la Lisabona ordinea a fost complect restabilită, şi că svocurile după cari răscoala din 26 August s’ar fi repetat nu sunt exacte. După informaţiuni din Lisabona s’au găsit mai multe depozite cu munifîuni cari au fost abandonate de revoluționari. Un depozit conținea 12 bombe mari cu dinamită. Adversarii progresului nu citesc excelente revistă care a apărut recent în 33 pagini mari, cu minunatul supliment ilustrat „REPORTAJ" revista faptelor senzaţionale Două reviste în acelaş număr de vânzare pretutindeni. Preţul 10 lei ADEVĂRUL Pe drumurile Ardealului Primul contact cu atmosfera şi specificul ţinutului De la trimisul nostru special Răbdare şi prudenţă! Am intrat în ţara iobagilor unde aceste două însuşiri trebuie să ţi le impui chiar dacă nu le ai. Răbdarea e utilă pentru a putea descifra tainele unui ţinut cu aparenţe de orânduiri moderne, iar prudenţa e necesară pentru a fi scutit de curiozitatea stăpânirii, foarte susceptibilă în aceste locuri. Un distins intelectual mă avertizează să dau înfăţişarea unui pachet inofensiv, aparatului fotografic. Mă execut şi-l împachetez într’un ziar unguresc. Nu e suficient! —De ce ? —■ Un ziar maghiar prezintă ceva subversiv, aşa că e bine să cauţi unul românesc. Dacă se poate, o gazetă „patriotică”. In sfârşit o fac şi pe asta. Norocul îmi pune la îndemână oficiosul guvernamentalilor din Ardeal, condus de d. Sextil Puşcariu. E un certificat vizibil, că nu am pătruns în ţara iobagilor să răsturnăm vreo cronică istorică. Altceva subversiv nu mai am. Putem deci să plecăm. PRIMELE ASPECTE încep drumul spre tainica ţară, la Vadul Crişului. Aici iei primul contact cu atmosfera şi specificul ţinutului. Pretutindeni e ordine şi linişte, spre mulţumirea tuturor ierarhiilor de demnitari din cuprinsul statului Linişte de tintirim şi ordine profundă ale cărei noţiuni, nu sunt jignite nici măcar cu o respiraţie mai adâncă. In întreg cuprinsul, iobagii cu infinite drepturi de râs, s-au resemnat în plictiseală şi răbdare posomorită. Aspectele pe care le furnizează cadrul de viaţă, la fiecare pas sunt izbitoare. Iată câteva din acestea, aşa cum ele apar la primul contact cu ţara iobagilor. Până la Vadul Crişului, am întâlnit ţărani purtând pălării mari de paie, dăsagi în culori artistice şi încălţaţi cu cisme mari. De aici încolo, acest port cu indicii de înstărire şi viaţă mai ca lumea, dispare. In locul pălăriei de sezon, capeţile pletoase transpiră în căciuli primitive, dăsagii de arniciu şi lână sunt supliniţi cu saci peteciţi de fabrică, iar încălţămintea rămâne o simplă sugestie. Picioarele iobagilor sau identificat atât de mult cu drumurile, în pribegia lor încât au căpătat culoarea tinei. Abia ici colo se zăresc câte o pereche de opinci improvizate din cauciucuri de automobil, scoase din uz. In locul cirezilor de vite întâlneşti apoi capre rebegite, păstrând acelaş stigmat al sărăciei. E animalul care ţine tovărăşie mizeriei şi dă iluzia unui inventar gospodăresc. Mărturia ce se desprinde din existenţa lui enigmatică a fost invocată însăşi de Bărnuţiu. Intr’un articol scris în ajunul răzmiriţii generoase dela 1848, marele tribun arăta că bordeele obscure şi caprele fără preţ şi secetoase în rod, definesc întreaga tragedie a iobagilor. Or, în drumul ei, evoluţia economică şi socială de atunci şi până acum, n’a înregistrat decât o îndoelnică prefacere. Realitatea umilitoare, destăinueşte şi astăzi un asemenea amănunt, cu deosebirea că nu mai sesizează pe istorici şi pe oamenii politici. In spiritul contemporan, înfrângerile mizeriei din sate iau aspectul unei conservări în tradiţia strămoşească, iar izolarea de cuceririle civilizaţiei rămâne simplu detaliu, pentru etnografia naţională. IN FAŢA UNUI CASTEL De la Vadul Crişului, drumurile spre ţara iobagilor se încrucişează ca doi răzlogi de cruce. Apuc pe unul dintre acestea : drumul duce la Gheghie. E satul cel mai interesant, printr’o serie de contraste brutale. Aici există un faimos castel, de o bogăţie impresionantă, alături de colibe mizerabile. Castelul a fost până la război proprietatea contelui Edmond Ziczy iar astăzi e în posesia unui domn Mateescu, din Ploeşti. In ordine socială succesiunea nu prezintă nici o importanţă. O simplă schimbare de stăpâni peste ţara iobagilor, cu aceleaşi concepţii despre masse şi cu aceleaşi năzuinţi şi metode în conservarea bogăţiei. Deasemeni mai e de amintit, până la detalii mai ample, că în această succesiune, reforma agrară, a rămas fără conţinut şi frântă la porţile popasului boeresc. Castelul a fost cumpărat cu un latifundiu intact de 13.000 hectare dintre cari 10.000 de jugăre pădure virgină şi asupra căruia iobagii aveau drepturi ce depăşesc însăşi temeiul unei legiferări. Acestea ţâşneau din drama istorică a ţinutului iar posesiunea asupra domeniului era fixată da dogme morale cari întrec o simplă reglementare de raporturi juridice între proprietari şi lucrătorii de pământ. Or între iobagi şi domnul Mateescu, guvernele au preferat pe cel din urmă. Vremea n’a reuşit să răstoarne ierarhia medievală în acest ţinut şi s’a scurs zadarnică în faţa iluziilor de prefaceri în ordinea socială. Proprietatea a rămas la aceleaşi drepturi de îndoită stăpânire: economică şi politică. Prin faţa castelului dela Gheghie, iobagii se scurg în pelerinajul lor anonim cuprinşi de timiditate şi stăpâniţi de incertitudinea existenţii lor., S’au obişnuit prin tradiţia umilinţii să-şi ridice pălăria când ajung în dreptul porţii şi să păşească grijulii ca nu cumva să jignească pe cineva dela curtea stăpânului. Mulţi ocolesc chiar drumul, ca o zodie a primejdiei, sau o iau de la început pe la răscruci ca să fie siguri că nu se abate primejdia în calea lor. Şi nu e o simplă glumă existenţa unor asemenea baricade, tiperite aici de convenţiuni primitiveDetaliul că iobagii se simt obligaţi să-şi ridice pălăria în faţa simplei imagini a castelului face parte din lanţul unor stări cari s’au statornicit ca povara unei ruşini. „N’AM MÂNCAT DE TREI ZILE« 5 Ca intrarea în sat, doi ţărani cu figuri tragice poposesc ghemuiţi la o margine de şanţ. Sunt cosaşi cari poartă urmele unui drum lung ce le-a prăfuit zăbunele. Când ne apropiem de ei, ţăranii se scoală în picioare, îşi aruncă traistele la pământ şi înţepenesc intr’o atitudine care ne jenează. — Noroc! — Dumnezeu ţie-vă! — Dar ce năcaz v’aduce pe aici? Ţăranii se uită întrebători unul la altul, apoi după o pauză cel mai bătrân se destăinueşte. Sunt din comuna Lorău şi se numesc Sturuţ Petru şi Ioan Vilanţ. Au plecat de acasă de două săptămâni să caute de lucru şi au străbătut pe jos o sută de chilometri până la Oradia, colindând peste 20 de comune. N’au găsit însă de muncit niciri şi acum se întorc spre casă leşinaţi de foame. N’au mâncat de trei zile iar popasul dela marginea şanţului le dă iluzia unei întremări. Ţăranul ne povesteşte suferinţa tainică, simplu şi cinstit, fără exagerări şi fără apeluri la milă. Nu ne cere nimic, căci iobagii se resemnează în faţa tuturor capitulărilor, fără să cerşească. D. Man, un venerabil dascăl care ascultă şi d-sa destăinuirea, le propune să vie la Vadul Crişului unde vor căpăta ceva de mâncare. Ţăranii acceptă. Seara, la reîntoarcere i-am văzut pe pragul unei prispe mâncând sălbatic câte o pâine albă de două chilograme. S’au înviorat o clipă, au mulţumit timp de zece minute şi apoi au plecat odată cu revărsarea înserării. V. Munteanu Caravană din Munţii Apuseni, coborind spre oraş La răscruci de drumuri după milă Un iobag A 405-a aniversare a bătăliei dela Mohács BUDAPESTA 29, (Rador). — Azi s’a sărbătorit la Mohács, a 405-a aniversare dela marea bătălie ce a avut loc în localitate, și în urma căreia Ungaria a putut să scape de jugul turcesc, care apăsa asupra ei de mai multe secole. S’a inaugurat un monument, ridicat în onoarea Polonezilor căzuţi in această luptă, alături de soldaţii maghiari. La ceremonie au luat parte reprezentanţii guvernului ungar şi ministrul poloniei la Budapesta. 7 milioane de şomeri in Statele Unite WASHINTON, 29 (Rador). In cursul lunei Iulie, numărul şomerilor a crescut la circa 7 milioane, număr in care nu intră şomerii din ferme şi întreprinderile pentru construirea şoselelor. Numărul şomerilor în industrie, a scăzut cu 2 la sută, în cursul lunei iulie, faţă de luna precedentă. fagista 3-a Voiaj de studii şi plăcere pentru medici spre America de Nord Se vor vizita cele mai moderne clinici, spitale, Universităţi etc. din oraşele: New York, Buffalo, Niagara, Detroit, Chicago, Pittsburg, Washington, Baltimore, Atlantic City şi Philadelphia. Primiri oficiale din partea Asociaţiilor medicale din Statele Unite. 20 Septembrie — 30 Octombrie 1931 Informaţiuni şi prospecte la Hamburg-Amerika Linie S. A. R. Bucureşti, calea Victoriei 84. Telefon 304/56. Al şaptelea şi ultimul voiaj la Paris pentru vizitarea Expoziţiei Coloniale Internaţionale, cu plecarea în ziua de 28 octombrie, în condiţiunile cele mai confortabile şi elegante. Vagon special de turism cu paturi, întreţinerea pe drum în vagon restaurant, circuit de autocare cu ghizi experţi în fiecare oraş. Se vor vizita şi oraşele : Budapesta, Viena, Lausanne, Montreux, Lacul Geneva, Milano şi Veneţia. Informaţiuni şi prospecte la Seer. C.T.F.I. D-l Inginer E. Erdős, Bucureşti, III, calea Victoriei 68. „GAMBRINUS“ DIN NOU RENOVAT SERVEŞTE SUPEURI DUPĂ TEATRU PREŢURI MODERATE In ultimul număr al ziarului „Radio şi Radiofonia” a apărut un interesant articol: „Televiziunea în lumina progreselor recente”, datorit cunoscutului specialist în radiotechnică, David Sarnoff, preşedintele marei organizaţii americane „Radio Corporation of America”. TRIMITEŢI COPII VOŞTRI SÅ STUDIEZE LA VIEIIA! Institute de educaţie recomandabile pentru domnişoare: B, Freylers Nachf. A. Metzger, I. Schubenring 9 und XIII. Hietzing, Max ingassa 6 • Pensionat Stern I. ' Werdertorgasse 12 . Institut Szántó II. Obere Donaustrasse 4S Maria Kaminski I. Freyung I. Institut Liste V. Nikolsdorfergasse 8 Töchterpemsionat G. v. Kasiaiy, VIII, Langegasse 65. Pensionat Kaiser (Rozinska) XVIII, Wcimarerstr. 50 Cottage-Pensionat Singer XVIII Gymnasiumstr 35. Pensionat Hannah WoIH XIX Rudolfinergasse 18. Fentru băeţi Institut Vrtel, I. Habsburgergasse 5. Citiţi MAGAZINUL La toate librăriile, eventual la editura «Adevărul» se găseşte volumul „Indicaţiile şi contra indicaţiile curei de Karlsbad“ Bentrates Acsamanis. 80 A Picturale li producasa Cururi fantastice Dsaa suferiţi de bătături sau aveţi pieioare sensibile, cititi aceasta if DoctorulH. MARTIN Colaborator al Instit. Psycho Fish Berillon (Paris IfilRiîTFIUTă tratează Psihonevrosele: ITMî U III, |h Nevrosa sexuală cu perversităţile ei; Nevrosa inimei şi a stomacului. NEURASTENIA Fobia (frica) Timiditatea Hysteria, etc. prin Hypnotism autosugestie şi Fisioterapie, Fulguraţia Darsonvalesaţie, Diatermie ultra-violete, etc. Systemul Hypno-Pedagogic (Berillon) pentru reeducaţia copiilor vicioşi impulsivi, Onania, Incontenenţa de urină. — Calea Victoriei 54, peste drum de Teatru Naţional. Consult. 8—12, 2—7, a apărut No. 154 cu următorul sumar: UNDELE PACIFICATOARE de Dr. Ing. E. Petraşcu O vindecare ştiinţifică , de T. Arghezi Deschiderea Expoziţiei de Aero- Auto-Radio-Electricitate din Parcul Carol Taxe, descinderi, clandestini.- Taxe ilegale. Tendinţele industriei Radiofonice; Alimentarea T. F. F. la polul nord Radio şi dreptul muzică mecanică Universitatea radio.- Pe marginea programului muzical la Radio-Bucureşti Televiziunea în lumina progreselor recente de David Sarnof Societatea interplanetară (Fantezie ştiinţifică) Perspectivele radiofonice în împărăţia cerurilor. Undele cosmice. Lumina nestatornică - ştiinţă nepopularizată Lămpile americane de Radio.— Technica în imagini Solodyna cu filtre de bandă Montaj de recepţie ultraselectiv cu 4 lămpi Din proprietăţile undelor foarte scurte Caleidoscop ştinţific. — De vorbă cu cititorii. — Ştiri de pretutindeni etc. Programul posturilor europene pe sătămâna 30 August — 5 Sept. 32 Pagini Mari Preţul 10 Lei Sergenţii de stradă erau expuşi la suferinţe cauzate de picioare dureroase , cazul sergentului Perraud, strada Romei Paris, prezintă un mare interes. Picioarele îl torturau şi ne declară: “Picioarele şi gleznele erau atăt de unitate, că nu mi puteam pune ghetele. Pe talpă, suprafeţe întărite şi groase formau părţi foarte dureroase, iar, ca culme, aveam şi trei bătături nemaipomenite.” ^După sfaturile unui prieten, a început să întrebuinţez Sahrat Podeli şi imediat după aceia picioarele lui îndurerate s-au vindecat complect şi foarte fericit, declară că : “şi-a regăsit buna dispoziţie şi dorul de a trăi”. O mică cantitate de Sahtrat Rodell, diluată intr’un lighian cu apă, degajează oxygen, pană ce apa ia culoarea unui lapte gras. Cănd înmuiaţi picioarle în această baie lăptoasă, umături, iritaţii, dureri şi arsuri, dispar odată pentru todeauna. Calozităţile şi bătăturile sunt mulate astfel încăt ,puteţi să ie scoateţi cu rădăcină cu tot, fără nici o durere. Satraturiler Rodell odihnesc,uşurează şi vindecă piciorele, aşa încât, ghetele cele mai strâmte o sa vă apară tot cacăr de confortabile ca cele mai vechi pe care le aveţi. Satraturile Rodell sunt vândute cu un preţ derizoriu de orice farmacie şi drogherie, de doctorul GR. GRAUR I MEDIC BALNEAR LA KARLSBAD