Adevěrul, noiembrie 1931 (Anul 44, nr. 14673-14698)

1931-11-01 / nr. 14673

CnntIn iUnfuA­lllf|4­ unde se string de obicei resturile de mâncare, SPn­țUl iltmtv IftUatl se curăţă în mod eficace cu peria special adaptată Chlorodont cu perii retezaţi tn forma dinţilor şi cu pasta de dinţi Chlorodont Pasta de dinţi Chlorodont are efectul agreabil de a nu fi săpunoasă făcând spumă, el a înviora şi retreşa prin aroma plăcută de mentă. Pasta de dinţi Chlorodont tubul Lei 32.­ şi Lei 20.-. Peria de dinţi Chlorodont Lei 42.­­pentru copii Lei SO.-. De cumpărat pretutindeni. Remiţând S. A. R. Chlorodont Braşov, Ciocrac , acest anunţ, primiţi in mod gratuit un tub de pastă de dinți Chlorodont ! Pe tot parcursul drumului, suveran : L nul a fost ovaţionat de mulţime. In­­ faţa maşinei regale, elevii tuturor ] ■ şcolilor au aşternut flori. !! Regele felicita pe regina Maria la Balcic PRINŢUL NICOLAE A VENIT CU­­ AVIONUL BALCIC, 29. — Regele Carol a so­­sit azi în localitate spre a felicita pe regina Maria.­­ La sosirea în Balcic suveranul a­­ fost întâmpinat de regina Maria, d-nii Iorga şi Argetoianu şi repre­zentanţii autorităţilor locale.­­ O delegaţie de români macedo-­­ neni şi bănăţeni, in frunte cu d. Lupu Costache directorul „Oficiului naţional al colonizării“ a oferit re­gelui o centură veche de argint şi un kelim. După terminarea solemnităţii pre­dării darurilor, a urmat un serviciu religios oficiat de episcopul Ghe­­ronte. La slujba religioasă au luat parte toţi reprezentanţii autorităţi­lor.A urmat apoi o recepţie. * Astăseară cu un tren special, la ora 7 juni, seara regele va părăsi Ba­­zargicul. Principele Nicolae a venit la Ba­­zargic cu avionul. De aci a plecat cu mașina la Balcic. * Oficialitatea la Patriarhi­e ii 1/ [, v­b­n 41 ha Consecinţele alegerilor din Anglia Franţa şi criza Rezultatul alegerilor din Anglia, aduce un mare succes guvernului naţional prezidat de d. Mac Donald. Guvernul a obţinut o majoritate de 549 mandate, dintre cari 470 revin conservatorilor. Aceasta însemnea­ză că succesul propriu zis l-au ob­ţinut conservatorii. Având­ aceasta în vedere, există teama că la primul moment opor­tun, d. Baldwin va putea răsturna guvernul naţional şi lua cârma, pen­tru a pune în practică, politica sa protecţionistă. O asemenea politi­că ar determina mari tulburări în economia europeană şi ar agrava criza, reducând posibilitatea de ex­port în special a industriei fran­ceze­ şi a celei germane. Când cifrele definitive ale scru­tinului vor fi cunoscute, ziarul nos­tru va da o analiză şi o critică a lor. Dar şi până acum se ştie, că laburiştii au întrunit 6.611.167 vo­turi, faţă de 11.867.679 obţinute de conservatori. Urmează de aci că numărul mandatelor ce le revine, nu dă o ideie exactă despre ade­vărata lor forţă. Aceasta trebuie însă socotită ca formidabilă, mai ales că, la voturile de mai sus, tre­buie adăugate şi cele obţinute de d. Mac Donald şi amicii săi, în parte cel puţin, de­oarece este si­gur că mulţi laburişti, nu s'au pu­tut decide să abandoneze pe şeful din primul ceas al socialismului englez. De altfel, în istoria parti­delor socialiste, asemenea regrese 13, ?eî€ ?e car* *e_a suferit parti­dul laburist acum, nu sunt fără pre­cedent. Dar ele au fost compen­sate îndoit și întreit, la cele dintâi noi alegeri. Trebuie amintite ale­gerile provocate și conduse de cancelarul Buelow, pe chestia spo­­rirei armatei, când toate partidele burgheze s’au coalizat contra so­­cial-democrației. Rezultatul­ aceas­ta a pierdut 40 la sută din mandatele ei. Dar la alegerile imediat urmă­toare, nu numai că a recâştigat ve­chile ei poziţii, dar a câştigat al­tele noui, devenind alături de cen­trul catolic, cel mai mare partid din Reichstag. In parlamentul englez, laburiştii vor reprezenta opoziţia, şeful lor se va prezintă mână în mână cu d. Mac Donald, în faţa Camerei lorzilor, pentru a lua cunoştinţă de mesagiul de deschidere şi, nu se poate prevedea, dacă guvernul na­ţional ar recurge la reforme inac­ceptabile pentru laburişti, ce va mai urma. Căci, dacă reprezentan­ta lor parlamentară ar fi prea sla­bă, urmarea ar putea fi ca ei să mute lupt din Cameră, în afară, ceia ce nu e fără precedent în An­glia şi nu este exclus, dat fiind că partidul laburist, a accentuat, oda­tă cu despărţirea de d. Mac Do­nald, nota sa revoluţionară. Iar dacă această notă, a speriat pe unii şi a sporit numărul voturilor guvernului şi conservtorilor, apoi pe de altă parte a raliat aproape şapte milioane de voturi, ceia în­semnează ceva. Dar Anglia rămâne Anglia, şi oa­menii ei politici nu-şi pierd capul şi nu devin orbi faţă de realităţi, nici în momentul celei mai depline victorii. Guvernul naţional se gă­teşte deci să fie samă şi de cu­rentele ce străbat minoritatea. După cunoaşterea rezultatului d. Mac Donald a declarat că fu­ mei un caz interesele claselor muncitoare, nu vor fi neglijate, în îndeplinirea marilor sarcini ce incumbă guver­nului naţional". Iar d. Baldwin, şe­ful conservatorilor, a dat un comu­nicat, prin care proclamă că „re­zultatul alegerilor din Anglia nu înseamnă o victorie de partid, ci o declaraţie clară în favoarea guver­nului naţional“. Ceia ce însemnează, că d. Baldwin înţelege ca, deocam­dată cel puţin, să nu abuzeze de majoritatea obţinută de conserva­tori, în condiţii excepţionale. înainte de a încheia, am dori să mai notăm două observaţii : Lupta electorală s’a dat în An­glia, sub presiunea unor condiţii economice speciale. Căderea lirei sterline, a adus un fel de inflaţiune, care a adus o oare­care prosperi­tate — noi credem trecătoare — industriei engleze. O diminuare a şomajului s’a înregistrat. Salariile sunt efectiv scăzute, dar nominal neschimbate. Mirajul protecţionis­­mului, a apărut desigur multora ca un prilej de afaceri. Apoi, micul burghez englez, acel man in the street, care joacă un rol atât de mare şi care are micile sale eco­nomii, nu a fost încântat de pro­gramul socialist al labouriştilor. La toate acestea se adaugă că întrea­ga presă a susţinut guvernul, du­când o campanie care nu s’a ser­vit numai de mijloace reale. Apoi labouriştii au intrat în luptă divi­zaţi în trei: în labourişti guverna­mentali, în labourişti opozanţi şi în labourişti radicali, de stânga. A doua observaţie: conservato­rii în Anglia, nu sunt ceiace’şi în­chipuie acei reacţionari ai noştrii, cari exultă de victoria d-lui Bald­win. Mai întâi acesta s’a pus sub conducerea d-lui MacDonald, adică a unui om politic care, a procla­mat necontenit, că a rămas labou­rist şi deci socialist. Apoi d. Bald­win şi partidul său, sunt atât de constituţionali şi parlamentari, în­cât au dizolvat o Cameră în care aveau o majoritate sigură, pentru a cere avizul alegătorilor asupra unui nou principiu, care privea o schimbare fundamentală a politicei engleze. Rezultatul: a căzut în a­­cele alegeri. Și ce a fost ieri, se poate repeta mâine. Alegerile actuale nu însemnează sfârşitul unei evoluţiuni, ci începu­tul unei lupte decisive. Franţa şi criza Cu toate faptele noi ce se află, cu privire la întâlnirea Hoover- Laval, situaţiunea nu apare încă clară. Se precizează, că în opinia publică americană, punctul de ve­dere al d-lui Lav­al, al Franţei, nu a găsit răsunet. Unii pretind că pri­mul ministru francez n’a fost in­format sau s’a înşelat asupra psi­­chologiei opiniei publice americane. Alţii, că aceasta nu ar cunoaşte şi nu ar fi capabilă să înţeleagă, in­teresele şi intenţiunile Franţei. Se pare, că Parisul, ar fi în tot cazul hotărît, să ia, şi singur, în mână refacerea Europei şi că primul pas în acest scop, îl va forma intensifi­carea şi grăbirea convorbirilor, în vederea unei apropieri şi a unui a­­cord, cu Germania. Această apropiere apare cu atât mai necesară cu cât protecţionis­­mul, în loc de a fi redus, cum ar fi fost logic, e pe punctul să primeas­că o nouă întărire, prin trecerea po­liticei comerciale a Marii Britanii, de la un extrem la altul, de la liber schimbism, la bariere vamale. A­­ceasta ar accentua încă criza, care, şi aşa se face tot mai simţită în Franţa. Abundenţa aurului singură, se dovedeşte astfel a nu fi o dovadă de prosperitate. Ea nu sporeşte comerţul, nu împiedică şomajul. A exprimat’o in mod foar­te eloquent, Camera de comerţ din Lille, una din regiunile cele mai industriale ale Franţei. Intr’o de­­ciziune a ei, ea spune: „Pretinsa dogmă a prosperităţei naţionale, nu mai e decât un mit. Adevărat este, că industria franceză e în pericol, că şi agricultura e grav ameninţată şi că lucrătorii noştrii sunt expuşi, din lipsă de lucru, unei ierni tra­gice“. Iar Liga contribuabililor din Gi­­ronda, proclamă că înainte de a ajuta pe alţii, „Franţa trebuie să se gândească să nu sombreze ea în­săşi". Din nefericire şi în aceste grave constatări, îşi face loc un egoism, care nu e sănătos, fiindcă nu e nici în interesul Franţei. Aceasta are nevoie de prosperitatea celor­lalte ţări, cu care face comerţ şi, cum arată prezentul încă suporta­bil, sărăcirea celorlalte tari, aduce în mod fatal, dificultăţi şi asupra ei. De­ pe acum se­ contează acolo că sunt până la un milion de şomeri. Deficitul balanţei comer­ciale pe primele nouă luni ale anu­lui în curs, este evaluat la zece miliarde de franci. Asemenea defi­cite Franţa acoperea cu prisosinţă din turismul său, din ceia ce cheltu­iau în ţara ei, americanii englezii, germanii şi călătorii tuturor popoa­relor civilizate. Acest capitol este în scădere şi va scădea tot mai mult. Acum cinci ani, un mare ban­cher german îmi spunea: „Până în câţiva ani, Franţa va fi iar banche­rul lumei, pentru că an cu an, mi­lioane de gură-cască, şi de oameni inteligenţi din toată lumea, vin de-i aduc parale, pe cari le cheltuiesc pentru obiecte de lux, pe mâncare, pe băuturi, pe obiecte cari costă un mic procent din preţul ce se plăteşte pe ele şi cari sunt în totul franceze, adică nu implică nici un fel de import, deci nici un fel de transfer al sumelor realizate“. Pre­zicerea s-a adeverit, dar criza mon­dială a distrus şi industria turisti­că şi o distruge tot mai mult. Cloşca cu ouăle de aur, ameninţă să devie cu totul stearpă. Cocoşe­­lul galic a epuizat-o şi numai el, poate s’o învioreze iarăş. Iată de ce, Franţa ajutând econo­mia europeană,, ar aplica de fapt, vechiul şi înţeleptul ei proverb : „Charité bien ordonnée, commence par soi mem­e“, iar cei cari cred că trebuie să păzească aurul în lă­zile ei, nu cunosc trista soartă a regelui Midas. Bine­înţeles, că o înţelegere a legăturilor de interese internaţionale, nu exclude autoaju­­torarea, ba o reclamă chiar. Gu­vernul francez, nu a neglijat acest adevăr, a hotărît să puie în prac­tică un plan de înzestrare a utila­jului naţional,­care implică un pro­gram de lucrări în valoare de pa­tru şi jumătate miliarde franci. Cu aceasta se poate visa, ameliora cri­za, nu înlătura, înlăturarea ei poate fi încercată şi aşteptată, numai de la o acţiune internaţională. B. Br. Aniversarea reginei Maria Solemnitatea de la Patriarhie.­­Regele a prezentat felicitări reginei Maria la Balele Ziua de naştere a reginei Maria a fost sărbătorită printr’un te-deum oficiat la ora 11 la patriarhie. Slujba a fost oficiată de arhiman­dritul Platon Ciossu, vicarul patriar­hiei. Au asistat patriarhul dr. Miron Cristea, d-nii miniştri D. Ghica, C. Hamangiu, Vâlcovici, general ştefă­­nescu Amza şi Vasilescu-Karpen, sub­secretarii de stat Zamfir Brătescu şi Otescu, Octavian Goga şi dr. N. Lupu, foşti miniştri: M. Sadoveanu, preşedintele Senatului; profesor I. Pompei, preşedintele Camerei; Volan­­ski, primul preşedinte al Casaţiei; Stârcea, primul preşedinte al tribu­nalului Ilfov; Codin ştefănescu, pri­mul procuror; Dem. Dobrescu, pri­marul Capitalei; colonel Gabriel Ma­­rinescu, prefectul poliţiei Capitalei; Ştefan Stăncescu, primul preşedinte al comitetului central de reviziuire, etc.Din partea palatului se aflau d-nii coloneii Condeescu şi Stăcescu şi co­mandor Fundăţeanu. Apoi d-nii generali Condeescu, Samsonovici, Manu, Gorskî, Nicolea­­nu, Lăzărescu, Uică, Alexandrescu, Grigorescu, Partenie, Ţenescu, Ilcuş, dr. Paiu, Negreanu, C. Dumitrescu, Rizeanu şi Argeşeanu, colonei: Ben­­descu, comandantul reg. de jandarmi şi Ionescu-Morel, de la comenduirea pieţii, întreaga asistenţă a trecut apoi in pridvorul bisericei. D. general Ştefănescu-Amza mi­nistrul armatei a rostit o scurtă cuvântare ocazională, după care a trecut în revistă escadronul cu mu­zică şi drapel din reg. 4 roşiori „Re­gina Maria“. SOSIREA REGELUI LA BAZARGIC BAZARGIC, 29. —­ Azi la ora 9.40 dim. a sosit în localitate cu un tren regal, suveranul. In gară regele a fost întâmpinat de reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, în frunte cu d. dr. A. Stere prefectul judeţului, colonel Bo­­lintineanu comandantul garnizoa­nei, colonel Şvab comandantul reg. 40 Călugăreni, etc. La descindere, regele a fost întâm­pinat de d. avocat Rădulescu, pri­marul oraşului, care i-a urat bun sosit şi i-a oferit tradiţionala pâine şi sare. După ce s-a întreţinut cu cei pre­zenţi, regele a plecat spre Balcic unde va prezenta felicitări reginei Maria, cu prilejul zilei de naştere. Opoziţia în Parlament Cercurile politice guvernamentale relevă faptul că deşi ne apropiem de data când parlamentul îşi redes­chide porţile, partidele de opoziţie continuă a se duşmăni şi a se lupta între ele. Guvernamentalii speră că situaţia ce se va creia guvernului printr-o atare slăbiciune a opoziţiei, va fi destul de bună. E greu de precizat de pe acum care va fi soarta ce va avea guver­nul în viitoarea sesiune parlamen­tară. E tot atât de prematur, de a­­semenea, să se anticipeze asupra ra­porturilor de mâine dintre partidele de opoziţie. Ceia ce e însă sigur şi ceia ce se poate spune, e că viitoarea seziune parlamentară se va remarca printr-o accentuare a opoziției pe care di­feritele partide reprezentate în Ca­meră o vor adopta faţă de banca ministerială. Sunt indicii, de asemenea că, din primele zile ale deschiderii parla­mentului, partidele de opoziţie îşi vor preciza atitudinea lor faţă de guvern. Printre aceste partide este şi partidul liberal care încă de pe a­­cum a luat poziţie contra guvernului pe chestia bugetului, poziţie care a suscitat temerea că partidul libe­ral s’ar putea să nu voteze bugetul, ceiace ar pune guvernul intr’o foar­te delicată postu­ră. *Nu interesează deci ce raporturi vor avea partidele între ele, ci mo­dul in care fiece partid de opoziție în parte se va manifesta contra gu­vernului. Audienţa d-lui George Brătianu După cum am anunţat, d. George Brătianu a fost primit Miercuri după amiază într’o lungă audienţă de rege. Cercurile georgiste în măsură să fie bine informate dau unele pre­­ciziuni cu privire la cele ce s’au discutat in audienţa de Miercuri. D. George Brătianu a făcut re­gelui o amplă expunere a situaţiei,­­ aşa cum o vede d-sa, conchizând că actuala formaţie guvernamen­tală nu mai poate dăinui interesele cele mai vitale ale ţârii, a spus d. Brătianu, impun imperios şi grabnic alcătuirea unui guvern de concentrare, la care să participe toate forţele politice reale de la noi. Dar, a spus d. Brătianu, o ase­menea combinaţiune a mai fost încercată fără să isbutească. Dacă şi această ultimă încer­care nu va reuşi şi dacă nu toată lumea politică va putea să cadă la o înţelegere, atunci trebue să se re­vină la formula unui cabinet de restrânsă concentrare. In acest guvern ar intra parti­dele și oamenii politici, cari s’ar putea pune de acord asupra unui program de realizări imediate, pri­vind în deosebi problemele econo­mice și financiare la ordinea zilei. Audienţa d-lui Brătianu a durat două ore. Pagina 3-a Mi­­­­terview al d-lui Vaida Fostul ministru de interne despre problemele la ordinea zilei D. Vaida a acordat ziarului „Cu­rentul“ un interview menit să dea loc la vii discuţii prin problemele pe cari­e Ie abordează şi prin felul cura fostul ministru de interne se pronunţă asupra lor. Exprimându-şi.. surprinderea că mai pot fi români cari să combată democraţia, d. Vaida spune urmă­toarele: — „E curios să mai văd români combătând democraţia, când noi n'am avut existenţă politică decât datorită democraţiei. Cu ea am va­­liditat anume principii care au pre­zidat la menţinerea respiraţiei naţi­onale aici în Ardeal. Contactul inte­lectualilor cu satul a fost condiţiu­­nea afirmării noastre ca naţionali­tate. Noi am experimentat ceea ce vrea să zică viaţa de minoritari ARDEALUL AL ARDE­LENILOR Şi după ce proclamă mai multă toleranţă şi mai multă blândeţe faţă de minorităţi, d. Vaida vor­beşte despre cârmuirea Ardealului prin ardeleni: „Ardealul al ardelenilor, s’a zis. Asta nu e ceva agresiv şi supără­tor. E tradiţia noastră a românilor. Fiecare să ştie de unde şi până unde îi e casa. Bunăoară, eu am fost rugat să iau prezidenţia orga­nizaţiei partidului nostru, la Caraş. Am primit, fiindcă deocamdată nu era altul s’o primească. Eu însă n-am ce căuta acolo, dacă nu sunt de acolo. Şi mă port cu localnicii ca un oaspete. Nu sunt în ograda mea. Acest lucru l-a înţeles, în Ca­mera ungară, până şi Mihály... Pe când vechiul regat e obişnuit cu „şefi“, cu dictatori. Ardealul are uzanţe democratice: consultă ma­­ssele, întreabă ţărănimea şi local­nicii sunt stăpâni la ei acasă“. ŞEFIA PARTIDULUI NAJIONAL-TARANESC D. Vaida ilustrează susţinerile­ d-sale cu un exemplu: şefia ce s’a oferit de curând d-lui Mihalache. D. Vaida regretă ca d. Mihalache nu primeşte şefia partidului naţio­­nal-ţărănist şi afirmă că fostul mi­nistru de interne se bucură îa Ar­deal de tot prestigiul necesar pen­tru a fi şef d. Vaida spune că nu poate fi şef oricine; d. Maniu e un om cu nervii tari, şi de asta are nevoe şeful în primul rând. D. Mihalache are şi avantajul un­nei tinereţi robuste. Fiind întrebat ce ar face dacă in cazul când d. Mihalache refuză şefia partidului naţional-ţărănist, partidul i s’ar adresa d-sale, d. Vaida a răspuns: — „Răspunsul meu ar fi net. Aş refuza necondiţionat. Şi explicaţia e simplă: eu nu dispun, în ţara veche de aceleaşi simpatii ca d.■ D.Mi­halache, în Ardeal. Cadrele regăţe­­neşti n’ar putea fi disciplinate şi solidare, pe lângă persoana mea, aşa cum ar fi pe lângă d. Mihala­che. Apoi nu ştiu cum m’ar privi basarabenii şi bucovinenii. Mai pu­ne la socoteală şi vârsta mea înain­tată. Eu sunt­ născut sâ fiu aghio­tantul­ prezidentului. Temperamen­tul meu fiu e cel care se cere unui prezident. Pe Clemenceau şi pe Lloyd George i-am apropiat, la conferinţa de pace, prin sincerita­tea mea. Dar acolo sinceritatea are alt curs... BLOCUL ARDELE­NESC Privitor la recentele declaraţii ale d-lui Goldiş în legătură cu un bloc ardelenesc, d. Vaida spune că tocmai d. Goldiş a fost acela care a combătut fuziunea partidului na­ţional cu cel ţărănesc, pe care o so­cotea ca o dezerţiune. De aseme­nea şi d. Goga s’a convertit abea în Ultimul timp la­ ideea ardele­nească. CONTRA GUVERNULUI DE CONCENTRARE D. Vaida nu crede în posibilita­tea formării unui guvern de concen­trare. Oamenii poliţiei nu s'au în­ţeles acum câteva luni, nu se vor înţelege nici astăzi, iar dacă prin imposibil ei ar putea fi strânşi la­olaltă, intrigile şi animozităţile i- ar desbina imediat. D. Vaida spune că orice pro­gram e un moft dacă nu se aplică unitar de către un guvern omogen. Despre posibilitatea unei dicta­turi d. Vaida se exprimă astfel: — „S’a şoptit şi altă soluţie: dic­tatura. In România orice dictatu­ră riscă să fie grav compromisă. La un popor de zeflemişti şi de critici, cum sunt românii, nu se poate gu­verna cu atitudini marţiale. Râde lumea, domnule... Unde se adună trei români deştepţi şi sănătoşi, e vai de bietul dictator!...“ ŞEFIA D-LUI TITU­­LESCU In fine, ca încheiere, d. Vaida vorbeşte despre şefia d-lui Titu­­lescu. D-sa se exprimă astfel: — „Să rămână în străinătate până la ziua judecăţii, nu se poate. D. Titul­escu aparţine ţării. Durere, nu ştiu dacă sunt în România zece oameni cari să fi urmărit cu aten­ţie, activitatea lui la Geneva şi la Haga. A fost o genială prestare de muncă, pentru care patria nu i-a fost tocmai recunoscătoare. Scoa­terea lui din luptă, din relaţiile pe care Ie are, ar însemna sacrificiul unui imens capital. Fiindcă d. Titu­­lescu este Capitalul-Mamut al ţă­rii. Dacă d. Mihalache se îndărătni­ceşte să nu primească prezidenţia partidului, trebue întrebat d. Titule­­scu şi apoi partidul. Să zicem că se ajunge acolo. Foar­te frumos şi bine pentru partid. Dar pentru d. Titulescu? îşi va putea d-sa strună temperamentul înflăcă­rat, îşi va putea d-sa ar găsi coar­dele sensibilităţii, pentru a fi şef de partid, aici în anticamera Asiei? Aceasta este chestiunea“. Cum se vede rolurile s’au inversat: d. mareşal Averescu se pronunţă pentru un guvern de alegeri libere şi pentru formarea unui guvern de­finitiv în conformitate cu rezulta­tul lor — deci, după toate probabili­tăţile, un guvern de concentrare — iar d. Vaida, şi pe cât se pare şi d. Maniu, cer azi un guvern omogen de partid. IAŞI. “­La conservatorul de mu­zică şi artă dramatică din localitate domineşte­ o vie agitaţie printre pro­fesori. Transformarea conservatoru­lui în academie, a avut consecin­ţa de a accentua certurile mai vechi şi de a grupa pe profesori în două tabere adversare.­­ Precum se ştie, conform nouii legi s’a procedat la alegerea unui rector al academiei de muzică. A fost ales d. N. Teodorescu, primind ulterior și confirmarea din partea ministe­rului. Acest, fapt a provocat protestul d-lui Mircea Bârsan, directorul de până acum al conservatorului. D. Bârsan arată că a fost angajat pe bază de contract, ca director al insti­tuţiei, pe un period de cinci ani. In consecinţă, consideră ca ilegală şi abuzivă destituirea d-sale.­ D. Bâr­san a făcut în acest sens intervenţii la ministerul instrucţiunii, dar cum demersul n’a avut efect­, fostul di­rector al conservatorului se va a­­dresa justiţiei. Se pare însă că acţiunea d-lui Bâr­san nu poate avea un rezultat fa­vorabil. Alegerea d-lui Teodorescu s-a făcut în baza nouii legi de or­ganizare a conservatoarelor, lege care anulează contractele foştilor di­rectori. RETRAGEREA D-NEI AGATA BÂRSESCU Prin aceeaş lege, pe lângă alte re­forme, s’au avut în special în ve­dere, mijloacele de a se realiza im­portante economii. Astfel s’a supri­mat catedra d-niei Agata Bârsescu dela conservatorul local. Distinsa profesoară şi actriţă a părăsit Ia­şul, plecând la Paris. De acolo a tri­mis o scrisoare, în care arată că se desparte cu regret de locul care i-a fost atât de drag. „Catedra mea de la Iaşi — spune d-na Bârsescu, fiind desfiinţată, eu nu mă mai re­întorc. Sper însă să vă pot trimite în scurt timp noutăţi bune despre noua mea activitate“ D-na Agata Bârsescu face aluzie la perspectiva unor angajamente în Franţa. Marea actriţă, se află în tra­tative cu o casă de filme din Paris pentru a apărea într’un film sonor. Totodată însă, se fac intervenţii pe lângă ministerul instrucţiunii şi personal pe lângă d. Iorga, pentru a se menţine catedra d-nei Bârses­cu şi pentru a o putea readuce ast­fel la Iaşi pe ilustra artistă., DESFIINŢAREA CONSERVATO­­RULUI ? Se pare însă că toate demersurile nu vor putea avea efectul dorit. Şi asta nu numai în ce priveşte cazul d-nei Bârsescu. Situaţia în general se prezintă în aspecte triste. Cu toate economiile realizate până acum, nu s’a putut ajunge la o so­luţie mulţumitoare. In special mi­nistrul de finanţe consideră că aca­demiile de muzică, în aceste vre­muri critice, necesită cheltueli prea mari faţă de activitatea lor. D. Ar­getoianu In convorbirea pe care a a­­vut-o cu delegaţia de profesori uni­versitari din Iaşi, în frunte cu di­rector P. Bogdan, a declarat că se proectează desfiinţarea tuturor con­servatoarelor din ţară, în afară de cel din Bucureşti. Ministrul de fi­nan­ţa a arătat că bugetul nu poate su­porta decât maximum întreţinerea unei singure academii de muzică şi artă dramatică. Faptul, desigur, dacă se va realiza, va fi o dureroasă lovitură pentru Iaşul culturii unde s’a înfiinţat cel dintâi conservator din ţară. CATON CRONICA IEŞANA Situaţia periclitată a Conservatorului In Iaşi Se proectează desfiinţarea acestei institituni Şedi­nţa consiliului „Uniunii Camerelor de comerţ” Finanţarea exportului cere­alelor.­Degrevarea fiscală Consiliul de administraţie al „Uniu­nii Camerilor de comerţ şi industrie” s-a Întrunit ori sub preşedinţia d-lui inginer C. Osiceanu asistat de d. G. Cristodorescu, director general. Au mai luat parte la şedinţă d-nii: Th. V. Or­­ghidan, Apostol Popa, inginer I. F. Ne­­gruţiu, C. Goga, Valentin Popescu, Sigmund Erdösz, Iosif Vilioricî, profe­sor I. Răducanu, A. Oţoiu şi inginer Grigore Stratilescu. FIXAREA ADUNĂRII GENERALE Consiliul a hotărît ca adunarea ge­nerală a Uniunii pentru toamna cu­rentă, să se ţie intre 5 şi 10 Decem­­­brie, lăsându-se la facultatea comite­tului de direcţie să fixeze data exactă. La adunarea generală se vor discuta: chestiunea crizei economice şi chestiu­nea oportunităţii modificărei legei Ca­merilor de comerţ. CRIZA ECONOMICA Comitetul, în u­rma discuţiilor care au avut loc a decis ca, în vederea aduna­­rei generale, să se ceară părerea came­­rilor de comerţ din ţară, rugându-le să formuleze anume propuneri pe baza unui chestionar întocmit de comitetul de direcţie al Uniunei. OPORTUNITATEA MODIFICĂRII LEGEI CAMERELOR DE COMERŢ Luându-se in discuţie chestiunea o­­portunitâţii modificărei legei Comer­ciale de comerţ, consiliul socoteşte in principiu că modificarea acestei legi nu este oportună. Legea corespunde nevoilor actuale Şi apoi , în momentele de faţă — ca­merilor de comerţ sunt preocupate de chestiuni mult mai importante cari in­­teresează în de aproape comerţul şi in­dustria ţării şi o eventuală modificare a legei le-ar distruge de la aceste preo­cupări. Totuşi consiliul a decis ca chestiunea să fie adusă şi nu­ discuţia adunărei ge­nerale. FINANŢAREA EXPORTULUI CE­­REALELOR D. APOSTOL POPA a ridicat ches­­tiunea finanţării exportului cerealelor. Arată că — in urma incetarei operaţiu­nilor mai multor bănci mari — celelal­te bănci mai mici nu mai fac opera­ţiuni de finanţare, ceia ce constitue o mare stânjenire acestui export de ce­reale precum şi pagube reale pentru populaţia rurală. In urma discuţiilor consiliul a hotă­rât să facă de îndată intervenţii pe lân­­gă guvern , pentru soluţionarea aces­­tei chestiuni. D. Popa a mai făcut o dare de sea­mă asupra congresului micilor indus­triaşi ţinut la Galaţi , unde d-sa a reprezentat Uniunea. CONFERINŢA INTERBALCANICA D. I. Răducanu fost ministru a fă­cut un expozeu asupra lucrărilor donfe­­rinţei interbalcanice ţinută la Constan­­tinopol şi unde d-sa a participat ca reprezentant al Uniunei. D-sa a arătat că în această conferinţă s-a decis să se înfiinţeze la Constantinopol o Uniune a Camerilor de comerţ din ţările bal­­canide, care să lucreze pentru strân­­gerea legăturilor economice dintre a­­ceste ţări. D. C. GOGA cere a se lua măsuri de uşurare a comerţului şi industriei ţării de fiscalitatea excesivă. A apărut t/^ REALITATEA­­ Nr. 248 ?V cu următorul bogat sumar: Au medicii dreptul de a ucide ? Miss România 1932 aleasă de „Realitatea ilustrată" Fantoma (O întâmplare adevărată.— 1200 lei (Pentru ce a ucis turcu).— Ultimele toalete de seară. — Sfaturi pen­tru îngrijirea frumuseţii. UN PREMIU VIRTUȚII: CORNELIA ROMÂNIEI Ultimele fotografii. — Munca şi Capita­lul. — De vorbă cu cititorii. — Humor, etc. PREMII 10.000 LEI precum şi excelentul supliment 32 asasini, tipărită în 5 culori. HHBUaBMa In chestia Băncii Marmorosch, Blank & Co. Primim din partea conducerii băncii Marmorosch, Blank & Co., următoarele două comunicate: Domnul Grigore Filipescu, fost membru al consiliului de adminis­traţie al Băncii Marmorosch, Blank & Co., ale cărui funcţiuni înceta­seră cu ocaziunea numirii d-sale ca prefect de Ilfov, a trimis consi­liului o scrisoare de simpatie în îm­prejurările de faţă. Consiliul a exprimat d-lui Fili­pescu toate mulţumirile sale pentru cordialitatea sentimentelor sale, rugându-l să primească în aceste grele împrejurări a-şi relua locul in consiliu, cooptându-l ca mem­bru. Domnul Filipescu a primit şi a şi început a lua parte la lucrările consiliului. ★ Un ziar de dimineaţă vorbind despre concordatul Băncii Marmo­rosch, Blank & Co., înserează un act care s’a făcut de către Bancă cu Societatea generală de construc­­ţiuni şi lucrări publice, prin care banca trece toate imobilele ei a­­cestei societăţi. Pentru a nu se da naştere la in­terpretări eronate, Banca Marmo­rosch, Blank & Co., precizează că ea este posesoarea totalităţii acţiuni­lor Societăţii generale de construc­­ţiuni şi lucrări publice şi ca conse­cinţă toate aceste imobile figurea­ză în bilanţul băncii la capitolul „participaţiuni“. Mareşalul Pilsudski la Varşovia VARŞOVIA, 29 (Rador). — Mareşa­­lul Pilsudski a sosit azi dimineaţă la Varşovia, venind din Bucureşti.

Next