Adevěrul, mai 1932 (Anul 45, nr. 14825-14849)

1932-05-01 / nr. 14825

Pagilia 2-a Dr. H. MARTIN Colaborator al Inst. Psicho-Fisic 1k Berillon (Paris) tratează Psichone- lITilr VF m. CjInI ţ vrosele : NEURASTENIA, FOBI­A (frica Timiditatea Histeria, Melancolia, Nevrosa inimei şi a stomacului: palpitaţie, sughiţ, noduri, vărsături, aerofagie). Nevralgie, paralisie, tremurături, insomnie, somnolenţă, migrenă prin Hypnotism autosugestie, curenţi de înaltă Frecquenţă (Fulgura­ţie, Diatermie ultraviolete) etc. Sistemul Hypno-Pedagogic pentru reeducaţia copiilor impulsivi, vicioşi, incontinenţa de urină, Onanie, etc. Calea Victoriei 54, vis-a-vis Teatrul Na­ţional .Telef. 374/91. Consult. 9-11, 2-7. „HOTELUL CARAIMAN“ SINAIA deschis de Paşti. — Tot confortul Apa caldă, asce­nsor calorifer. — Pensiunea complectă 450 lei pe zi. Procedeul cel mai nimerit pentru a dobândi dinţi albi şi frumoşi este următorul: Intindeţi o cantitate cores­punzătoare de pastă de dinţi Chlorodont pe peria de dinţi Chloro­­dont uscată (perie specială cu perii retezaţi după forma dinţilor) periaţi dantura în toate direcţiile, chiar din sus în jos, şi spălaţi gura cu apă de dinţi Chlorodont. Veţi fi surprinşi de succes. întrebu­inţarea Chlorodontului este în special agreabilă deoarece această pastă nu face spuma săpunoasâ, ci are o influenţă binefăcătoare prin gustul şi aroma ei delicioasă de mentă. Pasta de dinţi Chlorodont tubul Lei 20.— şi Lei 32.— Peria de dinţi Chlorodont Lei 42.— şi pen­tru copii Lei 30.’— Apa de gură Chlorodont, sticla Lei 48 şi Lei 98.— De cumpărat pretutindeni. Remi­ţând firmei Chlorodont S. A. R. Bra­şov, Ciocrac 2, acest anunţ, pri­miţi cu totul gratuit un tub de probă de p­ată de dinţi Chlorodont. Piciorele îi produceau Dureri fantastice Dacă suferiţi de bătături sau aveţi picioare sensibile, citiţi aceasta»! Sergenţii de stradă erau expuşi la suferinţe cauzate de picioare dureroase : cazul sergentului Perraud, strada Romei Paris, prezintă! *sa mare interes. Picioa­rele îl torturau şi RN, declară: “Picioarele şi gleznele erau atăt de u­flate, că nu-mi puteam pune ghetele. Pe talpă, suprafeţe întărite şi groase formau părţi foarte dureroase, iar, ca culme, aveam şi trei bătături nemaipomenite.” După sfaturile unui prieten, a început să întrebuinţez Sah­rat Rodell şi imediat după aceia picioarele lui îndurerate s'au vindecat complect şi foarte fericit, declară că : “şi-a regăsit buna dispoziţie şi dorul de a trăi”. O mică cantitate de Sahtrat Rodell, diluată intr’un lighian cu apă,i degajează oxygen, poîtă ce apa ia culoarea unui lapte gras. Când înmuiaţi picioar­e în această baie lăptoasă, unflături, iritaţii, dureri şi arsuri, dispar odată pentru todeauna. •—»' Calozităţile şi bătăturile sunt muiate astfel încăt.puteţi să le scoateţi cu rădă­cină cu tot, fără nici o durere. Satratu­­rilorRodeii odihnesc, uşurează şi vindecă piciorele, aşa incât, ghetele cele mai strâmte o sa vă apară tot uităţ de confor­tabile ca cele mai vechi pe care le aveţi. Saltvaturile Rodell sunt vândute cu un preţ derizoriu de orice farmacie şi drogherie. Exploatarea Brevetului Regal Român Nr. 12.476 ■ Proprietarul brevetului Regal Ro­­■nân Nr. 12.476: Procedeu pentru ■procîucţiunea rezervelor de culori starcate cu ajutorul materiilor colo- Irante din clasa indigoului, aplicate ■sub materii colorante din clasa in- Idigoului, dorește a intra în relațiuni­­ cu fabricanți sau antreprenori din țară, cu scopul exploatărei breve-­t­­ului. Doritorii se vor adresa biuroului de brevete de invenţiuni Theo Hai­men Dr. ing. Emil Spiess, Bucu­­reşti­ I, strada Cazărmei Nr. 9. Pentru a exploata Brevetul de Invenţie Nr. 15361 relativ la: „Procedeu pentru sepa­rarea de parafină din hidrocarburi lichide”, proprietara brevetului, fir­ma Aktiebolaget Separator-Nobel, doreşte a-i ceda sau a acorda licen­ţă de exploatare şi, în genere, a in­tra în orice combinaţiune posibilă în vederea exploatării lui în Româ­nia. Informaţiuni la: Ing. Marcus & Berlescu, birou de brevete de inven­ţie, Bucureşti­ I, str. Colţei 1. CURSELE COMPANIEI „CIONT Compania internaţională de navi­gaţie aeriană Citea începe în ziua de Luni 2 Mai a. c. (a doua zi de Paşte) cursa rapidă de avioane „le Fléche d’Orient” care leagă Bucu­reştii cu Parisul în 14 ore. Această cursă este mai rapidă decât cea din anul trecut cu 2 ore. Avionul cursei la „Fléche d’Orient“ pleacă din Bucureşti la ora 7.40 şi soseşte la Paris la ora 20.20, pleacă din Paris la ora 4.15 soseşte­ la Bu­cureşti la ora 19. In sensul Bucureşti- Paris „la Fléche d'Orient” leagă I­­stambulul cu Parisul de 3 ori pe săptămână, Luni, Miercuri, Vineri cu plecarea din Istanbul la ora 4.15 dim. Pasagerii, posta, bagajele şi cole­gele, plecate din Bucureşti diminea­ta sosesc in aceiaşi zi la: Belgrad, Budapesta, Viena, Praga, Nürnberg, Strasburg, Paris, Dresda, Muenchen, Berlin, Sofia, Istanbul, Skopjje, Sa­­ionic, Atena. Avioanele întrebuinţate de Citea în cursa la „Fléche d’Orient” sunt limuzine trimotoare „Wibault” şi „Fokker” prevăzute cu telegrafie fără fir şi în tot timpul zborului sunt în legătură cu ambele aerogări între care zboară. Pasagerii pot transmite telegrame de la bordul avionului contra taxelor ce se vor fixa. Limuzinele sunt de un confort luxos. Trimotoarele „Wibault“ sunt cele mai rapide din lumea realizând 200 kms. la oră și asigură trans­porturile­­ între Paris și praga. fim singura noastră plimbare împădurită. Şi cum anevoioase sunt doar începuturile, pe lângă vile avem acum imobile cu patru sau cinci etaje cum e falansterul Băncii Naţionale şi palatele ce se clădesc în apropierea Hipodromului, stâr­­pindu-se peste tot neamul copaci­lor. Privesc destul­­de des arhitec­tura imensului hotel, ridicat de B. N. R. pentru funcţionarii săi. Dacă municipalitatea a decis să transforme Şoseaua în cartier de vile, nu înţeleg ce caută aseme­nea cazarmă într’un astfel de cartier. O oarecare rezervă, im­pusă de primărie sau resimţită direct, a dat acestei construcţii­­ maximum de retragere pe care îl îngăduia terenul, s’a păstrat,­­ în faţă, cât mai mult loc pentru grădină. Dar de ce s’au tăiat co­pacii, încântătorii copaci cu cul­mile înalte care ar fi putut mas­ca şi varia monotonia obositoare a unei faţade nesfârşite? Zicătoarea: „codru-i frate cu românul“ — să fie adevărată nu­mai in ce priveşte sentimentele codrului pentru român? Nu se poate oare înţelege şi la noi, ce frumuseţe şi ce bogăţie — pentru suflet — reprezintă un copac bă­trân?... Câţi ani trebue ca să ai în loc ceia ce distrugi intr’o clipă. Ce-am fi avut noi astăzi, dacă generalul rus din 1830 ar fi făcut ce fac vandalii din 1930... De altfel, prigoana contra co­pacilor se organizează cu sistem. Cei cari treceţi pe calea Victoriei, nu vă întrebaţi cu mirare de ce e Ministerul de Finanţe cu mult mai urit acum decât în luna tre­cută? Poate şi pentru că adăpos­teşte sediul celor mai recente de­cepţii naţionale, dar şi pentru că s’au tăiat pâlcurile de arbori se­culari care-i mascau tristeţea. Vi se va spune poate că erau gârbovi, că erau osândiţi de vrâs­­tă... Să nu credeţi. Să nu credeţi nici măcar că ei întunecau verde­­rea economiştilor oficiali. Adevărul e altul: suntem săl­bateci. * Dar să ne întoarcem la Şosea. Cu primarul de acum al Capi­talei, cu d. Dobrescu, se poate vorbi. Lucrurile de felul acesta îl pasionează. Sunt încredinţat că plimbarea cea mai aleasă a bucu­­reştenilor nu scapă atenţiei sale. Se văd, de altfel, lucrările pe care le întreprinde: pavaje, sis­tematizări. Eu înţeleg că conside­raţii de utilitate şi de confort au determinat pe primarul nostru să admită un lux de pavaje la Şosea. Dar nu trebue să se exa­gereze. Aleile prundite erau de­­ajuns. Cimentul şi asfaltul sunt excesive. Trebue să păstrăm Şo­selei caracterul ei rustic şi grădi­­năresc. Nu trebjue s’o transfor­măm prea mult într’o stradă. Cu banii aceştia, s’ar fi putut ter­mina — sau desfiinţa — supără­torul Arc de Triumf, de atâta vreme nesfârşit. Cerem d-lui Dobrescu să aibă milă de Şosea. Şi de copacii bă­trâni. Să orânduiască grijă pen­tru cei cari dăinuesc, să ne aducă alţii în locul celor stârpiţi. Şi pentru grădinile pierite, să ne dea compensaţia de atâta vre­me făgăduită a parcului de la He­răstrău. Ar fi o creaţie demnă de ener­gia sa. Eugen Crăciun Pilotajul vapoarelor pe Braţul Chiliei CONSTANŢA, 28. — Căpitănia portului Constanţa a adus la cuno­ştinţa navigatorilor că, începând de la 15 Mai, serviciul de pilotaj pen­tru braţul Chilia va avea sediul la l'u­lCGB. Pentru vasele ce vin din aval şi intră pe canalul Chilia, piloţii se vor îmbarca la Tulcea, iar pentru vasele ce vin din amonte şi intră pe canal, piloţii se vor îmbarca la Cea­­tal Is­mail. Pentru vasele ce trec prin canalul Chilia spre mare, piloţii se vor de­barca la Tulcea, iar pentru vasele ce ies din canal, mergând spre a­­monte, piloţii se vor debarca la Cea­­tal Ismail, i dobânditorul Basarabiei) Şi filmul de Ministru la departamentul Poeziei?... — Non, ga non, jamais!... a ri­postat in franţuzeşte (categoric adică) conştiinţa noastră literară. Romanul d-lui C. Stere este — pe cât se poate presupune, căci cunoaştem numai primele două volume — o vastă frescă a între­­gei societăţi româneşti, începută pe la 1860 în Basarabia şi care se va încheia probabil tot acolo, în zilele noastre după ce va fi trecut în răstimpul a o jumătate de veac prin Moldova, Ardeal şi Muntenia. Scrisă într’un stil când barbar, când jignitor ziaristic şi anecdotic, această epopee trăeşte totuşi printr-un tumult de viaţă pe care-l întâlnim numai la câţiva scriitori ruşi de mărime titanică. Personagiile episodice, prezenta­te în câteva trăsături viguroase sunt atât de vii, încât numai ar­hitectonica lucrării nu le îngădue să dobândească „mărime natu­rală“, iar figurile de seamă devin pentru totdeauna (cum se spune banal dar definitiv) cunoştinţe mai vii decât cele din viaţă. Pre­zentări directe, evocări lăturalni­ce, subînţelesuri cu care mâna grea a scriitorului a dus lupte impresionante, peisagii de o preg­nanţă şi o poezie atât de caracte­ristice, dialoguri — şi peste toate acestea, prin toate acestea, o for­ţă de simpatie esenţială, virilă, care dă drept la viaţă tuturor du­rerilor, tuturor întâmplărilor, tu­turor oamenilor... Biografie sau roman, perdeaua ficţiunii e atât de subţire încât viaţa străbate clocotitoare, cuceritoare, cărând cu ea până şi bolovanii neinde­­mânărilor literare. Nu trebue şi nici nu se poate cita dintr’un roman. Dacă orice scriitor mai experimentat ar pu­tea pune oarecare rânduială în stufărişul stilului (şi C. Stere are destui prieteni în literatură), câţi ar putea scrie această pagină, în aparenţă ne’nsemnată: „Prima amintire licărite în conştiin­ţa lui Vania ca o viziune fragmentară, ca o frântură dintr’un vis. El se vede pe podul plutitor de peste Nistru; nu ştie pentru ce se află pe pod, nu-şi a­­duce aminte nici de plecarea de la mal, nici de sosirea la cellalt, nici nu zăreşte măcar ţărmurile; cerul e înnourat. Vania stă la marginea podului şi se uită la apa plumburie care dispare sub pod şi apare din cealaltă parte; fundul trăsurii mari — caleaşca — ii ascunde cea mai mare parte a orizontului. Caii răsuflă zgomotos, tuşesc şi din când în când tropotesc pe loc, schimbându-şi picioarele. Dumitru, vizitiul, stă în faţa lor şi numai din timp un timp îi lini­şteşte printr’un domol „torruuu-ho-ho!“ In jur stau nemişcaţi oamenii — vre­o doi bătrâni, din cari unul mestecă ce­va, o babă cu un coş de ouă, un flăcău, două fete care tac dar toată vremea zâmbesc înte ele, aruncând pe furiş priviri spre flăcău; podul parcă stă pe loc, apa plumburie se scurge sub pod şi apare din cealaltă parte, el, Vania şi Tosia aruncă mereu nişte mere in apă şi urmăresc evoluţiile (?) lor, până ce se arată de sub pod şi dispar în depărtarea cenuşie; şi peste toate ace­stea o atmosferă de aşteptare. — Ori de câte ori în urmă, se încheia o fază în viaţa lui Vania şi el se găsea în a­­şteptarea necunoscutului, printr’o ciu­dată asociaţie de idei se redeştepta f­. conştiinţa lui această frântură de a­­mintire: sub un cer întunecat, între două ţărmuri nevăzute, un pod plutitor parcă imobilizat în vecinicie, apa plumburie care se scurge sub el şi reapare de cea­laltă parte, ducând nişte mere care se pierd in depărtarea cenuşie, apoi pă­tratul negru al „calestei" care ascunde orizontul şi figuri necunoscute, nemiş­cate, în aşteptare. Ce aşteaptă? încotro se îndreaptă?“ Se povesteşte că un elev la Mos­cova care a copiat o pagină de Tolstoi la „compoziţie“ a primit nota 3. Nu odată între paginile roma­nului d-lui C. Stere, cu emoţie ca’n faţa oricărei creaţii vii, am şoptit: — Tolstoi... Aşa scria Tolstoi..­ ­. Ad­erca Palatul justiţiei MAI MULŢI IMPLICAŢI IN FRAU­DELE DE LA C. F. R. ELIBERAŢI D. judecător de instrucţie Răzno­ianu de acord cu concluziile par­chetului a admis cererile de puner în libertate pe cauţiune morală următorilor implicaţi în fraudele d la c. f. r.: Dim. Popovici, Aposte Ionescu, Petre Popovici, Enrich Ci­bat, iar pe cauţiune materială de 4 mii lei pe Israel Goldstein. DESCINDERI LA TRIPOURILE CAPITALEI D. judecător de instrucţie Stănes­cu Însoţit de d. procuror Simiones­cu a făcut ori noaptea descindei inopinate, fără concursul poliţiei­­ Cercul Sindicatului proprietarile urbani, instalat la hotelul „Brita­nia“, apoi la clubul partidului rad­ial naţional din bul. Elisabeta şi­­ cafeneaua „Pisica Roşie“ instalată î strada Doamnei cu intrarea prin­st Academiei. De remarcat este faptt că numai la cercul sindicatului pro­prietarilor urbani a fost găsit în ci­tta cam­etei suma de 172.000 de bani cari au fost adunaţi prin sp­­lierea naivilor în curs de o zi- D asemenea s’au mai confiscat căr­i de joc, mesele şi sabourile. I AUTORUL CRIMEI DIN CALEA­­ GRIVIŢEI TRIMIS IN JUDECAT? D. judecător de instrucţie Boli­­tin a dat ordonanţă definitiva pri­n care trimite în faţa Curţii cu jura­­ pe individul Enache Constantin­­­­ Dincă, acuzat că a ucis pe Marc­­ Constantinescu, concubina d-lui P­e­tre Şerban şi pe fata Dida Covac ambele domiciliate în calea Griviţe Moartea subită a colone­lului Fotin, la P.­Neamţ PIATRA NEAMŢ, 28. — Colonelul Fotin, din localitate, fost mai mulţi ani comandant al regimentului 15 infanterie, a încetat subit din viaţă, in urma unei congestii cerebrale. Defunctul şi-a început cariera ca ofiţer într’un regim­ent din R.­Sarat în­­care a făcut camvaia din 1913, în Bulgaria. In timpul ultimului război, a co­mandat un batalion din regimentul 27 Bacău, iar dela 1917 a coman­dat un batalion din regimentul Războieni No. 15, Piatra Neamţ. In fruntea acestei unităţi a dat dovezi de mult curaj, conducând luptele de la Coşna şi Cireşoaia. In a doua campanie a condus regimentul 15 ca ajutor de coman­dant, ducând faima dorobanţilor nemţeni până la Ungheni. Pentru actele sale de vitejie a fost decorat cu însemnate ordine. De la 1920 până în 1929 a fost co­mandantul regimentului din Piatra Neamţ. Populaţia judeţului nostru regre­tă moartea acestui brav ostaş, care, în afară de calităţile sale militare, a fost un suflet bun şi un om de ca­racter. AZ ERERETE. CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ a murit d-rul George Alexandrescu, asistentul lui Voronoff O telegramă sosită, de la Menton, din partea doctorului Voronoff a­­nunţă moartea doctorului George Alexandrescu, asistentul faimosului şi popularului savant. Alexandrescu a fost un fiu al Bo­toşanilor, anume al preotului Alex­andrescu, din acel oraş, încă de pe când îşi făcuse stu­diile la facultatea de medicină şi prin spitalele din Bucureşti, se dis­tinsese pentru pasiunea cu care-şi făcea studiile, prin distincţiunea ca­racterului şi firii sale şi prin blân­deţea cu care trata bolnavii în ca­litatea sa de intern şi apoi medic secundar la serviciul doctorilor Na­nu şi Noica. Se distinsese mai mult prin ştiin­ţa sa în domeniul Istologiei Abilitatea sa tehnică profesională a făcut să fie apreciat la Collège de France, in laboratorul de biologie al lui Voronoff. Acolo a făcut o serie de lucrări împreună cu celebrul savant, publi­­cându-le în revistele de specialitate străine sau comunicându-le la di­verse congrese medicale sau de bio­logie. A fost chiar numit șef de labora­tor la College de France. Acum trei ani, când Voronoff tre­buia să vie la Bucureşti spre a ţine o conferinţă asupra­­ procedeelor sale celebre de „întinerire”, d-rul Alexandrescu îl precedase organi­zând conferinţa. Atunci a venit şi în redacţia noastră spre a ne arăta telegrama sosită de la Voronoff, ca­re anunţa imposibilitatea venirii din cauza unui accident de aviaţie. Am putut aprecia cu acel prilej însuşirile alese ale tânărului sa­vant român, răpit ştiinţei cu mult prea curând şi regretat de toţi cari l-au cunoscut. Dr. V. Viaţa romanţată a lui Dumnezeu D. Saşa Pană, perseverentul şi mereu ineditul conducător al revis­tei Unu — luptător singuratec şi oază spirituală — a ridicat de sub teascul tipografiei o carte dorită: „Viaţa romanţată a lui Dumnezeu”. Am recunoscut, în această ediţie restrânsă, pentru prietenii auten­tici, rânduri publicate în Unu şi rânduri noui. Peste tot aceiaş sa­voare, acelaş voiaj aerian prin li­teratură, o zonare contimporată a halei cu prejudecăţi. Desvoltarea biblio­tecilor în Rusia sub­carpatică In Rusia subcarpatică, regiunea cea mai de Est a Cehoslovaciei, s’a depus o muncă uriaşă nu numai la desvoltarea învăţământului şcolar, dar şi a educaţiei extraşcolare. Au fost înfiinţate numeroase biblioteci noi, apoi cercuri de educaţie şi tea­­trale, s-au organizat cursuri pentru analfabeţi, precum şi conferinţe, etc. In anul 1931 au activat în Rusia subcarpatică 414 bilioteci şi organi­zaţii de lectură. In acest număr se cuprind 360 carpatoruse, 46 ceho­slovace, 7 ungare. După planul pe 1932, vor fi înfiin­ţate biblioteci comunale în alte 76 comune. Bibliotecile existente au în total 70.000 cărţi, iar numărul ceti­torilor întrece 25.000. In anul acesta a luat fiinţă în Ru­sia subcarpatică şi o bibliotecă ro­mânească, ceea ce a constituit un mare eveniment cultural pentru populaţia românească de acolo. In întreaga Cehoslovacie s’a in­trodus postul de bibliotecar comu­nal. Bibliotecarii trebue să absolve cursuri de 3 săptămâni. In 1931 au absolvit cursurile de bibliotecari în Rusia subcarpatică 98 persoane. In anul acesta se vor organiza noui cursuri pentru complectarea numă­rului bibliotecarilor. Tom­as Mann călă­toreşte Poetul Thomas Mann, autorul lui „Buddenbrook“ şi al „Vârfului fer­mecat“,­ spre a nu indica decât ope­­rile sale cele mai cunoscute — a fost primit la Praga într’un mod neobiş­nuit de cordial şi prezenţa sa a în­trunit la aceeaş masă numeroşi emi­nenţi scriitori cehoslovaci, cât şi germani, care au salutat în el pe re­prezentantul spiritual al acelei Ger­manii goethiene, căreia întreaga lu­me îi este recunoscătoare pentru ne­număratele mari îndemnuri cultura­le şi tradiţii strălucitoare. Cu prilejul vizitei lui Thomas Mann în Praga şi a amintirii spiri­tului goethian, ziarele cehoslovace au evocat acea Germanie pacifistă, tolerantă şi reală în care Thomas Nann a vorbit despre scritorul ce­hoslovac Karel Ciapek. A spus că în interesul culturii europene salută in­dependenţa cehoslovacă, fără de care cu greu ar fi fost posibil în practică, ca un poet ca Ciapek să se valorifice în mod liber în activi­tatea spirituală mondială. Ca purtă­torul obolului culturii sale naţiona­le îndreptăţite, aduce Europei apor­tul său la munca comună, aport pe care Europa l-ar fi pierdut dacă nu s-ar fi realizat independenţa ceho­slovacă. Conferinţa „institutului de ştiinţă evreiască. Cu ocazia prezenţei în Capitală a d-lui prof. Falk Heilperin, delegatul „Institutului de ştiinţă evreiască (Iwo) din Vilna, secţiunea locală a I. W. O.-ului a ţinut o conferinţă, ori în sala bibliotecei „Săniei Mar­­cus“. Au participat, între alţii d-nii doctori: I. Niemirower, A. M. Beck, H. Alperin, M. A. Halevy, Leone Friedman, S. I. Stern, S. Bickel, Barbu Lazăreanu, Iacob Sternberg, S. Hochberg, Solomon Segal, M. Te­­nenbaum, Schoss-Roman şi d-nii profesori Magneziu, Freuis, etc. D. dr. M. A. Halevy în cuvântul de deschidere a recomandat pe musa­fir, relevându-i meritele ca pedagog, literat şi dramaturg,­­ consacrat în literaturile idiş şi ebraică.­ Trecând apoi la misiunea specială a­ d-lui Heilperin ca delegat al „Institutului de Ştiinţă Evreiască (I. W. O.) din Vilna insistă asupra importanţei a­­cestui edificiu naţional pentru cul­tura şi ştiinţa evreiască. D­orof Heilperin, precizează că „Institutul de ştiinţă evreiască“ care s-a născut la Vilna (un oraş emina­mente cultural) unde e şi sediul central, nu trebuie considerat ca o organizaţie locală ci, ca una mondi­ală. „Institutul” se compune din 4 secţiuni: filologică, istorică, econo­­mico-statistică, psihologico-pedago­­gică. De asemenea mai dispune de o centrală bibliografică, o arhivă, o bibliotecă şi un muzeu; editează tomuri („Schriefften”) şi opere separate cu caracter ştiin­ţific; strânge şi coordonează mate­riale ştiinţifice; înfiinţează un aşezământ de pregătire pentru savanţii tineri în ramurile de activitate ale institutu­lui, pentru viitorii profesori ai şcoa­­lelor medii şi seminare evreeşti; strânge relaţiunile dintre cerce­tătorii, cari produc în toate ramu­rile ştiinţei, le sprijină lucrările ştiinţifice, organizează un sprijin reciproc. D. dr. Niemerower insistă asupra importanţei limbei ebraice în cultu­ra iudaismului. Admiră şi recoman­dă totuşi opera Institutului care face ştiinţă evreiască în limba idiş. Mai vorbesc d-nii Iacob Sternberg şi dr. S. Bickel şi alţii. D. dr. M. A. Halevy, ca încheiere, propune şi se admite înfiinţarea u­­nui „Comitet de patronaj“ al I. W. O-ului“ în România. Şcoala de dans a d-nei Sibille In seara de 23 Aprilie, a avut loc t „Maison des francais” un excep- c onal spectacol de dans dat de d-na ( aule Sibille cu elevele sale. _ 2 încercarea de balet al primăverii, care prezenta mari dificultăţi, a s­atisfăcut pe deplin. Concepţia a f­ost interesantă­, pentru că scotea e­ s­ecte nu din locuri comune (costu- ; ae flori, tablouri) ci din sugestia (­nsaşi a dansului, din frăgezimea c­opiilor şi subtila gradare a teme- l­or. 1 D-na Paule Sibille are desigur im­p­emperament autentic de conducă- t­oare. In plus o distincţie şi o si- ( ;uranţă pe mijloacele sale, o con- . entra’re şi o francheţe, o fineţe în lezarea efectelor, care împreună au din domnia-sa o dansatoare personală şi autentică. Trebue să notăm dintre elevele ale, pe d-şoara Sisi Dimancea care posedă un instinctiv simţ al dansu­­ui, o sinceritate şi o bună dispo­­ziţie remarcabile. D. I. Ligeti, cu toată­ ştiinţa sa, convenţional, confundând dansul cu mimica şi amintind dansurile de tabaret. O revistă şcolă­rească Harnicii elevi de la colegiul naţio­nal Sfântul Sava perseverează pe drumul frumos, pietruit de înain­taşi modeşti, dar semănători de gân­duri generoase. Ei scot şi azi, în al şaselea an de la apariţie „Revista literară“ a colegiului lor, îngrijin­­du-se de ţinuta ei critică, de cizela­rea talentelor în mugur, de preocu­pările culturale curente. In ultimul număr apărut (4—5 Martie şi Aprilie) semnează intrio colaborare tradiţională şi rodnică, profesorii si elevii: I. V. Soricu, Paul I. Papadopol, C. H. Niculescu, G. Macovescu, M. Alifanti, E. Cezărea­­nu, D. Tatuşescu, Al. Vociu, M. Şep­­tilici, D. Sfetescu, Barbu Rabega, Miron Suru, G. Barbu, L. Hamerle, I. Popescu, Sorin B. Rareş, G. Ana­­stasescu şi N. Melinescu. Raporturile cultura­le româno-cehe „Lidové Noviny“ din Praga pu­blică sub titlul „Interes pentru Ce­hoslovacia, în România“ următoa­rele : „In ultimul timp în România şi în special în Bucureşti a crescut foar­te mult interesul pentru cultura şi literatura cehoslovacă. Pe scenele româneşti, s-au reprezentat opere de ale lui Langer şi Capek, iar confe­rinţele despre Cehoslovacia sunt urmărite cu foarte multă atenţie. Astfel în luna Martie la Universi­tatea din Bucureşti, în ciclul de conferinţe organizat de Institutul sud-est-european condus de d. N. Iorga, a ţinut două conferinţe des­pre „Istoria literaturii cehe“, d-ra Elena Eftimiu care a studiat câţiva ani la Praga istoria slavă. D-ra Eftimiu cunoaşte perfect limba cehă şi predă ore de limba cehă la două licee din Bucureşti: „Mihai Viteazul“ şi „Gh. Şincai“, unde are peste 140 de elevi. Dease­­menea conduce cursurile de cehă şi la Institutul sud-est-european unde are 15-20 elevi. Conferinţe despre Cehoslovacia a ţinut şi d-ra Jindra Ruscova, de la Universitatea din Bratislava, care a vorbit despre curentele noui în lite­ratura cehă, despre publicistica ce­hoslovacă, iar la radio din Bucureşti despre „Drama cehă“. Aceleaşi conferinţe d-na Rusko­va le-a ţinut şi la Universitatea din Cluj. Cărţi-reviste A apărut Viaţa literară cu arti­cole şi versuri de: G. Bacovia, Em. Bucuţa, G. Călinescu, Romulus Dia­­nu, G. Prada, I. Valerian, N. Creve­­dia, Traian Mateescu, A. Lambrino, C. Vâlceanu, V. Damaschin, etc Un palat al cântă­reţilor • Zilele acestea a avut loc la Praga congresul organizaţiilor corale din Cehoslovacia, care numără câteva zeci de mii membri. Au fost p prezenţi 120 delegaţi din 20 organizaţii corale judeţene. Intre altele s’a desbătut chestiunea con­struirii la Praga a unui mare „Palat al cântăreţilor cehoslovaci“, prin or­ganizarea unei loterii, precum şi or­ganizarea unui mare festival coral al cântăreţilor cehoslovaci în anul viitor. Festivalul va dura două zile şi la el îşi vor da concursul 10.000 de cântăreţi. In prima zi se vor exe­cuta operele lui Bedrich Smetana și Dvorak, iar a doua zi operele con­tinuatorilor lor. Lordul North PARIS. — Ziarele englezeşti con­sacră necroloage elogioase Lordu­­ui North care a murit zilele acestea în vârstă de 96 de ani. Veţi întreba: cine a fost Lordul North şi ce a făcut ca să i se dea atenţie şi să se vorbească bine de­ el? Răspundem: a fost al unspre­zecelea baron North, coborîtor din­­tr’o veche şi ilustră familie, înru­dită cu tot ce Anglia are mai au­tentic în materie de aristocraţie şi a făcut mult. Anume, a posedat moşii întinse cu o mulţime de fer­­mieri-arendaşi; a locuit toată viaţa castelul strămoşesc Wroxton Ab­bey; a trăit, după cum explică ga­zetele cu o nuanţă de respect, ca un „squire“ şi ca un „country gen­tleman“ şi a fost un mare vânător. Un „squire“ sau un „country gentleman“ în Anglia este un boer care şi-a fixat reşedinţa de vară, uneori şi cea de iarnă, la ţară, la conacul lui. Acolo el se dedă la câ­teva ocupaţiuni prescrise de tradi­ţie şi socotite ca nobile. De ex., primeşte lume. Un „squire“ este din principiu bucuros de oaspeţi. Apoi, întreţine relaţii de societate cu vecinii lui. Cu moşierii vecini cari au castele şi vânează şi ei, nu cu ţăranii vecini. Aceştia lucrează pentru lord care, patriarhal, îi bate pe umeri cu familiaritate, atunci când îi întâlneşte sau, generos, îi amână cu plata arenzii atunci când recolta este rea şi preţurile prea scăzute. Lordul North era un model al ge­nului. „Times“ asigură că se ocupa de buna­ stare a ţăranilor şi că „ma­rea popularitate de care se bucura în tot ţinutul era perfect meritată“. Se poate. Din moment ce o spu­ne „Times“ trebue să-l credem. Dar ce alte fapte mari a mai săvârşit, pe lângă că a fost gazdă bună pen­tru invitaţi şi prieten cu gentlema­­nii vecini? A fost, cum am arătat, un bun vânător. A ocupat ranguri importante în asociaţiunile vânăto­­reşti. „Times“ ne informează că, „începând de la 1861 a fost maestru (de vânătoare) împreună cu al 17-lea Lord Willoughby de Broke“. A condus multă vreme „haita isto­rică“ (o haită celebră de câini de vânătoare) din Ricester, a cărei ca­litate a îmbunătăţit-o mult. Fiind om de iniţiativă, nu s’a mulţumit cu atât. In 1907 a înfiinţat o haită a lui, una compusă din câini de rassa numită basset şi destinată vânătoarei de iepuri. „Lătratul mag­nific al câinilor basset, scrie roman­­­­tic autorul necrologului din „Ti­mes“, se auzea în zilele de iarnă nu numai în jurul lui Wroxton Abbey, ci şi mult mai departe“. „Manchester Guardian“ scoate în evidenţă şi alte însuşiri. Astfel ne aduce la cunoştinţă că Lordul North, cu toate că nu dispreţuia progresul şi admitea, de pildă, tele­grafia fără fir, nu suporta electrici­tatea. Din pricina aceasta, nu se întrebuinţau la Wroxton Abbey de­cât lumânări şi lămpi de petrol. „In fiecare seară se vedeau servitorii umblând cu candelabre de argint ca să lumineze castelul şi odăile invitaţilor”. Dar n’am isprăvit cu meritele. Lordul North, cum e uşor de înţe­les, era şi un bun cetăţean. Om cu frica lui Dumnezeu, îşi iubea regele şi ţara şi sprijinea partidele de or­dine. Fiind bolnav, înainte de a muri, a scris nişte note de vână­toare în care, după cum spune „Ti­mes , se găsesc sfaturi înţelepte şi utile despre ştiinţa şi arta acestui sport ‘. Dedicaţia adresată nepoţilor lui conţine următorul îndemn su­prem: „Doresc să trăiţi ca nişte buni „country gentlemen“, să vă fă­ceţi datoria faţă de suveran şi de patrie, faţă de vecinii voştri bo­gaţi şi săraci, să îndepliniţi toate îndatoririle situaţiei voastre şi să cunoaşteţi toate ocupaţiunile cari fac viaţa dela ţară plăcută şi fericită”. înţelegeţi acum de ce vi s’au con­sacrat coloane ,de elogii? A făcut doar atâtea pentru ţară şi concetă­ţenii lui.­ Şi-a onorat contimporanii că a trăit în acelaş timp cu dân­şii, el, al unsprezecelea lord North. A lăsat moştenitorilor lui, împreună cu moşiile şi cu frumosul castel stil Tudor, sfaturile înălţătoare pe cari le-aţi citit mai sus. Ce se poate cere mai mult în veacul nostru ? __________________________|. Informaţii Toate ministerele şi autorităţile publice au luat vacanţă ori la ora 1 şi luni, până Miercuri 4 Mai. La Viena a încerit din viaţă avo­catul Alexandru Ţigani din Arad, fost în mai multe riduri deputat. Direcţiunea C. F.R. a aprobat o reducere de 50% prticipanţilor la congresul Asociaţiei corpului didac­tic al şcoalelor de meserii şi profe­sionale de fete, ce­re loc la Craio­va în zilele de 5—6 Mai 1932. D. ministru Argtoianu a lucrat ori cu d. sub secretr de stat de la finanţe Zamfir Brtescu, pentru a fixa normele după cri va funcţiona regulamentul la lega monopolului alcoolului. La Cernăuţi a avu loc un nou a­­tac banditesc. Patru tâlhari au struns în locu­inţa restauratorului Kloper. Ei au maltratat familia coerciantuluî, în­cercând s’o jefuiasc. Tentativa lor n’a reuşit, ei fiind anţiţi de veci­nii d-lui Kloper. Tâlharii s’au retra trăgând fo­curi de revolver asura urmăritori­lor. , A 2-a zi de Paşti (in­ 2 Mai a. c.), înainte de amiază, va lea foc la Tea­trul Ventura un singu spectacol ex­traordinar pentru copiii tineret, orga­nizat de revista „Diminţa Copiilor“. In program: Conferit instructivă, teatru, producţii codecafice şi muzi­cale ale mclilor cititorii cititoare; ex­traordinare exhibiţiuni tetice şi acro­batice; concert matinal securat de ex­celenta orchestră Seidam­-Drassino­­ver-I­singsberg & Co., frări comice cu cei mai veseli clowni şi iguşti; feno­menale producţiuni pe urmă ale lui Alex. Nicolescu, supranuit „regele ae­rului“, dansuri, experize de presti­digitaţie şi magie, etc.­­ Fabrica de ciocolată ,SUCHARD“ pregăteşte o grandioas­­ombolă gra­tuită, cu delicioasele sale roduse. Turor copiilor li se­­ distribui chiar la intrare cornete cu,­gafen­e cu cremă“, specialitatea casei EOTO GA­GEL. Biletele se reţin din vrei acia „Di­­mineaţa Copiilor“, str. C.Mille, 12, Etaj I. La un anume Ioişer­­ Cernăuţi s’au găsit 5500 de pietre scăpărat introduse în ţară prin carabandă. Contrabandistului i s’a scat o a­­mendă de 550.000 lei. Operatorul fotograf Legr4 gell«­man care a condus Studkgells din calea Victoriei, 43, anunţăm s-a re­­tras din această asociaţie a reve­nit la firma „Julietta“, m­izorul Curţii Regale. Perceptorul Teodor Pop­u ,5,­ comuna Vrânceni, judeţul Arnăuţi, voind să pună secvestru ] averea săteanului Gheorghe Androine, a fost bătut grav de un gnit de ţă­rani. . Agresorii au fost arestaţi. Administraţia r­istei „Viaţa rtomânească roa­­să pe domnii abonii că* Iroi­a li se va prezent an încasator care serrează Const. Săteanu (A n se confunda cu confrate C. Săteanu de la Iaşi) să-l dea pe mâna poliţie fi­ind vorba de un invid care a falsificat un chi­­tanţier pentru abonaen­­te spre a surprinde Inai credinţă a abonaţilor.­­ Singurii încasatori a­oc­rizaţi posedă legiti­ţii cu fotografie, emise pla­nul 1932 de către editiaj „Adevărul“, S. A. I D. profesor dr. S. Nicolau a fstl delegat din partea Senatului Un­­­versitar să reprezinte Universitate din București la festivitatea contr«­mplărei centenarului ilustrului î­n filigraf francez Alfred Faumier, ce­ va avea loc în ziua de 12 Mai la Pa­ris, în amfiteatrul Sorbonnei. Cartelul internaţional al sârmei I a decis reducerea producţiei pentru cel de-al doilea trimestru al anului curent la 260.000 tone, deşi progra-­­ mul stabilit anterior prevedea 275 mii tone. Preţurile vor rămâne a­­celeaşi. La această hotărîre a ade­rat şi Sindicatul internaţional al industriilor ce prelucrează sârmă1 (Iveco). Fundătura Cimitirului No. 13, ro-ji mânui d-lui Tudor Teodor­escu-Bra-M nişte, pe care „Dimineaţa“ l-a pu­blicat in foileton acum câţiva anii —­ a apărut acum în volum. Oglindind viaţa de mahala, — cu toate conflictele ei tragice sau co­mice, cu toate figurile ei sinistre sau ridicule. — Fundătura Cimitirului No. 13 aduce sub ochii cititorului o lume nouă, brutală, dar cu atăt mai interesantă, în care paginile de hu­mor bogat alternează cu cele de intens dramatism. Romanul, elegant tipărit, cuprinde 20 de gravuri minunat lucrate de C. I. Anestin. 50 lei exemplarul. Citiţi „Biblioteca Dimineaţa". Au apărut până acum 150 numere, cu­prinzând capodoperele literaturilor străine. Ultimele numere apărute: Fermina Marquez, de Valery Lara­baud, roman din viaţa liceu­lor a­­dolescenţi; Kunkytlan, de l­a La­­gerlöff, roman din viaţa i­că a nordului ; Transval, de C­antin Fedin, roman din vremea sluţiei ruse ; Fedra, de Racine,­­ vă­zut în Olanda, de Konya, nom­al de călătorie ; Domnişoar Burrat, de Claude Anet, roman dr­avuri; Atitudini critice, de Ion S­iorgiu, cuprinzând interesante­­ litera­re pentru elevi şi student Vrei ca fotografia d-tale cea mai reuşită să cadă sub mai renumiţi regizori şi ai directorilor de teatre din Occid Trimite-o imediat excelentei publicaţiuni „MAGAZINUL şi celor care o va reproduce în mod absolut gratuit şi astfel va fi admirată în toată lumea. Expediază încă azi fotografia şi în numărul viitor „MAGAZINUL finea d-tale ■pare, se găseşte de vânzare pretutindeni şi preţul unui ex Iar, un elegant volum de 100 pagini, tipărit pe hârtie de cretă n­e­t de 30 lei. Dudue, vrei să devii celeb ?

Next