Adevěrul, iunie 1932 (Anul 45, nr. 14864-14872)

1932-06-20 / nr. 14864

Pagina 2-a Trainică şi elegantă SANDALE ROMANE d­in piele de viţel U­saltuc cu 3,50 şi 4 lei numărul G­ăsiţ I. DEPOZITELE FABRICILOR D. MOCIORNIŢA 3 în Capitală şi Provincie S’A TERMINAT CU BĂTĂTURILE S a terminat cu picioare sensibile, obosite şi durereroase Ghetele elimină aerul şi privează picioarele de oxigenul, care le este necesar. Rezultatul se traduce printr’o piele catifelată şi sensibilă, picioare dureroase şi undate, pline de bătături şi de întăritori. Leacul este tot atât de simplu după cum boala este sigură. Puneai numai câteva grame de Sahtrat Rodell în apă, pănă ce oxigenul degajat îi va da aparenţa unui lapte gras. Cănd puneţi picioarele intr’o astfel de baie lăptoasă, oxigenul pătrunde adânc în pori şi produce efectul unui tonic . ,Pieier- Puterea şi unflătura dispar şi întăriturile precum tţ bătăturile sunt muiate atât incăt puteţi să le scoateţi cu rădăcină cu tot, fără nici o durere. După câteva băi de oxigen, puteţi merge toată ziua şi dansa toată noaptea, purtând ghete avănd un număr mai mic, Saltraturile Rodell sunt recomandate şi văndute contra garanţie de rambursare, de către toate farmaciile şi drogheriile. Peste cinci milioane de oameni iş­i păstrează picioarele în perfectă stare prin întrebuinţarea Saltratu­­rlor Rodell. Ca turist pasionat, în pe munţi tu te-ai ureat, Să ai la orice pas, d­e-uşor ASPIRIN ca păzitor’11 fac fiecare faţă frumoasă şi simpatică. De multe ori se obţine, întrebuinţând numai o singură dată pastă de dinţi „Chloro­dont“, care înviorează gura atât de minunat o strălucire dinţilor, ca acea a fildeşului. încercaţi mai întâi un tub a Lei 20.­ Tubul mare a Lei 32.­. De cumpărat pretutindeni. Remiţând S.A. R. Chlorodont Braşov, Ciocrac2, acest anunţ, primiţi în mod gratuit un tub de probă de pastă de dinţi Chlorodont. Doctor H. MARTIN Colaborator al Inst. SBimffeTPMTa­rchABS IMPOTENŢA tează Psichone­vrosele: NEURASTENIA, FOBIA (frica Timiditatea, In­steria, Melancolia, Ne­­vrosa­­rsimei şi a stomacului: palpitaţie, sughiţ, noduri, vărsături, aerofagie). Nevralgie, parlisie, tremurâturi, insom­nie somnolenţă migremă prin Hypno­tism autosugestie, curenţi de înaltă Frecquenţă (Fulguraţie, Diatermie ul­traviolete) etc. Sistemul Hypno-Pedago­­gic pentru reeducaţia copiilor impulsivi, vicioşi, incontinenţa de urină, Onanie, etc. Calea Victoriei 54. SE VA MUTA, str. Câmpineanu 4, (deasupra berăriei Cambrinus) peste drum de Teatrul Na­ţional. Telef. 374-91. Consult. 9-11, 2-7. O manifestaţie a foştilor voluntari din Cluj CLUJ, 17.­­ Membrii Uniunii foş­tilor voluntari, secţiunea Cluj, au făcut o manifestaţie la locuinţa d-lui Victor Deleu preşedintele uniunii. Aci au luat cuvântul d-nii Petre Meteş şi M. Puiu, mulţumind d-lui Deleu pentru intervenţiile făcute ca să se acorde voluntarilor medalia Ferdinand I. D. dr. Deleu a răspuns că nu şi-a făcut decât datoria. Meritul revine regelui Carol, care n-a uitat o clipă pe voluntarii ardeleni. D-sa a citit apoi telegrama de răs­puns a regelui. care se poate materializa şi fixa pe pânză tot ceiace trezeşte lu­mina în fiece spectacol din faţa ochilor noştri. Pajişti, arbori, ponoare, căsuţe de var alb, tot ceiace reprezintă peisagiile lui Andreescu d­in pri-­ mii cinci sau şase ani (1873—­79),­­ adică peisagiile sale româneşti,­­ sunt motive fără altă importanţă­­ decât aceia pe care le-o dă lu­mina, care creiază în jurul lor o atmosferă tot mai deplină şi mai vie. Ceia ce nu este niciodată indi­ferent în aceste privelişti, este cerul­­ cald, adânc, învăluitor, plin de moliciune sau de birui­toare claritate. Restul sunt nu­mai detalii, care există subt unda lui de lumină şi subt umbrele lui. Darul de a exprima plastic, în valori colorate, aceste relaţiuni dintre cer şi pământ, şi-l cuce­reşte Andreescu singur, prin pro­prie strădanie, aici în ţară la noi. Se poate spune că în 1879, plea­că la Paris, aproape definitiv for­mat. De aceia timpul pe care îl petrece la Paris şi la Barbizon nu înseamnă o schimbare de di­recţie în cariera lui Andreescu, ci numai o perfecţionare, o desă-­ vârşire pe calea aleasă de dânsul.­­ Când vedem astăzi peisagiile­ franţuzeşti ale lui Andreescu, care ne fac să ne gândim ades la Co­­nobet, Daubigny sau Millet? sun­tem poate tentaţi să socotim pe Grigorescu ca cea mai caracteris­tică expresie a picturii româneşti. Posibil. Faptul totuşi, că în anii de la Buzău, înainte de orice con­tact cu apusul, Andreescu isbutise să dea peisagiilor sale o valoare picturală obiectivă, cu totul pură de orice alte contingenţe, rămâne un mare şi frumos moment în is­toria plasticei noastre. Fără îndoială, Andreescu n’a făcut şcoală. Elevii aleargă după procedee, şi după reţete. La el, nici reţetă, nici procedeu. Succesul lui Grigorescu, pictor cu resurse bogate şi virtuos colo­rist, a impus picturei româneşti un popas de aproape trei decenii. Nimeni n’ar putea spune că ge­neraţia venită după aceia s’a în­tors către Andreescu. Pe acesta, începem să-l cunoaş­tem abia acum. De ce folos va fi învăţătura lui, între pompierismul încurajat de oficialitate, şi modernismul de import, atât de adesea lipsit de orice aporturi personale? Şi totuşi, nu există către ade­vărata artă — şi în pictură — altă cale decât cea urmată de dânsul: sinceritate în expresie, si­linţă neobosită pentru a cunoaş­te şi pentru a putea. Expoziţiile trecătoare, care se perindă tot mai des în anii din urmă, ne-au adus atâtea lucruri foarte atrăgătoare. De câte ori nu ne-am oprit încântaţi înain­tea unui joc de culori, sau a unor forme plăcute. Foarte puţine din­tre aceste bucurii înfruntă anii. Ce o modă trece ca moda. Numai emoţiile adânci, pe care le păstrează vii o formă potrivi­tă, vor găsi veşnic ecou în sufle­tul oamenilor. Iată de ce ne simţim atât de legaţi­­de armoniile limpezi ale lui Ioan Andreescu. Eugen Crăciun Citiţi: „CINEMA“ ★ Priviţi Au trecut abia 3 zile­­ nu mi-aş fi putut niciodată­ închipui că ar putea fi atât de încântătoare „Pielea mea era galbenă, întune­cată şi ofilită. Aveam puncte negre uricioase, pielea mi se cojea rău şi porii erau dilataţi în jurul nasului, pe bărbie şi pe frunte. Astăzi pielea mea moale, albă şi catifelată şi te­nul meu splendid sunt invidiate şi admirate de toată lumea“. Ori­care femeie îşi poate acum înălbi, îndulci şi înfrumuseţa uşor pielea prin simpla întrebuinţare zil­nică a Cremei Tokaion. Aliment pentru Piele, Culoarea Albă (neun­­suroasă). Ea se prepară din smân­tână proaspătă şi untdelemn com­binate cu elemente astringente care înălbesc şi tonifică. Pătrunzând in­stantaneu, ea potoleşte iritaţia glan­delor pielei, strânge porii dilataţi şi dizolvă punctele negre până ce dis­par. Ea î­nălbeşte pielea cea mai în­tunecată şi catifeleazâ pe cea mai aspră. Ea împodobeşte în 3 zile pie­lea cu o frumuseţe şi o frăgezime nouă de nedescris — şi aceasta în mod ce nu s’ar fi putut obţine pe altă cale. Trebuie aplicată în fiecare dimineaţă. De vânzare la toate Farmaciile, Drogheriile şi Parfumeriile din ţară. Congresul internaţional al învăţământului secundar Asociaţia generală a profesorilor secundari din România a delegat ca reprezentanţi oficiali la al 14-lea Congres internaţional al învăţămân­tului secundar, ce se ţine la Londra intre 18 şi 23 Iulie 1932 pe d-nii pro­fesori Raul Teodorescu, V. V. Ha­­neş şi d-ra M. Rarincescu. Problemele supuse desbaterilor congresului vor fi: 1) Rolul educa­tiv al exerciţiilor şi lucrărilor libere sau organizate în şcoalele secunda­re în afară de orele de învăţământ (activitatea extra-şcolară). 2) For­marea teehnică a profesorului (dis­cuţie preliminară preparatorie a congresului din 1933). Membrii asociaţiei, cari vor să participe la congres în afară de de­legaţia oficială sunt invitaţi să se înscrie la sediul Asociaţiei, str. Gu­tenberg 6 şi să trimeată casierului congresului M. G. Dunkerley, 29 Gor­don Square, London, W. C. 1 taxa globală de 5 lire sterline pentru par­ticiparea la congres. Plecarea ministrului Elveţiei D. Ferdinand de Salis ministrul plenipotenţiar al Elveţiei în Româ­nia şi soţia sa au părăsit Bucureştii. D. de Salis a decis să se retragă de­finitiv în Elveţia şi nu se va mai în­toarce la postul său din România. IX de Salis care a reprezentat timp de 12 ani confederaţia elveţiană în România a ştiut prin calităţile sale excepţionale, de diplomat distins, să pătrundă necesităţile politicei eco­nomice din timpurile actuale. El a contribuit în mare parte la strânge­rea relaţiilor amicale, existând între România şi Elveţia. Plecarea d-lui de Salis şi a soţiei sale, care se bu­curau de simpatii unanime, a pro­vocat regrete. Relaţiile cordiale care au unit în tot timpul pe d. de Salis cu colonia elveţiană, s’au manifestat în mod particular, cu ocazia banchetului de adio pe care l’au organizat în o­­noarea d-lui ministru şi al d-nei de Salis, societatea elveţiană şi noua societate helvetică. Preşedinţii ace­stor societăţi, d-nii C. Weber şi ing. M. Eggermann, precum şi d. ing. E. Wolff, industriaş, s-au despărţit în cuvinte emoţionante de d. ministru şi d-na de Salis, oferindu-i un cadou. Succesorul d-lui de Salis nefiind încă numit, conducerea legațiunii a fost încredințată d-lui secretar de legație dr. H. Zurlinden. ADEVĂRUL mult ca alţii cinstea de a fi cunoscut de cetăţenii acestei ţări. Chemat în ţară de guvernul român ca să ne a­­jute la ridicarea nivelului sănătăţii noastre publice, dr. W. Th. Fales a sosit la noi în Februarie 1931 şi a început imediat să colaboreze la statistica demografică şi sanitară. Intr’o perfectă armonie cu persona­lul nostru — între cari se găsesc mai mulţi specialişti cari şi-au făcut studiile în Statele Unite, graţie dăr­niciei Fondaţiunei Rockefeller — lu­crările au fost astfel pornite dela început încât astăzi statistica noa­stră demografică este organizată în aşa grad de perfecţiune că poate servi ca teren de specializare pen­tru aceia cari vor fi trimişi din toa­te ţările lumii de guvernele lor sau de Fondaţiunea Rockefeller. Acum, când atâtea instituţii şi ac­tivităţi stagnează şi când pentru îndreptarea acestei situaţiuni este nevoe de reforme radicale, desigur că nu este de neglijat faptul că Ro­mânia are, în acest timp, un servi­ciu de stat care contează drept cel mai bun serviciu de acest gen. Iar La desăvârșirea acestei opere a colaborat cu un devotament demn de admirat dr. W. T. Fales.­­Timp de 17 luni, dr. Fales a fost nu nu­mai un expert erudit şi muncitor, ci s-a manifestat ca un adevărat ilu­minat, pasionat cercetător al tutu­ror problemelor de statistică a populaţiei şi cu deosebire al studiu­lui cauzelor de moarte a populaţiei româneşti. Dr. Fales era mereu animat de un resort imponderabil sufletesc, care l-a silit să nu se mulţumească a da numai directive, dar să şi lu­creze efectiv, cot la cot cu toţi func­ţionarii, muncind neîntrerupt, dimi­neaţa şi după amiaza. Duminica şi sărbătoarea, de la lucrările mecani­ce automate până la cele mai supe­rioare elaborări mintale. Zilnic, în după amiezile călduroa­se de vară, Dr. Fales era găsit ocupat lângă maşini, dezbrăcat de haină şi cu mânecele suflecate lu­crând ca cel din urmă lucrător ! Asta nu-l împiedica să facă peste câteva zile inspecţii la oficiile sta­tistice din ţară spre a se convinge personal de mersul lucrărilor. I-au trecut prin mână toate bule­tinele de născuţi, morţi, căsătoriţi şi divorţaţi din România, încât putem afirma că Dr. Fales cunoaşte astăzi mai bine România decât mulţi din specialiştii noştri cu rol de condu­cere. Dr. Fales a fost în statistica popu­laţiei ceia ce a fost profesorul Rist în statistica financiară a ţării, adău­gând pe lângă o profundă cunoaş­tere a problemelor şi colaborarea efectivă personală la munca de or­ganizare. Ţara noastră a profitat mult de pe urma muncii doctorului Fales şi prietenia caldă, care-l leagă de noi, s­e va face încă mult bine în viitor. D-sa pleacă astăzi din ţară, dar realizarea lui rămâne aici, întreagă, la Oficiul Demografic şi îi face cinste. Şi pentru că Dr. Fales a lucrat pentru binele întregii ţări, se cu­vine să-i aducem aici, în mod pu­blic, prinosul nostru de recunoştinţă şi admiraţie pentru tot ce a făcut pentru ţara noastră. Plecarea d-sale dintre noi lasă unanime regrete. Va stărui însă deasupra noastră amintirea care va fi cel mai bun stimulent pentru a duce mai de­parte opera la a cărei înfăptuire a colaborat cu atâta devotament. Dr. Fales rămâne un model demn de a fi imitat de orice adevărat pa­triot român. Dr­. S. Manuila . Foştii averescani clujeni revin in partidul naţio­nal-ţărănesc Solemnitatea de la Cluj CLUJ, 17.­­ Astăseară la ora 8 in saloanele clubului naţional-ţă­­rănesc din localitate a avut loc o festivitate impresionantă, în cadrul căreia s’a făcut primire­a oficială a organizaţiei naţional - agrare din Cluj care­ a trecut,la naţional-ţără­­nişti. T­­­t fel Din partea partidului naţional­­ţărănesc, sunt prezenţi, dr. Emil Ha­­ţiegan, ministrul Ardealului, Valer Moldovan, fost director ministerial, Ghiulea, fost secretar general, dr. Socol, dr. Ioan Pop, dr. Adam Po­pa, dr. Pavel Pavel, numeroşi frun­taşi ai organizaţiei precum şi nu­meroşi membri naţional ţărănişti. In momentul când delegaţia na­ţional agrarilor în frunte cu J. Prie îşi face apariţia în saloanele clubului, toate asistenţa isbucneşte în urale. D. Emil Haţiegan, care prezidează recepţia salută pe nouii sosiţi şi a­­cordă cuvântul d-lui Prie. PROFESIUNEA DE CREDINŢA A REVENIŢILOR D. Octavian Prie, prof. universi­tar, preşedinte al organizaţiei na­­ţional agrare, citeşte o declaraţie prin care anunţă că deocamdată 51 de membri ai acestei organizaţii cer înscrierea în partidul naţional-ţără­­nesc. In declaraţia citită, d. Prie, între altele spune: Noi care ne-am despărţit după anul 1920 din Ardeal, iar alţii mai târziu, venim să recunoaştem că despărţirea noastră a fost cauzată de o problemă principială întrucât noi am militat atunci pentru o fu­ziune a partidului naţional din Ardeal, cu partidul poporului cre­zând necesară activitatea politică a Ardealului, în cadrele unui partid organizat de ţara întreagă. Convingerea noastră că aceste rezultate nu le vom putea obţine intr’un partid organizat numai în ţinuturile de dincoace de Carpaţi, a fost aşa de puternică, încât a putut birui rezistenţa ce ne opunea sentimentul de solidaritate cu foş­tii noştri tovarăşi de luptă din tre­cut. Au trecut 12 ani şi în acest timp partidul naţional fuzionând cu cel ţărănesc a ajuns o organizaţie po­litică pe întreaga ţară. Noi în organizaţia politică în care am intrat atunci am ţinut să accentuăm mereu idealul de unire sufletească cu respectarea intere­selor tuturor provinciilor ţării şi in special ale Ardealului. Suntem acum siliţi să recunoaş­tem că massele mari ale alegătorilor de dincoace de Carpaţi au continuat să aprecieze în măsură mai mare acţiunea partidului naţional decât al partidului poporului şi mai pe ur­mă a partidului naţional agrar. Nu au înţeles motivul care ne-a despăr­ţit în 1920, ridicând mereu învinui­rea că am rupt solidaritatea ardele­nească. Mi-am luat hotărirea de a intra în partidul naţional-ţărănesc şi în­demnat de simţimântul datoriei ca şi­ de presiunea permanentă a ale­gătorilor de dincoace de Carpaţi cari mi-au cerut mereu cu stăruin­ţă în contactul avut cu ei, să ne întoarcem la matcă. Suntem convinşi că în organizaţia actuală a partidului naţional-ţără­­nesc, care nu mai e un partid re­gionalist şi care urmăreşte cum am urmărit şi noi o complectă unifi­care sufletească a ţării, noi vom pu­tea lupta pentru acelaş ideal pen­tru care ne-am despărţit înainte cu 12 ani, putând lucra împreună cu mai mulţi sorţi de izbândă pentru marele interes al ţării şi pentru cele specifice ale ţinuturilor de dincoace de Carpaţi. Vremea diferitelor combinaţii şi acţiuni politice, credem că a trecut de acum. Partidele trebuesc întă­rite şi mai mult, pentru a se ajunge la puternice instrumente de guver­nământ, spre eşirea cu bine din grelele încercări de astăzi şi con­solidarea patriei în viitor. Acestea sunt consideraţiunile pentru cari noi, cei subscrişi, găsim de datoria noastră să ne întoarcem la matcă. De­pune, după citirea declaraţiilor rosteşte câteva cuvinte, prin care a­­rată că cei întorşi la matcă nu au putut­ rămâne nepăsători faţă de greutăţile în care se sbate ţara şi au crezut de datoria lor ca deasupra­­intereselor personale să pună inte­resele ţării şi astfel să dea ascul­tare apelului lansat zilele trecute de către d. Iuliu Maniu, în privinţa regrupării forţelor ardeleneşti în jurul partidului naţional-ţărănesc. D. dr. Ioachim Costoiu, în nume­le tinerilor naţional-agrari care se înscriu astăzi în partidul naţional­­ţărănesc, arată că acest tineret a găsit de datoria lui să urmeze cu neclintire şi sfinţenie sfatul educa­torului lui, Octavian Prie, făcut în viaţa politică. RĂSPUNSUL D-LUI HAŢIEGAN D. dr. Emil Haţiegan, preşedin­tele organizaţiei clujene a partidu­lui naţional-ţărănesc, îşi desvolta apoi un frumos discurs, spunând in­tre altele: In drumul nostru către progres, să facem astăzi o etapă şi să ne uităm înapoi, ce am făcut şi ce putem face, deci încotro s’o luăm. In anul unirii, noi, ardelenii, ne aflam în perfectă unire şi deplină solidaritate, un corp şi o inimă. Toată ţara românească privea spre noi, căci dela noi cei oţeliţi în lupte se aştepta regenerarea ţării. Am răspuns noi aşteptărilor? Dar nu fiindcă nu am fi dispus de forţe morale regeneratoare, ci pentru că imediat după unire, s’a spart solida­ritatea neamului nostru de din­coace de Carpaţi, ne-am divizat, ne-am sfâşiat între noi, dând cel mai lamentabil aspect ce se poate închipui. Nu zic că nu cu gând bun au pornit oamenii pe căi separate. Dar din aceasta s’a pierdut ceia­ce am avut mai scump neamului românesc în aceste meleaguri, te­zaurul păstrat cu sfinţenie, solidari­tatea noastră, care trebuia să ser­vească pildă fraţilor de pretutin­deni. Neamul nostru e cum se cade şi cu intelect sclipitor, dar senti­mentul solidarităţii îi lipseşte cu desăvârşire în timp de pace. Soli­daritatea, această însuşire, care înalţă neamurile la culm­i nebă­nuite,, era comoara noastră, a ar­delenilor. Am pierdut-o, am îm­­prâştiat-o cu două mâini, ca apoi din lupte sterile să eşim cu toţii zdrenţuiţi. Iată unde am ajuns in urma unei oarbe neuniri, a unor fraţi crescuţi pe aceleaşi meleaguri, sub acelaş soare cald şi românesc. ■Şi acum, când din nou sună goarna, când auzim talnicul care ne chia­­mă la noui lupte în ceasul al 12-lea, un glas lăuntric ne grăeşte şi ne în­deamnă la unire. Şi din nou trăim în bună înfrăţire pe pământul ar­delenesc, uniţi în simţiri şi în gân­duri, ca să ne putem împlini marea misiune ce ne-a hărăzit-o destinul. D. Haţiegan termină spunând: D-lor membri ai partidului naţio­nal-ţărănesc, fiţi bine veniţi în sâ­nul nostru. In aploaze unanime, d-nii Haţiegan şi Prie se sărută. D. dr. Ilie Dăianu, în numele na­­ţional-agrarilor, spune: Am simţit necesitatea unirii forţelor politice din Ardeal, pentru că singure sunt în stare să scoată ţara din greul impas în care se sbuciumă. Viaţa politică nu este un regiment mili­tar şi nici o viaţă de visători. As­tăzi acestei vieţi nu i se mai poate tăgădui un raţionament. Răspun­dem exigenţei momentului, reve­nind la matcă. Dacă şefii de par­tide nu au putut răspunde la recen­tul apel al regelui, răspundem noi, concentrând forţele. Recepţia a luat apoi sfârşit. Intre noii înscrişi, remarcăm pe d-nii dr. Prie, dr. Ilie Dăianu, dr. Căluţ, dr. Valer Moldovan, inginer Eugen Munteanu, dr. Lupaş, ingi­ner Colfariu, dr. Emil Rusu, ing. Dima şi mulţi alţii destul de cu­noscuţi în cercurile locale. N. IONESCU * B­URSA BUCUREȘTI, 17 Iunie 1932 au cotat la 100 lei 3,07 fr. elv. la Zürich 100 lei 15,15 fr. fr. la Paris 1La noi devizele se nego­ciază la cursuri medii. Schimbul in străinătate BURSA OFICIALĂ Banca Naţională 3500 Astra Română 316, 20 Steaua Română 126 Letea 175, 70 Mica 465 Soc. Loc. Eftine 130, 40 Renta 6% 1925 Lire ital. 50, 51 Renta Expropr. 26%, % Urbane Buc. 5% 41/4, Va Urbane Buc. 10% 73% Rurale 10% 52%, 52 Impr. Refacerei 33 % Oferite Cerute Franci francezi 6.59 6.58% Lire sterline 618.00 612.00 Dolari 167.60 167.00 Franci belgieni 23.40 23.30 Lire italiene 8.61 8.57 Franci elvețieni 32.75 32.60 Cor. cehoslovace 4.98 4.95 Mărci germane 39.75 39.45 Fiorini olandezi 67.85 67.65 17 Iunie 1932, ora 19 și 20 minute PARIS Londra 92.96 ■ New-York 25.47 (?) Germania —.— Belgia 354.00 Italia 130.20 Praga —. România __. Elveția 49. 75* Olanda 1028.25 ZUERICH (închiderea) Berlin 121.45 Amsterdam 207.30 New-York 5.13% Londra 18.74% Paris 20.16.62 Milano 26.23 Praga 15.18 Budapesta _. Belgrad 9­00 București 317 Varsovia 57.40 Viena .______ Logodna prinţului Gustav al Suediei STOCKHOLM, 16 (Rador). — Azi s’a anunţat oficial logodna prinţu­lui Gustav, fiun cel mai mare al prinţului moştenitor, cu principesa Sybil de Saxa-Coburg. întrunirea consiliului interuniversitar Ieri s-a ţinut a treia şedinţă consiliului interuniversitar. După terminarea discuţiilor, d. profesor D. Gusti, ministrul in­strucţiunii şi preşedinte al acestui consiliu, a mulţumit reprezentanţi­lor celor 4 universităţi pentru acti­va lor participare la cele dintâi şe­dinţe şi pentru contribuţia lor la luminarea chestiunilor cari au fă­cut obiectul desbaterilor. Scurta activitate de acum a con­siliului constituie dovada marei funcţiuni pe care el le împlineşte în viaţa universtăţlor, ca organ in­­teruniversitar. El apare ca o feri­cită inovaţie menită nu numai a interpreta dispoziţiile legilor, ci mai ales a coordona, unifica şi a­­dânci experienţa tuturor univers­-­ a tăţilor, contribuind astfel cât mai­­ efectiv la consolidarea adevăratei autonomii universitare. D. prof. P. Bogdan, rectorul uni­versităţii din Iaşi, în numele tutu­ror universităţilor a mulţumit căl­duros d-lui ministru Gusti pentru atenţiunea deosebită pe care a ară­tat-o profesorilor universitari, cu a­­cest prilej. D-sa a accentuat în mod deosebit încrederea pe care perso­nalitatea d-lui ministru Gusti ins­piră repezentanţilor autorizaţi ai Universităţilor. Şedinţa viitoare a consiliului in­­teruniversitar se va ţine în ziua de 25 iunie când se va discuta ante­­proectul regulamentului de aplicare al legii învăţământului superior. Adunarea generală a soc. „Progresul silvic“ î­n a I­I Şedinţa se deschide la orele 10. Arată proprietatea mecanică a sub preşidenţia d-lui C. P. Georges­­cu.D. profesor dr. Drâmbă vorbeşte­­despre: Studiul comercial şi technic al lemnului românesc, întrebuinţat în construcţii civile, avioane şi in­stalaţii de transport. In conferinţa — însoţită de pro­­ecţiuni luminoase — d. prof. Drâm­bă descrie calitatea lemnului de construcţie românesc, care satisfa­ce toate condiţiile de rezistenţă. Face un istoric al industriei lemnu­lui în Franţa în timpul marelui răs­­boi şi după. Este ştiut că lemnul pentru con­struirea aeroplanelor preocupă pe toţi inginerii specialişti. Arată ce s’a făcut în această che­stie în Franţa, la Nancy. Descrie apoi experienţele şi apli­caţiile ce s’a dat şi se dau la noi în chestiunea industrializării lemnului, lemnului, care este influenţată de gradul de umiditate ce conţine. In încheere d. profesor Drâmbă a cerut să se intensifice la noi stu­diile pentru desvoltarea industriei lemnului românesc şi a mulţumit d-lui general Balif, care dă un larg concurs în această chestiune. D. C. P. Georgescu a mulţumit d-lui profesor Drâmbă pentru inte­resanta d-sale comunicare. D. Rozescu a propus ca d. Drâmbă să reprezinte şoc. „Progresul Silvic“ la congresul internaţional silvic care se va ţine la Nancy. Adunarea a a­­probat propunerea. D. G. Antonescu a relevat impor­tanţa stabilirii exacte a umidităţii lemnului nostru spre a putea pă­trunde în industriile străine. A ce­rut a se institui şi un laborator în acest scop. Şedinţa de după amiază Şedinţa se deschide la ora 5 d. a. sub preşedinţia d-lui C. P. George­scu. D. V. N. STINGHE desvoltă con­ferinţa sa privitoare la problema creditului şi exploatărilor fores­tiere. Relevă criza prin care trec exploatările forestiere şi care a des­fiinţat pe mulţi antreprenori. Una din cauze a fost şi lipsa de credit. Acum proprietarii de păduri îşi ex­ploatează singuri pădurile. Legea din 1930 nu a dat destulă posibilitate pentru comercializarea pădurilor. Cere crearea unui fond de rulement la Casa autonomă a pădurilor. Administraţiei pădurilor Statului să­ i se dea libertatea de a exploata produsele sale , dându-i­­se şi creditele necesare. CREDITE DE INVESTIŢIE D. ANDREI IONESCU: Creditul ar trebui acordat pe termen lung. Este necesar capitalul de investiţie care să uşureze exploatarea. Preconizează industrializarea lem­nului brut. Este necesar să ne ocu­păm de industrializarea lemnului în chip serios. Trebue să ne preocupăm mai ales de micii proprietari de păduri cari au nevoe pentru exploatare, de cre­dite cu termen lung și dobinzi mici. D. TRAIAN IONESCU este de pă­rere că sistemul intensiv actual de exploatare a lemnului este mai practic şi mai rentabil. D. STINGHE este contra credi­tului de investiţii în exploatarea pădurilor. D. ANDREI IONESCU susţine ideia creditului de investiţie pe ter­men lung. D. I. DUMITRESCU se preocupă de exploatarea lemnului de foc, de construcţii şi cel de industrializat. Pentru exploatarea lemnului de foc preconizează creditul pe termen scurt, acordat de organizaţia Casei pădurilor. D. C. P. GEORGESCU arată că autonomia Casei pădurilor este foarte necesară. Prima grije a con­siliului a fost de a-şi creia venituri. Dezastrul de astăzi este produs de exploatările din trecut. Investiţiunile sunt productive nu­mai atunci când se intensifică ex­ploatările , pe baza cererilor de pe piaţă. D. ALOMAN spune că în exploa­tare trebue să se ţie seama de ceia­ce se poate plasa. Când cererea este mare, se va ridica şi exploatarea. ASOCIAŢIILE FORESTIERE D. N. NEDELCOVICI vorbeşte despre asociaţiile forestiere în va­lorizarea pădurilor. A arătat necesitatea unei mai strânse conlucrări între silvicultori şi a descris cum este organizată o asociaţie silvică în Elveţia. D. EUGEN VÂLCEANU vorbeşte tot în chestiunea asociaţiilor fores­tiere. A examinat situaţia obştiilor de păduri şi a composesoratelor din ţara noastră. D. I. DUMITRESCU vorbeşte des­pre asociaţiile de proprietari de pă­duri din alte ţări — ca Elveţia, Ce­hoslovacia etc. D. ANDREI IONESCU spune că proprietarii de păduri din Elveţia sunt tot atât de divizaţi ca şi la noi. Există şi acolo ca şi la noi ne­cesitatea organizării proprietarilor de păduri pentru apărarea intere­selor lor profesionale. Legea sindicatelor profesionale de la noi este clară: ea apără intere­sele profesionale. D. inginer inspector KLEIN dă explicaţii asupra rostului asociaţii­lor forestiere; ele trebue să înde­plinească numai rolul de plasa­toare. Şedinţa se ridică la orele 8 seara. REF. INFORMAŢII Conform orariului de vară astăzi Sâmbătă, Bursa nu lu­crează. De asemenea, nu va lu­cra nici Luni 20 cor., care e zi de sărbătoare (S­ta Treime). D. Iuliu Maniu care se află de Joi în Capitală, a văzut după amiază Pe d. N. Titulescu. Tot eri d. Maniu a avut alte în­trevederi cu amicii săi politici. D. Citta Davila va rămâne mai departe ministrul României la Wa­shington. In vederea stabilirea traficului di­rect de călători, bagaje şi colete mesagerii între România şi ţările nordice tranzit prin Germania, ca­lea ferată germană a convocat pen­tru 21 iunie o conferinţă la Mün­chen. Delegaţii Regiei autonome C. F. R. vor avea să stabilească în a­­ceastă conferinţă care va dura câ­teva zile, proectul definitiv al tari­fului de transport între România şi ţările nordice. Acceleratul Bucureşti—Chişinău a suferit un accident în staţia Broas,­ca din Basarabia. Trenul a avut o întârziere de cinci ore. D. Ion Mihalache şi d. Ghelme­­geanu, subsecretar de stat la dome­nii, au sosit la Chişinău. D. Miha­lache a prezidat şedinţa sfatului provincial al partidului naţional-ţă­­rănesc. La instanţele judecătoreşti din Brăila s-au depus până azi 120 de cereri de conversiune a datoriilor agricole. O puternică furtună s’a deslăn­­ţuit la Cetatea Albă. Numeroşi pomi au fost desrădăcinaţi. Acoperişurile mai multor case au fost luate de vânt.

Next