Adevěrul, iulie 1932 (Anul 46, nr. 14873-14898)

1932-07-01 / nr. 14873

Pagina 2-a căsătoria fetelor înainte de 16 ani şi pedepseşte raporturile cu astfel de fete, chiar dacă se fac cu apro­barea lor. Punctul trei prevede indicaţia eu­­genică, deoarece societatea este in­teresată ca numărul indivizilor de­căzuţi să fie cât mai mic. Punctul cel mai important, indi­caţia socială, are în vedere în deo­sebi cazul când o familie are mai mulţi copii şi venirea a încă unuia ar primejdui existenţa celorlalţi. Dar proectul a fost stilizat în aşa fel, încât acest aliniat să folosească şi gravidelor cari nu mai au alţi copii, de pildă femeii necăsătorite, care a fost părăsită de tatăl copi- STATUL DA O MANA DE AJUTOR Dar proectul de lege merge şi mai departe. Din momentul ce ad­mite în unele cazuri avortul, cu Cl OU iiC lUt/Ul yj.t* ti ii medic, trebuia luat în considerare şi cazul că femeia gravidă nu poate plăti operaţia. De aceea art. 3 al proectul­ui are următorul conţinut: „Gravidele sărace au dreptul ca în cazurile prevăzute de art. 2 avortul să fie făcut într’un spital public, în mod gratuit sau acoperind o parte din cheltuelile reale, întrucât după dispozţiile în vigoare asupra asigu­rărilor de boală, femeea gravidă are dreptul la un ajutor de facere, ea are acelaş drept şi în cazurile de a­­vort provocat conform art. 2.“ ★ Celelalte articole ale proectului sunt mai puţin importante. Art. 4 prevede pedepse grele pentru cei ce provoacă avort fără consimţi­­mântul femeii gravide, un caz foarte rar. Art. 5 reduce pedepsele pentru pruncucidere, în special în cazurile când mama este în mare lipsă sau când vrea să-şi ascundă dezonoa­rea. Conform codului penal austriac pruncuciderea se pedepseşte cu munca silnică pe viaţă, dacă copi­lul este legitim sau cu 10 până la 20 de ani, d­acă copilul este ilegitim. Noul proet, are în vedere starea specială de spirit a femeii în mo­mentul când naşte şi reduce pe­depsele atât de aspre ale codului austriac. In fine ultimul articol, şase, arata competentele: Curtea cu juri este competentă numai în acele cazuri de avort în cari legea prevede pe­deapsa detenţiunei de la cinci la zece ani, iar la pruncucidere numai când acuzatorul public cere o pe­deapsă mai mare de cinci ani. NECESITATEA ACESTEI LEGI Desigur că, împotriva acestui proect se vor ridica obiecţii, de na­tură religioasă sau de altă natură. Dar este neîndoelnic că proectu cehoslovac corespunde tendinţelor moderne. Actualele legi nu folosesc la ni­mic. In toată lumea avortul se prac­tică pe o scară întinsă. Cu cât legea e mai severă, cu atâta ea este mai mult călcată. Când cineva are ghi­nionul de a cădea în ghiarele justi­ţiei, şi de a fi condamnat pentru provocare de avort, toată lumea îi ia partea. Dacă legea va despărţi cazurile de avort moraliceşte îndreptăţit, de cele executate, numai din pofta de câştig, şi in folosul unor femei fri­vole, poate că lumea nu va mai căina pe cei ce vor fi condamnaţi pentru provocare de avort. De aceia este de dorit ca proec­tul cehoslovac să devie cât mai rep­ipede lege, şi să fie imitat în cât mai­­ multe ţări, dintre cari să nu lipseas­­­­că nici a noastră. De altfel chiar în Cehoslovacia va mai trece multă vreme până când acest proect va deveni lege. Deocamdată, ziarul „Prager Tag­blatt“ a făcut o anchetă prin parti­dele politice pentru a afla ce atitu­dine vor lua. Partidele socialiste s-au pronun­ţat pentru proect, atât social-demo­­craţii cehi, cât şi cei germani şi so­cialiştii naţionali cehi. Comuniştii nu sunt mulţumiţi de proect, deoa­rece pretind suprimarea necondiţio­nată a actualului art. 144 din codul penal (deşi chiar în Rusia sovietică sunt comisiuni speciale cari aprobă, de la caz la caz, avortu ) Partidele naţionale burgheze nu au luat încă atitudine precisă; unele (agrarienii cehi, partidul meseriaşi­lor cehi) înclină pentru; altele (na­­ţional-democraţii) înclină contra proectului. Partidele clericale, atât cel ceh cât şi cel german s’au pronunţat­ energic contra proectului, deoarece există o enciclică papală „casti con­­nubii“ care interzice în mod abso­lut provocarea de avorturi. Con­form concepţiei catolice, copilul are prioritate faţă de mamă aşa încât provocarea avortului este interzisă, chiar dacă viaţa gravidei este alt­fel periclitată. Cum am spus, încă nu e de loc sigur că proectul ministerului de ju­stiţie va deveni lege. Gama D-nii Sarraut şi Leygues pleacă la Geneva PARIS, 28 (Rador). — D. Albert Sarraut, ministrul coloniilor, va ple­ca mâine de dimineaţă spre Geneva, pentru a participa la lucrările de­legaţiei franceze. D. Leygues a şi plecat astăzi seară Intr’acolo. Premii de 50.000 lei pentru toţi cititorii oferă REALITATEA U­ustrard No. 283 apărută azi cu următorul bogat cuprins: „Când natura e prea darnică“... — Ce îndeamnă la sinucidere. Cum a decurs Excursia pe Dunăre a „Realităţii Ilustrate“ Prin Moşi Artiştii de cinema şi regisorii lor Olimpiada de la Los Angeles De Luni până Duminică Ce cred soţiile oamenilor de stat români despre bărbaţii lor. De vorbă cu d-na DUCA „Camargo" Yachtul unui miliardar american. — Ce nu ştie toată lumea. — De vorbă cu cititorii. — Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii. — Jocuri distractive. — Actualităţi din ţară şi străinătate, etc. etc. Programele excursiilor următoare Tipărită la fotofotogravură (Tiafdruk) 32 pagini Preţul 10 lei APA MINERALA NATURALA FRANCEZA ■ VICHY CELESTINS Gută-Diabet-Artritism ELIMINA ACIDUL URIC moasei acţiuni strategice a lui Mihai, care-l face pe generalul Găvănescul să admită că după 200 de ani Napoleon a cunoscut această campanie a lui Mihai, ba că a învăţat chiar­­din ea planul trecerii Alpilor.­­ După ce luase toate măsurile spre a înşela vigilenţa tuturor duşmanilor care-l înconjurau la nord, la sud şi la apus, în adâncă taină Mihai şi-a strâns toată oas­tea în 2 mari grupuri: unul în regiunea Pioeştilor sub directa sa comandă, şi al doilea în Olte­nia sub comanda Banului Udrea şi a lui Radu Buzescu (în regiu­nea Drăgăşanilor). Oştile porniră la drum în di­mineaţa de 17 Octombrie 1599 una tr­ecând munţii prin păsurile Buzăului, iar a 2-a pe la Turnu Roşu, urcând Oltul. D. general Găvănescul descrie, zi cu zi, chilometru cu chilome­­tru, tot acest marş triumfal prin idefileurile munţilor al armatelor lui Mihai, până au ajuns la Tăl­maci (la 26 octombrie), în faţa oştirilor inamice sub comanda lui Andrei Bathori aşezate pe po­ziţiile de la sudul Sibiului. Andrei Bathori îi trimise o so­lie diplomatică în frunte cu nun­ţiul papal Malaspina, car­e în i­­maginaţia înflăcărată a genera­lului Găvănescul, e destinat a juca un rol semnificativ ce justifică ipoteza cuprinsă în titlul foileto­nului de faţă al nostru. Nu-l vom urma pe r d. general în descrierea pertipeţiilor bătăliei şi a victoriei lui Mihai, apoi a in­­trării lui celebre în Alba Iulia. Mai interesante chiar de­cât de­taliile bătăliei şi victoria, sunt toate amănuntele pregătirii lor şi acestea cititorul le găseşte în car­tea generalului Găvănescul. A­­colo va vedea câtă precauţiune îi trebuia eroului, câtă siguranţă în calcul, cât simţ de orientare, câte mijloace inventate spre a stabili legătura între cele două coloane ce înaintau spre aceeaşi ţintă. (Atunci nu era nici tele­graf, nici telefoane sau motoci­clete, nici aex­oplane). Totul tre­buia socotit şi calculat cu preci­­siune, căci altfel, această înain­tare şi trece de defileuri prin mai multe părţi se putea preface în dezastru. Până la Mihai şi trecerea mun­ţilor din partea oştirilor lui întâi cucerirea Ardealului, mai găsim în istoria militară a omenirii tre­ceri militare de munţi, dar toate se fac numai pe o singură co­loană şi pe un singur drum. Aşa a făcut Alexandru cel mare în Asia, Anibal în Italia, Cesar în Galia, etc. (Au încercat, în tim­purile contemporane Italienii să treacă munţii Abisiniei pe trei coloane în 1896, dar de partea cealaltă a munţilor, forţele abisi­­niene le-au pregătit un dezas­tru). Trei sute de ani după trecerea Car­paţilor de către Mihai, Napo­leon trece în 1800 Alpii — pentru prima dată în istorie — pe trei coloane, distanţate una de alta cu zeci de kilometri, întrunin­­du-şi apoi, după trecere, coloa­nele şi câştigând victoria de la Marengo, care i-a pus, di­ntr-o singură lovitură, toată Italia la picioare, dându-i apoi şi coroana de împărat. Dar generalul Găvănescul in­sistă — cu drept cuvânt — asu­­pra faptului că prioritatea aces­tei geniale invenţii strategice (trecerea pe mai multe coloane) se cuvine a fi atribuită lui Mihai şi nu lui Napoleon. D-sa — cum am mai zis — merge mai departe emiţând ipo­teza că (cităm textual) „Mihai Viteazul a servit drept învăţător lui Napoleon pentru astfel­ de o­­peraţiuni militare ne mai făcute până atunci de nimeni“. Şi pe ce îşi bazează argumenta­ţia? Pe faptul că Malaspina (des­pre care am pomenit mai sus) nunţiul lui Bathori a cunoscut tot modul de acţiune, chipul de trecere a lui Mihai pe două co­loane, mersul operaţiunilor şi toate amănuntele pr­egătirii vic­toriei dela Selinberg. Şi — zice d. general Găvănescul d­e multă probabilitate, că le-a consemnat toate într’un rapor­t oficial pe care de sigur l’a înain­tat papei şi acesta la rândul său — aşa cum totdeauna s’a proce­dat — a depus raportul în arhiva Vaticanului, unde iarăşi proba­bil, a fost găsit de vre-unul din savanţii care-l însoţiau pe Napo­leon, când acesta cutreerase vic­torios —înainte de luptele dela Marengo — toate oraşele Italiei de unde ridica tablouri, sculp­turi, biblioteci, documente. „Nu s’ar putea oare admite — scrie de general — că memoriul lui Malaspina să fi căzut în mâi­nile lui Napoleon, mai ales că el se interesa şi de politica ţărilor române de la gurile Dunării şi să fi văzut astfel că trecerea munţi­lor se poate face şi pe mai multe coloane, nu numai pe una sin­gură ca până atunci? Nu s’ar pu­tea admite oare, în acest fel, ca Napoleon să fi fost inspirat, cu geniala­ lui mişcare operativ-mili­­tară din anul 1800 de mişcarea făcută cu două sute de ani îna­inte,­­de către un domn al Ţării Româneşti?“ Ipoteza generalului Găvănescul este desigur ispititoare, seducă­toare şi foarte interesantă. Să ne aducem însă aminte şi de dictonul francez: „Ies grands esprits se rencontrent“ (marile spirite se întâlnesc în concepţiile lor). E plausibilă, credem, şi acea­stă ipoteză a noastră. Doctorul Ygrec Preşedintele Masa­­ryk despre tineret Ziarul ,,Politika“ din Bratislava a publicat în ultimul număr, o con­vorbire cu preşedintele republicii cehoslovace T. G. Masaryk. Vorbind despre rolul tineretului în viaţa publică a Cehoslovaciei, preşe­dintele a spus: Datoria tinerilor este de a cu­noaşte tradiţia generaţiei mai vechi, aceasta din urmă este datoare celei tinere, o participare vie şi o com­­prehesiune pentru progres. Desvol­­tarea atât politică cât şi culturală nu e condiţionată numai de vârstă. Generaţia mai veche şi mai tânără trebue să fie una ca şi alta: gândi­toare, muncitoare, cinstită. A nu cleveti adversarii este regula princi­pală în lupta politică şi culturală. M’am­ străduit, prin un studiu în­delungat, să pătrund chestiunile slave. Ca stat independent avem a­­numite raporturi față de diferitele state slave. Avem la Praga repre­zentanţi oficiali ai statelor sla­ve şi avem pe reprezentanţii noştri la ei. Guvernul şi eu fa­cem o politică slavă. O proble­mă specială slavă are şi Slovacia prin aceia că are o populaţie malo­­rusă şi se mărgineşte cu Rusia sub­carpatică. Sunt certuri în privinţa punctului de vedere faţă de limba literară şi aci e nevoie de cunoştin­ţe. Slovacii şi cehii trebue să se poarte aci discret, deoarece e vorba de o problemă care se referă în pri­mul rând la maloruşi sau ruşi cum se numesc ei singuri. Stabilirea lim­bii literare nu se poate face prin o­­ficiile politice şi insistenţele unui partid sau altul, ci prin o creaţie în­­tr’adevăr literară şi prin studii lin­­gvistice. V. L. IWASAKIK ADEVĂRUL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE E vorba de romanul ,,Ţapul“ al d-lui F. Aderca, apărut de curând în ediţie nouă la Alcalay şi cu titlul primenit. „Ţapul“ de altădată se chiamă acum Mireasa multiplă. Plină de interes este recitirea acestui roman care seamănă foarte puţin cu producţiile din ultimul timp ale d-lui Aderca. Mireasa multiplă este, desigur, fe­meea etern căutătoare de mângâieri. Iar „Ţapul“, masculul din noi. Acest ţap trăeşte şi in cel mai umil şi cumsecade om. In cartea d-lui Ader­ca el este descoperit in trupul tânăr al unui avocat de provincie, destul de naiv şi de sentimental, dar lucid şi analitic. După ce i-a plăcut avocatului să se lase în voia unei întâmplări care deş­teptase intr’însul nostalgia unui trecut dulce, adică să scoată dintr’o casă lu­minată, seara, numai în hali, o femee care fusese altădată fata dragă inimii sale şi s-o facă soţie de toate zilele, el caută — iarăşi cu ajutorul întâmplării — consolarea ţapului din el cu o dra­goste pur senzuală pentru o femee cu trupul desăvârşit. Ema, femeea scoasă din bordel, mai păstrează, în purtări şi atitudini, gin­găşiile şi decenţa fetiţei de altădată, cu acelaş parfum al tinereţii interioare nealterate de anii ei de penitenţă tru­pească. Alina, amanta, dintr’o familie de burgheji de provincie, lasă să se creadă că la vârsta de treizeci şi ceva de ani este încă fecioară, ca să-şi poată împlini în voie destinul său de amantă, adică să se dărue bărbaţilor aleşi oa­recum la întâmplare. Avocatul, care-şi adusese în casă o femee pierdută cu sufletul de fetiţă, a­­vea nevoie de Alina fecioara ca de o fe­mee pierdută. „Alina, tu ştii ce-am vrut eu să fii? O...“ Şi Alina nu este altceva: cochetă, înşelătoare, „şarpe omenesc care te i­­rită zâmbindu-ţi cu vârful limbii şi cu­ dinţii şirag“. Intre dorinţa legitimă la bărbat de-a săruta fruntea curată a unei fetiţe, care prin puritatea ei este un corectiv al sbuciumului sexual bărbătesc, şi cea­laltă dorinţă aproape de desfrânare sau numai de libertate pentru Instinctul pur al cărnii omeneşti; d. Aderca aduce în acţiunea Miresei multiple câteva per­sonagii distincte psihologiceşte, perfect reale şi foarte interesante. Avocatul tânăr din provincia d-lui Aderca, fără să fie un donjuan, a cu­cerit câteva inimi de femei. Dar cuce­rirea a fost lesne, fără ca el să bage de seamă şi, cucerind, s’ar putea spune mai degrabă, că s’a lăsat el cuceriţi Slab, naiv şi sentimental, avocatul va fi totdeauna păcălit sufleteşte, din pri­cina imaginaţiei sale avântate, care merge alături realităţii, care adică nu creşte cu rădăcinile in realitate. Inte­ligent insă, de­ o inteligenţă analitică, el lămureşte mobilul tuturor faptelor, dar totdeauna prea târziu şi nu se a­­lege decât cu satisfacţia platonică a di­vagaţiilor sale metafizice. Tema ca şi realizarea sânt, in mâi­nile d-lui Aderca, bine săvârşite. Poate că unele stângăcii de stil, explicabile dacă ne gândim că Mireasa multiplă a apărut în prima ediţie acum unspre­zece­­ ani, scad cursivitatea povestirii. Dar de aceste stângăcii, d. Aderca s’a desbărat. Mai mult, atâta grije de stil poartă d. Aderca, în­cât am putea spune că stilul d-sale din ultima carte — „Aventurile d-lui Ionel Lăcustă- Termidor“ — este puţin greoiu. Gândindu-ne la Mireasa multiplă şi la Ionel Lăcustă, la stilul limpede, de povestire aproape clasică, dacă n’ar fi atât de sbuciumată, al celei dintâi şi la obscuritatea celeia din urmă, mărturi­sim că suspinăm după d. Aderca cel de acum zece ani, preferându-i aşa, e­­chilibristului cerebral de azi, oricâtă dexteritate dovedeşte, oricât humor ar cheltui. Când e vorba de cursul unei crea­­ţiuni de artă, sugestiile nu încap, fiindcă, prin definiţie şi destin, sunt i­­nutile. L. S. Un roman colonial Mekong de J. A. Pourtier nu este numai un roman colonial scris ca să placă după moda zilei. Este un stu­diu profund şi sincer al moravurilor, un roman de psihologie umană. Ce Influenţă poate exercita climatul, singurătatea, strania seducţiune a ţărilor tropicale asupra pasiunilor comune tuturor latitudinilor, asu­pra intrigilor de dragoste şi de am­biţie? Intr’adevăr, s’a creiat o viaţă nouă în centrele cele mai depărtate de colonizare, obiceiuri proprii acelora cari trăesc sub acest cer de un exo­tism atât de atrăgător. Nici poveşti de călătorie, nici romane de aven­turi, nici descripţii de expoziţii co­loniale sau reportagii nu vor putea descrie în amănuntele lor vii şi pi­toreşti aceste îndepărtate limanuri. Dar fondul cotidian al acestei exi­stenţe aparţine acum comediei uma­ne moderne aşa cum scenele vieţii de provincie­­aparţineau secolului XIX-lea. Prin veridicul personagiilor şi ve­racitatea acţiunii sale, Jean Antoine Pourtier dovedeşte că cunoaşte bine lumea pe care o descrie. Şi apoi, ce frumoasă călătorie fa­cem chiar noi cititorii. încurajarea filmu­lui românesc LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ O carte m­ai veche Se vorbeşte cu multă insistenţă despre o iminentă contingentare cinematografică. Este vorba de un proect de lege care ar urma să treacă prin parlament şi să asigure astfel o bază producţiei naţionale de filme. ■*** Nu cunoaştem incă acel proect şi nu ştim dacă cinematografele vor fi obligate să joace un procent a­­numit de filme româneşti, sau da­că societăţile de locaţiune vor fi impuse la o taxă în ceea ce priveşte importul filmelor străine. In tot cazul, credem că cei în­sărcinaţi cu întocmirea proectului de lege, vor şti să nu pericliteze prea mult interesele actuale ale ci­­nematografiştilor. Pe de altă parte, considerăm contingentarea unica măsură forte pentru încurajarea unei producţii naţionale. In toate ţările străine, introdu­cerea contingentării a însemnat un avânt formidabil pentru producţia autohtonă. Este dureroasă constatarea că ţara noastră care oferă posibilităţi atât de vaste, nu are un studiu. Cauza invocată până acum, a fost lipsa capitaliştilor. In clipa însă în care contingen­tarea se va vota, capitaliştii nu vor mai avea de ce să se teamă. Vor fi siguri de­plasarea fericită a producţiilor lor,­­ şi atunci vor căuta să realizeze lucru cât mai bun. ION GOLEA Franţa şi ajutorul finan­ciar pentru Austria LAUSANNE, 28 (Rador). — D-l Herriot a primit azi dimineaţă vi­zita d-lui Dolliuss, cancelarul Aus­triei. D. Herriot a comunicat că Franţa este hotărâtă să participe la un împrumut internaţional în fa­voarea Austriei, sub egida Societă­ţii Naţiunilor. Primul ministru a specificat însă că participarea franceză este acor­dată numai in principiu, suma, du­rata şi garanţia politică şi financia­ră a împrumutului rămânând să fie determinate ulterior. O nouă ordonanţă germană privitoare la portul uniformelor BERLIN, 18. (Rador). — Preşe­dintele Hindenburg a semnat o or­donanţă, care va fi publicată mâine, în baza căreia guvernele statelor fe­derale nu vor mai putea de act îna­inte să interzică decât în mod pro­vizoriu portul uniformelor de către diferitele organizaţii politice şi a­­ceasta numai acolo unde ar cere-o ordinea publică. Citiţi: „LECTURA“ Franţa va continua sa-şi reducă armamentele Declaraţiile d-lui Paul Boncour către presă PARIS, 28. (Rador). — D. Paul Boncour, ministrul de războiu a de­clarat presei, că micşorarea cheltu­­elilor militare, astfel încât să nu fie primejduită apărarea naţională, este legată de evenimentele de la Geneva. Preocupările conferinţei dezarmării vor avea repercusiuni in bugetul din 1932 şi în mod parţial chiar şi în bugetul în curs. Repercusiunile economiilor gene­rale nu vor avea loc asupra mini­sterului de războiu decât in propor­ţie cu reducerile de la celelalte mi­nistere. Economiile mai însemnate vor apare în bugetul apărării na­ţionale, care este deosebit de acela al diferitelor servicii din minister. Dacă nu se ţine seamă de datoria publică, bugetul apărării naţionale reprezintă aproape jumătate din bu­get. Economiile care urmează a mai fi realizate, a spus d. Boncour, se vor face în deplin acord cu serviciile ma­relui stat-major şi secretariatul mi­nisterului de război“. Ministrul războiului a încheiat spu­nând că Franţa a mai dat exemplul unor asemenea compresiuni, institu­ind serviciul de un an şi că ea va continua să-și reducă armamentele. MINISTRUL DE EXTERNE EN­GLEZ A SOSIT CU AVIONUL LA LONDRA GENEVA, 28 (Rador). _ D. John Simon, ministrul de externe al An­gliei, a sosit aci la ora 17 pe calea aerului. După o scurtă ședere aci, d-sa a plecat la Lausanne unde a avut o întrevedere cu d. MacDo­nald. D. Simon a pus pe primul minis­tru britanic în curent cu chestiunii© privitoare la dezarmare şi în spe­cial cu planul Hoover, care a făcut obiectul ultimului consiliu de mini­ştri britanic. Propunerile elaborate de către Marea Britanie vor fi supuse în cu­rând d-lui Gibson, şeful delegaţiei americane la conferinţa dezarmării. PROPUNERI ELVEŢIENE IN CHE­STIA DEZARMĂRII GENEVA, 28 (Rador). — Delegaţia elveţiană la conferinţa desarmării a depus azi o serie de propuneri pre­cise în chestiunea desarmării ae­riene. Propunerile acestea tind la inter­­dicţiunea totală a bombardărilor ae­riene şi la plasarea aviaţiei civile sub supravegherea unei organizaţii internaţionale, cum ar fi Societatea Naţiunilor. Comunişti arestaţi la Lisabona LISABONA, 2& (Rador). — Au fost arestaţi doi comunişti la care s’au găsit 57 de bombe de câte cinci ki­lograme precum şi material pentru fabricarea de asemenea bombe. Doctor H. MARTIN Colaborator al Inst. liînnTPN­Tl IMPOTENTA tează Psichone­vrosele: NEURASTENIA, FOBIA (frica Timiditatea, Histeria, Melancolia, Ne­­vrosa inimei şi a stomacului, palpitaţie, sughiţ, noduri, vărsături, aerofagie), Nevralgie, parlisie, tremurături, insom­nie somnolenţă migremă prin Hypno­tism autosugestie, curenţi de înaltă Frecquenţă (Fulguraţie, Diatermie ul­traviolete) etc. Sistemul Hypno-Pedago­­gie pentru reeducaţia copiilor impulsivi, vicioşi. Incontinenţa de urină, Onanie, etc. S-A MUTAT str. Câmpineanu 4, (deasupra berăriei Gambrinus) peste drum de Teatrul Naţional. Tel. 374/91. Consult. 9-11, 2-7. Anglia şi proectul Hoover pentru dezarmare LONDRA, 28 (Rador). — Guvernul britanic consideră că propunerea de dezarmare a preşedintelui Hoover a stimulat foarte mult lucrările con­ferinţei de dezarmare din Geneva. Un consiliu de miniştri special, la care au participat şi d-nii John Si­mon și Herbert Samuel, s’a ocupat de problema dezarmării în lumina proectului Hoover. Guvernul brita­nic a acordat o atențiune specială aspectului naval al propunerii a­­mericane, de­oarece se consideră că Marea Britanie este interesată în mod special In chestiunea dezarma­­r.­.v inavale: * Necesitatea unei reduceri navale substanţiale este pe deplin recunos­cută în Anglia. Cercurile autoriza­te britanice sunt însă de părere că metoda americană ar duce la rezul­tate mai puţin efective şi mai puţin corespunzătoare împrejurărilor spe­ciale ale diferitelor puteri navale, decât planurile propuse de Marea Britanie. In privința vaselor de luptă, re­ducerea calibrului maxim al tunu­rilor a fost fia­t prin tratatul din Londra la 16 toni. Ar trebui, după opinia britanică, ca această măsu­ră să fie realizată în primul rând. Deasemenea tonajul acestor unităţi ar trebui redus de la 35 mii la 25 mii sau mai puțin. Propunerea Hoo­ver intenţionează Interzicerea sub­marinelor de peste 1200 tone, pe câ­tă vreme Anglia socoate că subma­rinele ar trebui limitate la un tonaj de 250 tone, de­oarece acestea tre­­buesc considerate ca arme defen­sive. Marea Britanie va folosi primul prilej pentru a susţine din nou la Geneva propunerile sale, came cu a­­mendamentele diferitelor puteri ar putea crea o bază practică pentru conferinţa dezarmării. Adoptarea planului britanic ar duce o simţi­toare scădere a sarcinelor budgeta­re şi ar corespunde totodată Împre­jurărilor diferite ale fiecărei ţări. INFORMAŢIUNI De câteva zile umblă prin cartie­rele Bucureştilor o aşa zisă comisie de recensământ. N’avem nimic de zis contra fap­tului de a se face anual recensă­mântul situaţiei gospodăriilor, dat fiind că în Capitală, mai ales, acea­stă situaţie se schimbă din şease în şease luni. Dar modul cum procedează acea­stă comisiune lasă de dorit, şi el poate fi, dacă va continua, genera­torul a numeroase incidente. In tot cazul, credem că nu e timpul acum ca cetăţenii să fie exasperaţi cu diferite şicane şi nedreptăţi. Iată un exemplu: în cartierul Si­­livestru, comisia de recensământ a impus un imobil locuit de proprie­tar, la suma de 165 mii lei anual. Or, acelaş imobil este impus de percepţia respectivă la suma de 25 mii lei anual. Tot acest imobil a fost impus de comisie pentru 22 în­căperi locuibile, când în realitate el nu are decât şeapte încăperi locuibi­le. Dar nici chiar cu dependinţele, încăperile nu se ridică la 22. In acelaşi cartier aceeaşi comisie de recensământ a impus un imobil rămas neînchiriat, la suma de 150 mii lei chirie, când proprietarul l-a oferit în Aprilie cu 80 mii lei şi l-ar fi dat şi cu mai puţin, dar n’a gă­sit chiriaş. Se vede cât de colo deci, că co­misia în chestiune lucrează superfi­cial. Organele superioare au datoria sa ia măsuri, pentru că nu e acum vremea potrivită să se facă mizerii de asemenea natură oamenilor şi nici să fie purtaţi pe drumuri cu apeluri şi procese. Vineri la orele 8.30 dimineaţa so­seşte în Capitală, venind de la Bal­­cic, regina Maria. In aceia­ seară se va înapoia la Balcic. D. Ştefan Constantinov, prefectul judeţului Ismail, făcând o inspecţie in judeţ a putut constata că în lo­calurile percepţiilor stau sechestra­te de ani de zile obiecte de ale con­tribuabililor, D-sa a dat dispoziţii ca agenţii percepţiei să plece prin sat însoţiţi de primarii respectivi si sa ceară sătenilor să plătească im­pozitele în limita posibilităţilor. D-sa a dispus să se elibereze con­tribuabililor lucrurile sechestrate până acum. D. Puaux ministrul Franţei a vi­zitat localitatea Vâlcov şi canalul Stări Stambul. In afară de microfoanele instalate la posturile fixe de emisiune radio­fonica, există şi aşa numitul „micro­fon vagabond“, care întovărăşeşte pe reporterul de radio în toate peregri­­naţiunile lui. Match-urile sportive, vizitele prin diferite localuri, toate vagabondagiile, atât de frecvente în special în timpul verii, sunt trans­mise prin microfonul călător. Un reportaj asupra „microfonului vaga­bond“ îl publică ultimul număr al revistei ,,Radio-Fonia“. După cum există un „sex-appeal“ termen foarte la modă astăzi, se poate vorbi şi de un... „Radio-Ap­peal“, acel miraj misterios, care face pe orice radiofonist să nu se mai poată despărţi de aparatul său, chiar în toiul sezonului de paraziţi. O ana­liză mai subtilă a acestei ciudate fascinaţii exercitate de radio, e fă­cută intr’un articol din ultimul nu­măr al „Radio-Fonia“. Dii dimineaţă 700 muncitori dela minele de cărbuni din Tic au decla­rat grevă, pentru că nu şi-au primit salariile din luna Februarie. Făcân­­du-se cercetări, s’a stabilit că în­treprinderea n’a putut achita sala­riile, întrucât are de încasat 27 mi­lioane lei de la C. F. R. In urma intervenţiei făcute de d. Chirilă, inspectorul general al mun­cii regiunea Cluj, muncitorii au ac­ceptat să reînceapă lucrul. Ministe­rul muncii va face demersurile ne­cesare pentru achitarea salariilor. Consiliul de miniştri a decis că pe baza convenţiunii încheiate cu Regia Autonomă a C. F. R. şi ca o complectare a jurnalului Consiliului de miniştri No. 663 din 31 Mai 1932, generalii inspectori de armată, când pleacă în inspecţia comandamente­lor şi unităţilor în subordine, au dreptul a călători pe C. F. R. în va­­goane-salon. Pentru aceasta, generalii inspec­tori de armată sunt obligaţi a cere din timp Ministerului Apărării Na­ţionale, pentru a interveni la Cassa Autonomă a C. F. R., să li se pună la dispoziţie vagonul-salon, arătând în cerere unităţile ce urmează a fi inspectate, itinerariul, durata ins­­pecţiunii, ziua şi trenul de plecare, precum şi ziua înapoierii. Adunarea generală a soc. „Sacre­­ries et raffineries en Roumanie“, care a avut loc la 20 iunie a. c. a de­cis distribuirea următoarelor divi­dende: 120 fr. net pentru acţiunile de capital, 90 fr. net pentru cele de preferinţă şi 270 fr. net pentru cele ordinare. D. jude instructor Enescu a as­cultat ori o serie de informatori, în legătură cu falimentul băncii Mercur. Instrucţia a fost terminată. Se aş­teaptă numai raportul experţilor nu­miţi spre a cerceta gestiunea băncii. Cercetările, după cum se ştie, se re­feră la reclamaţiunea Băncii Naţio­nale, care susţine că a fost indusă în eroare pentru a obţine un rees­­cent de circa 20 milioane. Banca Mercur s-a folosit de un portofoliu fictiv. Muntele de Pietate, care a fost declarat în stare de faliment prin sentinţa tribunalului comercial con­stituit în complet de divergenţă, a făcut ori cerere pentru a i se ad­mite lichidarea judiciară. Deasemenea a făcut apel în con­tra sentinţei prin care i s-a respins cererea de concordat preventiv şi a obţinut suspendarea executării fa­limentului, până la tranşarea defi­nitivă a celor două cereri introduse de societate. D. inginer Buruiană, directorul comercializărilor a fost numit mem­bru titular prin tragere la sorţi, in comisiunea disciplinară de pe lân­gă departamentul industriei şi co­merţului, până la 25 Aprilie 1933, iar d. Cezar Hârjescu, directorul se­cretariatului general, membru su­pleant, prin tragere la sorţi, pentru acelaş termen. Guvernul olandez a primit propu­neri din partea băncii „Netherlands Indies Commercial Bank“ pentru completa reorganizare a industriei de zahăr din Java. Proectul preve­de dizolvarea lui „United Java Su­gar Producers Association“ şi con­stituirea unei societăţi cooperative a producătorilor din Java, care va exploata plantaţiile din această in­sulă, va reglementa producţia limi­tând-o numai la plantaţiile ce lu­­creză cu un preţ de cost foarte scă­zut; deasemeni societatea va finan­ţa recoltele. Intre Sindicatul producătorilor francezi de mătase Viscose şi Carte­lul de mătase artificială din Belgia a intervenit un acord. Această înţe­legere va conduce în curând la con­stituirea uni cartel european al mă­tăsii artificiale. In vederea echilibrării bugetului, Camera Reprezentanţilor din Was­hington a adoptat un proect prin care se preconizează reducerea sa­lariilor funcţionarilor, prin acorda­rea de concedii forţate neplătite. Direcţia căilor ferate elveţiene tratează actualmente cu reprezen­tanţii industriei germane de căr­buni, în vederea încheierii unui a­­cord pentru aprovizionarea cu căr­buni a căilor ferate din Elveţia.

Next