Adevěrul, aprilie 1933 (Anul 47, nr. 15105-15130)

1933-04-01 / nr. 15105

Suspendarea executărilor a fost prelungită Totuși, guvernul vrea să voteze încă in actuala sesiune o lege definitivă de lichidare Ministerul de Justiție a pregătit un proect prin care actuala lege a suspendării executărilor silite imo­biliare rămâne in vigoare încă trei luni, adică până la 30 Iulie 1833. Ministrul de justiție a supus ime­diat acest proect avizului consiliului legislativ. Iată textul elaborat de d. Mihai Popovici: „ARTICOL UNIC. — Dispozițiu­­nile din legea pentru suspendarea execuțiilor silite imobiliare, pro­mulgată la 23 Decembrie 1932 se prelungesc în întregime până la da­ta de 30 Iunie a. c.“. In cercurile politice s’a crezut că guvernul a renunțat la intenția de a vota în actuala­­ sesiune procesul conversiunii definitive și că se va convoca o sesiune extraordinară în Mai sau Iunie pentru a soluționa problema. O DECLARAȚIE a d-lui MIHAI POPOVICI Intâlnindu-l pe culoarele Came­rei pe d. Mihai Popovici, ministrul de justiție, i-am cerut lămuriri In a­­ceasta privință. D-sa ne-a decla­rat: „Prelungind dispozițiunile pentru suspendarea executărilor silite n’am înțeles să amânăm soluționarea pro­blemei. Dimpotrivă, eu cred că a­­ceastă chestiune trebue rezolvită definitiv in actuala sesiune parla­mentară. „Dar veți înțelege că trebuiam să aduc procesul pentru prelungirea legii din 33 Decembrie. La 1 Aprilie dispozițiunile ei expiră și cum până la această dată n’am fi putut vota o lege definitivă, am fi avut de înre­gistrat mii de execuții silite. „Prelungirea legii din Septembrie era deci necesară pentru apărarea debitorilor, până ce vom găsi solu­­ția definitivă a problemei. „Repet insă că părerea mea e că trebue să găsim această formulă în­că in sesiunea actuală, pentru a pu­ne odată capăt unei situațiuni de in­certitudine păgubitoare pentru toa­tă lumea“. ..PROBLEMA TREBUE jjf noULE­MH I­NCVOUEI SOLUȚIONATĂ IME­DIAT** De altfel nu numai d. ministru de justiție e de această părere. Și d. G. G. Miron­escu bunăoară, și alți fruntași din partidul național țără­nesc și chiar d. Iuliu Maniu, cred că a amâna soluțiunea problemei datoriilor este a mări haosul eco­nomic și financiar de astăzi. Fi­rește, este foarte greu de găsit o soluțiune care să împace toate in­teresele. Problema este prea com­plicată. Insă e preferabil și pentru raporturile dintre debitori și credi­tori, și pentru situația generală in­ternă și externă ca lucrurile să se termine într’un fel și să poată re­începe o viață economică normală. DIFERITE SOLUȚII Aceiași identitate de opinii nu se observă insă și in privința soluțiu­­nilor. Am arătat în numărul nos­tru de ori că s’au prezentat guver­nului mai multe proecte de conver­siune. Ele pornesc dela concepțiuni diferite, — și se poate bănui cât de greu va fi guvernului și direcțiunei partidului național țărănesc să al­cătuiască un singur proect, care să împace toate curentele manifestate in sânul partidului. Numai în ce privește conversiunea de drept pentru proprietarii agricoli sub 10 hectare toată lumea e de a­­cord. In afară de proectele de care am vorbit eri, cercurile guvernamentale inițiate dădeau amănunte asupra conținutului unui nou proect atri­buit d-lui G. G. Mironescu. Ideia de bază a acestui proect por­nește de la o lichidare a datoriilor, și nu de la o conversiune. E important să se știe că autorul proectului nu se gândește numai la datoriile agricultorilor sau a altor categorii de producători, ci la lichi­darea tuturor datoriilor de orice ca­tegorie ar fi. In procetul său intră, așa­dar, și datoriile particulare ale funcționarilor, liber profesioniștilor, etc., etc. Tot atât de interesante sunt și modalitățile pe care autorul proec­tului le prevede pentru lichidarea datoriilor. După d-sa, nu se va menține de­cât conversiunea de drept până la 10 hectare. Se va căuta însă, — și după câte nu se afirmă s’ar fi găsit — o formulă juridică care să puie legea la adăpost de orice interven­ție a înaltei Curți de Casație. In ce privește datoriile agriculto­rilor cu o proprietate mai mare de zece hectare sau datoriile altor de­bitori imobiliari, autorul legii preve­de următoarele dispoziții: Să se declare patrimoniul invio­labil 25-30 la sută din averea fie­căruia din acești debitori, iar re­stul să rămână sub imperiul dispo­­zițiunilor de drept comun. Autorul proectului crede că în a­­cest fel va realiza două lucruri: 1) Nu va distruge o clasă e pro­prietari care a deținut bunuri și care a avut și mai poate avea deci un rol social și economic in socie­tatea noastră. 2) Că în acelaș timp pune la a­­dă­post și pe creditori, iar în urma executărilor ce se vor face, crede autorul proectului, se va creia o mișcare de înviorare economică. De­ținătorii de capitaluri care tezauri­zau până acum, se vor grăbi să cumpere proprietăți agricole sau i­­mobile urbane, producând astfel o întreagă mișcare pe piață. OPINIA D-LUI MANIU Bine­înțeles că acesta este unul dintre proectele care au fost supuse guvernului. Nu este încă cel defini­tiv. De altfel mai toți fruntașii par­tidului sunt de părere să nu se ia nici o hotărîre, fără asentimentul comitetului executiv al partidului, care să fie convocat în acest scop. Se așteaptă în această privință și părerea d-lui Iuliu Maniu, care tre­bb­ue să sosească Vineri în București. întrebat ce crede asupra mai mul­tor probleme actuale, d. Maniu a spus că nu poate să facă vre-o de­clarație, înainte de a avea un schimb de vederi cu d. dr. Vaida, președin­tele consiliului. Totuși, părerile d-lui Maniu sunt cunoscute. D-sa este pentru o con­versiune larga și rapidă. In ce pri­vește modalitățile, d. Maniu nu vrea să facă dificultăți. D-sa ar fi decla­rat că lasă guvernului toate direc­tivele în problemele pe care trebue să le rezolve. DIVERGINȚE IN CHE­STIUNEA ACORDULUI CU GENEVA Este însă o chestiune tot atât de gravă și de importantă, asupra că­reia există un dezacord pronunțat între d. Maniu și ministrul de fi­nanțe. In discursul pe care l-a ro­stit la închiderea discuției generale a bugetului, d. Virgil Madgearu s’a declarat categoric pentru acordul cu Geneva. D-sa a făcut chiar o susți­nută și caldă pledoarie în favoarea acestei teze. D. Manu­c nu este însă de acord cu protocolul încheiat la Geneva. In principiu d-sa, — ca și D. Miha­­lache de altfel, — nu este împotri­va unui asemenea acord, dar vrea asigurată pentru țară în schimbul sacrificiilor pe care le face o con­tribuție a Ligii Națiunilor. D. Ma­niu vrea un plan economic, cere să i se asigure o contribuție concretă a capitalului străin. Știind aceste lucruri, va înțelege ori­cine de ce discursul d-lui Madgearu și afirma­rea necesității absolute de a cola­bora cu Geneva constitue un fapt politic de cea mai mare însemnă­tate, — cu atât mai mult cu cât se știa până acuma ,că d. Madgearu era totdeauna alături de d-nii Ma­niu și Mihalache. In orice caz, guvernul nu mai are decât o lună de zile pentru a hotărî dacă semnează sau nu acordul de la Geneva. La 30 Aprilie, — și nu la 1 Aprilie cum s’a afirmat — guvernul român trebue să semneze la Geneva acor­dul sau să renunțe la colaborarea financiară și economică cu Liga Na­țiunilor. Unii cred că d. Maniu va accepta să se voteze acordul, dacă în schimb se va vota și conversiunea. O NOUA PRELUNGIRE A SESIUNII? In culoarele Senatului se spunea eri că d. dr. Vaida Voevod ar fi ajuns la convingerea definitivă că votarea conversiunii în cursul acestei sesiu­ni este absolut necesară. Ca atare d-sa ar fi dispus coordonarea dife­ritelor proecte ce i s-au prezentat, pentru­ ca în două-trei zile să aibă procetul definitiv, pe care-l va tri­mite consiliului legislativ. Dacă discuția a­­supra acestui proect va lua mai multă amploare, primul ministru ar avea intenția să prelungească sesiunea cu câteva zile peste data de 8 Aprilie, fixată deocamdată, la nevoe până în aju­nul Paștilor. In felul acesta legea conversiunii ar putea fi votată în cursul sesiunii. Procetul d-lui Virgil Potârcă Am arătat că printre proectele înmânate d-lui dr. Vaida este unul al d-lui Virgil Potârcă. Iată pe scurt, în ce consistă a­­cest proect: DATORIILE SUPUSE REGLE­MENTĂRII Procetul prevede că vor putea beneficia de reglementare legală toate creanțele, de orice natură, contractate Înainte de 18 Decem­brie 1931. Reglementarea nu se a­­plică creanțelor Statului și servicii­lor și unităților administrative pu­blice; pensiilor alimentare și rente­lor viagere; restituirilor de dotă; contractelor de locațiune; salariilor și datoriilor din servicii prestate; creanțelor supuse procedurii fali­mentare sau concorda­tare; datorii­lor comerciale cîjiragrafare nega­­jate. Timp de patru luni de la publica­rea legii sunt suspendate um­ăririle silite pentru creanțele supuse re­glementării. DEBITORII AGRICOLI Sunt considerați mici agricultori, plugarii cu până la 25 ha. de șes sau 50 ha. de munte (la peste 600 m. altitudine) și cari nu posedă avere neagricolă de peste 70 la sută din activ. Proprietari agricoli mijlocii și mari sunt cei cu proprietate ce depășesc condițiunile fixate mai sus. Debitorii de orice fel, adică cei neagricoli, sunt asimilați debitorilor agricoli dacă patrimoniul lor, eva­luat la 1 Aprilie 1933, reprezintă cel puțin 60 la sută din pasiv. CONVERSIUNEA DE DREPT Micii agricultori, definiți mai sus, beneficiază de convertirea de drept a datoriilor lor într-o datorie a­­mortizabilă în 30 de ani, fără do­bândă. Dacă creditorii acestei categorii de debitori consimt la o reducere de 50 la sută din capital și dobânzi la 1 Aprilie 1933, datoria devine amor­tizabilă în 10 ani cu dobândă de 2 la sută. Reducerea este obligatorie pen­tru toți creditorii, dacă e consimțită de două treimi din valoarea pasivu­lui. AGRICULTORII MIJLOCII ȘI MARI Dacă două treimi din creditori (socotită după pasiv) consimt la o reducere de 70 la sută din creanțe­le în ființă la 1 Aprilie 1933, plata restului, adică a 30 la sută din da­torie se eșalonează pe 3 ani, în rate anuale egale, fără dobândă. Dacă creditorii nu consimt la a­­ceastă procedură, debitorii obțin din oficiu un moratoriu de 4 ani, în care timp vor plăti o dobândă de 3 la sută la capitalul inițial datorat. Orice plată făcută asupr­a capita­lului datorat înlâuntrul moratoriu­ , se socotește îndoit. Iar dacă de­bitorul va plăti in timpul moratoriu­­lui 40 la sută din datorie va benefi­cia de un nou moratoriu de 3 ani, in aceleași condițiuni. Neîndeplinirea obligațiilor fixate prin noua lege de către debitori a­­duce dreptul pentru creditori de a urmări bunurile, cu excepția unor bunuri rezervate și anume: casa in care locuește, grădina­­ și pământul arabil învecinat, uneltele și vitele de muncă. Toate acestea nu pot depă­și insă 25 la sută din activul debi­torului. DEBITORII NEAGRICOLI După cum am spus și mai sus, ei simt asimilați agricultorilor mijlo­cii și mari și vor beneficia de ace­laș tratament. Plățile lor din timpul moratoriului se scad din datorie, spo­rite cu 40 la sută, iar cel de al doi­lea moratoriu îl vor obține numai dacă au plătit în timpul primului moratoriu, 50 la sută din datorie. ÎNTREPRINDERILE de credit Băncile toate vor trebui să pri­mească inlăuntrul unui termen fi­xat de lege, pentru plata datoriilor către dânsele: chitanțe de depozit, livrete de consemnațiimi, acțiuni și obligațiuni proprii pe valoare no­minală, indiferent dacă debitorul este proprietarul inițial al acestora sau­ le-a dobândit ulterior. Aceste sunt principalele dispoziții ale proectului.' . j O societate polono-română la Varșovia La Varșovia a avut loc, în sala festivă a Institutului oriental, adu­narea de constituire a unei socie­tăți polono-române, în prezența u­­nui mare număr de fruntași ai vie­ții politice, economice și culturale din Polonia. Adunarea a fost des­chisă de către d. prof. univ. Wac­­law Makowski, vice-președinte al Seismului și președinte al grupului parlamentar polono-român, printr-o cuvântare în care a afirmat necesi­tatea intensificării raporturilor din­tre Polonia și România spre progre­sul civilizației și păcii europene. Comitetul societății se compune din d-nii: prof. Waclaw Makowski, președinte ; prof. W. Skerpinski de la Academia Polonă și general T. Kutrzeza, comandantul școalei de răsboi, vice-președinți; prof. O. Gorka, Baron S. Dangel, Pr. Mihail Helion și M. Frackienicz, membri. La sfârșitul adunării de consti­tuire s-au expediat telegrame de o­­magii Suveranului României și pre­ședintelui republicii Polone. O APROPIERE FRANCO-IT­ALIANĂ Cum e primit planul Mussolini in Franța PARIS. 29. (Europa press).— Ministrul de externe Paul Bon­­cour a primit aseară pe amba­sadorul Italiei. Cu acest prilej s’a discutat problema repara­țiilor și planul d-lui Mussolini. In cercurile diplomati­ce și politice se atribue a­­cestei întrevederi o im­portanța deosebită, întru­cât este pentru întâia oa­ră de foarte multă vreme că ambasadorul Italiei e primit de ministrul de ex­terne francez pentru ca să discute cu el chestiuni­le de actualitate. Cercurile bine informa­te declară că este vorba de o nouă încercare de a­­propiere a Italiei de Franța. Discutarea planului Mussolini LONDRA, 29. (Europa press). Corespondentul diplomatic al ziarului „Daily Telegraph” scrie că pauza care a interve­nit în lucrările conferinței pen­tru dezarmare va fi întrebuin­țată de către Italia și Anglia pentru întrevederi cu Parisul, Berlinul și Washingtonul, spre a se putea da o formă concretă planului prezenta de către d. Mussolini. Ziarul crede că tot în vede­rea acestui scop va avea loc în curând la Londra o întâl­nire între d. Norman Davis, delegatul Statelor Unite și d-nii MacDonald și John Si­mon. La Londra se așteaptă lămu­riri precise din partea Germa­niei asupra atitudinei sale fa­ță de planul Mussolini, pentru ca aceste comuni­cări să fie îm­părtășite asupra guvernelor francez și italian. Ungaria pretinde revizuiri teritoriale BUDAPESTA, 29. (Europa­­press). —Ziarul, „Fuggend­en­­seg”, oficiosul guvernului Go­­embees, a publicat astăzi un articol de fond în care cere în mod hotărît ca Mica înțelege­re să schimbe politica de până acum și să aprobe revizuirea tratatelor de pace, pentru că numai astfel se poate realiza o pace durabilă în Europa. Spania este pentru pace MADRID, 29 (Europa press).­­ Astăzi a avut loc un lung consiliu de miniștri, în care s’a discutat si­tuația internațională a Europei. Du­pă consiliu s’a dat un comunicat în care se accentuiază că guvernul spaniol rămâne credincios politicii de pace, in conformitate cu princi­piile politicei democratice, pe care le urmează. ADEVERUL Contingentarea importului de porumb in Franța PARIS, 29. (Rador). — Moni­torul Oficial de mâine va pu­blica o deciziune prin care se fixează la 990.000 quintale contingentul importului de po­rumb boabe pe al doilea tri­mestru din anul 1933. Atentate împotriva unor trenuri in Polonia VARȘOVIA, 29 (Rador). Ancheta a stabilit că cele două atentate încercate în cursul nopții trecute împotriva unor trenuri în regiunea Vilna, au fost comise de o singură ban­dă, cu complici peste frontieră. Mai mulți indivizi sus­­pecț­a au fost arestați cu ajutorul câinilor poliție­nești. Convenția conflictelor de frontieră ruso-turce ANKARA 29, (Rador). — Se anun­ță oficial: Ministrul de externe și ambasa­dorul Rusiei Sovietelor au semnat ori protocolul prin care se prelun­gește pe ș­ase luni, de la data expi­rării, convenția din 6 August 192S relativă, la rezolvarea conflictelor din zona de frontieră. Tot odată s-au schimbat note prin cae acest protocol este pus în vigoare. In favoarea coloniștilor La­ Cameră s’a depus un proect de lege pentru adăugarea unui a­­liniat la finele arc.. 46 din legea co­lonizării, în sensul că prin efectul indicerii actului de vânzare-cum­­părare dintre stat și colonist, aces­tea devine de drept și fără nici o altă formalitate cetățean român, cu efet retroactiv, din momentul sosirii lui pe teritoriu românesc. AVION CĂZUT UN LAC VARȘOVIA, 29 (Rador).­­ Un avion militar lituanian a căzut in lacul Lonzgiang de lângă Wilna. Cei doi aviatori cari se af­lau pe bord au fost salvați de niște țărani. Avionul nu s-a scufundat, ci plutește pe apa lacului. Sfârșitul grevei la uzinele Ford NEW-YORK, 29. (Rador). — Lucrătorii din uzinele de auto­mobile­­,Ford” au h­otărit’azi sa primească propunerile făcute de direcțiunea uzinelor și să rein­tre mâine la lucru. Prin propunerile sale, direcția întreprinderii oferă următoarele sporuri de salarii, trei pence pe oră pentru specialiști, două pen­ce pe oră pentru semi-speciali­­ști și șase pence pe săptămână pentru simplii lucrători. UN NOU ROMAN D, JEAN BART cunoscutul scriitor, a pre­dat editurei „Adevărul", romanul așteptat; „Euro­­polis’a pus sub tipar și va apare la sfârșitul aces­tei luni 0 perchiziție la „Blocul cetățenesc“ Eli s’a făcut la sediul „Blocului cetățenesc“ o deschidere d­e către d-nii comisar regal Diaconescu și comisar civil Dumitrescu. S’a cău­tat un manifest subversiv prin care populația era îndemnată să semne­ze un apel către Rege, proclamând nesupunerea la legile și dispozițiile ce ar veni de la guvern. A apărut „PUI de LUP“ romanul unui câine lup, scris de Jack London. Citirea cărții are d­arul de a ne face mai buni, mai omenoși. E o lectură deosebit de potrivită ptr. tineret. Prețul 20 lei Pagina 3-a Conferința d-lui I. G. Duca Franța și problema securității Eri­la, ora 6 ș. a., d. I. G. Duca a­u conferențiat la Fundația I. I. Dalles In cadrul Universității libere Franța, și problema securității,despre­ D. Duca Începe prin a arăta, că acum câteva luni, i s-a cerut să vorbească­­ despre Franța și problema securității, dar că față de situația internațională de astăzi, socotește că datoria lui este să vorbească despre problema securită­ții in toată întregimea ei. D-sa arată că tratatele de pace au Împărțit lumea in două categorii de state, hi cecte care sunt libere să se­­ înarmeze și in cele care au fost de­­­­zarmate și că aceste tratate au expri­­­­mat dorința ca și statele Înarmate să ■ procedeze la o dezarmare progresivă • ‘ spre a se ajunge la o pace perpetuă. Din această Împărțire s-au născut­­ două curente : acela al statelor inar­­i­mate care de 10 ani încoace caută for­­­­mele de dezarmare și acela al statelor’ , dezarmare care caută să obțină dreptul ■ la reinarmarea lor sau cel puțin la o egalitate de tratament. Cel dintâi curent n‘a putut ajunge ’ până azi să găsească mijloacele care­­ să permită o dezarmare efectivă a sta­­­­telor, pe când celălat curent a obți­nut în principiu dreptul la egalitatea de tratament. Cu alte cuvinte, conflictul dintre aceste două curente se traduce până azi printr’un succes al învinșilor marelui războiu și prin­tr’o înfrângere a învingătorilor lui. Rezultatul Întris­tător dar fatal când ne gândim la greu­tățile inerente ale problemei. E Int.r­a- I­devăr mult mai greu să stabilești un­­ front unic între puterile cărora­­ le ceri să renunțe la drepturile lor, de­cât in­­­­tre cele care au aceeași precisă reven­dicare de formulat. GREUTĂȚILE PROBLEMEI. DEZARMĂRII Greutățile problemei dezarmării simt multiple. In primul rim­d e greu de fixat sfera, ei de aplicațiile căci sunt­­ țări care nu fac parte din Societatea Națiunilor, ca Rusia și Statele Unite și totuși ce valoare efectivă poate avea o dezarmare la care ele nu ar fi factor participant. In al doilea rând sunt țări cu impe­rii coloniale. Ce criterii de dezarmare urmează a li se aplica fără a periclita raporturile lor cu stăpânirile tanscon­­tinentale. In sfârși­t principala greutate constă în faptul că țările care cer dezarmarea sunt cele mulțumite de tratatele de pa­ce actuale, pe când cele care cer reîn­­­armarea sunt tocmai acelea care ne­mulțumite de aceste tratate reclamă re­vizuirea lor. Cu alte cuvinte pericolul agresiune­ nu este din partea celor înarmate, ci din partea celor dezarmate. Și atunci firește, că țările înarmate să refuze a consimți la orice dezarmare mică până ce nu li se acordă garanții efecti­ve de securitate. Iată cum de la început, problema se­curității s’a găsit un chip firesc și logic legată de problema dezarmării. SECURITATEA D. Duca a­ reamintit diferitele etape prin care chestiunea securității a tre­cut la Liga Națiunilor. A citat princi­palele rezoluții ale adunărilor de la Ge­neva a vorbit de protocolul din 1924, a arătat cum acest protocol, care ar fi rezolvat problema în mod satisfăcător pentru toate statele, a fost paralizat prin acțiunea Angliei; a expus cum Marea Britanie refuzând să acorde sprijinul ei in­­ sri­ce eventualitate de agresiune continentală, l-a redus to­tuși la ipoteza unui atac împotriva fron­tăriilor Franței, iscălind astfel faimo­sul tratat de la Locarno. De sa in urmă a analiza cele două proecte depuse in ultimul timp la­ Geneva, procetul fran­cez din Noembrie 1932 si procetul Bri­tanic din Martie 1933, din care rezultă că și azi, Franța este pentru sancțiuni economice și militare împotriva agre­sorilor, pe când Anglia continuă să propovăduiască formule vagi care să o scutească de angajamente continentale mai largi de­cât cele stipulate prin tratatul de la Locarno. Pe lângă, aceste mari dificultăți ce se ivesc in lagărul dezarmării, mai sunt și pretențiile țâ­rilor dezarmate, care cu o impresionan­tă unanimitate și cu o nedezmințită tenacitate reclamă tot mai stăruitor de­zarmarea generală fără nici o condi­­țiune. Cu alte cuvinte, stau azi față in față, teza celor care doresc securitatea întâi dezarmarea pe urmă, ți teza celor care socotind suficiente Pactul Societății Națiunilor și Pactul Briand Kellog, reclamă o dezarmare generală, imediată și fără nici un fel de garan­ție de securitate. In fruntea primei teze stă Franța. In fruntea celei de a doua Germania, iar Anglia prinsă intre tendințele ei de putere insulară și intre dorințele ei sincer pacifice. Încearcă să apropie și să concilieze cele două teze opuse. Cine va eși triumfător de pe urma acestei dramatice conferințe care pune în joc însăși soarta omenirei ? E o întrebare pe care azi mai mult decât oricând omenirea și pune cu o sguduitoare îngrijorare. _ Și cum ar putea să nu-și pună­ când în jurul nostru se petrece ce ace se pe­trece ? ȘOVĂIRILE SOCIETĂȚII NAȚIUNI­LOR Societatea Națiunilor ezită să ia mă­surile pe care le poate lua și nu poate lua măsurile pe care ar trebui să le ia. Japonia consideră compatibil pactul Briand-Kellog pe care l-a iscălit cu incursiunea sângeroasă din anul trecut de la Sanghai, cu acțiunea din Manciu­ria precum și cu războiul pe care-l du­ce astăzi până sub zidurile­­ Pekingului. Rusia sovietică se înarmează, își crește tinerimea în cel mai elastic spirit răz­boinic și amenință orbi et orbi cu răz­boiul sfânt pentru deslănțuirea revo­luției mondiale pentru distrugerea­ sta­telor capitaliste și pentru triumful de­finitiv și integral al bolșevismului in lume. Germania sub egida hitlerismu­­lui afirmă voința ei de a rupe tratate­le de pace pe care totuși le-a iscălit și de a relua în politica internațională ro­lul precumpănitor pe care-l avea odi­nioară. Ungaria revendică fără sfială teritoriile vechei Coroane a Sft. Ștefan însăși mica Austrie nu vrea să se îm­pace cu soarta ei și oscilează între An­­schluss-ul german și alte formule con­trarii tratatelor de pace. Iar revizuirea tratatelor se discută pe față ca o pro­blemă actuală și ca o eventualitate po­sibilă chiar în cancelariile și parla­mentele țărilor aliate, și ni se înfăți­șează tot mai mult ca o condițiune sine qua non și fatală a menținerei pacei și a inlăturărei unei catastrofe iminen­te. Ce minte poate să fie neîngându­rată, ce suflet omenesc poate să rămâ­nă netulburat în fața perspectivelor pe care le deschide un asemenea specta­col? De fapt trăim acest paradox ca in goana noastră după dezarmare am rea­­juns la Înarmări, că străduințele noas­tre de pace ne-au dus la reînvierea spi­ritului războinic. O CREDINȚĂ ȘI O SPERANȚĂ Nu eu voiu încerca să proorocesc cum­­ va fi deslegată enigma­ dramatică enig­­­­mă in fața căreea stăm cu toții. Pot cel­­ mult să formulez o credință și să ex­­­­prim o­ speranță. Am credința nestrămutată că lumea­­ nu va eși din starea gravă de astăzi , cât timp statele participante ale So­­­­cietății Națiunilor nu se vor decide să prevadă im pactul ei precum și in În­țelegerile și hotăririle internaționale, sancțiuni efective. Cât timp toate aces­­­­te pacte și instrumente diplomatice vor­­ păstra caracterul lor actual, adică ace­la de acte declarative iar nu acela de obligațiuni contractuale, prevăzând­­ sancțiuni economice și militare împo­­­­triva agresorilor — lumea va continua să se abată în incoherență și în nesi­guranță, îndată însă ce ne vom hotărî­i să recurgem la sancțiuni — să știe de pildă statul agresor că în caz de­ călca­re a obligațiunilor luate nu va avea în fața lui numai o victimă izolată ci una­nimitatea statelor reprezentând Socie­tatea Națiunilor cu toată puterea lor armată și cu tot ostracismul lor econo­mic și­ financiar, problema dezarmării se va rezolva ușor și repede iar ches­tiunea securității va dispare de la sine ca lipsită de obiect iar omenirea va pu­tea nădăjdui in sfârșit să se bucure in liniște și armonie, de binefacerile păcei, ale progresului și ale civilizațiunei. Și de aceea am și speranța că oricât de mari ar fi greutățile, oricât de opuse ar fi interesele, oricât de înrădăcinate ar fi prejudecățile oricât de oarbe ar fi patimile până în cele din urmă cu­mințenia va birui nebunia războiului. Popoarele vor pricepe că au totul de câștigat dintr'o înțelegere pașnică și cu totul de pierdut dintr'o intervențiu­­ne războinică. UN ÎNVINGĂTOR REAL Nu este cu putință ca văzând câtă vreme ii trebue azi lumea să se vindece de sguduirea materială și morală a ul­timului războiu, popoarele și conducă­torii lor să nu-și dea seama, că dintr'o nouă conflagrațiune generală n’ar pu­ D. I. G. DUCA rea­eși decât un singur invingător real: bolșevismul. Căci o societate bur­gheză n’ar putea supravețui catastro­falelor ciocniri și răsturnări legate de un războiu modern în care lupta nu se mai dă ca pe vremuri între armate mai mult sau mai puțin numeroase, ci intre națiile însăși in toată complexitatea și integralitatea lor. O rătăcire obștească, un gând de ne­bunie, singure ar putea deslănțui cata­clismul unui nou război. Mintea mea refuză să creadă că după experiențele recente și in fața perspec­tivelor evidente ce stau Înaintea noas­tră, vreun guvern va cuteza să-și ia o asemenea răspundere și vreun parla­ment va putea ratifica un atare act împotriva umanității și a civilizațiunei. De aceea dați-mi voie să sper, să sper în ciuda tuturor frământărilor și a tu­turor amenințărilor, in triumful final al ideii de pace. ROLUL ROMÂNIEI Cât ne privește pe noi Românii, în lupta care se dă astăzi pentru organi­zarea păcei — drumul nostru este lă­murit tras­ de interesele­­ noastre cele mai vitale. Te de oparte tendințele revizioniste a­l Unora din vecinii noștri, iar pe de altă parte, granița noastră comună cu Ru­sia sovietică ne impune ca o datorie e­­lementară să nu consimțim decât la o dezarmare subordonată securității. Unii vor să ne înfățișeze ca fiind ast­fel acoliții Franței- Ne mândrim cu prie­tenia Franței, dar când cerem și noi se­curitatea întâia, dezarmarea pe urmă nu este pentru a spori corul revindecă­­rilor franceze ci pentru a răspunde u­­nor poruncitoare cerințe ale existenței noastre naționale. Putem cel mult fi fericiți că odată mai mult în decursul istoriei contim­porane, interesele României se confun­dă cu interesele Franței. Deasemenea când se agită revizuirea tratatelor nu putem avea decât o sin­gură atitudine, acea de a apăra integri­tatea teritoriului nostru național. Noi nu ținem la hotarele noastre de astăzi numai fiindcă le-am câștigat în­ luptele sângeroase după veacuri de res­triște, de suferințe, de jertfe de aștep­tare și de neînfrântă nădejde. Noi ținem la aceste hotare pentru că ele sunt, ale neamului nostru în temeiul dreptății etnice și ale dreptăței istorice. Noi­­ am pretins la Conferința păcei ceea ce nu era al nostru. Noi n’am­ ce­rut acolo decât să ni se restitue ceea ce vitregia vremurilor ne-a răpit. Așa fiind n’avem nimic de dat îna­poi fiindcă nu putem da­t din ceea ce e al nostru. N'avem nimic de revizuit fiindcă n'am­­ avut nici scopuri cuceritoare, nici pre­tenții nejustificate. Noi ne-am­ mărginit să revendicăm granițele firești ale acestui neam ne­dreptățit și sfâșiat. După amănunțite cercetări atâta nu S-a recunoscut atât și nimic mai mult. Să fie bineînțeles că nu există pe lu­me țară mai pacifică decât România. Dar la două lucruri ea nu poate să re­nunțe : la securitatea ei și granițele trase de drepturile ei naționale,impres­criptibile. Generația care și-a făcut datoria pen­tru întregirea neamului, va ști să și-­« facă și pentru a o apăra, această isto­rică reparațiune, impotriva pericolelor ce ar putea s'o amenințe azi, mâine și dea pururi. D. Titulescu a plecat la Paris GENEVA, 29. (Rador).­­ D-l Titulescu a părăsit astăzi Gene­va plecând la Paris. Domnia­ sa a fost salutat la ga­ră de toată delegația României, de reprezentanții Micei înțele­geri și de numeroși prieteni din alte delegațiuni. Monopolul cărților poștale La Camera s’a depus un proect de lege prin care se deschide pe seama ministerului instrucțiunii, un credit extraordinar de 750.000 lei pentru ajutorarea operele culturale potrivit art. 3 din legea monopolu­lui cărților poștale ilustrate. Creditul se va acoperi din soldul aflat la Banca Națională, provenit din vânzarea timbrului „pentru cul­tură“­, înființat prin legea de mai sus. CHIRE INTRE DOUĂ ȘLEPURI PE DUNĂRE Unul dintre vase grav avariat GALAȚI, 29. — La mila 73 pe Dunăre, in apropierea punctului Ți­­glina, s’a produs un abord­aj între două remorchere. Unul dintre aceste vase, remorche­rul „Arlov“, sub pavilion belgian, venea de la Brăila cu mai multe șle­puri la remorcă. Din partea opusă venea remor­cherul „Atena“, care naviga spre Brăila. Cum ambele vase mergeau pe aceiași linie, vasul „Atena” a ciocnit violent pe „Arlov“ care s’a ales cu o spărtură mare pe unde apa a început să pătrundă și să inunde sala mașinilor. Echipagiul vasului abordat a iz­butit cu mari sforțări să îndrepte șlepul spre mal și să-l pună pe us­cat, împiedicând astfel o scufun­dare. Oamenii de pe „Arlov“ au fost îmbarcați pe remorcherul „Atena“. Pagubele cauzate in urma acestui abordaj sunt importante. A fost se­­sisată căpitănia portului care a o­­rânduit o anchetă spre a stabili de partea cui cade vina ciocnirii. Atentat contra unui tren express american In tren se afla d. Matsuoka, fostul delegat al Japoniei la conferința dezarmării NEW­ YORK, 29. (Ra­dar*). — Poliția feroviară a anunțat că expresul cu care d. Matsuoka, fostul reprezentant al Japoniei la conferința dezarmării, mergea la Boston, a de­raiat. Poliția feroviară afirma că, cu 29 de minute înain­te de trecerea expresului, s-au găsit pe linie două și­ne de fier învelite în dra­pele roșii și galbene. Alte amănunte lipsesc. Sinuciderea unui comerciant din Timișoara la Budapesta BUDAPESTA, 29 (Rador).— Astă noapte s-a sinucis în pădurea de la marginea orașului, comerciantul Ferdinand Steiner, originar din Ti­mișoara, de unde a fost expulzat de curând. Venit la Budapesta, Steiner a so­licitat autorităților românești revo­carea expulzării. Fiind însă infor­mat ori că cererea sa a fost respin­să, Steiner a fost cuprins de un ac­ces de disperare și s-a sinucis. Manifestații național­­socialiste la Viena foarte întinse. De azi de la amiază paza polițienească a edificiilor pu­blice a fost întărită. Până seara târziu însă nu s-a întâmplat nici un incident. VIENA, 29 (Europapress).­­ Din­ această cauză poliția a luat măsuri la unaiul a dat astă seară sentința impotriva celor zece național so­cialiști, cari au aruncat anul trecut bombe lacrimogene în marele ma­gazin Gengros. Principalul acuzat a fost condamnat la două luni în­chisoare, iar ceilalți­­ pedepse mai mici, întrucât toți au făcut preven­­ie mai îndelungată decât pedeapsa la care au fost condamnați, ei au fost puși imediat în libertate. In stradă au fost întâmpinați de un grup de național socialiști care le-a făcut ovații. Pentru astă seară se așteptau ma­nifestații național socialiste și din * VIENA, 29. (Rador). — Câte­va mii de național-socialiști au manifestat azi pe străzile Vienei împotriva evreilor. Vitrinele mai multor cafenele și restaurante au fost sfărâmate. Poliția a arestat 60 manifes­tanți.

Next