Adevěrul, iulie 1933 (Anul 47, nr. 14178-15204)
1933-07-01 / nr. 15178
ARUL 47 - H66 pagini FONDATORI* S1v* BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897-1936 [ 200 lei pe 3 luni ABONAMENTE: 380 lei pe 6 luni 750 rp. *»6 ut* au 3 LEI Toate partidele de opoziţie spun : „venim“. Guvernul spune: „nu plecăm...“ Cine are dreptate? ' H In străinătate dublu BIROURILE: București, Str. Coast. Miile (Sărindar) No. 5—7—9 ( Centrala: 3.2470. Direcția: 3-2474. Provincia: 3-1066. Administrația: 3.2473. împotriva anarhiei Faţă de propaganda extremiştilor de dreapta, care propovăduesc asasinatul, guvernul schiţează un gest de dezaprobare. Anunţă chiar măsuri pentru menţinerea ordinei. Astfel d. prof. Petre Andrei a făcut importante declaraţii la Iaşi, scoţitdin relief caracterul demagogic şi anti-naţional al acestor mişcări — grefate pe criza economică din ţară. D-sa a înfierat drastic pe tulburători. • Iată că ziarul „Dreptatea”, oficiosul naţional-ţărănesc, aprobă cu tărie punctul de vedere al d-lui Andrei — adăugând : „punctul d-sale de vedere este şi al guvernului in întregimea lui”. In privinţa agitatorilor, „Dreptatea“ spune: „Guvernul este ferm decis să procedeze cu toată severitatea". Despre „echipele morţii”, oficiosul naţional-ţărănesc continuă astfel: „In viitor le va fi Interzis accesul la ţară“ — decât cu serioase garanţii. Guvernul anunţă aceste măsuri Împotriva „echipelor de declasaţi politici şi sociali, pleava societăţii de după război". Vor fi puse la locul lor „cetele de derbedei care nici nu au început abcrul politic, stimulaţi de analfabeţi ai facultăţii de la Iaşi şi de către familia A. C. Cuza", etc. La sfârşitul articolului, „Dreptatea" vorbeşte de avântul „hitleruşilor" români , sporit de succesul tovarăşilor de la Berlin... şi, poate, ajutat chiar băneşte. Luăm act de revirimentul produs în cercurile guvernamentale. De unde înainte oficialitatea privea, cu un surâs şi cu o vorbă şugubeaţă, manifestaţiile de dreapta, astăzi membri ai guvernului recunosc gravitatea situaţiei iar oficiosul naţional-ţăranesc, într’o formă categorică, reprobă actele anarhice şi anunţă măsuri severe. Rămâne ca organele în subordine să dea curs, instrucţiilor primite. Căci există la noi o tradiţie detestabilă, a ordinelor pe hârtie şi a contraordinelor verbale (sau a pasivităţii centrului). Mai ales in ceea ce priveşte lumea universitară — autorităţile erau de o slăbiciune care se confunda cu complicitatea. Sau schimbat lucrurile radical? Să sperăm... De altfel era şi timpul ca legea, la noi, să se aplice tuturora. Am avut administraţie de clasă — justiţie chiar, de clasă. Tineretul descendent al clasei stăpânitoare se bucura de impunitate pentru actele de violenţă asupra persoanelor de altă religie. Acest tineret era manevrat, de obicei, în scopuri politice. Intr’o vreme , mişcările anarhice, oricât de grave şi de ofensatoare ar fi fost ele pentru prestigiul autorităţii de stat, nu primejduiau însăşi ordinea socială. Nu puteau provoca neplăceri, ba chiar primejdii de ordin naţional. Astăzi insă lucrurile se schimbă. Niciodată nu se potriveşte mai bine decât acum celebra vorbă : că „tulburările — ştii de unde încep... dar nu şi unde pot ele ajunge". S’a hotărît să se termine jocul de-a focul ? Cu atât mai bine pentru toţi! M. Sevastos Glose politice CODUL Chestia dispariţiei băncilor In provincie continuă să preocupe presa. ... Astfel, un confrate care recunoaşte şi el că relaţiile economice au fost enorm, de,mult îngreuiate din această cauză crede a fi descoperit motivul real al dispariţiei: proasta şi malonesta conducere, care ămers uneori până la a friza codul penal. Dacă s'ar reînfiinţa acum bănci, economicos şi cu probitate conduse, ele ar putea funcţiona.. Mărturisim că argumentarea ni se pare surprinzătoare. Nu contestăm că s’a abuzat şi la conducerea băncilor,, cum ,s’a abuzat de toate în ţara românească. ,-i i ^ ' Dar nu aceste lucruri sunt hotăritoare. In special nu aceste lucruri pot fi luate în consideraţiune, atunci când în cauză este un element esenţial şi de ordin strict financiar şi economic: lipsa de credit. Băncile se bizue pe circulaţia creditului iar creditul este de esenţă însăşi a societăţi burghezo-capitaliste. Or, acest credit astăzi nu mai există. Am citat în această privinţă un caz tipic. Odinioară serviciul de incasso la bănci funcţiona în mod automat. Nimeni nu se temea să încredinţeze unei bănci, spre încasare, acceptele. Astăzi, acest serviciu nu mai există. Rareori oamenii mai au încredere să dea poliţele la încasat. Când dar creditul nu funcţionează, când nu se poate împrumuta nimănui şi nimeni nu plăteşte, băncile sunt condamnate, chiar dacă ele ar fi conduse cu o corectitudine de cel mai desăvârşit puritanism. Acesta ■ e adevărul şi nu altul. ANGAJAMENTE Cu ocaziaexecutării plăţilor, pe temeiul decretului de la sfârşitul lui Mai, prin care se achită, de la extraordinar, restanţe in suma de 200 milioane, s- a constatat un mare neajuns şi anume: angajamente încheiateîn mod ilegal şi peste cele cuprinse in decretele lunare de material. S’a anunţat la timp că, ministerul de finanţe a deschis o anchetă pentru a se stabili vinovăţiile şi răspunderile. Problema nu este insă atât de simplă, cum s’a crezut la început. Dealtfel situaţia îşi găseşte oglindirea în expunerile făcute de d. Madgearu, la proectul de buget pe 1933. ‘Acolo d. Madgearu spune -i că aceste angajamente ilegale nu constituie toate abuzuri. Unele din ele nu au putut fi evitate. Altfel am fi avut o gravă dezorganizare a mecanismului in stat. Or, ceia ce era adevărat atunci este adevărat şi acum. . Şi acum, ca şi atunci, existau trupe de hrănit, nevoia de nutreţ pentru cai, etc., cari nu puteau fi nesocotite, cu toate că decretele lunare nu fixau decât cote reduse. Tot aşa cu bocanci, îmbrăcăminte pentru trupe, spitale, internate, etc. In asemenea condiţiuni nu se poate vorbi in mod strict despre angajamente ilegale. Şi iarăşi nu se poate vorbi de bugetul real, acel aplicat pecale de decrete. Maşina statului impune măsuri peste puterile de prevedere şi deciziile îndărătnice ale miniștrilor. Sever* Şi-au deschis porţile ferecate, adâncul pădurilor negre şi pajiştele de lumină şi-au aprins flăcările parfumate. Au dat buzna gâzele şi fluturii pământului şi au umplut văzduhul de zumzet şi culori sburătoare. • Cad obloane grele peste geamuri prăfuite şi arse şi dincolo de graniţele încăperilor Întunecate, viaţa şi-a mutat alaiul, desculţă şi în pielea goală. Civilizaţia se vrea străbătută de aerul muntelui oxigenat şi trupul robit podoabelor barbare, aleargă in soare, fără haină şi fără ruşine. O nevoie de unire cu natura, goneşte omul din organizaţia decentă şi protocolară a învelişului exterior iar sufletul despuiat de prejudecăţi se avântă în apă şi în verdeaţă, cu pastirea panteiştilor primitivi. Paşte anii învechiţi ai omenirei, copilăria tittmcra, se ridică biruitoare, alergând după lumină şi după libertate, înfrăţit cu viaţa naturii, gânditorul şi posacul, iese din ţarcul îngrădit al organizaţiei doctorale, leapădă morga omului încorsetat în smoking şi codiciluri, şi deodată se trezeşte înnoit, împrospătat şi renăscut. :• • 1 -Viaţa de afară i-a schimbat firea"; Peodati îşi surprinde adevărata lui alcătuire de fiinţă liberă şi bună. Se încearcă să uite rigorile vieţii pedante, işi rostogoleşte în el faptele şi ideile şi apare in mijlocul naturii, un copil nou, botezat in apele verii. Crezul luminos al soarelui ii inundă băerilein o date ale inimei şi eminentul dascăl al rporalei cu guler scrobit, se confundă cu pârâul, cu nisipul şi cu pomul desbrăcat. E aşa de bine! E aşa de frumos! Claudia Millian NOTE SE construesc puşcării confortabile. Nu cumva vor oamenii politici să aplice legea controlului averilor? * D. MIHALACHE se oprește în Iugoslavia. De-acolo — da... ne va putea aduce d-sa câte ceva. Dar . din Londra? . PARTIDELE , vechi sânt '• comparate cu niște haine strimte. ’,: ; Dacă li s’au strâmtat și. buzunarele — cu atât mai bine... CARNETUL NOSTRU PROGRAM DE VARĂ O lămurire asupra evenimentelor dela Sofia Organizaţiile revoluţionare nieterse lupta dintre ele Se cunoaşte bilanţul „razziei fantastice şi iară precedent dela Sofia. Au fost descoperite şi confiscate vreo 400 de puşti, 600 de revolvere şi câteva bombe şi maşini infernale. De asemenea, s-au operat câteva zeci de arestări, fără ca printre cei arestaţi să figureze măcar unul din conducătorii organizaţiilor revoluţionare, cărora actualul guvern bulgar pare a le fi jurat moartea. Repet ceea ce am spus într'un articol scris pentru ziarul„Dimineaţa”: rezultatul e slab, e mai prejos de aşteptările guvernului. Şi mă grăbesc să adaog: rezultatul, în ce priveşte desfăşurarea viitoare a lucrurilor, n’ar fi fost mai simţitor eficace, chiar dacă s’ar fi descoperit şi confiscat o cantitate mult mai mare de puşti şi pistoale şi chiar dacă ar fi fost arestaţi toţi conducătorii de astăzi ai organizaţiilor revoluţionare macedonene. Aproape în mod automat, alţii ar fi luat locul celor arestaţi, precum s-ar fi putut procura fără greutăţi insurmontabile alte puşti, alte pistoale, alt materialdistrugător de vieţi omeneşti. Puterea şi mijloacele de care dispun organizaţiile revoluţionare macedonene le pune în situaţie de a rezista şi supravieţui loviturilor şi prigonirilor îndreptate împotriva lor. Ce sunt însă,în realitate aceste organizaţii macedonene, de unde găsesc ele atâta putere de rezistenţă şi de ce duc o luptă de exterminare reciprocă?. . Pentru a fi lămuriţi asupra acestor întrebări, este nevoe să facem un salt în urmă, in timp şi în spaţiu, şi să ne transportăm cu gândul în Macedonia de acum câteva decenii, adică in Macedonia din vremea regimului absolutist al lui Abdul Hamid. Acum aproape o jumătate de veac, bulgarii realizează în Macedonia progrese mari şi repezi ,pe terenul cultural. Prin şcoli şi prin biserici, se trezeşte conştiinţa naţio- nală a populaţiei bulgare din acea- stă provincie. O datorie de obiectivitate îmi impune să declar că în Macedonia propriu zisă bulgarii formau majoritatea relativă a popuaţiei creştine. Insă, odată cu conştiinţa naţionaă, se naşte şi se întăreşte treptat, treptat, şi ideia de libertate politică. Mai ales că bulgarii, în covârşitoarea lor majoritate ţărani, erau rău trataţi şi asupriţi de către turci (cuvânt care trebue luat în înţelesul religios, iar nu în cel etnic), cari stăpâneau pământurile, cutivate de ţărani. Aşa ia naştere mişcarea cuprinsă în „Organizaţia revoluţionară macedoneană internă‘‘ cu scopul de a obţine , pe căi revoluţionare autonomia Macedoniei. Se înfiinţează comitete secrete şi bande revoluţionare, cărora, din cauză că erau în slujba şi la ordinele comitetelor, li s’a spus bande de comitagii. Cuvântul „comitagiu“ n’avea însă un în’ teles pejorativ........„ . ........ Dimpotrivă. Comitagii erau oameni, cari consimţeau de bună voi la sacrificiul vieţii lor pentru cauza, autonomiei macedonene. Revoluţionari în sensul cel mai adevărat al cuvântului.. . . . . In rândurile comitagiilor, adică în rândurile acelora cari, de dragul libertăţii,, luau puşca pe umăr şi drumul codrului, găseai destui intelectuali, învăţători, profesori de liceu, avocaţi, foşti ofiţeri, etc. Misiunea lor era să organizeze populaţia, să o înarmeze şi să o pregătească pentru, vremea când s’ar fi hotărît revoluţia în massă. ■Erau vremuri de idealism şi se făcea dovada unui spirit de jertfă de sine cura rar se întâlneşte. Scriu acestea, nu din auzite ori din citate, ci ca o mărturie personală şi ca unul care dealungul anilor am avut ocazia să cunosc destui şefi de bande de comitagii. ^ : In aceiaşi, calitate, mă simt dator să adaug că şi printre românii macedoneni — români naţionalişti — n’au fost puţini cari au luptat şi au murit pentru cauza autonomiei macedonene. . De pildă, ■ românii Pita Guli, Gheorghe Mucitane, amândoi originari din comuna mea de naştere, precum şi Mitra Vlahul, • acesta din urmă român fărţitor, sunt printre marii eroi şi martiri ai cauzei revoluţionare. . Dar Ferdinand, fostul ţar al Bulgariei, avea nevoede o mişcare revoluţionară pe care să fie stăpân şi să o poată întrebuinţa pentru scopuri proprii. Avea nevoe de o mişcare cu, caracter strict bulgăresc,’ iar nu macedonean.: O mişcare care să-i ajute la eventuala cucerire a Macedoniei, iar nu la prefacerea Macedoniei ’ într’un», stat autonom. Atunci a luat naștere,' organizația numită „vărfiovistă" de atunci’au început sfâşierile luptele de exterminare între macedoneni. • Autonomiştii se vedeau ameninţaţi în forţa lor şi în unitatea lor de acţiune. In acelaş timp, în Macedonia mai aveau de susţinut lupte grele cu bandele sârbeşti şi cu bandele greceşti, faţa de care autorităţile statului turc făceau dovada unei indulgenţe foarte suspecte. • Astăzi,, situaţia se prezintă în felul ce,urmează: Organizaţia revoluţionară macedoneană internă, adică organizaţia autonomistă, continuă a fi cea mai puternică. Are însă de luptat împotriva unor organizaţii, socotite de ea ca trădătoare ale cauzei macedonene. Sunt organizaţii acuzate de a fi în solda Iugoslaviei sau chiar a Sovietelor. Cei împotriva cărora organizaţia autonomistă emite sentinţa de condamnare la moarte — şi nu numai emite, ci le şi execută — sunt conducători şi membri ai organizaţiilor de care am pomenit. ! Activitatea acestor conducători şi membri este considerată ca un act de trădare, menită să zădărnicească sforţările şi jertfele ce se fac pentru cauza autonomiei macedonene. E drept că şi din tabăra acestora din urmă se caută a se răspunde cu aceleaşi mijloace: cu revolverul, cu cuţitul sau cu bombele. Ei însă sunt puţini şi n’au sprijinul populaţiei macedonene, care în Bulgaria este aşa de numeroasă şi de puternică. O ultimă întrebare: Ce va urma „razzici“ de la Sofia? După părerea mea, nu va urma lucru mare, adică nu se va schimba mersul de până acum al lucrurilor. Organizaţia autonomistă va lupta înainte, chiar peste capul actualului guvern bulgar. . N. Batzaria NAZBATII AGITAŢIE Vacanţa politică a început. Dar toată lumea se .. agită. Ceiace înseamnă că, în vacanţă, lumea e mai agitată decât in plin sezon politic! | Kix* Bolşevismul naţional în Germania Cancelarul Hitler şi ceilalţi conducători ai partidului naţional socialist de la Berlin sunt pei calea cea mai bună de a desăvârşi organizarea bolşevismului naţionalist, în aşa zisul al treilea Reich. Pentru desăvârşirea acestei opere politice, d. Hitler a cerut in sfârşit şi capul d-lui Hilgenberg. Capul aceluia, pare dintr’o necunoaştere destul de exactă a psihologiei poporului german de astăzi, a mentalităţii şi a metodelor de lucru , ale d- lui Adolf. Hitler, dintro greşită apreciere ... a activităţii constructive desfăşurată timp de 14 ani de către social democraţi pentru salvarea republice, germane, a furnizat hitlerismul dp întâi mijloacele materiale pentru organizare şi însfârşit girul politic, fără de care nici chiar preşedintele Hindenburg n’a vrut să încredinţeze d-lui Hitler puterea. Ca reprezentant al mărei industrii şi al marei proprietăţi agricole nobilitare din Prusia, d. Hugenberg i-a furnizat d-lui Adolf Hitler banii necesari pentru ca să-şi organizeze faimoasele batalioane de asalt. Marea industrie și marea proprietate nobilitară a făcut aceste sacrificii financiare pentru ca să-şi poată asigura interesele speciale de clasă împotriva curentelor socialiste şi pentru ca să-şi asigure politiceşte dominaţiunea asupra Germaniei. Partidele marxiste erau considerate de către marea industrie şi marea proprietate ca fiind prea puternice pentru interesele opuse ale fabricanţilor şi baronilor. De aceia a fost inventat d. Hitler şi crescut la sânul îmbelşugat şi căptuşit cu aur al d-lui Hugenberg. D. Hugenberg şi mandatarii săi erau convinşi că incadrându-i pe cancelarii Hitler în noua formaţiune de guvern vor putea să dispute foarte uşor de el pentru ca să-şi apere interesele financiare şi sociale. De aceia a fost ajutat cu atâta mărinimie şi fără un pic de prevedere politică, de bun simţ şi de consideraţiunea pentru serviciile imense aduse patriei germane în prima decadă de după război, — adică în vremurile cele mai critice, de către socialiști, — să desorganizeze și să distrugă acest mare partid. Inlăturându-și astfel adversarii politici cei mai puternici, d. Hitler a crescut, umbra lui s’a proectat grandioasă asupra Germaniei întregi sugerându-i ideea că ar fi mai bine să se debaraseze de cei cari l’au creat şi l’au ajutat, pentru ca să stăpânească singur Germania întreagă, împreună cu celebrii săi locotenenţi. Şi n’a stat deloc pe gânduri să realizeze cât ai bate din palme acest proect magnific. D. Hugenberg a fost nevoit să demisioneze, d. von Papen, blamat la fiece ocazie şi ţinut departe de conducerea treburilor obşteşti, a rămas biată umbră goală şi ridicolă de vice cancelar, d. Seldte organizatorul şi şeful naţionaliştilor grupaţi în formaţiunea căştilor de oţel a trebuit să treacă prin furcile claudine şi să accepte contopirea fără rezerve şi fără condiţiuni in partidul naţional socialist. Partidul naţionalist german, al cărui preşedinte a fost d. Hugenberg, a fost constrâns de asemenea „să hotărească” disolvarea sa în partidul naţional socialist, iar partidul clerical al Centrului este bombardat zilnic de sugestiile hitleriştilor şi fără îndoială că zilele lui sunt numărate. Iată astfel pe Adolf Hitler stăpân absolut al Germaniei. S’a făcut deci întronarea definitivă a bolşevismului naţionalist, cu metodele împrumutate de la Moscova şi perfecţionate de bandele aşa numite de asalt, aruncând asupra ţării haosul moral şi intelectual, mizeria economică şi sălbăticirea moravurilor. Am asistat deci la un proces politic într’adevăr unic în lume, unic în istorie, a cărui evoluţiune şi desnodământ va constitui o pildă interesantă şi instructivă în istorie. Regimul naţional socialist s’a umflat şi a crescut ca un puhoi de teroare şi de distrugere, cu toate că d. Hitler nu poate prezenta poporului său nici un fel de succes, nici o speranţă de îmbunătăţire a situaţiei. In interior spectrul ruinei se ridică tot mai ameninţător, iar în politica externă d.Hitler nu întâmpină decât înfrângeri dureroase pentru orgoliul şi susceptibilitatea germană şi hotărît nefavorabile pentru interesele şi scopurile care le urmăreşte. Ceea ce arată că acest colos politic ridicat de d. Hitler stă pe picioare de lut şi cu cât hipertrofierea lui va fi mai mare, cu atât prăbuşirea trebuie să fie mai apropiată şi va fi mai gravă. Până atunci lumea urmăreşte insă cu îngrijorare această evoluţiune nelogică şi ciudată, cu grija ca în beţia succesului aparent, hitlerismul să nu încerce aplicarea faimoaselor metode interne şi dincolo de frontieră. De aceia este firesc că în unele cercuri din Occident se vorbeşte deja în auzuri destul de transparente de nevoia unui cordon sanitar, pe care ar trebui să-i încline naţiunile vecine cu Reichul d-lui Hitler. L. P. Nasta CHESTIA ZILEI SIMT PRACTIC E. Huggcnbcrg a demisionat dim guvern. ’ . i > (Ziarele germane) HUGENBERG: Se pare că d-ta stai bine. PAPEN: Pentru că eu urlu eu lupii. AMINTIRI de ALEXANDRU OBEDENARU Jubileul unui sonet O sută de ani dela apariţia sunetului lui Alvers Hübsch în răsboiu Pe la „începutul, lui Septembrie 1877, dincolo de apele Dunării, ruşii se aflau într’o situaţie deplorabilă, simţeau apropierea iernii, pierduseră şi timpul şi — ceea ce era, şi mai grav li se nimiciseră şi oamenii în întreprinderi nechibzuite. Afară de reduta Griviţa, cucerită de trupele române, — de la toate celelalte fortificaţiuni ruşii au fost respinşi cu pierderi considerabile, de otomanii care luptau cu un fanatism mai presus de puterile omeneşti. De la 8 iulie şi până la începutul toamnei, armata muscâtească a lăsat împrejurul Plevnei 50 de mii d£' cadavre. Generalii’ ruşi, afară de Totleben, şeful,geniului,şi de Gurko, ofiţer de onoare, valoare militară, încolo, terţi ceilalţi, douazeci de generali, utilizaţi de plaiurile Bulgariei, se înfăţişau ca nişte demodaţi apelpisiţi.• Turcii au oprit orice escaladare a parapetelor de către ruşi.. Pe la sfârşitul lui Septembrie au sosit împrejurul Plevnei trei divizii de gardă imperială, o brigadă de vânători şi două divizii de grenadieri. După un consiliu al Marelui Stat Major, şi ,după propunereai lui Vodă Carol, la care s’a unit şi împăratul Alexandru al II-lea s’a hotărît a nu se mai da atacuri asupra redutelor, ci să se înconjure lagărul întreg»i cetăfi şi săse fae toate comunicaţiile cu Sofia şi Orchania, pentru a împiedica aducerea de nouă trupe, de muniţiuni şi de provizii. Genialul comandant, Osman Paşa, căruia Sultanul îi conferise titlul de Gazi, adică victorios, simţind mişcările trupelor româno-ruse, a întrebat la Stambul dacă poate părăsi Prevna în anul în care, la Bucureşti, în editura „Adevărul” apare „Adela”, romanul de suavă dragoste discretă al d-luiI. Ibrăileanu, la Paris literatura sărbătoreşte jubileul de o sută de ani de la apariţia celebrului sonet al lui Arvers. Adela, eroina d-lui Ibrăileanu, este o femeie liberă, iar doctorul Codrescu, eroul romanului, deşi reţinut prin tot felul de inhibiţii psihice de a-i mărturisi dragostea, are prilejul unui prelungit contact zilnic cu dânsa. Adela ştie că el o iubeşte, vede că „maestru” luptă cu sine însuşi, are chiar unmoment, nedescris de autor, dar simţit de cititor, când vrea sa i se ofere în dar, deşi dragostea ei nu-i de natură erotică. Eroina hiiyVrvers pare însă că nu era liberă,iar poetul, respectuos de simţul ei de datorie, nu îndrăznea s’o facărsă*"-sinîîă nici măcar de la distanţă că o iubeşte. Mon âme a son secret, ma vie a son ■ mystére, Un amoúr ■éternél -en un moment . ..., . ;. concu :. Le mal est sons- espotr, auşsi ,f ai dü le. iaire, Et celle-qui l’a • fait n’en a jamais Tien.su. Hélas ! j’aurai passé prés d'etle ’ - — ; ■ - inápergu, Toujours á ses cőtés et pourtant r.l sr : solitaire, Et j’aurai jusqu’au bout fait mon I ' teníps pur [Iá! térré, N’osant rien démander et n’ayunt rien recu. Pour eile, quoique Dieu Vait faite douce et tendre, Elle ira son chemin, distraite, et sans entendre Ce murmure d’amour élévé sur ses pas; A l’austére. devoir pieusement fidele, Elle dira, lisant ces vers tout remplis dţelle : şi i s’a răspuns că trebuie să rămâie acolo, să lupte şi să reziste înainte. Dacă apare ca fugar la Constantinople, pe ţărmurile Bosforului i se va tăia capul. • Mareşalul armatei otomane de la Rlevna s’a resemnat şi a privit în faţă destinul, cu o mărinimie titanică. Ruseştile divizii: a 24-a de la Şipca şi a 26-a de la Rusciuc au fost aduse spre a se putea complecta împresurarea Plevnei. După un bombardament de trei ore asupra Telişului şi după,patru atacuri unde ruşii au fost respinşi, către seară profitând de oboseala trupelor turceşti, tipulregimente ruseşti, într’o fioroasă năvală, ocupară reduta cea mare de pe şoseaua de la Gorni-Dubnie. Ismail Hazi Paşa a fost făcut prizonier împreună cu 53 de ofiţeri şi 3 roii de soldaţi, s’au capturat 4 tunuri şi numeroase muniţuimi. Prin ocuparea acelei redute se tăia comunicaţia între Plevnia şi Sofia. Dezertorii şi bulgarii care fugeau din Plevna şi veneau să dea informaţiuni în lagărele româno-ruse afirmau că previziunile se isprăvesc. „Quelle .est, dona eet-te femme?” et ve comprendra pas. Acest soriet ■ a apărut in Iunie 1833, într’un trai uriaş de versuri „Mest lieures perdues”, de Alexis ,Félix Arvers, candidat de , notar şi neînsemnat fabricant de versuri mediocre, prea puţin cunoscut in afară de cenaclul lui. . . Numai sonetul acesta, dedicat unei „neştiutoare”, a cucerit în scurtă vreme pe toţi iubitorii de versuri gingaşe. Sonetul lui Arvers a devenit adevăratul prototip al sonetului; milioane de băeţi şi de fete sau învăţat pe rost, în aceşti o sută de ani. Théodore de Banville l’a proclamat capodoperă a poeziei; oraşul natal a ridicat poetului o statuie. Mai ales imensa deosebire între mediocritatea, celorlalte versuri ale lui Arvers ,şi concentrarea desăvârşită,^profunzimea, sentimentului, delicatetea, expresiei, nuanţarea subtilâ 'din acest’e '14 versuri au făcut ca toata istoria‘literară, inclusiv obligătorul’ %îalîa’la'gizm să se întrebe: .... ■Quelle est*, done ..cette femme? Mahalaualiterară a crezut un mommant că a'.‘dezlegat 'șarada. Arvers îă’cea parte‘din grupul de tineri scriitori din jurul lui. Victor Hugo. Prin urmare,'■femeea... aceea, nobil soldat al datoriei,, căreia Arvers au. îndrăznea să,, declare dragos_____ ____ . ■" . . "'/■________ | (Citiţi continuarea în pag. 6-a) Se evacuă de turci Dubi-Dubnicul şi. s’au ocupat de aliaţi poziţiunile Tetevenului, oraşul şi fortunl Vraţa şi Susurlu. Comunicaţiile cu Rahova, Vidin şi Sofia, erau în mâinile armatei aliate, la fel și toate trecătorile Balcanilor. Armata de complectă împre-sura■re nu mai avea scopul de a lua cetatea, totul era de a face prizonier pe Osman Pașa , împreunăcu oastea de câteva mii de soldati. Mai era atunci teama ca, nu cum(C5**M în pag. II-a) . REGELE CAROL I