Adevěrul, aprilie 1934 (Anul 48, nr. 15411-15430)
1934-04-01 / nr. 15411
A DE VEIS 1IS Critica poloneză și piesa „Meșterul Manole“ VARȘOVIA, 29 (Rador). Din Lwow se anunță că ziarele „Gazetta Poranna“, „Kurier Lwowski“, „Express Wiecomy“ și altele publică azi ample și extrem de elogioase recenzii despre premiera piesei „Meșterul Manole“, de d. Lucian Blaga, subliniind atât înalta valoare a piesei, cât și jocul actorilor, precum și meritul deosebit al d-lui Horzyca, directorul teatrului, care a regizat piesa. Reprezentația este considerată ca o manifestație superioară de propagandă românească peste hotare. Opinia publică păstrează încă amintirea unui conflict recent intre forurile teologice și profesorii de filosofie. Nu avem intenția să-l redeschidem. Lămuririle care s’au adus, cu acest prilej, păreau că tind spre o colaborare armonică și inteligentă, intre cele două părți. In chip neașteptat însă suntem puși in fața unei situațiuni nefirești, căreia nu înțelegem să i se dea statornicire legală, înainte de a fi desbătută clar și cu bună credință, în lumina științei și a bunului simț, de către toți cei indicați să o înțeleagă și să hotărască în numele ei. In proectul de programă a învățământului religios în școala secundară s’a înscris, la clasa VI, un curs complect de etică, ce urmează, firește, să se încredințeze preotului profesor de religie. Nu știm de unde a pornit această inițiativă. Adevărul este că în preocupările de până acum câtva timp ale profesorilor de religie ea nu figura. Să discutăm chestiunea, deocamdată, sub aspectul ei principial. Nu vedem rostul eticei în cadrul învățământului religios. Etica nu este o activitate moralizatoare, ci este o disciplină științifică, menită să explice problema binelui, a încercărilor și a mijloacelor pentru realizarea lui, teme eterne ale acțiunii și ale simțirilor omenești. Etica nu consacră o anumită atitudine sau doctrină morală; dimpotrivă, ea caută să le înțeleagă pe toate, să le aprecieze critic, să le stabilească sensul și valoarea culturală și să determine chipul în care ele au corespuns nevoilor și aspirațiunilor omenești. Prin aceasta, ea își croește drum, nu în spre cutare său cutare doctrină, ci înspre făgașul obiectiv și impersonal al științei. Poate realiza preotul atitudinea de metodă și de obiectivitate științifică, pe care ar cere-o un învățământ adevărat al eticei? Preotul este slujitor al unei credințe, pe care este dator s’o apere, s’o propage, s’o strecoare în suflete. In această misiune, cel mai adesea, el va isbuti nu prin dialectică și îndoctrinări savante, ci printr’o putere de fascinație a sufletelor, printr’o artă vie de a pătrunde momentele psihologice, prin mărturisirea crescândă a unui elan cald și a unei vibrări interioare, care să ducă până la emoția mistică a supranaturalului. Fără aceste calități, am fi îndreptățiți să ne întrebăm dacă rostul lui mai poate rămâne și dacă învățătura lui mai poate fi ascultată. Etica nu e o credință ci, dacă se poate spune așa, o explicare a tuturor credințelor morale. Preotul este înfeudat, prin harul, prin funcțiunea lui socială, prin pregătirea lui sufletească și intelectuală, uneia din ele. Aceasta — afară de cazul când ar fi neconvins pentru credința lui — nu i-ar îngădui niciodată priviri obiective, critice — științifice — asupra celorlalte. In mâna preotului și în cadrul învățământului religios, etica ar trebui să devină o anexă a teologiei și o derivată a postulatului creștin, fapte împotriva cărora se revoltă un sentiment firesc al demnității și integrității științifice. Să ne gândim mai departe la tot ce poate veni în atingere cu acest fapt. învățământul religios, în școala secundară, își are un rost puternic însă până acum neînțeles, nu de către opinia publică, ci, în primul rând, de către forurile teologice înseși. Am ajuns, din această cauză, la un program de învățământ religios încărcat, obositor, confuz, plin de un balast documentar al cărui rost l-am găsi cel mult in școlile confesionale. Latura de misionarat, de învăluire mângâetoare a sufletelor, de cultivare naturală a virtuților, de lămurire a dramelor in care se încoronează soarta omului, de continuare în școală a atmosferei de reculegere și de seninătate din biserică, — toate acestea au fost acoperite până la nerecunoaștere sub potopul dur al unui învățământ material, cu documentări pedante și cu o dialectică străină de sufletul copilului și al adolescentului, mai degrabă alungâtoare, decât aducătoare de credință. Nu putem admite ca, acestui șirag de experiențe nesatisfâcâtoare, să se adauge și etica, pe care știința și convingerea vremei noastre văd ca o disciplină autonomă, necesară nu doar pentru regularea credinței religioase, ci pentru întemeierea spirituală a întregei activități pe care omul și societățile sunt chemate să o înscrie în linia neînfrântă și continuu creatoare a vremei. Problema morală pe care etitea trebue s’o lămurească spiritului omenesc, nu cuprinde doar latura de mistică revelație, care alcâtuește esența credinței religioase. In fond, problema morală este efortul permanent și complex, prin care omul caută să concilieze gândirea și simțimintele sale, cu observarea pozitivă a realităților. In procesul vieții omenești, inteligența aduce facultatea de a alege și deci nevoia de a cunoaște întreg câmpul din care ea iși va desemna motivele acțiunii sale. întotdeauna, in oricare din domeniile vieții, o forță nouă, actuală, menține în activitate pe cea precedentă. Pe planul valorilor morale, etica este disciplina care înregistrează această succesiune a forțelor. Ea nu poate fi realizată decât de un spirit liber, cu structură științifică, cu cultură eclectică, cu putința discriminărilor obiective, in general, de un spirit deschis înspre realitate, stăpânit, în procesul intim de lămurire a lumii, de atitudinea și convingerea filosofică. Adevărul moral, acela a cărui conving A trebue s-o trezească învâțâmâJud eticei, nu poate rezulta doar din analiza concepției creștine și a răsculatelor teologice. Adevărul moral rezultă din viață, din configurația împrejurărilor pe care omenirea trebue să ie străbată in mersul ei, din putința închegării unui raport armonic între mulțimea cunoștințelor despre lume și acțiunea pe care o putem desfășura. Etica, predată în cadrul unui Învățământ religios, n’ar putea avea decât un caracter apodictic. In mod fatal, ea ar trebui să aducă nota dogmatică a teologiei, notă pe care n’o vedem ajutând întotdeauna, omului, pentru ca prin ea să se descurce în dramele existenței sale. Etica nu este o disciplină înfeudată, ci o disciplină liberă, a vieții, a omului, a impulsurilor creatoare, a sufletului mereu în tensiune, tuturor posibilităților de bine care o svârnesc în el, este o disciplină care Înregistrează ritmul viu, prin care pășim în faza idealurilor noastre. * Pretențiunea forurilor teologice de a monopoliza învățământul eticei, probează, indrăsnim s’o spunem, neînțelegerea propriei lor misiuni. Ne punem in chip firesc întrebarea. Este această tendință mărturia unei activități puternice, deplin actuale, sprijinită de sentimentul curent al vieții, care își caută orizonturi noui? Ori este, mai degrabă, mărturia unui haos spiritual, a unei lipse de convingeri, a unei risipiri sufletești și intelectuale, a unei lipse de înțelegeri, în lumina cărora nimic nu e greu, nimic nu cere condițiunea unor înfăptuiri bătătorite îndelung, prin muncă și atitudine corespunzătoare. Noi știm însă că, până acum, educația morală, în școală și în societate în general, a fost in sarcina preotului și a bisericii. Problema, pe care de curând au deschis-o profesorii de filosofie, nu a pornit din intenția unor uzurpări, ci de la constatarea unui gol, pentru care au preconizat mijlocul științific și actual al unor remedieri. Problema eticei, în învățământul secundar, a fost desbătută, de curând, într’un congres de filosofie la care au participat activ universitățile, școala secundară și personalități marcante ale mișcării noastre filosofice. Faptul că rezoluțiunile acestui congres nu sunt luate în seamă de către minister și de către cel ce lucrează în comisiunile de programe, nu-1 putem considera decât ca un dispreț pentru știință, pentru datele certe ale experienței și pentru preocupările serioase de lămurire și de îndreptare. O dovadă în plus că n’am învățat încă să respectăm adevărul științific, pentru ca, prin el, să luptăm pentru înțelegeri și înfăptuiri superioare. Prof. Ion Zamfirescu Prusacul von Seckt, italianul tibernardi și yankeul Hawks, pe lângă alți numeroși specialiști și maeștri în ale armamentului, s’au s stabilit sau au fost siliți să se stabibilească în China. Este oare un simplu fapt divers? s Ar fi o greșală enormă, dacă l’am califica așa. Precum ar fi o greșală p și dacă am ignora unele evenimente , care în aparență par exotice și ridicole, dar care prin natura repercusiunii lor în relațiunile internaționale, reprezintă indicii semnificative și îngrijorătoare. In 1913, atmosfera internațională era încărcată cel puțin ca și în 1934, iar factorii care macină, crează și determină istoria, conflictele și i conspirațiile politice, cu greu puteau fi identificați în... Bosnia și Herzergovina. Cel mai expert dintre experții diplomați ar fi râs la sugestia că un atentat în orientala zonă bosniacă va fi în stare să declanșeze un războiu mondial. In urma acestei lecții, cred că astăzi nimeni nu va ignora ceea ce se petrece în zonele unde se întretaie din nou imperialisme, conspirațiuni, lupte sociale, aventuri mascate și tendințe caracterizate de un dinamism înverșunat. Istoria întreagă este martoră, că dinamismele de soiul acesta nu se rezolvă altfel decât prin conflicte înarmate sau prin disoluții interne survenite în lagărul unora din acei ce „presează" agresiv. Istoria ne mai este martoră că acolo în China și în Pacific mocnește un războiu crunt, dus în surdină, în cancelariile ambasadelor, în saloanele ministerelor și declanșat neoficial dar nu mai puțin crudicicolo, în Shanghai, în Canton, în Manciuria, Coreea și Mongolia. Ce este China și ce vor puterile imperialiste de la acest amorf stat nominal? Dacă ar fi să acceptăm drept criterii întinderea statului și numărul populației, China ar trece atunci drept cel mai mare și cel mai puternic stat din lume. Dacă am ține însă cont de putreda sa structură socială, în care 90 la sută din populație aparține realmente clasei de sclavi și șerbi, dacă vom ține mai departe cont de faptul că acest imens statuuu s’a organizat aproape deloc în ceea ce privește mecanismul administrativ și propriu zis politic, atunci firește că n'am putea ajunge la altă concluzie decât la aceea care oglindește perfect situația și caracterul de azi al Chinei: un imens teritoriu, cu imense bogații și cu un imens număr de brațe de muncă ieftine și inconștiente de rolul lor. Imperialismul propriu zis nu se justifică și nici nu suferă o justificare. El nici nu cunoaște limite. Pornit, el continuă marșul, până la complecta epuizare sau până ce-și frânge gâtul. Așa a pornit Anglia cu Bombay și Calcutta, spre a se întinde azi până în Himalaya, fără să se dea înapoi de a complota in Afganistan, de a se amesteca în Tibet și’n Nepal și-a trimite „misionari” înarmați în Turchestanul chinezesc. Așa a pornit Franța, începând cu Pondichery, tăbărând asupra Cambodjelui invadând Anam-ul și înfiripându-și vastul imperiu al Indo- Chinei. Nesatiul ei n’a fost satisfăcut apoi nici prin concesiunile smulse Chinei chiar în propriul ei teritoriu și misionarii Franței, azi, veghează atent ca zona de influență din China să fie lărgită cât se poate de mult. Așa a pornit America, din etapă în etapă, în Oceanul Pacific, spre a se pironi în Filippine și în vreo câteva zone de pe coasta Chinei. La fel a procedat apoi și Japonia, Shantung, Korea, Kiantsu, Guam, Carolinele, Mandciuria, Jehol și acuma Mongolia și Turchestanul chinezesc. In nord, ea își aruncă ochii asupra Siberiei Orientale, în sud asupra Filippinelor și asupra Indiei olandeze, în est asupra arhipelagului hawaian. Din cele de mai sus reese clar și motivul pentru care, celelalte state imperialiste, față de agresiunea japoneză, n’au ținut decât să „protesteze” platonic și timid. Britania nu vroia să se pună rău cu Japonia, ca să nu se pomenească în spate cu Franța sau cu America. America nu vroia să se dușmănească prea mult cu Japonia, ca nu cumva Anglia să tragă toate beneficiile. Imperialismul ca și finanța internațională, este internațional și solidar spre a se combate în acelaș timp într-un mod paradoxal, în modul cel mai crunt și cu armele cele mai meschine. Adeseori, el își găsește apogeul și moartea simultan, într-un război. Față de situația aceasta ce aveau să facă chinezii? O parte continua să rămână exploatată și dominată de generali aventurieri, mandarini și condotieri orientali. Altă parte, cum am văzut, a trebuit să se plece în fața invaziei străine și să accepte jugul japonez.. A treia parte însă, vreo optzeci de milioane de chinezi, și-au luat în mâini propriul lor destin, știind că nici un bine nu-i așteaptă nici din partea imperialiștilor străini, dar nici din partea propriilor lor lorzi militari, de cele mai multe ori cozi de topor în mâinile altor imperialisme rivale. Lupta lor este grea. Ei se sacrifică pe trei fonturi: Frontul imperialist străin, frontul despotilor reacționari chinezi și frontul intern, acel al clasei care se opune din răsputeri emancipării integrale a masselor și democrației integrale sociale. Ceea ce anunță telegramele că Japonia se sperie de prezența în Canton și în Nanking a unor experți militari străini, este ridicol. Ridicol, pentru că guvernul reacționar din Nanking a invitat și „experți” japonezi. Forțele imperialiste străine și forțele reacționare chineze se găsesc pe acelaș plan, în aceiași congregație, în aceiași trafic de interes: zdrobirea și înăbușirea în sânge a republicelor independente și revoluționare din interiorul Chinei. „Opera” aceasta, odată săvârșită, aceleași puteri nu vor ezita de a-i da din nou „delegație” camaradului japonez, spre a se împărtăși din beneficii, în caz că operația în contra Siberiei orientale va fi încununată de succes. „Refacerea” Chinei? Da. „refacere“. Refacere, cu asistența tuturor puterilor imperialiste, spre a zdruncina și înăbuși efortul de emancipare depus de cei 80 milioane de chinezi într’adevăr independenți. Iată semnificația „faptului“ divers: Generalul von Seckt, maiorul Bernardi și aviatorul Hawks au debarcat în China. Dr. T. Cristureanu ’r DISCUȚII In jurul unui program de etică »IRefacerea“ Chinei Accidentul unui aviator englez PARIS. 29 (Radar). Se anunță din Nîmes că avionul în care se afla aviatorul englez Brook s’a prăbușit ori după amiază in munții Cevennes. Avionul a fost complet distrus. Pilotul s’a ales cu numeroase răni pe tot trupul. El a fost găsit de un grup de turiști, cinci ore după accident și internat într-un spital. Aviatorul Brook plecase dri dimineață, la ora 5 și 25 de pe aerodromul Lympne, incercând să facă un sbor Anglia-Australia. D. Gh. Brătianu și conversiunea Declarațiile făcute la Iași IAȘI. 29. — Am relatat că d. prof. Gh. Brătianu a sosit acum câteva zile în localitate, unde a participat la o ședință a comitetului de direcție al organizației locale. In ce privește conversiunea, șeful georgiștilor a declarat că va vota proectul guvernului, cu toate că are unele lacune. Parlamentarii georgiști vor căuta pe cale de amendamente să îndrepte proectul. „Facem și toate partidele politice fac o mare greșeală, — a declarat șeful georgiștilor, — prelungind la infinit chestiunea conversiunei, care ar putea da naștere, la un moment dat, la greutăți și surprize neplăcute, lieft ce ia proectul guvernului trebue votat, ca să, se termine odată cu chestiunea conversiunei“. Comisiunile interimare ale Capitalei la lucru Primii pași pentru destinderea de la primărie D. Al. G. Donescu dorește o colaborare cu toate elementele conducătoare Nouile comisiunii interimare ale primăriilor Capitalei au intrat in funcțiune de câteva zile. Unii președinți ai comisiunilor au schițat, din primul moment, programul lor de activitate. Alții 11 vor întocmi în curând. Unul singur ezită. D- Al. G. Donescu, președintele comisiunii interimare centrale, solicitat de reprezentanții presei pe lângă primăria Capitalei, să-și expună programul de lucru, n‘a desfășurat proecte edilitare, ci s-a mărginit să declare că ceiace-l preocupă pentru moment, este realizarea efectivă a colaborării între toate elementele comisiunilor interimare. D Al. G. Donescu, ca unul care a fost multă vreme conducătorul o»poziției liberale in timpul primariatului d-lui Dem. I. Dobrescu, știe că una din mâhnirile fostului primar al Capitalei, a fost lipsa unei colaborări efective între primar și secondanții săi. Neajunsurile pe cari le-a întâmpinat d. Dem. I. Dobrescu nu au fost provocate de opoziție și fără perseverența d-lui Dobrescu, primariatul său s-ar fi redus la cel mult șase luni de activitate. COLABORARE IN CONDUCEREA PRIMĂRIEI Actualul primar al Capitalei, dorind să evite repetarea neajunsurilor de natura celor de mai sus, a ținut să arate, chiar din ziua instalării sale, că dorește sincer colaborarea cu secondanții săi pentru a dovedi că înțelege, în ceia ce-l privește, să pună capăt frământărilor din organizația liberală — mai exact din sânul conducerii acestei organizații. D. Al. G. Donescu își dă seama că d. dr. I. Costinescu, șeful organizației liberale, n’are motive să fie prea încântat că pentru prezidenția comisiunei interimare nu s‘a ținut socoteală de indicațiile sale. Primarul Capitalei vrea insă să se știe că a ținut să nu i se nesocotească drepturile in organizație pretinzând primariatul. Odată aceste drepturi recunoscute, d. Al. Donescu s’a declarat gata să-și ia de sfetnici imediați pe doi dintre apropiații d-lui dr. I. Costinescu: d-nii Mihail Berceanu și Al. D. Mazak. Din comisiune mai fac parte d. Ionescu- Brăila, care are importante delegațiuni și care deasemeni e unul dintre devotații d-lui dr. I. Costinescu ca și d. ing. Ion Săbăreanu, primarul de la Galben, sector lăsat în întregime la dispoziția prietenilor d-lui dr. I. Costinescu. Unele ziare au văzut in prezența prietenilor d-lui dr. I. Costinescu in fruntea comisiunilor interimare ale Capitalei o încadrare a d-lui Al. G. Donescu. Președintele comisiei interimare a ținut însă să precizeze că n'ar fi acceptat această demnitate cu prețul unui prizonierat. D. Al. G. Donescu repetă mereu că, odată satisfăcut, înțelege să colaboreze cu toate elementele fruntașe ale organizației, in primul rând, cu prietenii d-lui dr. I. Costinescu. GESTURI SEMNIFICATIVE Așa se explică pentru că, d. Mihail Berceanu fiind bolnav la Instalarea comisiunii Interimare, d. Al. G. Donescu a ținut ca prima ședință, acela pentru repartizarea delegațiunilor, să se țină în casa d-lui Berceanu pe care l-a asigurat de toată dorința unei colaborări colegiale cu uitarea... celor ce ar fi putut exista în trecut. Deasemeni, ori de câte ori se prezintă un petiționar la d. Al. G. Donescu, d-sa cercetează dacă nu cultiva obiectul cererii cade în delegațiunile repartizate, de comun acord, d-lor ajutori de primar M. Berceanu și Al. D. Mazak- In acest caz, petiționarul e Îndrumat la unul dintre ajutoare, deși d. Al. G. Donescu are calitatea legală să rezolve orice cerere, întâmplarea făcând ca, după instalarea comisiunei interimare, să se îmbolnăvească și d- Al. D. Mazak, d. Al. G. Donescu a împins manifestarea sentimentelor sale până în a telefona pacienților oride câte ori rezolva câte o chestiune de atribuțiunile lor. întrebat de un ziarist asupra atitudinei sale, d. Al. G. Donescu a răspuns categoric: " „Înțeleg să gospodăresc orașul cu concursul colaboratorilor din comisiunea interimară". EXPLICAȚIA UNEI ATITUDINI Se pare că d. Al. G. Donescu vrea să se mai vadă ceva din atitudinea sa. Afirmându-se că primarul capitalei ar râvni la șefia organizației liberale, d. Al. G. Donescu, vrea să lase impresiunea că socotește această chestiune rezolvată. După cum în mare, d. Gh. Tătârăscu e șeful guvernului, șef al partidului fiind d. Dinu Brătianu, — tot așa d. Al. G. Donescu fiind primarul Capitalei, d. dr. I. Costinescu este și rămâne șeful organizației liberale. Ceiace a ținut d. Al. G. Donescu să facă să se știe prin atitudinea sa, e că al doilea loc in organizația Capitalei, după d. dr. I. Costinescu, i se cuvine d-sale. & Fără îndoială că numai printrio colaborare strânsă și sinceră între conducători, se poate realiza o bună gospodărie la primăria Capitalei. Fără realizarea unei destinderi efective, la primăria Capitalei va fi un haos de pe urma căruia vor suferi cetățenii contribuabili. Dinu Dumbravă Georgiștii desmint zvonurile despre reîntregirea partidului liberal în declarația citită de d. Constantinescu-Bordeni la proectul conversiunii, era cuprinsă fraza că, „în oarecare măsură sunt realizate dezideratele noastre“. „Adevărul” comentând această frază a găsit noi indicii că problema reîntregirii partidului liberal, este de actualitate. „Mișcarea“ de ori ocupându-se de această chestiune, susține că concluzia noastră este greșită. Declarația georgistă a ținut numai să sublinieze că multe din soluțiile partidului liberal georgist sunt însușite și folosite de guvern. Lămurirea aceasta a oficiosului georgist nu poate dezminți insă faptul că in cercurile politice se vorbește insistent de tentativele de întregire. întrevederea d-lui Gh. Brătianu cu d. dr. Costinescu despre care s’a vorbit, este dezmințită în mod oficios și de „Mișcarea“, care a publicat ori o notiță în acest sens. Anglia cere Franței noui preciziuni in chestia dezarmării LONDRA, 29 (Rador). După ședința comitetului inter-ministerial însărcinat cu examinarea problemei dezarmării, ținută azi dimineață, guvernul englez a hotărât să însărcineze pe lordul Tyrrell, să obțină noui preciziuni din partea guvernului francez în ceea ce privește limitarea armamentelor franceze, a concesiunilor făcute Germaniei de guvernul britanic, precum, și a garanțiilor pentru executarea convențiunii de dezarmare. Se declară că rolul lordului Tyrrell va fi de a cere numai informații, d-sa nefiind, însărcinat să comunice guvernului francez indicații complimentare asupra punctului de vedere englez, care pare de altfel să nu fie încă definitiv stabilit. D. Henderson, după cum declară cercurile autorizate, lucrează la complectarea raportului asupra problemei garanțiilor, raport pe care trebue să-l prezinte la 10 Aprilie comitetului restrâns al biroului conferinței de dezarmare. VIOLENTĂ POLEMICĂ INTRE ZIARE MAGHIARE IN JURUL GERMANIEI HITLERISTE BUDAPESTA .29 (Europapressi). — Intre ziarele „Esti Curier” și „Magyar Ország”, deoparte, și oficiosul „Budapesti Hírlap”, de alta, a început o polemică violentă în jurul Germaniei național-socialiste. Primele două ziare, cari au o atitudine democratică, au publicat o serie de articole in care arătau atrocitățile comise în Germania hitleristă și semnalau pericolul pe care-l prezintă mișcarea pan-germanistă pentru Ungaria. „Budapesti Hírlap” a protestat într-un ton foarte violent împotriva acestor articole. „Esti Curier și „Magyar Ország” au răspuns vestejind atitudinea agresivă a oficiosului și demonstrând din nou pericolul pe care îl prezintă propaganda hitleristă pentru poporul ungar. Fârfît la 3T*a Congresul studențesc dela Herculane —— ■ ——— ....... — .... Ziua II-a.Ședința de dimineață . —■—— —I. ... — De la trimisul nostru special — D. Mosciulschi, președintele congresului deschide ședința protestând împotriva faptului că o parte din studenții cari au fost Miercuri în insula Ada Kale și în orașul T.Severin s’au dedat acolo la acte care terfelesc demnitatea studențească. Mai mulți studenți protestează împotriva faptului că elemente străine de organizațiile lor s’au introdus în congres și au insultat organizațiile naționaliste, făcând propagandă pentru diferite partide politice. ORIENTAREA POLITICA A STUDENȚIMII D. PUIU TRAIAN a cerut să se pună în discuție chestiunea orientării politice a studențimii. D. MOCIULSCHI arată că chestiunea aceasta se va discuta mâine, azi urmând să se discute chestiunea românilor de peste hotare. D. prof. Marin Ștefănescu președintele societății Cultul Patriei spune: Azi mai mult ca oricând naționalismul e la grea cumpănă. De aceea profesori și studenți trebue să-și dea mâna în fața icoanei patriei. D. FULDUI întreabă ce atitudine înțelege să la asociația „Cultul patriei“ împotriva francmasonilor cari se află în ea. D. MARIN ȘTEFĂNESCU arată că francmasonii nu sunt in această societate, însă societatea nu poate refuza pe oamenii de valoare și de bine cari vin să colaboreze la acțiunea ei. D. MOCIULSCHI citește o telegramă a d-lui Octavian Goga și o scrisoare a d-lui dr. Trifu. D. FILIMON aduce salutul centrului Iași. Se intră în ordinea de zi a congresului PROBLEMA ROMANILOR DE PESTE HOTARE D. IORGANDAN NICULAE citește raportul asupra chestiunii românilor din Macedonia. După ce face istoricul evenimentelor care au desmembrat pe români arată că guvernele cari s’au succedat la conducerea țării nu s’au ocupat niciodată serios de problema aceasta. D-sa vorbește apoi despre situația românilor din Macedonia arătând că nu mai există acolo nici o școală românească, nici un ziar și nici o activitate culturală. D. IORGANDAN continuă raportul și cere să se intervină pe lângă guvern și parlament ca să se deschidă toate școlile și bisericile românești din Macedonia, Timoc și Banatul sârbesc și să se înființeze episcopate și consulate românești acolo. D. IONESCU PETRE vorbește despre situația românilor din Timoc susținând că situația acestora mult mai grea decât o macedonenie lor. ROMÂNII DIN BANATUL JUGOSLAV D. STOENESCU citește raportul: „Românii din Banatul iugoslav”. Arată că statisticile sârbești spun că ar exista acolo numai 96 mii de români, în realitate românii sunt în număr de peste 650 mii. Cere ca guvernul să intervină, ca să se aplice românilor din Banatul iugoslav acelaș tratament care li se aplică sârbilor din țara noastră. ROMÂNII DIN CEHOSLOVACIA D. ȘIMAN ION vorbește de românii din Cehoslovacia. Expune situația in care se găsesc românii de acolo, arătând că situația lor e mai bună decât a românilor din Macedonia, Timoc și Banatul iugoslav. D. MICLEA SILVIU vorbește despre problema bisericii de peste hotare. Se pune apoi în discuție chestiunea românilor de peste hotare, discuție la care iau parte d-nii Puiu Traian, Furdeni, Stelian Popa, Napocea, Atanasie și Mărie Ion. După aceasta ședința s’a ridicat BĂILE HERCULANE. 29. — La deschiderea ședinței studenții cer ca imediat după ce se termină discuția asupra problemei românilor de peste hotare să se ia în discuție chestiunea orientării politice a studențimei. Biuroul aprobă: D. FURLUI face apel la reprezentanții ziarelor să redea cât mai pe larg desbaterile congresului. Spune apoi că anumiți oameni susțin că macedonenii aduși în țară au venit aici cu sisteme balcanice. Macedonenii sunt însă oameni disciplinați și nu-și fac dreptate singuri, decât atunci când s’au convins că pe căile legale nu o mai pot obține. Critică modul cum s’au făcut colonizările in Cadrilater fiindcă afară de pământ nu li s’a mai dat coloniștilor nici un sprijin moral sau material. Sala strigă Trăiască armata română. STATUSUL ROMANO-CATOLIC D. STELIAN POPA-CLUJ, vorbește de chestiunea statusului romano-catolic din Ardeal și arată că cu acțiunea pe care o duce d. profesor Onisifor Ghibu împotriva acestui status, trebue să se solidarizeze și studențimea română. DONISIFOR GHIBU dă deslușiri că justiția de la Cluj a adus o sentință care dădea satisfacție românilor, dar conducătorii țărei nu au dat curs acestei hotăriri. Arată că la Cluj din an un an numărul studenților români scade din lipsă de mijloace iar cel al ungurilor crește fiindcă primesc burse de la acest status catolic. Cere desființarea acordului de la Roma fiindcă prin acesta averea ar reveni universității din Cluj. D- MOSCINSCHI, președintele uniunii, citește o moțiune prin care studențimea adunată în congres cere guvernului să intervină urgent pentru punerea in aplicare a hotărîrii justiției din Cluj. S’a expediat și suveranului o telegramă in aceste sens. ROMANII DE PESTE GRANIȚA D. IOAN PAUL vorbește despre greaua situație a românilor rămași încă pe teritoriul maghiar între granița de vest și Tisa. D. MIHAIL ROBU cere ca toți românii care se află peste graniță să se bucure de drepturi culturale și economice ca și minoritățile din țara noastră. D. TRAIAN PUIU cere să se facă dreptate românilor de peste hotare. D. STELIAN POPA cere să se cedeze un teren din cel rezervat pentru cetatea universitară din București ca pe el să se poată clădi un cămin al studenților români de peste hotare. Propune să se lanseze o lotă de subscripție pentru adunarea fondurilor necesare construcției căminului. D ONISIFOR GHIBU propune ca lista să se lanseze imediat și se înscrie cu suma de o mie lei. D. ION MARIE-Cluj cere să se dea burse studenților români de peste hotare ca să-și poată continua studiile. CONVENȚIA CU JUGOSLAVIA D. LIVIU VUIA-Cluj cere respectarea de către Iugoslavia a convenției încheiată cu România privitoare la tratamentul românilor de acolo. Mai cere să se facă intervenții ca întreaga avere a fundației Gojdu din Cluj în valoare de 300 de milioane, ce se află în stăpânirea Budapestei, să fie restituită studenților români pentru care a fost de fapt creiată. b. ORINICI-Cernăuți, cere ca să se colonizeze în Bucovina români macedoneni. Măi vorbesc apoi d-nii Liviu Vuia, Jean Arion și Schiopescu. PROBLEMA MOȚILOR D. EMIL BULBUC vorbește despre problema moților descriind într’o impresionantă și amănunțită expunere mizeria din această giune curat românească. Cerereca studențimea când va ocupa posturile de conducere în țară să vie în ajutorul moților căci în guvernanții de acum nu mai au încredere. Face apel la presă ca să vie în ajutorul cauzei drepte a moților. Expunerea d-lui Bulbuc a produs o profundă impresie în rândurile congresiștilor. D-ra SICA POPESCU citește o telegramă adresată căpitanului Emil Șiancu, in care se arată că studenții sunt alături de moți. D. CRISTEA MIHAILA expune raportul: Pericolul național și curentele subversive. Arată că prin curente subversive înțelege comunismul, francmasoneria, ateismul și sectele religioase. Face istoricul francmasoneriei și al comunismului și citează părerile mai multor personalități despre aceste două acțiuni cari minează ideia naționalistă din țara noastră. D. COMAN cere ca guvernul să explice dacă prin art. 2 din legea pentru apărarea statului se numără intre organizațiile subversive și societățile studențești. Ședința s-a ridicat la ora 9 și jumătate seara. P. ANGHELESCU Ședința de după amiază Spre aplanarea conflictului polono-cehoslovac PRAGAI 29. (Rador). — Corespondentul agenției „Havas” telegrafiază: Conflictul polono-cehoslovac pare să se atenueze. In cursul unei întrevederi pe care a avut-o cu ministrul Poloniei la Praga, d. Eduard Beneș, ministrul de Afaceri Străine al Cehoslovaciei, ar fi declarat că Cehoslovacia nu vrea să recurgă la represalii, nici după expulzarea nejustificată a celor 21 cehoslovaci din Polonia. D. Beneș ar fi propus ministrului Poloniei o soluționare pacifică și amicală a diferendului actual. Deoarece sentința de achitare adusă eri de tribunalul din Moravska Ostrava este considerată în cercurile din Varșovia, ca și la Praga, drept o dovada de spiritul împăciuitor al Cehoslovaciei, se speră că aplanarea conflictului va fi și mai ușoară. Un vast plan de utilaj național in Franța PARIS, 29. (Rador). Se pare că în cursul dimineții d. Marques, ministrul Muncii, a isbutit să câștige pe d-nii Doumergue și Germain Martin pentru realizarea vastului plan de utilaj național conceput de d-sa. Este probabil ca în consiliul de miniștri de Miercuri se vor lua măsuri pentru punerea in lucru a acestui plan.