Adevěrul, ianuarie 1935 (Anul 49, nr. 15635-15657)

1935-01-01 / nr. 15635

sună aşa de ciudat, — nu sunt lucruri de ieri — de azi, ci ele­mentele constante ale atmosfe­rei morale în care trăim de do­uă decenii. Efectul declaraţiilor, al afir­maţiilor, al protestărilor, al a­­vertismentelor, formulate de guvern, e din ce în ce mai şters. O spun, fără nici un spirit de critică, şi mai puţin, de ostili­tate. O spun, pentru că sunt con­vins că fără ca lucrurile în sine să fi pierdut ceva din importan­ţa şi din gravitatea lor, formu­lele care le exprimă se învechesc şi se banalizează pe zi ce trece. Ca pentru a răspunde declara­ţiilor d-lui Tătărescu, „Echo de Paris” comunică, servindu-se de unele relaţii primite din Belgrăd, că după exemplul Germaniei hit­­leriste, Ungaria continuă înar­mările clandestine. „Pentru în­tâia oară, de la război Încoace,— afirmă ziarul parizian — Unga­ria a făcut de curând o mobili­zare de probă”. Aşa­dar, campa­nia revizionistă a trecut într’o fază nouă, expresivă,­­ dela cu­vinte la fapte, dela ameninţări şi invective, la pregătiri concrete. „Echo de Paris” e insă prea pesimist când conchide spunând că „aceste lucruri vor târî Eu­ropa într’o nouă conflagraţie”. Cât timp echilibrul stabilit şi conservat prin înţeleaptă poli­tică a Franţei, se va menţine, încercările acestea nu vor con­stitui o ameninţare prea mare. Ce delicat lucru însă echilibrul rezultat din jocul unor forţe contrarii, care se neutralizează reciproc! Ce puţin trebue une­ori, în asemenea cazuri, pentru ca el să se rupă şi pentru ca li­niştea pe care o asigură, să în­ceteze! Să sperăm însă, că­m­ faptele relatate de „Echo de Paris” şi de alte ziare apusene, fapte al căror curs nu ne era de altfel necunoscut nici înainte, vor con­stitui cauza dezechilibrului de care ne-am putea teme. • Importante, deosebit de im­portante, în ordinea aceasta de lucruri, sunt ultimele faze ale acţiunei de apropiere dintre I­­talia şi Franţa, într’o direcţie, şi gravele tulburări interne din Germania, în altă direcţie. Două evenimente în curs. Do­uă acţiuni în desfăşurare. Lu­cruri din trecut care-şi proce­­jeazâ lumina In viitor, în spre anul care vine, In spre zorile care mijesc... Nu e insă timpul să vorbim de ele. Eug. Herovanu . Rectificări de grad în ministerul de finanţe Următorii controlori financiari au fost răpuşi în funcţiunile corespunză­toare gradului lor, revenindu-se asu­pra încadrării anterioare a lor in funcţia de controlori-ajutori cl. I. Veida Virgil (Mureş), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Mureş. Lungulescu C. (Tutova), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Tutova Voicutescu C. (sect. II dir.), în funcţ. de contr. de indirecte cl. II la sect. II indirecte. Dângă D-tru (Lăpuşna), în funcţ. de contr. de indirecte cl. II Sloan­escu. C. (s. II dir­­e­ contr. directe cl. II la recte. Heoreth Martin (Năsăud da .contr.. de Indirecte cl. I Marinescu I. (Prahova ) de contr. de Urmărire cl. I Chirilă Roman (Alba), contr. de directe cl. II Îs Cioclov Nie. (Mehedint de contr. de directe cl. II Grigorescu Theodor (I­­ funcţ. de contr. de indirect _ Romanaţi.­­ Petrescu Florea (Iaşi), în funcţ. de contr. de indirecte cl. II la Iaşi. Stanciu Ilie (Sibiu), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Sibiu. Barban­escu Leon (Ialomiţa), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Ia­lomiţa. Tomescu Luca (Cluj), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Cluj. Vasilescu Marin (s. II dir.), in func. de contr. de directe cl. II la sec. II di­recte. Moruzan Vasile (Hfov), in funcţ. de contr. de indirecte cl. II la Ilfov. Sfetcu Marin (Dolj), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Dolj. Antonescu Alex. (Ufov), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Ilfov. Foenaru Gh. (Neamţ), în funcţ de contr. de indirecte cl. II la Neamţ. Niculescu Gh. (Botoşani), în funcţ. de contr. de urmărire cl. II la Boto­­şani. Wilhelm Petre (Timişoara dir.), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Ti­mişoara. Soarba Andrei (Timişoara dir.), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Ti­mişoara. Popescu C.tin (Buzău), în funcţ. de contr. de directe cl. I la Bălţi. Anisiu Eronim (Năsăud), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Năsăud. Komlossy Nicolae (Sălaj), in funcţ. de contr. de indirecte cl. II la Sălaj. Popscu C-tin (Buzău), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Brăila. Botez ştefan (s. n dir.), în funcţ. de contr. de directe cl. II la sect. n di­recte. Borănescu Gr. (Lăpuşna), în funcţ. de contr. de urmărire cl. II la Lăpuşna Mărgărit Gh. (Putna), în funcţ. de contr. de indirecte cl. II la Putna. Popescu Lascu (s. III dir.), în funcţ. de contr. de directe cl. II la sect. III directe. Angelescu ştefan (Dolj), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Dolj. Mironescu Alex. (Tutova), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Tutova. Sebenei Abdul (Constanţa, în funcţ. de contr. de directe cl. II la Constanţa. Teodorescu Barbu (Bălţi), in funcţ. de contr. de indirecte cl. II la Bălţi. Vasilescu Alex. (s. II dir.), în funcţ. de contr. de directe cl. II la sect. n di­­recte. Hanganu Ioan (Bacău), In funcţ. de contr. de indirecte cl. II Bacău. Cebac C-tin (Hotin), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Hotin. Rădu­lescu Petre (Brăila), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Brăila. Popescu C-tin (Dâmboviţa), în funcţ. de contr. de directe cl. II la Dâmbo­viţa. Nuţu Gheorghe (Putna), in funcţ de contr. de directe cl. II la Putna. Ionescu C-tin (Vlaşca), in funcţ. de de făcut, căci era un popor foarte sălbatec, care n’ar fi îndurat, cu u­­şurinţă robia unui rege străin şi sa mai temu că, aceasta ar însemna război cu Turcii, cari stăpâneau Bul­garia şi tot ţinutul până la acest râu. Se hotărî, deci, ca un duşman aşa de puternic să fie respins cu ostile al­tuia şi pe răspunderea altuia. Se po­runci lui Odrovanze şi Cortespol să reînscăuneze pe Alexandru cu aju­torul celor din I­alachia, Podolia şi Rusia.. Bogdan, simţind­u-se prea slab pentru a se opune, se trase iarăşi, cu oantenii săi, în păduri şi ceru apoi să facă pace, Polonilor, cu această condiţie, ca el să stăpânească Vala­­hia, în numele lui Alexandru, până ce acesta va împlini vârsta de cinci­sprezece ani, plătind regelui. In a­­celaş timp, şaptezeci de mii de gal­beni turceşti, un număr oarecare de sat şi de vite mai mici. Pe când oa­contr. de directe cl. II la Vlaşca. Varzaru Ioan (Cernăuţi), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Cernăuţi. Băjenaru Vasile (Dorohoi), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Dorohoi. Constantinescu Gh. (Bihor), in funcţ. de contr. de directe cl. II la Bihor. Mustăţea Soare (R.­Sărat), in funcţ. de contr. de directe cl. II la R..Sărat. »» „Adeveru­l sportiv F. B. A. In cadrul balcaniadei are loc mâine după amiază la Atena, mat­­chul de foot-ball dintre reprezen­tativele României şi Bulgariei. Reprezentanţii noştri după slaba figură făcută in compania grecilor vor prezenta o formaţie remaniată. Astfel Creţeanu va lua locul lui Burdan, Suditulescu va înlocui pe Chiroiu iar Bodola pe Petea Vâl­­cov. MARŢI au loc la Atena ultimele două partide de foot-ball pentru cupa Balcanică. La ora 13, Bulgaria întâlneşte Grecia, iar la ora 15 România va da replica Iugoslaviei. # FEDERAȚIA elenă de foot-ball a propus naţionalei noastre să susţină Duminică 6 Ianuarie 1935, un match amical in schimbul sumei de 120.000 de drahme. Diverso ASTAZI dimineaţă a părăsit Ca­pitala echipa de hockey pe ghiată a Tennis Clubului, care întreprinde un turneu în Cehoslovacia. MIRCEA ŞEPTELICI, cunoscutul jucător de rugby şi înotător, este autorul romanului „O fată“ care se va pune în vânzare Luni, 31 Decem­brie 1934. De la O. N. E. F. Oficiul naţional de educaţie fizică aduce la cunoştinţa licenţiaţilor de educaţie fizică, că in vederea exa­menului de capacitate tine la dispo­ziţie biblioteca „ONEF“-ului pentru cei cari doresc să consulte cărţi şi manuale în legătură cu educaţia fi­zica. Biblioteca este deschisă începând de la 8 Ianuarie 1935 in fiecare zi dela orele 8—12 si 16—18. înscrieri si informatiuni la Bi­roul ONEF din Pasajul­ Victoriei 2. HIPPISM MAINE LA FLOREASCA Pronosticuri PR. LEGJOBB: Halda, Ecou, Val. PR. HARVEST LON: Voevodul Ţi­ganilor, Ducesa, Baiadera H, Isabe­la, Dona Worthy. PR. BAURICA: Szélvész, Magnat, Pal. PR. ABDELL TODDINGTON: Ele­mér, Broasca, Magda. PR. SCHE D.: Oltean, Karneval, Dixi. PR. JIDANCA: Oltean, Billy, Hai­duc. menii noștri se întorceau, după ce pacea fusese încheiată, Bogdan le tăia drumul, lângă târg,uşorul Cras­­na, ascunzându-se într’o pădure şi se năpusti asupra Leşilor, cari vatră, mai bine să moară cu cinste, decât să fugă şi sa dăruiască onoarea vic­toriei unui trădător şi unui om lipsit de cinste; ei se ap­arară cu îndârjire şi câştigară lupta, pierzând, însă, mulţi ostaşi şi, printre ei, pe unii din căpitani, între cari pe Palatinul Odrovanze şi pe Mihai Bucace. Lupta ţine din zorii zilei până noaptea...“. Textele de mai sus sunt un izvor de care nu se poate lipsi nimeni, căci ele sunt o minunată înşiruire de imagini, din trecutul poporului ro­mânesc. Scarlat Carlimach­i : Solemnitatea de la „Uniunea fundaţiilor regale“ EH la ora 12 a avut loc la „Uni­­unea Fundaţiilor Regale” împărţirea propriilor acordate de suveran celor ce au lucrat în echipele de propa­gandă. D. prof. Dim. Gusti, directorul ge­neral al Fundaţiilor, a rostit o scurtă cuvântare arătând importanţa lucră­rilor efectuate de membrii echipelor de propagandă şî evidenţiând gestul regelui. Iri urmă s’a procedat la Împărţi­rea premiilor cari constau din bani, decoraţii intitulate „în amintirea regelui Carol II” şi diplome semnate personal de suveran. La solemnitate au participat d-nii Em. Bucuţă, Apostol Culea, dr. Sabin Manoilă, Lascarov Moldovanu, Victor Ion Popa, Ifrim, Popescu, Iacobescu Măgureanu şi alţii. La urmă a luat cuvântul din nou d. prof. Guşti urând tuturor spor la muncă pentru propăşirea lucrărilor Fundaţiei. D. prof. Gusti a arătat necesitatea unui volum care să cuprindă toate lucrările executate până acum și a schițat apoi, în câteva cuvinte pro­gramul pentru viitor. ■ Caleidoscopul vieţii intelectuale Litere, Ştiinţă, Artă Radu l-a chemat In legătură cu un articol al d-lui prof. I. Iordan, de la universitatea din Iaşi, am discutat aici originea expresiilor familiare rade-o, Radu l-a chemat, care înseamnă „şter­ge-o“, „a fugit“. Un cititor din­­ Constanţa (care semnează T. V.), îmi atrage a­­tenţia asupra anecdotei populare care urmează: Cică un Ţigan cu numele de Ra­du s‘ar fi rătăcit odată la un schit de călugări. Flămând şi prăpădit cum era, li s'a făcut călugărilor milă de el, l-au primit în rândurile lor, l-au îmbrăcat în haine călugă­reşti, şi i-au pus numele de Rafail. Cum era în postul Pastelul şi călugă­rii se hrăneau numai cu urzici, Ra­fail al nostru era trimes în toate zilele să caute urzici. După o săptă­mână, amărît şi plictisit de urzici, Rafail s-a hotărît să fugă. Găsind pe câmp o tufă, a imbrăcat-o cu ra­sa călugărească, punându-i în vârf potcapul, apoi retrăgându-se cu doi pași, i s'a adresat cu următoarele cuvinte: — Rămâi tu, Rafaile, căci pe mine Radu m'a chemat — și o șterse. Corespondentul meu îmi trimete această anecdotă cunoscută de alt­fel, pentru că socotește, fără în­doială, că de aici vine expresia po­menită, Radu l-a chemat. In adevăr explicaţia pare plau­zibilă dacă privim faptul acesta i­­zolat. Expresia Ţiganului „pe mine Radu m-a chemat“ a putut fi înţe­leasă ca „am şters-o, am plecat de la mănăstire“. Din păcate, lucrurile nu stau ast­fel. Se cunosc numeroase poveşti „etimologice“, adică create anume pentru a da explicaţia unui nume sau a unei expresii. Deci, dacă în adevăr intre anec­dota si expresia noastră există o le­gătură, atunci expresia a dat naş­tere anecdotei, nu viceversa. AL. GRAUR „încununarea“ aiurei lui R. Strauss „..„Deşi e Richard — nu e insă Wag­ner; deşi e Strauss — nu e Johann“ ... In legătură cu recenta trecere a Iul Richard Strauss la naţional-socialism, reproduceai o Interesantă amintire a lul Valerian Svetlov — critic de mare au­toritate al baletului rusesc — despre „a­­.­tura“ cu care R. Strauss ac manifesta oridecâte ori apărea ca dirijor la un pu­pitru „nou­“. L-a văzut şi auzit doar şi publicul bu­cu­m­etean care, fiind relativ îndepărtat­­ de marile centr­e muzicale, e obligat mai­­ mult să admire ex officio celebrităţile mondiale care vin cu tot cortegiul de faimă şi de reclamă. Dar nu avem act e­­­­lemente pentru a judeca un tom de ta­­­­lia lui Richard Strauss decât după ce el­­ s-a şi dat de gol, adică in cazul de faţă, trecând întrun mod atât de bombastic şi josnic, la acel Goering, despre care J . Ernst scria lui Heines, că „Hiter are un singur vis: să scoată de pe Goering uniforma lui luxoasă odată cu pielea“... Amintirea de mai sus a lui Valerian Svetlov e cât se poate de instructivă­­ în sensul că el a ştiut să schiţeze din­­ timp tipul reprezentat de R. Strauss: un orgoli­os şi un fanfaron peste măsu­ră, chiar in tehnica personalului or­chestrei şi care nu a ajuns cu atât mai mult să priceapă gestul moral al lui , Furtwaengler. Nu cumva, in mijlocul cascadei celebrilor dirijori germani. . Strauss îşi caută şi el un pupitru mai­­ tihnit, de liman, la bătrâneţe, după o­­ viaţă­ prin care sfrunta lumea muzican­­­­ţior — prea „mică“ faţă de un „ge­­­­niu" uriaş ca dânsul? Foarte des doar — umilinţa, josnicia şi calculul consti­tuie căptuşeala orgolioşilor şi „geniali­lor“.« _______________ ţie, el dădu drumul indignării sale, fă­ră să fie jenat câtuşi de puţin de pre­zenţa francezilor.... La rândul lor muzicanţii au lansat, pe loc, un bon-mot: „Deşi e Richard — nu e însă Wagner, deşi e Strauss — nu e însă Johann“». După spectacolul cu „Frumosul I­osif“ care totuşi avusese loc, R. Strauss a primit de la guvernul francez decoraţia Legiunii de Onoare.... Această amintire a lui Valerian Svet­lov a fost publicată in ziua de 27 No­­ermbrie 1934 şi s‘a d­ovedit a fi oarecum profetică. Ea explică cel puţin cum a fost posibil ca la 7 Decembrie 1934 te­legraful să ne aducă următoarea veste: „Contrar zvonurilor, Richard Strauss n‘a vrut să adereze la Furtwaengler şi la amicii acestuia. Din Olanda, unde face un turneu de concerte, Strauss a trimis lui Goebbels o telegramă: „Vă felicit din inimă și aprob cu entuziasm magistralul dvs. discurs de la Sport-Pa­­ast despre cultură. Cu fidelitate, devio­­tat Richard Strauss. Heil Hitter!“. O mai potrivită Încununare a aiurei vitregei vieţi de borfaş lăuntric, nici nu se poate ! Dar, o mică întrebare: cui va trimite Strauss telegrama entuziastă de aderare atunci când Goering va cădea în noroi şi sânge, sau când va cădea şi a­­cela al cărui nume e precedat astăzi de un „Heli“? O fată A apărut romanul tânărului scrii­tor Mircea Şeptilici, întitulat suges­tiv O fată. Cartea a văzut lumina tiparului in editura Librăriei pavel Suru, cu o copertă semnată de au­torul volumului. Cărţi-reviste In numărul de Decembrie al revis­tei „AZI“ colaborează: Gib. I. Mihă­­escu, Radu Boureanu, T. C. Stan, Vlaicu Bârna, Eugen Jebeleanu, C. Bogol şi alţii. A apărut,No. 5—6, pe Decembrie, al revistei generale de artă „Plasti­ca", cu următorul bogat cuprins: „Arta armeană“, de N. Iorga. Artiş­tii noştri de azi: Pictorul P. Varta­nian şi sculptorul­­Costea Minea, de Deteste; „Salonul Nudului“, de Syl­via Medeşan; ,­,Salonul de desen şi gravură“, de Dan Băjenaru; „Expo­ziţiile“, de Eug. N. Dublea; „James Ensor — un geniu al artei belgiene“, de Paul B. Marian; „Partea idealu­­ri lupta pentru existenţă“, — an­chetă făcută printre profesioniştii liberi cari se ocupă şi cu artele, — de D. Stănescu-Zlăteşti; „­ Ipolit Strâmbu", de Gh. Rădulescu-Moky; „Ştiri artistice“, de Marius Popescu, etc. * „’întuneric“ se numeşte romanul d-lui Zaharia Stancu din care, nu­mărul pe Ianuarie al revistei „Azi" va publica un capitol. ^ * RICHARD STRAUS Valerian Svetlov povesteşte cum a a­­sistat la prima repetiţie a baletului „Frumosul Iosif“ de la Opera Mare din Paris. Cu câteva zile Înaintea spectacolului, Richard Strauss, celebrul autor al „Sim­foniei intime“, „Aşa a grăit Zaratus­­tra“ şi „Till Ebenspiegel“, sosise la Pa­ris.El apăru pe scenă, înalt, rigid, cu ca­pul ras şi cu expresia feţei orgolioasă, fără să salute, fără să mulţumească pe acei care îl ajutară să-şi scoată palto­nul. Nu dădu nici­ o atenţie directorului Operei; îl Întrebă numai:. — Pe unde să trec la orchestră? Ajuns la orchestră, nu o salută ci, deodată, ceru o replasare complectă a muzicanților: — Vior­e, aci! Instrumentele lovitoa­­re, dincolo! care dracu a plasat instru­mentele de lemn pe un loc atât de ab­surd? Ridicaţi fotoliul dirijorului cu ze­ce centimetri!.... A început o dezordine generală, cu mutarea instrumntiştilor, cu încurcarea sârmelor electrice.... Apoi ceru ca noua ordine indicată să fie numerotată şi să nu se mai schimbe. Vorbea prost franţuzeşte, cu un accent german dezasperant. Ocupându-şi foto­liul, lovi foarte tare cu o baghetă so­lidă.Repetiţia începu, dar el îndată opri brusc orchestra: — Monsieur vioară! Mai mu’tă poe­zie! Cântaţi! Numărul 73! Vă spun doar — mai multă poezie!... Aci, mai multă forţă! Ce, nu aveţi forţă in capetele voa­stre?.... Muzicanţii Îşi schimbau priviri intre ei Ridicau umerii dintr’o sensaţie de nedumerire... Repetiţia continuă.. Deoda­tă, din nou lovituri violente de baghe­tă. Richard Strauss arată undeva un spaţiu, în orchestră. — Cine sunteţi? întreabă el cu rău­tate. — Cum, adică, cine? Sunt violoncelist. — Asta o văd şi eu! Dar de ce nu aţi fost dimineaţă? Violoncelul a fost un costum gri.... — Mi-am schimbat costumul, da din umeri violoncelistul. — Cum se poate lucra atunci? stri­gă Strauss. In fiece zi alt costum? E o zăpăceală! Gâtul său, urechile şi fruntea chiară se umflau de sânge... — Nu pot să conduc așa repetiţii! Nu se schimbă costumele, ci oamenii! In fiece zi câte un nou c’prm vioară, un nou domn clarnet! Ceva nemai­auzit! La Drezda la Berlin, la Muenchen nu este aşa! NU aveţi idsie de discpirift, de poezie! Nu ştiţi să cântaţi! Aşa e tot­deauna ac.'S Muzicanţii începură să se agite. Di­rectorul Operei eşi din sală... Strauss c­ontinua, transpirat şi roşu, să strige cuvinte incoherente, în jargonul său. Un violonist sparse arcuşul de pupi­tru. Ceilalţi, liniştiţi, începură să-şi de­pună instrumentele în cutii... — Ce însemnează asta? strigă sălba­tic Strauss. — Asta înseamnă, răspunse bois­­tul, că noi plecăm. Şi, imitând tonul lui Strauss, adăugă: „Aşa e­ totdeauna aci“! — Aşa? Aşa? — vociferă Strauss, cu o nuanţă de profundă mirare; apoi, de­odată,­ se gândi şi adaogă, frânt: Dacă-i aşa, atunci vă cer scuze... Repetiţia continuă... Dar după repeţi­ Revista Muncii, Sănă­tăţii şi Ocrotirilor So­ciale A apărut: Revista Muncii, Sănă­tăţii şi Ocrotirilor Sociale, anul II, 15 Decembrie 1934 cu următorul su­mar: Valeriu Roman, subsecretar de stat la ministerul muncii: Asigurările Sociale şi influenţa lor asupra pro­cesului de producţiune; Stavri Cu­­nescu: Remediile şomajului; Mircea Ionescu: Sugestii pe marginea refor­­mei asigurărilor sociale; Marco I. Barasch: Un precursor al biroului internaţional al muncii; Ştefan Ba­uer; N. A. Rusescu: Asigurările So­ciale în 1933; dr. Poenaru-Câplescu: Alcoolismul in accidentele muncii; G. Vlădescu-Răcoasa: Federaţia sin­dicală internaţională şi frontul unic; dr. S. Irimescu: Lupta contra tuber­culozei în cadrul orgnizărilor de asi­stenţă publică; dr. Eugen Spirt: Lupta contra tuberculozei în Italia; D. A. Diaconescu: Care e completul de judecată la judecătoriile de mun­că. C. Bragadireanu, Pensiile func­ţionarilor particulari. O serie de reportaţii şi informaţi­­uni din câmpul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor seriale din ţară şi străi­nătate întregesc bogatul şi variatul material­ al ultimului număr al re­vistei. Tânăra generaţie Intre revistele cari au apărut a­­nul acesta, Tânăra generaţie, re­dactată de Gellu Naum şi scrisă de un grup de talentaţi publicişti se recomandă ca o tribună ol­eri­vă care va face loc tuturor tinerilor. In primul număr sunt dezbătute chestiuni de arzătoare actualitate, problema sexuală, asigurările so­ciale etc. Colaboratorii tinerii ge­­­­neraţii sunt C. Micu, Virgil Teodo­ I­rescu, VI. Domoncos, Cium­a, Gellu Naum. Gravurile lui Paul Kertrad Hönich Dăltuirile în alb şi negru ale lui Paul Konrad Hoenich se bucură deo­potrivă de preţuirea iubitorilor de artă în saloanele oficiale, pe coper­tele cărţilor sau în rarele expoziţii ale acestui modest artist. Sărbători­le ne dăruiesc un nou prilej de bu­curie artistică prin apariţia mapei de gravuri în lemn „La voie de souf­­frances" in care Paul Konrad Hoe­nich a crestat aspectele profunde­­ ale milenarei tragedii evreeşti. Sunt momente de emoţii pură săpate în plastica lemnului şi în care spiritul technic se îmbină armonios cu sim­fonia nocturnă, a spaţiilor şi umbrei " Puţină gramatică Cuvintele corupt, corupţie, au de­venit astăzi, pentru mulţi, conrupt, conrupţie, desigur pentru că se sim­te prefixul con-, pe care-l cunoaştem din conduce, contopi. Dar prefixul acesta, încă din latineşte, luă diver­se forme, după natura consoanei ur­mătoare: conţine, compune, colabo­ra (pentru collabora), corupe (pen­tru corrupe). Aşa­dar dacă vrem, din spirit etimologic, să restabilim pe n, nu trebue să ne oprim la corupe, ci să zicem şi conrecta, c­orespunde, apoi conlabora, conleg, etc. Dar, pro­cedând astfel, ne arătăm mai cato­lici decât papa, căci vrem să-i învă­ţăm latineşte pe Latini. Singurele forme corecte sânt corupt, corupţie, iar conrupt şi conrupţie trebue evi­tate. GH. REVIGA „Satul“ A apărut revista ,­Satul" nr. 50, anul V, pe Ianuarie 1935, număr special de sărbători, cu un cuprins bogat şi variat. Numărul acesta a­­duce colaborările preţioase ale d-lor prof. univ. Nicolae Iorga, prof. univ. Ion Simionescu, Andrei Udrea, prof. dr. C. Michăilescu, Al. Bilciurescu, locot. Paul Epureanu, Arhim. Scri­­ban, I. C. Vissarion, George Scrioş­­tean­u, ing. agr. D. M. Teodoru, Gr. Dumitraşcu, M. V. Hordilă, Ştefan Ivănovici-Terenţiu, Gh. Nicolescu- Buzău, Alex. Stătescu, Ion N. Para­­lescu-Cacoţu, George Tăcu, Vasile Dobrescu, etc., etc. Şaliapin şi naziştii Ziarele din Europa şi, evident, cele din America au publicat o ştire că Şaliapin va cânta la Berlin, la Sport-Palast, deci in faţa a 20.000 de germani, în folosul „ajutorului de iarnă“. Artistul rus explică acea­stă „reclamă“, printr’un interview dat presei ruseşti de la Paris, în modul următor: — Cum se iveşte o legendă? — Am fost la Berlin în trecere. M’am plimbat prin oraş şi am trecut lân­gă Snort-Palast. Cum n’am văzut încă această sală, am exprimat do­rinţa s-o văd, dar era închisă şi pă­zită de un militar. Totuşi nişte prieteni au obţinut permisiunea şi am vizitat sala. — Iată unde ar fi nimerit să cântaţi. Deşi ar fi cam greu chiar pentru o voce ca a dvs. Aci încap doar 20.000 de oameni... — Vocea ca vocea, dar de unde aţi găsi atâta public să mă asc­ulte? — Dacă aţi cânta în beneficiul „ajutorului de iarnă“, atunci Sport- Palast ar fi arhiplin, — mi s'a răs­puns. Peste două ceasuri plecasem din Berlin. Iar „zvonul", şi chiar cu u­­nele precizări, a reuşit să plece îna­intea mea, prin telegraf, radio, te­lefon... Gloria pictorului fer­m Brand­sgrow Academia Americană de Arte Plastice şi-a eliminat pe unul din­tre marile ei talente, pictorul Brandsgrow. Acesta, în nerăbdarea-i de a obţine cât mai curând gloria şi... banii, a recurs la următoarea serie de trucuri. Copiind cu mare artă un frumos tablou străin la New-York, el îl ducea la Sidney (Australia) și-l vindea acolo ca pro­pria sa lucrare. Copiind şi aci un tablou al celui mai talentat pictor australian, îl ducea la Buenos­ Aires (Argentina), procedând apoi la fel. Exploatându-și numele proprii și făcând astfel­ naveta prin marile centre ale oceanelor Pacific și A­­tlantic, Brandsgrow a ajuns unde a vrut: averea lui e cifrată la peste 10 milioane dolari. SALIAPIN Pierderile omeneşti ale Germaniei in cursul războiului mondil RAPORTUL SECŢIUNII SANI­TARE A ARMATEI GERMANE BERLIN, 29 (Rador). — Secţiunea sanitară a armatei germane a de­pus raportul oficial asupra pierde­rilor pe care le-a suferit Germania în cursul războiului mondial. După acest raport, medicii au avut de tratat 27 milioane de răniţi şi bolnavi. Numărul total al morţilor s-a ridicat la 2.033.897. Numărul total al germanilor care au luat parte la operaţiile militare, fără marină şi trupe coloniale, se ridică la 13.300.000. ­——..........—. »• na. ——— Ofiţeri trecuţi în rezervă Următorii ofiţeri superiori au fost trecuţi în rezervă pentru li­mită de vârstă: din infanterie d-nii generali V. C. Stănescu, col. Artur Dan şi maior I. M. Stănescu; din cavalerie ,spitaii, colonel V. Foulquier, maior An­ton Vasiliu; din aeronautică, d. comandor Ion Capşa; din jan­darmerie d. căpitan Nae Badea; din administraţie d. căpitan I. F. Oancea şi Al. Mihăescu; din învăţământul liceelor militare d. Comedia um­ană Psihologia Crăciunul ca şi Anul nou, consti­tuesc o mică revoluţie experimenta­lă in materie de proprietate. Cu toată criza, fiecare se simte încă o­­bligat de a da câteva cadouri. Dacă totuşi această ofertă nu ar presupu­ne la rândul ei un gest echivalent din alte părţi, repetat invers, obi­ceiul nu s’ar menţine numai pe bază de tradiţie. In actul de a da un ca­dou nu tre­bue să bănuim imediat şi numaidecât un tolstoism în mi­niatură, Ifnimeni nu dă cu gândul ci apreciază mai puţin exagerat drep­tul de proprietate şi nici cu ideie că face­ţi sacrificiu. El nu face decât să transforme­­ valoare de esenţă strict materială şi pozitivă, în una quasi-mistică ş visszisabilă, care constă în mulţu­mirea egoistă şi oribilă de a da. Din acest punct de vedere, cadou ar putea însemna o înălţare, prin desconsiderarea bunului material , supraevaluarea celuilalt. Cadourile fac însă o nefastă şcoa­lă de ipocrizie. Cel care dă, este în­totdeauna pretenţios. Dacă, în schimb, primeşte o mulţumire, e vrea cel puţin ca aceasta să fie su­perlativă şi chiar însoţită de o fla­tare excepţională. Darnicul nu-i satisfăcut dacă­­spui numai „merci“. Atunci te de­clară nerecunoscător şi chiar nepo­liticos. Primitorul ca"o-'m­­ trei"' să cadă în extaz, neapărat, în faţ obiectului donat, ca şi cum ar ave un ochi cel puţin una sau două de cele nouă minuni ale lumii, concen­trate în una singură. Şi nu-i sufici­ent o manifestare de admiraţie spon­tană şi unică. Trebue mai multi prelungite şi repetate. Obiectul-ca­dou trebue pus în locul cel mai­­ cinste al camerei, într-un fel , sfânta sfintelor şi arătat tuturor ce­lor care intră în casă. Cadoul trebue considerat ca un fi de invenţie personală a donatoru­lui, ca un tip nou de aeroplan car va revoluţiona omenirea. Nu este permisă nici un soi de re­zervă sau de observaţiune critici Dacă în lume nu-i nimic altcev perfect, apoi cadoul niciodată n are vr’un cusur. Dacă el constă î flori, apoi florile acelea trebue s ■fio /»d­i/» r’n rl o­ n o nu rrtnv oi non m­t -­ cadourilor ro seră de pe aici’ sau de pe Coasta de Azur nu a produs nic.d­aiăi - chiar dacă florile au capul cu mei •­ilancolie plecat în semn de veştejiţi. 1 apropiată, în urma unei exhibiţii fă­­­­ră de client. i I Dacă el constă intr-o păpuşă, tre­bue să faci abstracţie că începe să-i iasă din pulpă ceva ca o făină, sau­ că are o mână dezarticulată.. F-dnni­­şa, oricât de pocită, şi chiar., daci­­nu închide o hji, trebue inivita rat - I părinţii copilului care o primeşte et ^ un copil adevărat, ca un fel de ■ 'ethoven in miniatură, când era iniei I Un robot mecanic vorbitor, nu ' să : \cade să minuneze x mai mult dec in­ '.păpuşa cadou.­­ Toate cadourile, şi tot ce efecti i se dă, este extraordinar — prin i­­­­fectul unei ipocrizii convenţiond , care face deliciul ambelor părţi.­­ Căci, în schimb cel care dă, ÎV­­­­prumută un aer indiferent şi modes ,­­­­căutând să atenueze fals marile me­rite ale cadoului. El are în aparenţei un aer jenat şi detaşat, dar în fond inima lui este dilatată ca un pneu­ matic, şi, singur, începe să-şi atri­­­hue tacit şi interior, un merit per­­sonal, care, de fapt, nu există.­­ Dacă efectele cadourilor s’ar H- ' ; mita numai la atât, încă ar fi cădi- . ’ gata pentru univers un plus de Uu- ’ . zie şi de energie. Ar fi chiar un fis­­vor de fericire, şi deci ar împlini un ' . rol esenţial.­­ Ipocrizia aceasta concentrată, are ‘ insă şi o altă faţă, fiindcă adevă­rul refulat izbucneşte, dună dis­pa­ , i­riţia celui cu cadoul şi cel care Vă­­ primit are în cele mai multe cazuri impresia că a fost ţăcălit. Se nasc ’ în el aptitudini critice şi, prin ad­­i­versitate, găseşte după aceea cusu­­ruri pe care cadoul nu le are. Cel care face un cadou produce o fericire factice şi siluită, însă, cu si­­­­guranţă o decepţie reală şi revoltă­­­­toare. Donatorul este constitui, nu '­­ ştiu de ce, intr-un fel de debitor, ca­­­­re şi-a plătit datorie printr'un truc, ' printr'o conversiune nepermisă. ;■ Un singur bun recontestat ,au­­ toate aceste cadouri:că susţin şi în­ ~­­, curajează o serie de Industrii,' care­­ fabrică lucruri inutile și care altfel ■ nu s’ar mai vinde niciodată. I Demoslam­ Unii*»* Deblocarea examenului de capacitate pentru profesorii secundari Ministerul instrucţiunii aduce la­ cunoştinţa candidaţilor la exame­nele de capacitate pentru profesorii­­ secundari, că aceste examene nu sunt blocate. Un candidat respins la una din probele specialităţii secundare, îşi va putea continua examenul la pro­bele­ specialităţii principale. Candi­datului respins la specialitatea, se­cundară, dar reuşit la cea principa­lă, îi rămâne valabil examenul spe­cialităţii principale. Căderea la specialitatea principală aduce după ea, pierderea întregului examen. Candidaţilor restanţieri din sesiu­nile 1930 şi 1931, cari au­ dat exame­nul sub regimul legii din 1938, li­ se I admite înscrierea la examenul­ din [sesiunea 1635, în condiţide in care I au fost înscrişi în 1930 şi 1931, cu re­stricţia că higiena nu poate intra­ în coninaţie decât cu şt. naturale, iar cititul numai cu una din­ ur­­mătoare materii: istoria, ramura, geogra sau filosofia. ii Conrm art. 158 din legea învâ­­ţămân­tui secundar, la­­exam­­­nul de calitate din sesiunea R25 pot­ fi înrişi pentru specialitatea : ducatfizică“ şi absolvenţii vechi--■ lor scţ pregătitoare ds mksetri:.dff.'' gimnică, care au .-Juscfcton&fc Bucufti şi Iaşi înainte ds',mi.nn­­tareapstitutului superior de .cdu-’ caţietică, dacă sunt şi .absolvenţi ai licriui, ai unei școalsi ..îforma'e' seu merciale sup'r'oare şi dacă au faţionat ca suplin itori, h­a-'n­­dwgsa învăţământul d’ sărim l-r 'hn ‘4- la vre-o rrn'dră la educa­ţie î.;a din învăţământul public. ----1- INFORMAŢIUNI Bursa de efecte şi acţiuni Bucu­reşti nu va lucra în zilele de 30 şî 31 Decembrie 1934, şi 1, 5, 6, şi 7 l­uiMimeni 1 In numărul de Anul Nou al „Adeve­­rul­ui Literar”, d. G. Călinescu face un amplu şi sugestiv tablou rezumativ al poezei româneşti în 1934. Privirea retrospectivă a criticului e însoţită de bogate exemplificări caracteris­tice din producţia poetică a anului. D. prof. univ. .Onisifor Ghibu a des­coperit un document interesant in bi­blioteca liceului evanghelic din Sighi­şoara. Este vorba de un volum de poe­zii ungureşti şi româneşti tipărit in a­­nul 1768. Cărticica cuprinde 14 poezii româneşti tipărite cu litere latine. Au­torul ei e încă necunoscut. Lucrarea a fost imprimată la tipografia univer­sităţii din Cluj. Descoperirea aceasta a făcut obiectul unei comunicări desvol­­tată la Academia Română. Direcţia reglementării comerţu­lui exterior a făcut cunoscut ce­lor interesaţi că au nevoie de au­torizaţii speciale de import pe cre­dit, numai cei cari fac cumpără­turi de mărfuri — şi în special de maşini — cu termen de plată de 1-3 ani. Cei cari urmează să achite măr­furile importate in termen de 30- 90 zile de la data sosirii acestor mărfuri, n'au nevoie de o autori­zaţie de import pe credit. „Adeverul Literar” (numărul de Anul Nou) are următoarele rubrici: literatura (poezia în 1934), ştiinţa, moda, palatul de justiţie, cartea străină, sportul, cinematograful, şahul, etc. Un avion de­ pasageri polon a ateri­­zat forțat în comuna Tureatca din județul Dorohoi. Cei opt pasageri s-au ales numai cu spaima. Avionul e avariat. El a fost trans­portat cu trenul la Varşovia. D. V. Buricea a fost reintegrat în postul de revizor școlar inamovibil al judeţului Cetatea-Alba, cu toate drepturile câştigate. Până la noui dispoziţiuni d-sa a fost delegat cu conducerea revizo­­ratului şcolar dn judeţul Ismail. Autorităţile americane competente«'"'' au decis să prelungească până la 28­ Februarie 1935 dreptul de a importa ’ băuturi spirtoase în Statele Unite, fără nici o restricţie sau cotă. In cea de a doua şedinţă & tocii An- ‘ tante turistice care a avut lot la Băile Herculane s‘au votat statute î­nou or­­ganizaţii. Cu acest prilej s‘a discutat chestiunea desfiinţării vizei paşapoli­­telor turiştilor prin adoptarea unei le- ■ gitimaţii uniforme. Eri urma să se tran^Şă Prima transacţie cu certificat de import de categoria II-a. Devizele au intrat la Banca Naţională aşa că certifica­tele pot fi eliberate raportatorului. Deoarece însă nu s'au fixat încă normele de eliberare, ele se vor pu­tea elibera abia peste câteva zile. Dala oficiul poştal la Oradea au dispărut câteva scrisori de valoare. S‘a deschis o anchetă. O mare revistă» m­ilitară, de Anul Nou la Berlin BERLIN, 29. (Ager). ~ Ziaul .^Deîf ’■ Angriff” anunţă cala I Tanárie va avea loc în capitala Reichului qn mare revistă militară urmat de lA defilare. Trupele se vor aduna d­in Ustgar-­ ten iar de acolo vor porni pntrîi, a defila pe Wilhelmstrasse, p­ n faţă Cancelarei Reichului. Numai formaţiunile de onoare ale munţilor berlineze şi deva u- ' nităţi da Brandenburg va putea lua parti la această defilări prima care are ac în capitala Reidului de­­ la repretunea din 30 Iunie) -----------—‚ ‚r ■' -----.— Mary Pickford divorează le Fairbanks NEW-YORK, 29 (Rador).— Din Los Ansles se enunță că cel tra­­tea­ de cinematograf Mary Pickfod a ce­rut avortului ei să introduă ime­diat duă anul nou, o cerere de di­vorţ îmotriva soţului ei, Falîpmks. Cunoscătorii preferă vinul GRASA C E A b A C Vinuri Super­ioare de Basarabia . ....F Produsele viilor prop­rii Avpovo­cevca Centrala: Bucureşti, Sucursale, Galaţi, Ba­ni, Chişinau

Next