Adevěrul, februarie 1935 (Anul 49, nr. 15659-15682)
1935-02-01 / nr. 15659
NMORMANTARE A MITROPOLITULUI VASILE SUCIU Cum s’au desfăşurat funeraliile dela Blaj CLUJ, 29. — Funeraliile naţionale pentru înmormântarea mitropolitului Suciu s’au desfăşurat luând proporţiile unei ceremonii princiare. Fastul a fost înlocuit de închinarea impresionantă a norodului. Decorul şi ţinuta marilor pompe funerare, suplinite de covârşitoarea emoţie colectivă. Capul încoronat eclesiastic a fost înmormântat într’adevăr ca un părinte şi respectat până la suprema veneraţie ce se poate arăta unui om. Cât de mult a trăit vlădica Vasile în conştiinţa publică, au dovedit cei peste cinci mii de oameni, episcopi şi preoţi, intelectuali şi ţărani, bătrâni şi tineri, veniţi din toate colţurile ţării ca să depună o rugăciune în faţa coşciugului. Ceremonia a început de dimineaţă la ora 9. Episcopul Frenţiu, asistat de un sobor de preoţi, a oficiat în catedrala Blajului o liturghie arhierească. Biserica este arhitixită. In dreapta, în strana mitropolitană, ia loc nunţiul papal Valeriu Valeri. Alături, arhiepiscopul şi mitropolitul Cisar. In stranele din stânga altarului, se înşirue reprezentanţii cultelor minoritare. D. Vaida soseşte printre cei dintâi, însoţit de d. Mihail Şerban. Se aşteaptă din clipă în clipă sosirea d-lui Maniu, care s’a înscris printre vorbitori. Dar, d-sa nu soseşte. Dela Cluj s’a telefonat că fostul preşedinte al partidului naţional-ţărănesc a căzut bolnav la pat, cu o temperatură de 38 de grade. E de faţă şi d. dr. Lupu, care urcă treptele catedralei însoţit de d-nii Augustin Popa şi Ilie Lazăr. La ora 10 sosesc la catedrală cei patru episcopi ai bisericii unite, îmbracă odăjdiile, îşi pun coroanele pe cap şi înconjoară catafalcul. Prohodul începe în tinda bisericii. Curg şiroaie de lacrimi. Ţăranii din satele vecine şi Ţara Făgăraşului, îmbrăcaţi în zăbune şi încălţaţi cu opinci, jelesc adânc. Plâng şi demnitarii din stranele din faţă, iar canonicii Blajului sunt covârşiţi de durere. In faţa coşciugului, o ţărancă bătrână stă încremenită în genunchi. E mama mitropolitului. Alături, cei trei fraţi ai vlădicăi cu feţele istovite. Prohodul ţine un ceas. Cel dintâi ia cuvântul canonicul Macaveiu. Apoi, d. Alexandru Lapedatu, aduce omagiul guvernului. Printr’o cuvântare remarcabilă, al treilea vorbitor, arhiepiscopul şi mitropolitul Cisar, rosteşte un panegiric clasic, în numele bisericii romano-catolice. Vorbeşte apoi d. Moldovan, preşedintele „Astrei“. D-sa face elogiul fiului de ţăran cu simţire şi gândire aristocratică. După cărturarul de la Cluj se aude şi închinarea unui om politic. D. dr. Lupu aduce ultimul salut mitropolitului Suciu, în numele partidului naţional-ţărănesc. Cuvântările continuă încă timp de o oră. Coşciugul e scos din catedrală la ora unu. Mulţimea de ţărani din Ţara Făgăraşului şi din satele vecine, îngenunche. Muzica militară intonează marşul funebru al lui Chopin. Piaţa Blajului are aspectul grandios al marilor ceremonii istorice. Din catedrală, ies episcopii în odăjdii, în frunte cu nunţiul papal, mitropolitul Cisar, episcopul Visarion Puiu, arhiereul Vasile Stan, reprezentantul mitropoliei ortodoxe din Sibiu, miniştrii, reprezentanţii partidelor şi numeroasa asistenţă. Coşciugul e urcat în carul funerar, acoperit cu peste 100 de coroane. Convoiul porneşte pe străzile Blajului. In urma lui vine, într-o trăsură, mama mitropolitului şi cei trei fraţi. înaintea convoiului se află un grup de ţărani şi elevi cu facle şi lumânări aprinse. Tot in faţa carului păşesc, întristaţi, episcopii şi clerul. Cortegiul porneşte pe strada principala, trece prin faţa Academiei teologice, şi, la mici intervale, se opreşte pentru pomenirea arhiereului de către soborul preoţilor. In Piaţa Mare a Blajului, carul funerar e întâmpinat de o mulţime enormă care se înşirue. Defilarea durează o oră până în faţa cimitirului. Coşcigul e luat apoi pe braţe şi coborît în cripta arhiereilor. Mitropolitul Suciu se odihneşte alături de marii mitropoliţi ai Blajului, ctitori de aşezăminte şi cărmuitori spirituali ai poporului. V. MUNTEAN!) înţelepciune şi dătătoare de lumină, cartea deschizătoare de orizonturi noi, cartea care lămureşte minţile, cartea care deschide sufletele şi întăreşte conştinţa de sine şi de neam. Desigur cu vrednicie a păstorit mitropolitul Suciu peste cuvioşii bisericei căreia i-a fost cap şi conducător, dar nu mai puţin frumoasă şi rodnică i-a fost munca pe care a închinat-o şcoalelor româneşti. Activitatea lui culturală poartă pecetea nobilului său suflet. Ea a fost inspirată de virtuţile cele mai alese: caritatea creştină, dragostea de neam, credinţa în puterea învăţăturii şi în luminarea poporului. A lucrat cu abnegaţie, cu lepădare de sine, cu jertfă personală, cu stăruinţă şi cu modestie. Mulţumită acestor însuşiri alese, a reuşit să strângă mijloace mari din contribuţiuni personale şi să realizeze o operă şcolară impunătoare, adăugând o pagină strălucită la glorioasa istorie culturală a Blajului. Locţiitor al mitropoliei Blajului, in 1917 după moartea mitropolitului Mihalis, Vasile Suciu se opune cu dârzenie în acele vremuri grele pentru românism la încercarea guvernului unguresc de a introduce limba maghiară ca limbă de predare în şcoalele româneşti ale Blajului. împins de un înalt patriotism, el renunţă la ajutorul ce-i dădea guvernul maghiar pentru şcoli şi strânge fonduri de la fruntaşii bisericei sale comunicând guvernului că în lipsa unui mitropolit răspunzător nu poate lua o hotărâre care să schimbe caracterul naţional al şcoalelor româneşti. Urcând scaunul mitropolitan în 1919, salutat în numele suveranului ţării de principele moştenitor de atunci, prin cuvinte care aminteau glorioasa tradiţie culturală a Blajului mitropolitul Suciu şi-a înţeles în cel mai desăvârşit chip chemarea către ţară şi către neam şi în afară de îndatoririle sale păstoreşti condus de un înalt patriotism, el şi-a concentrat o mare parte din activitatea sa pentru înălţarea poporului, pentru propăşirea şcoalei româneşti. Cu obolul săracului a înfiinţat orfelinatul care a avut menirea să adăpostească pe orfanii de război ameninţaţi cu deznaţionalizarea în orfelinatele ungureşti, înlesnind acestor vlăstare româneşti să înveţe carte in şcolile primare în liceul din Blaj şi în şcoala de arte şi meserii care funcţionează astăzi în clădirea sa proprie. Conştient de ceea ce înseamneazâ pentru viitorul unui neam educaţia fetelor, cunoscând din experienţă primejdia pe care o înfăţişează şcoalele de călugăriţe străine, el a înfiinţat marele internat adăpostit in splendidul palat ce poartă numele de Institutul Recunoştinţei. El a complectat această admirabilă instituţiune care adăposteşte peste trei sute de fete prin crearea unui ordin călugăresc alcătuit din călugăriţe românce. Aceiaşi înţelegere patriotică, aceiaşi înţelegere românească l-au condus în a construi palatul în care a fost instalată şcola normală de băeţi precum şi şcoala superioară de comerţ. Mitropolitul Vasile pleacă dintre bai înainte de vreme. El închide însă ochii cu mulţumirea că în scurta perioadă de activitate ce i-a fost hărăzită de voinţa celui prea înalt, renunţând la tot ce viaţa poate da unui om ca satisfacţii materiale, el a dăruit ce-i aparţinea pentru operele culturale cărora îşi dedicase viaţa oraşului, şi ca creştin şi ca român şi-a întrebuinţat puterea pe care a dat-o înalta sa cultură şi marele său rang bisericesc. Pentru înălţarea sufletească şi morală a poporului din care s’a ridicat. Şi prin aceasta şi-a îndeplinit cu prisosinţă şi datoria sa de păstor creştin al turmei încredinţate şi de fiu ales al poporului român. Vasile Suciu nu a fost numai un mare mitropolit, un mare înfăptuitor bisericesc, un mare învăţat; el a fost un caracter vitreg, o conştiinţă veşnic trează, un mare patriot. In cele mai grele lupte pentru eliberarea naţională a oprimatului popor român expunându-se la persecuţii a luat parte activă în eroicele lupte ale partidului naţional român din Ardeal. Iar în vremuri de mari prefaceri istorice când multe inimi au şovăit el cu dârzenie a ţinut intactă tradiţia naţională a Blajului refuzând cu indignare şi energie orice tranzacţie. Pentru marele său suflet, pentru marea sa operă, partidul naţionalţărănesc îi aduce prin mine un ultim omagiu şi se închină pios înaintea mormântului său zicând împreună cu d-voastră toţi. Vecinică să-i fie amintirea! ____ ALTE DISCURSURI ~ D. Al. Borza a spus: Din toate acţiunile sale se desprinde o ideie fundamentală: trebue să ne întoarcem la reîncreştinarea reală a poporului care astăzi este prea îndepărtat de adevărata viaţă creştină mulţumindu-se doar cu o spoială de creştinism. Reîncreştinarea a fost gândul său de fiecare clipă. Pentru realizarea lui a întemeiat Institutul Recunoştinţei. Tot datorită acestui gând au izvorît tipuri noi de şcoli în care profesori preoţi erau chemaţi să formeze sufletul elevilor. O încoronare a acestei preocupări a fost şi înfiinţarea „Agrului” care traduce în fapt credinţele şi este chemat să disciplineze viaţa românilor uniţi. Marele ctitor al acestei asociaţii i-a dat cel mai preţios capital: nu statute, steaguri şi fonduri băneşti, ci pilda fecundă a vieţii sale de adevărat creştin şi patriot român. In lipsa preşedintelui acestei asociaţii care se află bolnav aduc mitropolitului întregul prinos de omagiu şi recunoştinţă. D-na Lydia Boilă a vorbit în numele „Uniunii Mariane”, „Uniunea Mariană” care cuprinde toate femeile greco-catolice suferă o grea pierdere prin moartea mitropolitului la a cărui activitate bogată am fost cu toţii martori. Noi femeile române avem un îndoit motiv de durere. Mitropolitul Vasile Suciu a fost protectorul nostru şi acela care a înţeles cel dintâi rolul important al femeii române. Prin nobleţea gândului său s-a simţit îndemnat să creeze institute model pentru femei. El a însufleţit nu numai generaţia sa ci şi cea viitoare. Aducem un ultim prinos rămăşiţelor sale pământeşti şi promitem că vom depune şi un viitor aceiaşi râvnă pe care ne-a insuflat-o el. Iar canonicul Petre Bal a spus: Să nu plângem, ci să ducem mai departe cu aceiaşi energie lupta începută sub exemplul lui. Am fost amândoi la Roma şi am supt acolo adevărata credinţă, împreună cu mitropolitul Vasile Suciu am înfiinţat congregaţia de femei. Două motive găsesc pentru îmbărbătarea noastră: mitropolitul Vasile Suciu a fost un luptător vajnic şi un martir prin suferinţa lui. IN NUMELE PRIMĂRIEI In numele primăriei oraşului Blaj, a vorbit domnul primar Grigore Pădureanu care face un istoric al Blajului cultural care s a ridicat după legătura cu Roma. Arată şcolile înfiinţate la Blaj şi meritele ce şi le-a câştigat fiecare mitropolit. Arată apoi ce a făcut mitropolitul Suciu pentru Blaj insistând in special asupra orfelinatului de băeţi şi a institutului pentru educarea fetelor. D. dr. Coriolan Suciu a spus: Trei societăţi culturale vorbesc prin glasul meu: „Reuniunea femeilor”, „Reuniunea meseriaşilor” şi „Cazina română”. Ele aduc prinosul lor de recunoştinţă mitropolitului Suciu, care era membrul lor onorific. In cununa vieţei unui om pot străluci flori de toate felurile. Aşa a fost cazul mitropolitului Suciu care n’a avut un spirit unilateral ci s’a manifestat în toate domeniile. Cei care găsesc timp şi energie ca în afară de treburile lor să se mai ocupe de binele obştesc nu sunt suflete de rând. Ei dovedesc un altruism şi o filantropie care merită toată cinstea. Aşa a fost mitropolitul Suciu. O jumătate din viaţa lui a trăit-o sub unguri, prilej de încercare a caracterelor, iar jumătate sub români. Societăţile culturale care au avut un rol atât de important sub unguri s-au bucurat de toată grija mitropolitului. Meseriaşii şi comercianţii îi poartă recunoştinţă pentru conferinţele ţinute la societatea lor, pentru cursurile făcute ca profesor la şcoala de ucenic şi pentru dezinteresarea cu care le-a pus la dispoziţie, din al său, loturi de case, după război. Mitropolitul Vasile Suciu a înţeles viitorul clasei mijlocii. De aceia a înfiinţat orfelinatul în care a pregătit sute de meseriaşi ce au împânzit oraşele din Ardeal. Omul care pentru el n’a cerut nimic, a cerşit la toate uşile pentru instituţiile culturale şi filantropice pe care le-a patronat. Pe drept cuvânt poate fi numit al treilea întemeetor al Blajului după mitropoliţii Inocenţiu şi Vancea. Cel din urmă a vorbit d. Gh. Biriş. In numele studenţimei româneunite aducem un omagiu acestui simbol al credinţei care a ţinut echilibru desăvârşit între spiritul canonic religios şi realizarea lui. A trăit în umbră şi virtute practicând o aspră disciplină religioasă. El şi-a depăşit misiunea sa îmbrăţişând o largă activitate care va sta mărturie generaţiei următoare. Caracter integru, ctitor de şcoli în partea din urmă a vieţei sale a avut un destin tragic care i-a dat o aureolă de erou, întregul oraş poartă doliul. „Asociaţia studenţilor uniţi” îi aduce un ultim prinos şi aminteşte că unul din ultimele acte săvârşite de mitropolitul Suciu a fost cererea stăruitoare la minister ca să se acorde asociaţiei noastre fiinţă legală. Coşciugul e scos din catedrală la ora 1, înhumarea Mulţimea de ţărani venită din ţara Făgăraşului’ şi din satele învecinate, îngenuche. Muzica militară intonează marşul lui Chopin. Din catedrală ies episcopii în oădăjdii în frunte cu nunţiul papal, arhiepiscopul şi mitropolitul Csizar, episcopul Visarion Puiu, arhiereul Vasile Stan, reprezentantul mitropoliei ortodoxe din Sibiu, miniştrii, reprezentanţii autorităţilor şi numeroasa asistenţă. Coşciugul e urcat în carul funebru, acoperit de peste o sută de coroane. Convoiul porneşte pe străzile Blajului. In urmă il urmează într’o trăsură mama mitropolitului şi cei trei fraţi. înaintea convoiului se află un grup de ţărani şi elevi cu facle şi lumini aprinse. Tot înaintea carului păşesc membrii clerului. Carul funebru apucă pe strada principală şi trece prin faţa academiei teologice şi la mici intervale se opreşte pentru pomenirea ierarhului de către soborul preoţilor. Carul funebru a fost salutat pios de o mulţime enormă. Toate clopotele bisericilor unite au început să bată. După o oră cortegiul a ajuns la cimitir. Coşciugul a fost purtat pe brațe și introdus în criptă. Cu aceasta trista solemnitate a luat sfârșit. Trista ceremonie BLAJ, 29. — înmormântarea mi gale colonelul Drosu, din partea sa şi chiar a jertfire! de sine. Şi e tropolitului Vasile Sundu s’a desfăticanului nunţiul papal Valerio Varesc, iarăşi, ca moartea lui să fi lerg, din partea guvernului, d-nii ~~ 2 "şurat într’un cadru care a impresionat profund asistenţa. Fostul conducător al bisericei unite a fost condus la groapă de peste cinci mii de cetăţeni. La trista solemnitate au participat miniştrii, episcopii, parlamentari, reprezentanţii tuturor partidelor şi numeroşi intelectuali din toate părţile ţării. LITURGHIA Ceremonia a început dimineaţa la ora 9 printr’o liturghie oficiată în catedrala Blajului de către episcopi asistaţi de un sobor de preoţi. Apoi s’a oficiat după ritual prohodul mare. In tot timpul ceremoniei o companie a vânătorilor de munte a dat onorurile. Elevii şcoalelor din Blaj au fost înşiruiţi de la catedrală până la cimitir purtând doliu la mână. ASISTENTA Sunt prezenţi din partea casei re- Cel dintâiu vorbeşte canonicul Macarie. Nu voi încerca să redau durerea ce ne copleşeşte astăzi când mitropolitul românilor uniţi, marele patriot Vasile Suciu nu mai există. Nu voi încerca nici să expun învăţămintele creştineşti ce se cuvine să fie reamintite in asemenea împrejurări. Orice moarte este prilej de cugetare. Gândul morţii ne cutremură şi reînviază marea întrebare: ce este dincolo? Rezultatul gândirii marilor filozofi din antichitate şi până astăzi a fost că viaţa de dincolo există. Iar dacă ar mai exista o îndoială in această privinţă, aci intervine creştinismul şi autoritatea bisericei care ne arată ceea ce este dincolo de mormânt. Acesta este fundamentul învăţăturii creştineşti. Viaţa mitropolitului Suciu a fost o pildă vie în această privinţă. A fosto mărturisire a credinţei într-o altă viaţă şi într-o altă răsplătire. 11 ani a suferit chinuri de martir pregătindu-se pentru a doua viaţă, după cum spune apostolul Pavel: „Lepădând toată sarcina trupească“.... Acum lupta pământească a terminat-o. In ceasul morţii a repetat liniştit cuvintele apostolului: Am luptat şi m-am străduit. Să încerc a schiţa viaţa şi faptele marelui creştin, marelui erudit, marelui român, născut în ţinutul Făgăraşilor din plugari fruntaşi, trecut prin şcolile de acolo şi apoi prin cele de la Blaj unde a absolvit liceul în 1892. A plecat apoi la Roma la „Propaganda Fide“ unde şi-a luat doctoratul în filozofie în 1855. A fost hirotonisit preot apoi s-a întors în ţară unde în 1898 şi-a început cariera bisericească. A fost pe rând duhovnic catehet şi profesor la liceul, la seminarul şi la şcoala normală din Blaj. Tot in acest timp a scris la ziarul „Unirea“. A mai fost prefect de studii la seminar, directorul internatului etc. Vorbitorul se ocupă apoi de activitatea literară a mitropolitului şi în special despre monumentala sa operă „Teologia Dogmatică“ la care a lucrat zile şi nopţi dea rândul dovedind o vastă erudiţie. Această activitate i-a adus un loc de membru onorific al Academiei Alexandru Lapedatu, Angelescu şi Valeriu Roman, din partea partidului naţional-ţărănesc, d. dr. Vaida Voevod, dr. Lupu împreună cu numeroşi parlamentari şi şefi de organizaţie. D. Maniu şi-a anunţat şi d-sa sosirea urmând să vorbească la mormânt. Azi dimineaţă însă s-a comunicat la Blaj că fostul preşedinte al partidului a căzut la pat bolnav cu temperatură de 38 grade. Din partea patriarhiei participă Visarion Puiu, din partea mitropoliei din Sibiu arhiereul Vasile Stan. Mai participă apoi reprezentantul Academiei, preşedintele Astrei d. dr. Iuliu Moldovan, delegatul universităţii din Cluj d. Iuliu Haţiegan, delegaţii şcolilor şi ai societăţilor culturale din ţară! Convoiul funerar a pornit la ora 11 coşciugul fiind înconjurat de imensa mulţime şi în dangătul clopotelor catedralei şi a tuturor bisericilor din Blaj. Române precum şi un loc de vicepreşedinte al Astrei, ocupându-se mai departe de luptele naţionale duse de defunct arată cum în 1916 a fost întemniţat de unguri la Oradia unde a stat un an de zile. La întoarcerea la Blaj tocmai s-a ivit vacanţa mitropolitană prin moartea mitropolitului Mihály. Va rămânea pentru totdeauna un titlu de glorie al bisericei unite că a îndrăznit ca împotriva dorinţei ungurilor să-l aleagă pe Vasile Suciu ca vicar capitular şi apoi să-l propue împreună cu alţi doi pentru locul de mitropolit. A fost dat ca, confirmarea în scaunul mitropolitan să o facă primul guvern român de după Unire, iar mitropolitul Suciu să fie primul prelat care a depus jurământul de credinţă în faţa regului Ferdinand la Sinaia. Consacrarea s-a făcut la 1 ianuarie 1920, in prezenţa principelui moştenitor de atunci, astăzi regele Carol II-lea. Vorbitorul se ocupă apoi despre vastul program pe care şi l-a propus mitropolitul Suciu şi pe care l-a realizat aproape în întregime. Arată şcolile şi clădirile ridicate de dânsul sau prin îndemnul şi stăruinţa lui şi face istoricul fiecărei şcoale şi fiecărei biserici. Mitropolitul Suciu a mai luptat pentru românii din America, pentru românii uniţi din vechiul regat şi pentru românii din Secuime care constitue o problemă naţională atât de importantă. Viaţa lui particulară a fost un exemplu de muncă necontenită. A muncit cât era sănătos dar şi-a continuat lucrul cu aceiaşi râvnă şi după ce boala l-a ţintuit locului. Astăzi pleacă pentru totdeauna dintre noi în zile grele pentru biserică şi pentru neam. Doliul rudelor sale apropiate — mama lui îi supravieţueşte; mai are un frate şi trei surori’ —se înfrăţeşte cu durerea bisericei şi a neamului vitreg. Blajul şi biserica unită mulţumesc pentru omagiul ce i s’a făcut mitropolitului Suciu, omagiu meritat din plin. Să păstrăm amintirea conducătorului nostru spiritual şi să-i urmăm exemplul. El cel dus de acolo de unde este acum, va avea un cuvânt de ocrotire pentru biserica şi neamul său. Odihnească în pace, fiîndoliat nu numai pe credincioşii pe care i-a păstorit cu atâta demnitate şi vrednicie, ci întreaga lume românească, care ştie şi cunoaşte meritele pe cari şi le-a câştigat in viaţa neamului nostru. Iată de ce, guvernul ţării socoate de a sa înaltă datorie să dea expresie acestui doliu, omagiind, cel dintâiu, memoria marelui defunct. Cu pietate şi respect, mă înclin deci, ca reprezentant al său, în faţa rămăşiţelor pământeşti ale celui ce a fost dr. Vasile Suciu, aducând amintirei sale scumpe şi în veci neuitate prinosul întregii şi binemeritatei recunoştinţi, pe care i-o datoreşte România întregită, pentru partea sa de contribuţie la opera de nouă organizare şi de consolidare a vieţii noastre de stat. Cuvântarea d-lui dr. G. Angelescu D. dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunii: Imprimă cu biserica, şcoala româneasca îmbracă astăzi haina de doliu spre a plânge pe mi-itropolitul Suciu, pe unul din marii fruntaşi şi ctitori ai şcoalei şi ai bisericei. Rareori s’au putut vedea într’un mod atât de caracteristic, îmbinate într’un suflet, dragostea de biserică şi dragostea de şcoala ca la ilustrul dispărut, ca la marele ierarh care a fost Vasile Suciu. Amvonul şi catedra erau două forme ale aceluiaşi cult, două expresiuni ale aceluiaş sentiment interior. Prin aceasta mitropolitul Vasile Suciu aşezat pe linia glorioasă a marilor vlădici ai Blajului, a acelor străluciţi capi ai bisericei care ţinând într’o mână cârja arhi-păstorească ştiau ca trebue să ţină în cealaltă mână cartea: cartea cea plină de Cuvântarea canonicului IV Macavei Discursul d-lui ministru Al. Lapedatu . Al. Lapedatu, ministrul adultelor, rosteşte următoarea cuvântare: Depunem, azi, spre veşnică odihnă, în acest istoric pământ al Blajului, trupul liberat, în sfârşit, de indelunga-i şi trudnica-i lobidă a celui ce a fost până alaltăieri, arhiepiscopul şi mitropolitul Vasile, şi deşi ştiam bine că — dată fiind natura gravă a boalei de care suferia In ultimii ani — sfârşitul fatal poate veni in orice moment, totuşi, de când el s’a produs, o grea şi copleşitoare durere a cuprins şi învăluit sufletele noastre. Posteritatea va judeca şi aprecia, de bună seamă, pe răposatul în Domnul, Arhiepiscop şi Mitropolit, ca pe unul din cei mai meritoşi şi valoroşi ierarhi ai bisericii române unite şi, în acelaş timp, din cei mai buni şi mai devotaţi fii ai neamului. Căci, deşi, relativ, scurtă, păstorirea sa a căzut în vremurile de mari schimbări şi prefaceri, de noui aşezări şi orândueli ale României întregite, cari priveau şi atingeau, în cel mai înalt grad, şi biserica în fruntea căreia mult regretatul Mitropolit ajunsese. De aci marea sa grijă şi neogoita sa râvnă nu numai de a păstra acestei biserici şi instituţiunilor ei jertfa predecesorilor, ci şi de a-i asigura, în mijlocul acestor prefaceri şi schimbări, aşezări şi orândueli, o situaţie prin care să-şi poată îndeplini, şi mai departe, misiunea pe linia vechilor şi glorioaselor tradiţiuni şi în spiritul norilor şi inexorabilelor necesităţi, înalta conştiinţă şi profundul simţământ al îndatoririlor sale, care i-au dat tăria rezistenţei, i-au adus şi mulţumirea izbânzii. Căci biserica-i este, astăzi, deplin asigurată şi rosturile ei deplin lămurite in cadrul vieţii naţionale. Meritul este şi rămâne, pe deantregul, al fericitului mitropolit, ca conducător al vrednicilor şi zeloşilor săi colaboratori. O ştie întreaga lume românească şi o vor mărturisi, deapururea, monumentalele ctitorii şi numeroasele aşezăminte de tot felul cu cari a ţinut să împodobească acest istoric centru al Blajului, crescându-i în chip aşa de însemnat viaţa culturală şi prestigiul naţional. E firesc, deci, ca ierarhul care astfel a ştiut să fructifice talantul încredinţat lui de Cel atotputernic şi să lase în urmă o operă aşa de frumoasă, să-şi fi aşteptat deslegarea din această viaţă pământească cu liniştea şi seninătatea pe care i-o Cuvântul bisericii romano-catolice Arhiepiscopul şi mitropolit Cisar a spus următoarele: Sunt copleşit de emoţie înaintea sicriului mitropolitului Suciu, înconjurat de prelaţi, autorităţi, intelectuali, toţi veniţi să ia parte la doliul Blajului. Vasile Suciu a întrunit în personalitatea sa armonia, virtutea, ştiinţa şi patriotismul. Dovada cea mai bună că ilustrul defunct a fost un bun creştin şi patriot, este străduinţa sa pentru crearea unei opere de bună înţelegere între toţi fiii ţării. Suciu s-a gândit mai mult la aproapele său decât la sine. Viaţa sa este o pildă de fapte bune. Cel din sicriu a fost chemat către Domnul,— in deplină nădejde — pentru a primi răsplata greutăţilor şi suferinţelor din timpul vieţii. Faptele lui frumoase îşi vor primi răsplata. „Domnul din ceruri te-a strigat pe nume şi ai răspuns: Iată-mă Doamne”. In numele bisericii romano-catolice din România, îţi spun: Dormi în pace inalia strămoşească iar sufletul tău nobil suindu-se spre ceruri, să se roage pentru cei rămaşi şi pentru scumpa noastră patrie. IN NUMELE „ASTREI In numele soc. culturale „Astra” a vorbit d. Iuliu Moldovan: S’a îndurat bunul Dumnezeu‘ să cheme la sânul său, după o viaţă de muncă şi jertfă pe acela care atât de perfect a întrupat modestia înfăţişării şi măreţia fondului creator caracteristică Blajului, bisericii unite şi neamului nostru de ţărani pentru a căror propăşire a cheltuit cu atâta nobilă pasiune şi rodnică trudă, energiile sale marele mitropolit. Impresionantă era simplicitatea înfăţişării sub care se ascundea şi care refuza să trădeze uriaşa comoară a unei alcătuiri sufleteşti cu cea mai mare distincţiune isvorîtâ mn toată grandoarea ei dintr’o umilă familie de ţărani. Din ţărani s’a născut şi pecetea acestei origini nepretenţioase a purtat-o în toate manifestările lui. „Astra” al cărui membru de onoare şi vicepreşedinte a fost şi la a cărui conducere a participat cu atâta devotament şi înţelepciune se închină cu evlavie şi adâncă recunoştinţă în faţa memoriei unei vieţi creştineşti plină de atâtea suferinţe şi de atâtea creaţiuni culturale neperitoare. Cuvântarea d-lui dr. N. Lupu pentru perfecţionarea sufletelor credincioşilorsăi cu posibilitatea de a răspândi cât mai larg calitatea creştină şi de a forma cât mai multe şi mai bogate suflete purtătoare ale acestei credinţe. Şi deodată, în mijlocul deplinei sale activităţi fiinţa lui fizică e lovită de o boală grea care îl face infirm. Infirm trupeşte pentrucă, prin miracol, energia lui sufletească prin această infirmitate însăşi s’a întărit. Ce luase Domnul pe de o parte, ii dăduse înzecit pe de alta. Cei zece ani din urmă de activitate ai mitropolitului Vasile sunt o muncă şi o pildă de erou. Realizările lui practice în cap cu acest minunat institut care poartă acest nume duios al recunoştinţei, sunt opere neperitoare în veci şi pilduitoare pentru fraţii săi. Ridicat pentru alinarea suferinţelor cât şi din acea mândră ţărănime a Făgăuu numele partidului naţional-ţârănesc a vorbit d. dr. Lupu. D-sa a spus: Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvântat. De acum şi până în veac. De multe ori în aceşti din urmă zece ani în viaţa-i plină de suferinţă, mitropolitul Vasile trebue să-şi fi adus aminte de suferinţele, de viaţa şi de răbdarea stoică a lui Iov. Voinic ca brazii din munţii Oltului de unde se ridicase plin de viaţă şi optimism robust pe care numai credinţa ţi-l dă în înfăţişarea nouă a statului românilor, olteanul de la Copăcel îşi vedea cu entuziasm posibilitatea împlinirii marilor sale planuri întru fraţii săi creştini, pentru iubiţii lui fraţi români. Căci el pe lângă puterea lui spirituală şi duhovnicească întrupa în sine un mare realizator practic atât In curând, romanul senzaţional poziţiile dobândite prin lupta şi dădea conştiinţa datoriei împliniteSCLAVII PĂCATULUI Cum trăeşte, luptă, iubeşte şi se chinueşte tânăra generaţie de azi Fagina 3-a D. prof. N. lorga despre moartea mitropolitului Vasile Suciu D. N. lorga a publicat eri în „Neamul Românesc” următorul articol despre mitropolitul Suciu: Asprul Dac cu capul pătrat, bărbia tare şi ochii de foc în orbitele adânci, călcau greu şi vorbind rar, în mâna căruia era de atâţia ani Biserica unită a Românilor s’a stins la capătul ostenelilor de care nu voia, de atâţia ani de zile, să cruţe trupul său lovit şi mutilat. Când a fost ales în locul unui prelat de nobil neam, având toată surâzătoarea graţie a acestei familii de vechi origini boiereşti legate de începuturile Moldovei, dar supt a cărui oblăduire blândă nu se dusese nici lupta contra străinului apăsător, nici nu se făcuse opera de creaţiune, cei cari se opriseră asupra lui ştiau că Vasile Suciu e un cărturar distins, un devotat om al şcolii şi un harnic administrator, dar nici ei nu bănuiau ce poate iei din hărnicia acestui neobosit ctitor. Cu dânsul a venit dârzenia la muncă a ţăranilor şi meşterilor de sat din cari se cobora. Fără preget — şi adesea aproape fără bani — s’a apucat de truda grea pentru Îndeplinirea a ceia ce socotia că este datoria sa. Aşezămintele pe care le-a ridicat, şi nu pentru a sa trufie, căci a continuat să steie tot în vechiul, dar aşa de simpaticul castel de prinţ ardelean din veacul al XVII-lea, îi vor pomeni totdeauna numele. In această muncă el şi-a cheltuit toate puterile. Căzând în grea boală, a trebuit să i se taie un picior. Cel care servia aşa de frumos în mândra biserică episcopală a fost silit să steie de acum înainte în strana sa. Dar şi aşa n’a pregetat să facă oricând drumul la Bucureşti pentru binele alor săi. S’a ferit să facă, într’o ţară aşa de desbinată, o politică prin care s'ar fi adaus la greutăţile noastre. Amabil cu fiecare, nu s’a robit cu nimeni, fiindcă a se lega Îînsuşi însemna a primejdui interesele Scaunului său. Urmaşul ce i se va da va trebui să se ţie strict de această linie întru mărirea aceloraşi scopuri. N. lorga Un memoriu al Asociaţiei corpului medicopedagogic O delegaţie de profesori din partea Asociaţiei corpului didactic medico pedagogic din România cu sediul în Cernăuţi, compusă din d-nii Napoleon Scarlat, preşedintele asociaţiei, D. D. Scorpan şi Aglaia Manolciuc, s-au prezentat d-lui ministru al instrucţiunii dr. C. Angelescu şi d-lui director general P. Ghiţescu, solicitându-le printr’un memoriu să se treacă toate şcoalele şi corpul didactic de la orbi, surdomuţi, anormali şi debili mintali, sub îndrumarea şi controlul ministerului instrucţiunii; să se creze un serviciu special al şcoalelor de anormali in ministerul instrucţiunii condus de un profesor specialist şi să se încadreze întregul corp didactic existent într’o singură categorie ca drepturi, datorii şi retribuţiuni, având cu toţii aceiaş pregătire şi menire. D. ministru dr. C. Angelescu a găsit juste aceste doleanţe şi a arătat toată bunăvoinţa în soluţionarea acestor puncte. Arestarea unui fost ministru catalan PARIS, 29 (Bador).— In urma cererei de extrădare a guvernului spaniol, a fost arestat azi d. Jose Dantas, fost ministru în guvernul catalan. Mari inundaţii în ţară In Ilfov COMANA, 29. — Ploile torenţiale căzute in ultimele zile asupra judeţului Ilfov, regiunea de nord, au provocat mari inundaţii. In comuna Isvoarele-Ilfov se înregistrează pagube mari. Numeroşi locuitori au rămas fără adăpost. Au fost luate de puhoaie şi vitele tarafiilor. Apa a pătruns in locuinţele sătenilor Constantin Buzoi şi Ion Joja. De asemenea este grav avariată PODUL ILOAEI, 29. —eri dimineaţă, o ploaie torenţială a căzut asupra regiunii noastre. Ploaia a fost generală Şi a ţinut 24 ore. Din această cauza, apele râurilor Bahluiul şi Bahlueţul s‘au umflat. In cursul după amiezii Bahluieţul s‘a revărsat in cartierul Scobălţenilor şi C. F. R. şi a inundat şoseaua spre satul Scobâlteni. Din cauza desgheţului, sunt reGALAŢI, 29. — Ştirile primite la Serviciul tehnic al judeţului anunţ că şoseaua Galaţi-Pechea-Cudab este inundată între kilometri 9 şi 1m în dreptul satului Smârdan. Pârâul Lozova, ieşit din matcă, a inundat satele Negrea şi Lascar Catargiu. Apele râului Gologan au acoperit satul Costache Negri şi şoseaua în dreptul km. 38 pe o distanţă de mai multe sute de metri. La Cudalbi pârâul Gerul a inundat numeroase case şi a întrerupt circulaţia la ieşirea din comună precum şi legăCETATEA ALBA, 29— In ultimele două zile, temperatura s’a ridicat şi a început să plouă. Peste puţin timp ploaia a devenit torenţială şi a continuat astfel 24 ore. Din informaţiile sosite astăzi autorităţilor locale, mai multe sate sunt acoperite cu apă. In această situaţie se găsesc satele Bairamcea, Libtental, Satu-Nou, Sărata, etc. In Bairamcea două străzi sunt complectamente i- inundate; s’au evacuat locuitorii prăvălia comerciantului Alexandru Costescu, tot din comuna Isvoarele. Locuitorii s’au blocat intr’un singur loc pentru o salvare rapidă. D. Costică Anastasescu, primarul comunei împreună cu reprezentanţiii celorlalte autorităţi, au luat grabnice măsuri pentru săparea şanţurilor, astfel ca apa să se scurgă mai uşor. De asemenea s’au luat măsuri şi pentru ajutorarea sinistraţilor, meri că în cursul nopţei se va revărsa şi Bahluiul, care a crescut cu 4 metri. Locuitorii străzilor periferice trăiesc clipe de groază. Ei se tem de o repetare a dezastrului din iunie 1932. S-au luat măsuri pentru spargerea sloiurilor de ghiaţa la podul de peste Bahlui, din centrul oraşului. COR. tura între Cudalbi şi oraş. Legătura , oraşul se face acum prin gara Umbrăreşti. Până în prezent n’au sosit ştiri asupra situaţiei din nordul judeţului. La faţa locului a plecat personalul Serviciului tehnic şi detaşamente din regiunea de jandarmi. La Folteşti întreaga comună e sub apă. Inundaţia s-a produs din cauză că un pod a fost blocat. 14 locuinţe zac sub apă. Satul Cătuşa e acoperit de ape. Şoseaua e ruptă pe o întindere de mai multe sute de metri, din câteva zeci de case. Nu se ştie ce se petrece în alte comune din judeţ, dar se pare că şi alte sate au fost inundate. Pe linia ferată Basarabeasca- Galaţi în mai multe locuri a fost inundat şi terasamentul. Cu toate măsurile luate de c. f. r., circulaţia trenurilor se face in acele locuri cu viteză redusă. Pământul este complectamente desgheţat şi circulaţia vehiculelor şi a pietonilor se face anevoie. S’a revărsat Bahluiul Comune sub apă în Covurlui Au început inundaţiile în Basarabia de Sud