Adevěrul, februarie 1935 (Anul 49, nr. 15659-15682)

1935-02-01 / nr. 15659

NMORM­ANT­ARE A MITROPOLITULUI VASILE SUCIU Cum s’au desfăşurat funeraliile dela Blaj CLUJ, 29. — Funeraliile naţionale pentru înmormântarea mitropolitu­lui Suciu s’au desfăşurat luând pro­porţiile unei ceremonii princiare. Fastul a fost înlocuit de închinarea impresionantă a norodului. Decorul şi ţinuta marilor pompe funerare, suplinite de covârşitoarea emoţie colectivă. Capul încoronat eclesiastic a fost înmormântat într’adevăr ca un părinte şi respectat până la su­prema veneraţie ce se poate arăta unui om. Cât de mult a trăit vlădica Vasi­le în conştiinţa publică, au dove­dit cei peste cinci mii de oameni, episcopi şi preoţi, intelectuali şi ţă­rani, bătrâni şi tineri, veniţi din toate colţurile ţării ca să depună o rugăciune în faţa coşciugului. Ceremonia a început de diminea­ţă la ora 9. Episcopul Frenţiu, asis­­tat de un sobor de preoţi, a oficiat în catedrala Blajului o liturghie ar­hierească. Biserica este arhitixită. In dreapta, în strana mitropolitană, ia loc nunţiul papal Valeriu Valeri. Alături, arhiepiscopul şi mitropolitul Cisar. In stranele din stânga alta­rului, se înşirue reprezentanţii cul­telor minoritare. D. Vaida soseşte printre cei din­tâi, însoţit de d. Mihail Şerban. Se aşteaptă din clipă în clipă sosirea d-lui Maniu, care s’a înscris printre vorbitori. Dar, d-sa nu soseşte. Dela Cluj s’a telefonat că fostul preşedin­te al partidului naţional-ţărănesc a căzut bolnav la pat, cu o tempera­tură de 38 de grade. E de faţă şi d. dr. Lupu, care urcă treptele catedralei însoţit de d-nii Augustin Popa şi Ilie Lazăr. La ora 10 sosesc la catedrală cei patru episcopi ai bisericii unite, îmbracă odăjdiile, îşi pun coroanele pe cap şi înconjoară catafalcul. Pro­hodul începe în tinda bisericii. Curg şiroaie de lacrimi. Ţăranii din satele vecine şi Ţara Făgăraşului, îmbră­caţi în zăbune şi încălţaţi cu opinci, jelesc adânc. Plâng şi demnitarii din stranele din faţă, iar canonicii Blajului sunt covârşiţi de durere. In faţa coşciugului, o ţărancă bătrână stă încremenită în genunchi. E ma­ma mitropolitului. Alături, cei trei fraţi ai vlădicăi cu feţele istovite. Prohodul ţine un ceas. Cel dintâi ia cuvântul canonicul Macaveiu. Apoi, d. Alexandru Lapedatu, a­­duce omagiul guvernului. Printr’o cuvântare remarcabilă, al treilea vorbitor, arhiepiscopul şi mitropolitul Cisar, rosteşte un pa­negiric clasic, în numele bisericii romano-catolice. Vorbeşte apoi d. Moldovan, preşe­dintele „Astrei“. D-sa face elogiul fiului de ţăran cu simţire şi gândire aristocratică. După cărturarul de la Cluj se aude şi închinarea unui om politic. D. dr. Lupu aduce ultimul salut mitropoli­tului Suciu, în numele partidului na­ţional-ţărănesc. Cuvântările conti­nuă încă timp de o oră. Coşciugul e scos din catedrală la ora unu. Mulţimea de ţărani din Ţara Făgăraşului şi din satele ve­cine, îngenunche. Muzica militară intonează marşul funebru al lui Chopin. Piaţa Blajului are aspectul grandios al marilor ceremonii is­torice. Din catedrală, ies episcopii în odăjdii, în frunte cu nunţiul papal, mitropolitul Cisar, episcopul Visa­­rion Puiu, arhiereul Vasile Stan, reprezentantul mitropoliei ortodoxe din Sibiu, miniştrii, reprezentanţii partidelor şi numeroasa asistenţă. Coşciugul e urcat în carul funerar, acoperit cu peste 100 de coroane. Convoiul porneşte pe străzile Blajului. In urma lui vine, într-o trăsură, mama mitropolitului şi cei trei fraţi. înaintea convoiului se află un grup de ţărani şi elevi cu facle şi lumânări aprinse. Tot in faţa carului păşesc, întristaţi, epis­copii şi clerul. Cortegiul porneşte pe strada prin­cipala, trece prin faţa Academiei teologice, şi, la mici intervale, se opreşte pentru pomenirea arhie­reului de către soborul preoţilor. In Piaţa Mare a Blajului, carul fu­nerar e întâmpinat de o mulţime enormă care se înşirue. Defilarea durează o oră până în faţa cimi­tirului. Coşcigul e luat apoi pe braţe şi coborît în cripta arhiereilor. Mi­tropolitul Suciu se odihneşte ală­turi de marii mitropoliţi ai Blaju­lui, ctitori de aşezăminte şi cărmui­­tori spirituali ai poporului. V. MUNTEAN!) înţelepciune şi dătătoare de lumină, cartea deschizătoare de orizonturi noi, cartea care lămureşte minţile, cartea care deschide sufletele şi în­tăreşte conştinţa de sine şi de neam. Desigur cu vrednicie a păstorit mi­tropolitul Suciu peste cuvioşii bi­sericei căreia i-a fost cap şi condu­cător, dar nu mai puţin frumoasă şi rodnică i-a fost munca pe care a închinat-o şcoalelor româneşti. Activitatea lui culturală poartă pecetea nobilului său suflet. Ea a fost inspirată de virtuţile cele mai alese: caritatea creştină, dragostea de neam, credinţa în puterea învă­ţăturii şi în luminarea poporului. A lucrat cu abnegaţie, cu lepăda­re de sine, cu jertfă personală, cu stăruinţă şi cu modestie. Mulţumită acestor însuşiri alese, a reuşit să strângă mijloace mari din contribuţiuni personale şi să reali­zeze o operă şcolară impunătoare, a­­dăugând o pagină strălucită la glo­rioasa istorie culturală a Blajului. Locţiitor al mitropoliei Blajului, in 1917 după moartea mitropolitului Mihalis, Vasile Suciu se opune cu dârzenie în acele vremuri grele pen­tru românism la încercarea guver­nului unguresc de a introduce limba maghiară ca limbă de predare în şcoalele româneşti ale Blajului. îm­pins de un înalt patriotism, el re­nunţă la ajutorul ce-i dădea guver­nul maghiar pentru şcoli şi strânge fonduri de la fruntaşii bisericei sale comunicând guvernului că în lipsa unui mitropolit răspunzător nu poa­te lua o hotărâre care să schimbe caracterul naţional al şcoalelor ro­mâneşti. Urcând scaunul mitropolitan în 1919, salutat în numele suveranului ţării de principele moştenitor de a­­tunci, prin cuvinte care aminteau glorioasa tradiţie culturală a Bla­jului mitropolitul Suciu şi-a înţeles în cel mai desăvârşit chip chema­rea către ţară şi către neam şi în afară de îndatoririle sale păstoreşti condus de un­ înalt patriotism, el şi-a concentrat o mare parte din activitatea sa pentru înălţarea po­porului, pentru propăşirea şcoalei româneşti. Cu obolul săracului a înfiinţat orfelinatul care a avut menirea să adăpostească pe orfanii de război a­­meninţaţi cu deznaţionalizarea în orfelinatele ungureşti, înlesnind a­­cestor vlăstare româneşti să înveţe carte in şcolile primare în liceul din Blaj şi în şcoala de arte şi meserii care funcţionează astăzi în clădirea sa proprie. Conştient de ceea ce înseamneazâ pentru viitorul unui neam educaţia fetelor, cunoscând din experienţă primejdia pe care o înfăţişează şcoa­lele de călugăriţe străine, el a înfiin­ţat marele internat adăpostit in splendidul palat ce poartă numele de Institutul Recunoştinţei. El a complectat această admira­bilă instituţiune care adăposteşte peste trei sute de fete prin crearea unui ordin călugăresc alcătuit din călugăriţe românce. Aceiaşi înţelegere patriotică, a­­ceiaşi înţelegere românească l-au condus în a construi palatul în care a fost instalată şcola normală de băeţi precum şi şcoala superioară de comerţ. Mitropolitul Vasile pleacă dintre b­ai înainte de vreme. El închide în­să ochii cu mulţumirea că în scurta perioadă de activitate ce i-a fost hărăzită de voinţa celui prea înalt, renunţând la tot ce viaţa poate da unui om ca satisfacţii materiale, el a dăruit ce-i aparţinea pentru ope­rele culturale cărora îşi dedicase viaţa o­raşului, şi ca creştin şi ca român şi-a întrebuinţat puterea pe care a dat-o înalta sa cultură şi marele său rang bisericesc. Pentru înălţarea sufle­tească şi morală a poporului din care s’a ridicat. Şi prin aceasta şi-a îndeplinit cu prisosinţă şi datoria sa de păstor creştin al turmei încredinţate şi de fiu ales al poporului român. Vasile Suciu nu a fost numai un mare mi­tropolit, un mare înfăptuitor biseri­cesc, un mare învăţat; el a fost un caracter vitreg, o conştiinţă veşnic trează, un mare patriot. In cele mai grele lupte pentru e­­liberarea naţională a oprimatului popor român expunându-se la per­secuţii a luat parte activă în eroi­cele lupte ale partidului naţional român din Ardeal. Iar în vremuri de mari prefaceri istorice când multe inimi au şovăit el cu dârzenie a ţinut intactă tra­diţia naţională a Blajului refuzând cu indignare şi energie orice tran­zacţie. Pentru marele său suflet, pentru marea sa operă, partidul naţional­­ţărănesc îi aduce prin mine un ul­tim omagiu şi se închină pios îna­intea mormântului său zicând îm­preună cu d-voastră toţi. Vecinică să-i fie amintirea! ____ ALTE DISCURSURI ~ D. Al. Borza a spus: Din toate ac­ţiunile sale se desprinde o ideie fundamentală: trebue să ne întoar­cem la reîncreştinarea reală­ a po­porului care astăzi este prea înde­părtat de adevărata viaţă creştină mulţumindu-se doar cu o spoială de creştinism. Reîncreştinarea a fost gândul său de fiecare clipă. Pentru realizarea lui a întemeiat Institutul Recuno­ştinţei. Tot datorită acestui gând au izvorît tipuri noi de şcoli în care profesori preoţi erau chemaţi să for­meze sufletul elevilor. O încoronare a acestei preocupări a fost şi înfiinţarea „Agrului” care traduce în fapt credinţele şi este chemat să disciplineze viaţa ro­mânilor uniţi. Marele ctitor al acestei asociaţii i-a dat cel mai preţios capital: nu statute, steaguri şi fonduri băneşti, ci pilda fecundă a vieţii sale de a­­devărat creştin şi patriot român. In lipsa preşedintelui acestei aso­ciaţii care se află bolnav aduc mi­tropolitului întregul prinos de oma­giu şi recunoştinţă. D-na Lydia Boilă a vorbit în nu­mele „Uniunii Mariane”, „Uniunea Mariană” care cuprinde toate femeile greco-catolice suferă o grea pierdere prin moartea mitropo­litului la a cărui activitate bogată am fost cu toţii martori. Noi femeile române avem un îndoit motiv de du­rere. Mitropolitul Vasile Suciu a fost protectorul nostru şi acela care a înţeles cel dintâi rolul important al femeii române. Prin nobleţea gândului său s-a simţit îndemnat să creeze institute model pentru femei. El a însufleţit nu numai generaţia sa ci şi cea viitoare. Aducem un ul­tim prinos rămăşiţelor sale pămân­teşti şi promitem că vom depune şi un viitor aceiaşi râvnă pe care ne-a insuflat-o el. Iar canonicul Petre Bal a spus: Să nu plângem, ci să ducem mai departe cu aceiaşi energie lupta în­cepută sub exemplul lui. Am fost a­­mândoi la Roma şi am supt acolo adevărata credinţă, împreună cu mitropolitul Vasile Suciu am înfiinţat congregaţia de femei. Două motive găsesc pentru îmbăr­bătarea noastră: mitropolitul Vasile Suciu a fost un luptător vajnic şi un martir prin suferinţa lui. IN NUMELE PRIMĂRIEI In numele primăriei oraşului Blaj, a vorbit domnul primar Grigore Pădureanu care face un istoric al Blajului cultural care s a ridicat după legătura cu Roma. A­­rată şcolile înfiinţate la Blaj şi me­ritele ce şi le-a câştigat fiecare mi­tropolit. Arată apoi ce a făcut mi­tropolitul Suciu pentru Blaj insis­tând in special asupra orfelinatului de băeţi şi a institutului pentru e­­ducarea fetelor. D. dr. Coriolan Suciu a spus: Trei societăţi culturale vorbesc prin glasul meu: „Reuniunea femei­lor”, „Reuniunea meseriaşilor” şi „Cazina română”. Ele aduc prinosul lor de recuno­ştinţă mitropolitului Suciu, care era membrul lor onorific. In cununa vieţei unui om pot străluci flori de toate felurile. Aşa a fost cazul mitropolitului Suciu care n’a avut un spirit unilateral ci s’a manifestat în toate domeniile. Cei care găsesc timp şi energie ca în afară de treburile lor să se mai ocupe de binele obştesc nu sunt su­flete de rând. Ei dovedesc un altruism şi o fi­lantropie care merită toată cinstea. Aşa a fost mitropolitul Suciu. O jumătate din viaţa lui a trăit-o sub unguri, prilej de încercare a caracterelor, iar jumătate sub ro­mâni. Societăţile culturale care au a­­vut un rol atât de important sub unguri s-au bucurat de toată grija mitropolitului. Meseriaşii şi comercianţii îi poar­tă recunoştinţă pentru conferinţele ţinute la societatea lor, pentru cur­surile făcute ca profesor la şcoala de uceni­c şi pentru dezinteresarea cu care le-a pus la dispoziţie, din al său, loturi de case, după război. Mitropolitul Vasile Suciu a înţeles viitorul clasei mijlocii. De aceia a înfiinţat orfelinatul în care a pre­gătit sute de meseriaşi ce au îm­pânzit oraşele din Ardeal. Omul care pentru el n’a cerut nimic, a cerşit la toate uşile pentru instituţiile culturale şi filantropice pe care le-a patronat. Pe drept cuvânt poate fi numit al treilea întemeetor al Blajului după mitropoliţii Inocenţiu şi Vancea. Cel din urmă a vorbit d. Gh. Biriş. In numele studenţimei române­­unite aducem un omagiu acestui simbol al credinţei care a ţinut e­­chilibru desăvârşit între­­ spiritul canonic religios şi realizarea lui. A trăit în umbră şi virtute prac­ticând o aspră disciplină religioasă. El şi-a depăşit misiunea sa îm­brăţişând o largă activitate care va sta mărturie generaţiei următoare. Caracter integru, ctitor de şcoli în partea din urmă a vieţei sale a avut un destin tragic care i-a dat o aureolă de erou, întregul oraş poar­tă doliul. „Asociaţia studenţilor uniţi” îi aduce un ultim prinos şi aminteşte că unul din ultimele acte săvârşite de mitropolitul Suciu a fost cererea stăruitoare la minister ca să se a­­corde asociaţiei noastre fiinţă le­gală. Coşciugul e scos din catedrală la ora 1, înhumarea Mulţimea de ţărani venită din ţara Făgăraşului’ şi din satele înve­­­cinate, îngenuche. Muzica militară intonează marşul lui Chopin. Din catedrală ies episcopii în oă­dăjdii în frunte cu nunţiul papal, arhiepiscopul şi mitropolitul Csizar, episcopul Visarion Puiu, arhiereul Vasile Stan, reprezentantul mitro­poliei ortodoxe din Sibiu, miniştrii, reprezentanţii autorităţilor şi nu­meroasa asistenţă. Coşciugul e urcat în carul fune­bru, acoperit de peste o sută de co­roane. Convoiul porneşte pe stră­zile Blajului. In urmă il urmează într’o trăsură mama mitropolitului şi cei trei fraţi. înaintea convoiului se află un grup de ţărani şi elevi cu facle şi lumini aprinse. Tot înaintea carului păşesc mem­brii clerului. Carul funebru apucă pe strada principală şi trece prin faţa­ academiei teologice şi la mici inter­vale se opreşte pentru pomenirea ierarhului de către soborul preoţilor. Carul funebru a fost salutat pios de o mulţime enormă. Toate clopo­tele bisericilor unite au început să bată. După o oră cortegiul a ajuns la cimitir. Coşciugul a fost purtat pe brațe și introdus în criptă. Cu a­­ceasta trista solemnitate a luat sfârșit. Trista ceremonie BLAJ, 29. — înmormântarea mi­ gale colonelul Drosu, din partea sa şi chiar a jertfire! de sine. Şi e tropolitului Vasile Sund­u s’a desfă­­ticanului nunţiul papal Valerio Va­­resc, iarăşi, ca moartea lui să fi lerg, din partea guvernului, d-nii ~~ 2 "­şurat într’un cadru care a impresio­nat­ profund asistenţa. Fostul con­ducător al bisericei unite a fost con­dus la groapă de peste cinci mii de cetăţeni. La trista solemnitate au participat miniştrii, episcopii, par­lamentari, reprezentanţii tuturor partidelor şi numeroşi intelectuali din toate părţile ţării. LITURGHIA Ceremonia a început dimineaţa la ora 9 printr’o liturghie oficiată în catedrala Blajului de către episcopi asistaţi de un sobor de preoţi. Apoi s’a oficiat după ritual proho­dul mare. In tot timpul ceremoniei o companie a vânătorilor de munte a dat onorurile. Elevii şcoalelor din Blaj au fost înşiruiţi de la catedrală până la cimitir purtând doliu la mână. ASISTENTA Sunt prezenţi­ din partea casei re- Cel dintâiu vorbeşte canonicul Ma­­carie. Nu voi încerca să redau dure­rea ce ne copleşeşte astăzi când mi­tropolitul românilor uniţi, marele patriot Vasile Suciu nu mai există. Nu voi încerca nici să expun în­văţămintele creştineşti ce se cuvine să fie reamintite in asemenea îm­prejurări. Orice moarte este prilej de cugetare. Gândul morţii ne cutremură şi reînviază marea întrebare: ce este dincolo? Rezultatul gândirii marilor filo­zofi din antichitate şi până astăzi a fost că viaţa de dincolo există. Iar dacă ar mai exista o îndoială in această privinţă, aci intervine creştinismul şi autoritatea bisericei care ne arată ceea ce este dincolo de mormânt. Acesta este fundamentul învăţă­turii creştineşti. Viaţa mitropolitului Suciu a fost o pildă vie în această privinţă. A fost­­o mărturisire a credinţei într-o altă viaţă şi într-o altă răsplătire. 11 ani a suferit chinuri de martir pregătindu-se pentru a doua viaţă, după cum spune apostolul Pavel: „Lepădând toată sarcina trupeas­că“.... Acum lupta pământească a ter­minat-o. In ceasul morţii a repetat liniştit cuvintele apostolului: Am luptat şi m-am străduit. Să încerc a schiţa viaţa şi fapte­le marelui creştin, marelui erudit, marelui român, născut în ţinutul Făgăraşilor din plugari fruntaşi, trecut prin şcolile de acolo şi apoi prin cele de la Blaj unde a absolvit liceul în 1892. A plecat apoi la Ro­ma la „Propaganda Fide“ unde şi-a luat doctoratul în filozofie în 1855. A fost hirotonisit preot apoi s-a în­tors în ţară unde în 1898 şi-a înce­put cariera bisericească. A fost pe rând duhovnic catehet şi profesor la liceul, la seminarul şi la şcoala normală din Blaj. Tot in acest timp a scris la ziarul „Unirea“. A mai fost prefect de studii la seminar, directorul internatului etc. Vorbitorul se ocupă apoi de acti­vitatea literară a mitropolitului şi în special despre monumentala sa operă „Teologia Dogmatică“ la care a lucrat zile şi nopţi dea rândul do­vedind o vastă erudiţie. Această activitate i-a adus un loc de membru onorific al Academiei Alexandru Lapedatu, Angelescu şi Va­leriu Roman, din partea partidului naţional-ţărănesc, d. dr. Vaida Voe­­vod, dr. Lupu împreună cu nume­roşi parlamentari şi şefi de organi­zaţie. D. Maniu şi-a anunţat şi d-sa sosirea urmând să vorbească la mor­mânt. Azi dimineaţă însă s-a comu­nicat la Blaj că fostul preşedinte al partidului a căzut la pat bolnav cu temperatură de 38 grade. Din partea patriarhiei participă Visarion Puiu, din partea mitropo­liei din Sibiu arhiereul Vasile Stan. Mai participă apoi reprezentantul Academiei, preşedintele Astrei d. dr. Iuliu Moldovan, delegatul universi­tăţii din Cluj d. Iuliu Haţiegan, de­legaţii şcolilor şi ai societăţilor cul­turale din ţară! Convoiul funerar a pornit la ora 11 coşciugul fiind înconjurat de i­­mensa mulţime şi în dangătul clo­potelor catedralei şi a tuturor bise­ricilor din Blaj. Române precum şi un loc de vice­preşedinte al Astrei, ocupându-se mai departe de lup­tele naţionale duse de defunct a­­rată cum în 1916 a fost întemniţat de unguri la Oradia unde a stat un an de zile. La întoarcerea la Blaj tocmai s-a ivit vacanţa mitropoli­tană prin moartea mitropolitului Mihály. Va rămânea pentru tot­deauna un titlu de glorie al biseri­cei unite că a îndrăznit ca împotri­va dorinţei ungurilor să-l aleagă pe Vasile Suciu ca vicar capitular şi apoi să-l propue împreună cu alţi doi pentru locul de mitropolit. A fost dat ca, confirmarea în sca­unul mitropolitan să o facă primul guvern român de după Unire, iar mitropolitul Suciu să fie primul prelat care a depus jurământul de credinţă în faţa regului Ferdinand la Sinaia. Consacrarea s-a făcut la 1 ianuarie 1920, in prezenţa princi­pelui moştenitor de atunci, astăzi regele Carol II-lea. Vorbitorul se ocupă apoi despre vastul program pe care şi l-a propus mitropolitul Suciu şi pe care l-a rea­lizat aproape în întregime. Arată şcolile şi clădirile ridicate de dânsul sau prin îndemnul şi stăruinţa lui şi face istoricul fiecărei şcoale şi fiecărei biserici. Mitropolitul Suciu a mai luptat pentru românii din America, pentru românii uniţi din vechiul regat şi pentru românii din Secuime care constitue o problemă naţională atât de importantă. Viaţa lui particulară a fost un exemplu de muncă necontenită. A muncit cât era sănătos dar şi-a continuat lucrul cu aceiaşi râvnă şi după ce boala l-a ţintuit locului. Astă­zi pleacă pentru totdeauna dintre noi în zile grele pentru bise­rică şi pentru neam. Doliul rudelor sale apropiate — mama lui îi supra­­vieţueşte; mai are un frate şi trei surori’ —se înfrăţeşte cu durerea bisericei şi a neamului vitreg. Bla­jul şi biserica unită mulţumesc pen­tru omagiul ce i s’a făcut mitropo­litului Suciu, omagiu meritat din plin. Să păstrăm amintirea condu­cătorului nostru spiritual şi să-i ur­măm exemplul. El cel dus de acolo de unde este acum, va avea un cu­vânt de ocrotire pentru biserica şi neamul său. Odihnească în pace, fi­în­doliat nu numai pe credincioşii pe care i-a păstorit cu atâta demni­tate şi vrednicie, ci întreaga lume românească, care ştie şi cunoaşte meritele pe cari şi le-a câştigat in viaţa neamului nostru. Iată de ce, guvernul ţării socoate de a sa înaltă datorie să dea expre­sie acestui doliu, omagiind, cel din­tâiu, memoria marelui defunct. Cu pietate şi respect, mă înclin deci, ca reprezentant al său, în faţa rămă­şiţelor pământeşti ale celui ce a fost dr. Vasile Suciu, aducând a­­mintirei sale scumpe şi în veci neui­tate prinosul întregii şi binemerita­tei recunoştinţi, pe care i-o dato­­reşte România întregită, pentru partea sa de contribuţie la opera de nouă organizare şi de consolidare a vieţii noastre de stat. Cuvântarea d-lui dr. G. Angelescu D. dr. C. Angelescu, ministrul in­strucţiunii: Imprimă cu biserica, şcoala româneasca îmbracă astăzi haina de doliu spre a plânge pe mi-i­tropolitul Suciu, pe unul din marii fruntaşi şi ctitori ai şcoalei şi ai bi­sericei. Rareori s’au putut vedea într’un mod atât de caracteristic, îmbinate într’un suflet, dragostea de biserică şi dragostea de şcoala ca la ilustrul dispărut, ca la marele ierarh care a fost Vasile Suciu. Amvonul şi catedra erau două for­me ale aceluiaşi cult, două expre­­siuni ale aceluiaş sentiment interior. Prin aceasta mitropolitul Vasile Su­ciu aşezat pe linia glorioasă a mari­lor vlădici ai Blajului, a acelor stră­luciţi capi ai bisericei care ţinând într’o mână cârja arhi-păstorească ştiau ca trebue să ţină în cealaltă mână cartea: cartea cea plină de Cuvântarea canonicului IV Macavei Discursul d-lui ministru Al. Lapedatu . Al. Lapedatu, ministrul a­dulte­lor, rosteşte următoarea cuvântare: Depunem, azi, spre veşnică odih­nă, în acest istoric pământ al Bla­jului, trupul liberat, în sfârşit, de indelunga-i şi trudnica-i l­obidă a celui ce a fost până alaltăieri, ar­hiepiscopul şi mitropolitul Vasile, şi deşi ştiam bine că — dată fiind na­tura gravă a boalei de care suferia In ultimii ani — sfârşitul fatal poa­te veni in orice moment, totuşi, de când el s’a produs, o grea şi cople­şitoare durere a cuprins şi învăluit sufletele noastre. Posteritatea va judeca şi a­­precia, de bună seamă, pe ră­posatul în Domnul, Arhiepiscop şi Mitropolit, ca pe unul din cei mai meritoşi şi valoroşi ierarhi ai bise­ricii române unite şi, în acelaş timp, din cei mai buni şi mai devotaţi fii ai neamului. Căci, deşi, relativ, scurtă, păstorirea sa a căzut în vre­murile de mari schimbări şi prefa­ceri, de noui aşezări şi orândueli ale României întregite, cari priveau şi atingeau, în cel mai înalt grad, şi biserica în fruntea căreia mult regretatul Mitropolit ajunsese. De aci marea sa grijă şi neogoita sa râvnă nu numai de a păstra a­­cestei biserici şi instituţiunilor ei jertfa predecesorilor, ci şi de a-i a­­sigura, în mijlocul acestor prefa­ceri şi schimbări, aşezări şi orân­dueli,­ o situaţie prin care să-şi poa­tă îndeplini, şi mai departe, misiu­nea pe linia vechilor şi glorioaselor tradiţiuni şi în spiritul norilor şi inexorabilelor necesităţi, înalta conştiinţă şi profundul simţământ al îndatoririlor sale, ca­re i-au dat tăria rezistenţei, i-au a­­dus şi mulţumirea izbânzii. Căci bi­­serica-i este, astăzi, deplin asigura­tă şi rosturile ei deplin lămurite in cadrul vieţii naţionale. Meritul este şi rămâne, pe deantregul, al feri­citului mitropolit, ca conducător al vrednicilor şi zeloşilor săi colabora­tori. O ştie întreaga lume românea­scă şi o vor mărturisi, deapururea, monumentalele ctitorii şi numeroa­sele aşezăminte de tot felul cu cari a ţinut să împodobească acest istoric centru al Blajului, crescându-i în chip aşa de însemnat viaţa cultu­rală şi prestigiul naţional. E firesc, deci, ca ierarhul care astfel a ştiut să fructifice talantul încredinţat lui de Cel atotputernic şi să lase în urmă o operă aşa de fru­moasă, să-şi fi aşteptat deslegarea din această viaţă pământească cu liniştea şi seninătatea pe care i-o Cuvântul bisericii romano-catolice Arhiepiscopul şi mitropolit Cisar a spus următoarele: Sunt copleşit de emoţie înaintea sicriului mitropolitului Suciu, în­conjurat de prelaţi, autorităţi, in­telectuali, toţi veniţi să ia parte la doliul Blajului. Vasile Suciu a întrunit în perso­nalitatea sa armonia, virtutea, şti­inţa şi patriotismul. Dovada cea mai bună că ilustrul defunct a fost un bun creştin şi pa­triot, este străduinţa sa pentru crearea unei opere de bună înţele­gere între toţi fiii ţării. Suciu s-a gândit mai mult la a­­proapele său decât la sine. Viaţa sa este o pildă de fapte bune. Cel din sicriu a fost chemat către Domnul,— in deplină nădejde — pentru a pri­mi răsplata greutăţilor şi suferin­ţelor din timpul vieţii. Faptele lui frumoase îşi vor primi răsplata. „Domnul din ceruri te-a strigat pe nume şi ai răspuns: Iată-mă Doam­ne”. In numele bisericii romano-cato­lice din România, îţi spun: Dormi în pace in­alia strămoşească iar su­fletul tău nobil suindu-se spre ce­ruri, să se roage pentru cei rămaşi şi pentru scumpa noastră patrie. IN NUMELE „ASTREI In numele soc. culturale „Astra” a vorbit d. Iuliu Moldovan: S’a îndurat bunul Dumnezeu‘ să che­me la sânul său, după o viaţă de muncă şi jertfă pe acela care atât de perfect a întrupat modestia în­făţişării şi măreţia fondului creator caracteristică Blajului, bisericii u­­nite şi neamului nostru de ţărani pentru a căror propăşire a cheltuit cu atâta nobilă pasiune şi rodnică trudă, energiile sale marele mitro­polit. Impresionantă era simplicitatea înfăţişării sub care se ascundea şi care refuza să trădeze uriaşa comoa­ră a unei alcătuiri sufleteşti cu cea mai mare distincţiune isvorîtâ mn toată grandoarea ei dintr’o umilă familie de ţărani. Din ţărani s’a născut şi pecetea acestei origini nepretenţioase a pur­tat-o în toate manifestările lui. „Astra” al cărui­ membru de onoa­re şi vicepreşedinte a fost şi la a cărui conducere a participat cu a­­tâta devotament şi înţelepciune se închină cu evlavie şi adâncă recu­noştinţă în faţa memoriei unei vieţi creştineşti plină de atâtea suferinţe şi de atâtea creaţiuni culturale ne­­peritoare. Cuvântarea d-lui dr. N. Lupu pentru perfecţionarea sufletelor cre­dincioşilor­­săi cu posibilitatea de a răspândi cât mai larg calitatea cre­ştină şi de a forma cât mai multe şi mai bogate suflete purtătoare ale acestei credinţe. Şi deodată, în mijlocul deplinei sale activităţi fiinţa lui fizică e lo­vită de o boală grea care îl face in­firm. Infirm trupeşte pentrucă, prin mi­racol, energia lui sufletească prin această infirmitate însăşi s’a întărit. Ce luase Domnul pe de o parte, ii dăduse înzecit pe de alta. Cei zece ani din urmă de activitate ai mitro­politului Vasile sunt o muncă şi o pildă de erou. Realizările lui practice în cap cu acest minunat institut care poartă acest nume duios al recunoştinţei, sunt opere neperitoare în veci şi pil­duitoare pentru fraţii săi. Ridicat pentru alinarea suferinţelor cât şi din acea mândră ţărănime a Făgă­uu numele partidului naţional-ţâ­­rănesc a vorbit d. dr. Lupu. D-sa a spus: Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvântat. De acum şi până în veac. De multe ori în aceşti din urmă zece ani în viaţa-i plină de suferin­ţă, mitropolitul Vasile trebue să-şi fi adus aminte de suferinţele, de viaţa şi de răbdarea stoică a lui Iov. Voi­nic ca brazii din munţii Oltului de unde se ridicase plin de viaţă şi op­timism robust pe care numai cre­dinţa ţi-l dă în înfăţişarea nouă a statului românilor, olteanul de la Co­păcel îşi vedea cu entuziasm posi­bilitatea împlinirii marilor sale pla­nuri întru fraţii săi creştini, pentru iubiţii lui fraţi români. Căci el pe lângă puterea lui spiri­tuală şi duhovnicească întrupa în sine un mare realizator practic atât In curând, romanul senzaţional poziţiile dobândite prin lupta şi­­ dădea conştiinţa datoriei împliniteSCLAVII PĂCATULUI Cum trăeşte, luptă, iubeşte şi se chinueşte tânăra generaţie de azi Fagina 3-a D. prof. N. lorga despre moartea mitropolitului Vasile Suciu D. N. lorga a publicat eri în „Neamul Românesc” următorul articol despre mitropolitul Suciu: Asprul Dac cu capul pătrat, bărbia tare şi ochii de foc în or­bitele adânci, călcau greu şi vor­bind rar, în mâna căruia era de atâţia ani Biserica unită a Ro­mânilor s’a stins la capătul os­tenelilor de care nu voia, de a­­tâţia ani de zile, să cruţe trupul său lovit şi mutilat. Când a fost ales în locul unui prelat de nobil neam, având toa­tă surâzătoarea graţie a acestei familii de vechi origini boiereşti legate de începuturile Moldovei, dar supt a cărui oblăduire blân­dă nu se dusese nici lupta con­tra străinului apăsător, nici nu se făcuse opera de creaţiune, cei cari se opriseră asupra lui ştiau că Vasile Suciu e un cărturar distins, un devotat om al şcolii şi un harnic administrator, dar nici ei nu bănuiau ce poate iei din hărnicia acestui neobosit ctitor. Cu dânsul a venit dârzenia la muncă a ţăranilor şi meşterilor de sat din cari se cobora. Fără preget — şi adesea aproape fără bani — s’a apucat de truda grea pentru Îndeplinirea a ceia ce so­­cotia că este datoria sa. Aşeză­­mintele pe care le-a ridicat, şi nu pentru a sa trufie, căci a conti­nuat să steie tot în vechiul, dar aşa de simpaticul castel de prinţ ardelean din veacul al XVII-lea, îi vor pomeni totdeauna numele. In­ această muncă el şi-a chel­tuit toate puterile. Căzând în grea boală, a trebuit să i se taie un picior. Cel care servia aşa de frumos în mândra biserică epis­copală a fost silit să steie de a­­cum înainte în strana sa. Dar şi aşa n’a pregetat să facă oricând drumul la Bucureşti pentru bi­nele alor săi. S’a ferit să facă, într’o ţară aşa de desbinată, o politică prin care s'ar fi adaus la greutăţile noastre. Amabil cu fiecare, nu s’a robit­ cu nimeni, fiindcă a­ se lega Îînsuşi însemna a primejdui interesele Scaunului său. Urmaşul ce i se va da va trebui să se ţie strict de această linie întru mărirea aceloraşi scopuri. N. lorga Un memoriu al Asociaţiei corpului medico­­pedagogic O delegaţie de profesori din par­tea Asociaţiei corpului didactic me­dico pedagogic din România cu se­diul în Cernăuţi, compusă din d-nii Napoleon Scarlat, preşedintele aso­ciaţiei, D. D. Scorpan şi Aglaia Manolciuc, s-au prezentat d-lui mi­nistru al instrucţiunii dr. C. Ange­lescu şi d-lui director general P. Ghi­ţescu, solicitându-le printr’un me­moriu să se treacă toate şcoalele şi corpul didactic de la orbi, surdo­muţi, anormali şi debili mintali, sub îndrumarea şi controlul ministeru­lui instrucţiunii; să se creze un ser­viciu special al şcoalelor de anor­mali in ministerul instrucţiunii condus de un profesor specialist şi să se încadreze întregul corp didac­tic existent într’o singură categorie ca drepturi, datorii şi retribuţiuni, având cu toţii aceiaş pregătire şi menire. D. ministru dr. C. Angelescu a gă­sit juste aceste doleanţe şi a arătat toată bunăvoinţa în soluţionarea a­­cestor puncte. Arestarea unui fost ministru catalan PARIS, 29 (Bador).— In urma cererei de extrădare a guvernului spaniol, a fost arestat azi d. Jose Dantas, fost ministru în guvernul catalan. Mari inundaţii în ţară In Ilfov COMANA, 29. — Ploile toren­ţiale căzute in ultimele zile asupra judeţului Ilfov, regiunea de nord, au provocat mari inundaţii. In co­muna Isvoarele-Ilfov se înregis­trează pagube mari. Numeroşi lo­cuitori au rămas fără adăpost. Au fost luate de puhoaie şi vitele ta­­rafiilor. Apa a pătruns in locuinţele săte­nilor Constantin Buzoi şi Ion Joja. De asemenea este grav avariată PODUL­ ILOAEI, 29. —­eri dimi­neaţă, o ploaie torenţială a căzut asupra regiunii noastre. Ploaia a fost generală Şi a ţinut 24 ore. Din această cauza, apele râurilor Bah­luiul şi Bahlueţul s‘au umflat. In cursul după amiezii Bahluieţul s‘a revărsat in cartierul Scobălţenilor şi C. F. R. şi a inundat şoseaua spre satul Scobâlteni. Din cauza desgheţului, sunt re­GALAŢI, 29. — Ştirile primite la Serviciul tehnic al judeţului anunţ­ că şoseaua Galaţi-Pechea-Cudab­ este inundată între kilometri 9 şi 1­m în dreptul satului Smârdan. Pârâul Lozova, ieşit din matcă, a inundat satele Negrea şi Lascar Catargiu. A­­pele râului Gologan au acoperit sa­tul Costache Negri şi şoseaua în dreptul km. 38 pe o distanţă de mai multe sute de metri. La Cudalbi pâ­râul Gerul a inundat numeroase case şi a întrerupt circulaţia la ie­şirea din comună precum şi legă­CETATEA ALBA, 29— In ulti­mele două zile, temperatura s’a ridicat şi a început să plouă. Pe­ste puţin timp ploaia a devenit torenţială şi a continuat astfel 24 ore. Din informaţiile sosite astăzi autorităţilor locale, mai multe sa­te sunt acoperite cu apă. In a­­ceastă situaţie se găsesc satele Bairamcea, Libtental, Satu-Nou, Sărata, etc. In Bairamcea două străzi sunt complectamente i- i­nundate; s’au evacuat locuitorii prăvălia comerciantului Alexandru Costescu, tot din comuna Isvoarele. Locuitorii s’au blocat intr’un sin­gur loc pentru o salvare rapidă. D. Costică Anastasescu, primarul comunei împreună cu reprezentanţii­i­ celorlalte autorităţi, au luat grab­nice măsuri pentru săparea şanţu­rilor, astfel ca apa să se scurgă mai uşor. De asemenea s’au luat mă­suri şi pentru ajutorarea sinistra­ţilor, meri că în cursul nopţei se va re­vărsa şi Bahluiul, care a crescut cu 4 metri. Locuitorii străzilor periferice tră­iesc clipe de groază. Ei se tem de o repetare a dezastrului din iunie 1932. S-au luat măsuri pentru sparge­rea sloiurilor de ghiaţa la podul de peste Bahlui, din centrul oraşului. COR. tura între Cudalbi şi oraş. Legătura , oraşul se face acum prin gara Umbrăreşti. Până în prezent n’au sosit ştiri a­­supra situaţiei din nordul judeţului. La faţa locului a plecat personalul Serviciului tehnic şi detaşamente din regiunea de jandarmi. La Folteşti întreaga comună e sub apă. Inundaţia s-a produs din cauză că un pod a fost blocat. 14 locuinţe zac sub apă. Satul Cătuşa e acope­rit de ape. Şoseaua e ruptă pe o în­tindere de mai multe sute de metri, din câteva zeci de case. Nu se ştie ce se petrece în alte comune din judeţ, dar se pare că şi alte sate au fost inundate. Pe linia ferată Basarabeasca- Galaţi în mai multe locuri a fost inundat şi terasamentul. Cu toa­te măsurile luate de c. f. r., circu­laţia trenurilor se face in acele locuri cu viteză redusă. Pământul este complectamente desgheţat şi circulaţia vehicule­lor şi a pietonilor se face ane­voie. S’a revărsat Bahluiul Comune sub apă în Covurlui Au început inundaţiile în Basarabia de Sud

Next