Adevěrul, aprilie 1935 (Anul 49, nr. 15710-15733)

1935-04-01 / nr. 15710

ADEVĂRUL Procesul neregulelor dela inspectoratul jandarmeriei Ziua Vil­a înaintea consiliului de război spe­cial au continuat i­eri, dezbaterile procesului neregulelor dela jan­darmerie. După deschiderea ședinței, s’a continuat interogarea intend. maior Dragomirescu. D. av. C. SOLOMONESCU pune următoarea întrebare intend. maior Dragomirescu: — Ați fost de față când d. col. Crivăț a dat 10 mii lei maiorului Teodorescu? — Nu am fost de față și nici nu am cunoștință de acest lucru. INTEROGAREA MAIORULUI TEO­DORESCU Se trece apoi la interogarea in­tend. maior Teodorescu Ion. Inculpatul arată cum în Martie 1933 a fost mutat, fără voia sa, la inspectoratul jandarmeriei. Prezentându-se la inspectorat, i s-au dat diferite unități spre veri­ficare. A primit însărcinarea de a face aprovizionări de carne și coloniale pentru inspectorat, și a dat instruc­țiuni pentru aprovizionările cu pâine. In Septembrie 1933 a fost detașat la cabinetul d-lui general Dumi­trescu, pe care nu-1 cunoscuse până atunci. A lucrat la acest cabinet timp de aproape trei luni.. Lucrurile se pe­treceau în 1933. Mai târziu d. general Dumitrescu a hotărit să se verifice întreaga gestiune a jandarmeriei, dând dis­poziții in acest sens. Maiorul Teodorescu, care lucra la cabinetul generalului Dumitrescu, a comunicat această hotărâre șefului serviciului intendenței și intend, maior Dragomirescu. CUM SE ÎNTOCMEAU RAPOARTE­LE DE VERIFICARE Intr’una din zile, maiorul Dra­gomirescu i-a cerut relații asupra modului în care trebue întocmit ra­portul de verificare. I-a dat toate indicațiie necesare. In Ianuarie 1933, raportul de ve­rificare a fost predat d-lui general Dumitrescu. Inculpatul declară apoi că n’a avut nici o cunoștință despre fap­tul că s’au făcut facturi fictive. CHESTIUNEA AUTOCAMIONE­­TELOR Inculpatul arată apoi că a obți­nut cumpărarea a 2 autocamionete cu 215 mi lei bucata, raportând a­­cest lucru d-lui general Dumitrescu și prezentându-i și oferta casei fur­nizoare. Fostul șef al jandarmeriei, i-a spus atunci să ceară, din ordinul său, col. Crivăț, suma de 100 mii lei pentru a o da ca acont casei de automobile. , Col. Crivăț a scos din sertarul bi­roului, suma de o sută mii lei, pe care apoi inculpatul a predat-o fir­mei furnizoare. Astfel stau lucrurile cu suma de 100 mii lei, de care ordonanța de­finitivă afirmă că mi-a fost dată mie, ca gratificație, spune maiorul Teodorescu. Referindu-se la acuzația ce se a­­duce, că a dat ordin căp. Stroescu să dea câte 3 mii lei unor reanga­jați, maiorul Teodorescu spune că era vorba de cazuri speciale, de , reangajați bolnavi în ultimul hal de tuberculoză. FONDUL DE ALEGERI In privința celor 504 mii lei dați generalului Dumitrescu din fondul de alegeri, maiorul Teodorescu ara­tă că n’are nici o cunoștință de a­­cești bani și că n’a­ lucrat nici oda­tă cu col.­­ Crivăț, singurul care a putut da acești bani. Cât despre actul aflat în dosar, privitor la cei 504 mii lei, inculpa­tul contestă valabilitatea lui. D. col. CRIVĂȚ: Ceea ce spune maiorul Teodorescu nu e adevărat. D. av. C. SOLOMONESCU: Vă rog să remarcați că d. col. Crivăț a vorbit ori de o sumă, azi de alta și mâine probabil de alta. D. gen. DUMITRESCU intervine în discuție. D-sa spune că afirma­țiile col. Crivăț nu corespund reali­tății. Autocamionetele au fost cum­părate din fondurile de alegeri, în­trucât în acea vreme era nevoe de două autocamionete pentru trans­portul elevilor jandarmi la cursu­rile de drept, a dat dispoziții să se cumpere aceste mașini. Eu am dat ordin maiorului Teo­dorescu să se intereseze asupra con­dițiilor de achiziționare a mașinilor și să ia suta de mii pentru aconto, spune d. general Dumitrescu. In continuare, maiorul Teodores­cu declară că nu a primit nici un ban gratificație ori misie. PREȘED.: Când ai dat, avans pentru camionete? INCULP.: In Ianuarie 1933. Vă rog să cereți acte dela inspectorat. O CONFRUNTARE Se face o confruntare între d. col. Crivăț și d. col. Lețu în legătură cu cumpărarea autocamionetelor. Cei doi inculpați se contrazic. D. col. CRIVĂȚ: Eu n’am dat maiorului Teodorescu o sută de mii de lei. D. av. C. SOLOMONESCU: Atunci d. col. Crivăț e dator maiorului Teodorescu o sută de mii lei, pe care acesta a dat-o aconto la camionetă. D. general GELU PETRESCU, co­misar regal. Când a știut inculpatul că la jandarmerie s’au comis nere­guli? INCULP.­ Am aflat din gazete. Am rămas surprins, auzind că se vorbește de nereguli cu foile de drum, când știam că acestea au fost plătite. In continuare, maiorul Teodores­cu, arată că n’a primit nici o altă sumă de bani, decât 100 mii lei pen­tru cumpărarea autocamionetelor. Acești bani i-a primit de la col. Cri­văț. „SEMINȚELE“ FERMEI DORO­­BANȚU Respinge cu tărie acuzația ce i se aduce de a fi întocmit acte fic­tive. In chestiunea semințelor cumpă­rate pentru ferma Dorobanțu, ma­iorul Teodorescu arată că a primit însărcinarea de la d. general Dumi­trescu să cumpere o cantitate im­portantă de semințe pentru nevoile moșiei. A cumpărat semințele necesare, de la o casă furajeră din Brăila, cu suma de 120 mii lei. D. av. Sebastian Teodorescu pune câteva întrebări inculpatului. Ședința se suspendă pentru câ­teva minute, spune că nu se opune acestei ce­reri. Se trece apoi la ascultarea marto­rilor citați pentru ziua de eri. Primul martor audiat e d. căp. Gh. Stănescu, fost casier al inspec­toratului jandarmeriei. D. general G. PETRESCU, comisar regal. Când ați făcut ultima reți­nere din solda d-lui general Dumi­trescu? MARTORUL: In Decembrie 1933. — Ai văzut pe d. col. Crivăț du­când bani d-lui gen. Dumitrescu? — L-am văzut odată plecând cu geanta plină la d. general Dumi­trescu. — Erau bani în geantă ? — N’ași putea să știu, dacă erau bani sau altceva. — Ce știi despre actele scoase de la portofoliu? — Știu că au fost scoase dela por­tofoliu, acte în valoare de 900 mii lei și înlocuite cu altele. D. av. C. SOLOMONESCU roagă consiliul să dispună ca d. căp. Stroescu să aducă registrele privi­toare la cheltuelile făcute în urmă, după ce s-au scos actele de la porto­foliu. D. av. MORA întreabă pe martor dacă a dat bani căp. Negoescu pen­tru gen. Dumitrescu. Martorul spune că d. căp. Ne­goescu ridica bani pe baza facturi­lor. D. av. POPESCU TUDOR: A exer­citat d. general Dimitrescu, acte de severitate împotriva d-tale? MARTORUL: împotriva mea nu. D. col. Crivăț tremura însă, când era chemat de d. general D-trescu. D. av. RATEISCU-PITEȘTI cere unele lămuriri martorului, cu pri­vire la activitatea inculpatului căp. Niculescu. CUM SE PROCEDA LA TIPOGRA­FIA INSPECTORATULUIUI JAN­DARMERIEI , audiat apoi d. căp. V. MAXIM, șef al tipografiei inspectoratului, care la întrebările d-lui gen. Gelu Petrescu, comisar regal, spune că actele fictive se întocmeau antici­pat și că s-au efectuat în tipogra­fie lucrări personale pentru d. ge­neral Dumitrescu. In privința facturei în valoare de 100 mii lei, reprezentând lucrări ti­pografice, martorul spune că d. col. Crivăț i-a cerut, la un moment dat, o factură de 100 mii lei. A refuzat însă să o dea. Cu acest prilej col. Crivăț, i-a spus că peste câteva zile vor sosi bani și se va cumpăra materialul pentru tipografie. E audiat apoi d. maior. TEODO­RESCU SACHELARIE, fost șef al serviciului tipografiei și membru in comisia de aprovizionare a ins­pectoratului. Martorul spune că a văzut ade­­sea ori intrând în curtea depozitu­lui, cantități de materile. Nu știe însă dacă aceste materiale rămâ­neau sau nu in depozit. Arată că informațiile pentru ins­pectorat se făceau de către un plu­tonier. Aceste prezenta în fiece zi un buletin informativ asupra tutu­ror serviciilor din inspectorat. In tipografia inspectoratului s’au făcut multe lucrări pentru d. gene­ral Dimitrescu personal cu albume, cărți legate în piele, cărți de vizită. Se lucra și pentru persoane parti­culare . Comenzile le primea dela col. Cri­văț sau căp. Negoescu. Valoarea lucrărilor particulară e­­fectuate în tipografie se cifrează la 150 mii lei. O BLANA DE ASTRAHAN Martorul arată apoi că a fost în­sărcinat de col. Crivăț să cumpere o blană de astrahan pentru dolma­­nul d-lui gen. D-trescu. A mai primit însărcinarea să cumpere borcane necesare expor­tului de miere, pe care le-a trimes la ferma Dorobanțu. Martorul plut, major Florescu, fost furier la serviciul casieriei, dă unele relații consiliului cu privire la sumele de bani ce se lua dela casă. Spune că s’au scos acte dela porto­foliu și s’au înlocuit cu alte acte. O COMISIUNE PENTRU EXPER­TIZE GRAFICE Consiliul hotărăște apoi, în urma cererii d-lui av. C. Solomonescu, numirea unei comisiuni de expertiză grafică, formată din d-nii prof. Sthal, medic legist dr. T. Vasiliu și maior Eugen Dumitrescu din M. S. M., pentru a stabili dacă semnătura de pe unul din procesele verbale a­­flate la dosar, e sau nu a maiorului Teodorescu.* Ședința se ridică la ora 7 seara. Cea viitoare azi la ora 9 dimi­neața. D. S. Soldații de pe moșia Dorobanțu La redeschidere, se trece la inte­rogarea căp„ Negoescu. Inculpatul arată că din ordinul d-lui gen. Dumitrescu s’au trimis 17 soldați la ferma Dorobanțu, pentru diferite lucrări. Ulterior s’au mai trimes încă 89 soldați la ferma Dorobanțu, cu hra­na în bani. In privința acuzației că a elibe­rat foi de drum roși­, pentru tran­sportul soldaților la Dorobanțu, căp. Negoescu spune că a făcut acest lu­cru în urma ordinului gen. Dumi­trescu. In privința acuzației ce i se aduce, că și-a construit o casă in Bucu­rești, din banii ce nu-i poate justi­fica, d. căp. Negoescu, arată că din economiile realizate din solda și leafa soției sale, care e profesoară, și-a făcut o casă, pe care a plătit-o în rate. D. gen. PETRESCU: Ai primit bani pentru cumpărarea unor ma­teriale? INCULP.: Am primit bani de la d. col. Crivăț. ACUZAREA: Ce sume primeai? INCULP.: Câte 30-40 mii lei pentru d. general Dumitrescu. Inculpatul arată apoi că avea or­din să transporte materialele la ferma Dorobanțu, în 48 ore de aceia insista pe lângă d. col. Crivăț să-i dea bani, cu orice preț. ACUZAREA : știi ceva despre rambursarea banilor de către d. ge­neral Dumitrescu? INCULP.: Eram de față odată, când d. general a rambursat o sumă. AVANSURILE D-LUI GEN. DU­MITRESCU D. general Dumitrescu declară, că, prezentându-i-se socotelile, a achi­tat facturile . Fac apel la căp. Negoescu, să-și reamintească dacă odată, când se greșise la o socoteală, a deschis cassa și a dat diferența, spune d. general Dumitrescu. Am plătit toți banii pentru materialele ce mi s’au cum­părat. D. col. CRIVĂȚ: Nici un ban. D. gen. PETRESCU: Rog consiliul să rețină că căp. Negoescu declară că d. gen. Dumitrescu i-a spus să se ducă la col. Crivăț, care avea ordinul să-i dea bani. D. gen. I. BADESCU, judecător: De ce, d-le general Dumitrescu, complicați lucrurile și-l puneați pe căp. Negoescu să ia’ bani? A luat pentru dvs. un milion șeapte sute mii lei. D. gen. DUMITRESCU: Banii se luau în lipsa mea. Aveam încredere și când mă înapoiam, achitam to­D. gen. BADESCU: Va să zică vi se avansau sume, pe care le ram­bursați. D. gen. DUMITRESCU: Mi se a­­vansau, insă după cum ați văzut, sume mici. D. av. Rătescu-Pitești pune câ­teva întrebări căp. Negoescu. INTEROGAREA CAP. NICULESCU TEODOR E interogat apoi că p­­rez. Nicu­lescu Teodor, care spune că pentru materialele cumpărate, s’au plătit întotdeauna prețurile cuprinse in facturi. D. gen. GELU PETRESCU, comi­sar regal special­ pune următoarele întrebări inculpatului: — Se făceau bonificații la facturi? — Au fost restanțe. D-nii col. Lețu și Crivăț mi-au spus să cer magazinului furnizor să facă redu­ceri. Am încercat să ciupesc ceva. Am făcut și unele adnotări pe fac­turi. — Ce ți-a scris căp. Manolescu să faci pentru a obține reducere pe calea ferată, la transportul ma­terialelor? — Mi-amintesc că odată mi-a scris să trimet materialele cu tren rapid. Nici­odată nu le-am trimes cu foi de drum. Plăteam din buzu­narul meu, numai ca să pot face la timp expediția materialelor. Poate vreun subaltern să mă fi semnat pe vreo foaie de drum. D. av. MIH. PLATAREANU cere unele relații căp. Niculescu. In continuare, căp. Niculescu,­ a­­rată că la un moment dat, văzând că se comit nereguli la inspectorat și că se găsea personal responsa­bil de unele sume de bani date, a voit să se ducă să raporteze d-lui general Dumitrescu. D. col. Crivăț aflând însă intenția sa, l-a oprit de a se duce la general, spunân­­du-i că în drept să raporteze acest fapt, e numai d-sa. D. av. POPESCU TUDOR: Rog consiliul să rețină acest fapt extra­ordinar. Un singur ofițer a avut cu­rajul să aducă la cunoștință gen. Dumitrescu, că se comit nereguli și acela a fost oprit de col. Crivăț. ’ D. general DUMITRESCU spune apoi că cu prilejul unei convorbiri avute cu d. Predoleanu, unul din furnizorii inspectoratului, acesta i-a declarat că e obligat să dea 20 la sută, din fiecare furnitură unora din ofițerii acestei instituții. Ședința se suspendă până la ora 4 d. a. când va începe ascultarea martorilor. lul. Ședința de după amiaza Ședința Începe la ora 4 sub pre­ședinția d-lui general Manu. D. general Moscu, apărător din oficiu după ce insistă asupra im­portanței procesului de față, în care sunt implicați un general și câțiva ofițeri superiori, propune consiliu­lui să se renunțe la o parte din martori, deoarece sunt citați aproa­pe trei sute. D. general Manu, președintele consiliului spune că se va renunța la unii din martori, ale căror de­poziții nu prezintă interes. D. av. C. SOLOMONESCU cere să se institue o expertiză grafică, pen­tru a se constata dacă cifrele din­­tr’un proces verbal sunt sau nu scrise de maiorul Teodorescu. D. col. BALSEANU, comisar regal In amintirea lui Constantin Anghel Din vechii prieteni pe care-i însu­flețea acelaș crez pentru o lume mai dreaptă și mai bună, atunci când croiam planuri de viitor, mai întâi în cercul de la Paris și apoi în țară au rămas foarte puțini. Rândurile noastre se răresc continuu. Anghel dispare și el. Deși nu mai milita politicește și de fapt n’a mi­litat niciodată în acest fel, contribu­ția lui ca om de bine și ca scriitor de rassă, cum era în aceiași linie a vechii lui ideologii, putea să fie încă de mult folos, cu autoritatea și as­cendentul pe care ie dobândise, pen­tru sprijinul celor pe care nevoile îi apasă, în lupta aprigă pentru trai. NI evoc cu câteva decenii în urmă. In atmosfera Parisului, unde se ză­mislesc marile opere dar și marile visări — și visurile de astăzi sunt proecția în viitor a realizărilor de mâine — d­ădeam cetăți ale Utopiei pe care le împodobiam cu tot ce i­­maginația noastră întrevedea pen­tru nivelarea asperităților dintre oa­meni ca să se obțină împăcarea in­tereselor lor potrivnice. Puneam pasiune în atitudinea noa­stră și o nutream cu convingerile la care ajunsesem constatând atâtea nedreptăți în raporturile dintre di­feritele clase sociale. Viața ne-a luat apoi în vârtejul ei. Ca un far luminos, vechile credințe ne-au servit drept călăuză și ne-au făcut să nu ne descurajăm, ori câte împotriviri lecția dură a realităților și împrejurărilor opunea ideologiei noastre în îndeletnicirile pe care le-am avut, căutând ca fiecare să și le în­deplinească cât mai bine, când ne întâlneam, depănam trecutul și ve­chiul crez din care făcusem o lo­zincă de la care nimic nu ne putea abate, ne făcea să nu șovăim ca să-l menținem intact. ...A fost un act de eroism, roman­tic și frumos, ca fiul marelui pro­prietar care exploata vaste domenii în Moldova — știa însă și tatăl lui să aibă multă omenie față de cei mici care munceau pentru el — să se declare un revoltat social. In re­volta Iui nu punea însă brutalitate, dar toată finețea firei lui de artist, căutând ca prin­ slova lui, când scria la gazete și prin vorba lui când con­ferenția sau vorbea de la o tribună publică să îndemne nu la acte vio­lente dar la o înțelegere reciprocă, pentru ca neegalitățile dintre oa­meni să fie atenuate până ce vor fi înlăturate. Contribuia la aceasta și eredita­tea și educația pe care o primise de la mama lui, fire aleasă, femeie su­perioară care citea copiilor ei și po­vești ca să-i alinte dlar cum era greacă de origine și pasagii din poeții și tragicii vechii Elade. Constantin Anghel în viața publică și prin demnitățile pe care le-a ocu­pat, Dimitrie Anghel ca poet, doc­torul Anghel, un distins profesor al facultății de medicină din Iași, au fost vrednica recompensă a trudei ei.Anghel, toată viața lui a fost mai mult un poet și un artist decât un om de luptă. Discordanțele sociale și economice îl iubeau până să-l ră­nească ca un dezacord care deve­nea strident pentru armonia dintre oameni. In articole de ziar — și „Adevii­­rul“ l-a avut printre colaboratorii combativi, ducând campanii foarte apreciate — în cărți publicate, în acele minunate amintiri, portrete și esseuri din ultimii ani, el a dovedit marele lui talent literar. Căsătorit cu o artistă desăvârșită, care putea să fie o glorie a muzicei — angajamente strălucite îi se ofe­riseră la începutul carierii ei pe sce­nele parisiene dar le-a refuzat, ab­sorbită de creșterea copiilor ei, — el a avut satisfacția ca și fetele lui sa devină artiste consacrate pe ma­rile scene europene. Anghel, care a ocupat demnități înalte în stat, magistrat, director general al vămilor, inspector gene­ral administrativ, prefect, membru al Consiliului superior legislativ, prefera cu siguranță epoca vieții lui când, ca student la Paris și ca tâ­năr avocat îmbrățișa cauza mulți­milor și le apăra pentru împlinirea justelor lor revendicări. Viața cu vicisitudinile ei obligă la concesii, dar ele nu trebue să fie duse până la compromisuri. Anghel a știut să se ferească de ele. Un prieten iubit moare. Dispare un om de o puternică inteligentă și de o adâncă simțire. Pilda vieții lui e o mare lecție de idealism curat și de neprihănită muncă. Familia lui va găsi o conso­lare în regretele unanime care au însoțit pierderea lui. Amintirea lui rămâne neștearsă pentru toți cei care cunoscându-l au știut să-l aprecieze. Dr. S. Irimescu A conduce o afacere FARA TELEFON ALonați-vă POȘTALIONUL! Telefonul mărește clientela Dv., vă pune în legătură cu­­ piețe noui de desfacere sau de aprovizionare și vă ține în curent cu fluctuațiunile prețurilor. Telefonul vă măr­­ește și vă urgentează încasările. Profitați de condițiile speciale acordate de Societatea Română de Telefoane. One își instalează telefon până la 15 Aprilie a. C., beneficiază de avantajul că pe lângă taxa de instalație va plăti anticipat numai abonamentul pe o lună, în joc de trei luni. Avantagii acordate ofițerilor de stat major Modificarea legii de înaintare Am anunțat la timp că se proec­­tează modificarea legii de înaintare a ofițerilor, în sensul de a se da dreptul de a înainta cu un an mai de­vreme ofițerilor de stat major. D. general Samsonovici, șeful ma­relui stat major, a făcut în acest sens un raport, în care, d-sa susține acest punct de vedere cu o bogată argumentare. După cum se știe, ofițerii de stat major sunt absolvenții școalei de războiu, întrebuințați în serviciul de stat major. Criteriul în alegerea lor a variat de obiceiu după dorința șefului marelui stat major al arma­tei. Astfel unii au admis ca ofițeri de stat major pe toti absolventii școa­lei de război, altii pe cei cari au ab­solvit școala cu calificativul „bine” și „foarte bine“. Dar și calificativul „bine” a va­riat. In unii ani au fost calificati cu „bine” absolvenții școalei de război cari au avut media delà 6 în sus. Alte ori delà media 6.50 în sus și în alti ani delà 7. Acesta este primul și cel mai pu­ternic argument pentru ca avanta­jul să se extindă pe o scară mai în­tinsă întrucât selecționarea s’a vă­zut cât este de diversă. Dar în decursul carierii mulți ofi­țeri de stat major își pierd din ap­titudinile lor și totuși reușind a se menține, în acest calificativ, de ofi­țeri de stat major, vor beneficia de dreptul preconizat mai sus pentru ca alți ofițeri, absolvenți ai Școalei de război, prin calitățile dobândite, după absolvirea școlii, sunt între­buințați în serviciul de stat major D. General SAMSONOVICI cu aceleași datorii ca și ceilalți, dar fără să poarte numele de ofițeri de stat major și deci acum să nu poată beneficia de eventualul câștig la înaintare. Acordându-se numai ofițerilor de stat major câștigul la înaintare, este de prevăzut că se vor crea nemul­țumiri în rândul celor cari n’au pu­tut face școala de război nu din in­capacitate, ci din diferite motive (situația grea familiară, imposibili­tăți de deplasare, etc.). In cazul acesta un criteriu mai e­­chitabil ar fi ca modificarea legii în sensul menționat să se facă pentru toți absolvenții Școalei Superioare de Războiu, toți având acest titlu legal și diploma respectivă a unei școli în plus față de ceilalți ofițeri fără școală. In ce privește modul de apreciere din timpul școlii, acesta fiind poate și mai variat decât mediile celor cu „bine“, el pledează tot în sensul ca tuturor absolvenților școalei de răz­boiu să li se dea dreptul de a înainta cu un an mai devreme. Aceasta ar fi și un stimulent pen­tru viitorii candidați la Școala de Războiu, cărora n­eacordându-li-se nici un drept, nu vor mai fi atrași spre această școală putându-și face cultura profesională și în afara ei. Th. Iorga Proces de presă in Ardeal In ziarul „Mai Viliag“ care apare la Cluj in limba maghiară, apăruse in ziua de 9 Mai 1934 o informație prin care cititorii erau incunoștiințați că, din cauza sărbătoarei Unirii de 10 Mai, care este sărbătoare legală, ziarul va apare in ziua de 11 Mai. Informația insă așa cum era redac­tată a produs mare vâlvă punând in mișcare chiar parchetul local. Aceasta din cauză că in locul cuvântului „egye­sülési“ care înseamnă „Unire“ apăru­se cuvântul .,Közösülés!“, care are și Înțelesul de „Unire sexuală“. Faptul a fost considerat — atât de par­chet care a deschis acțiune publică im­­potriva ziaristului Coloman Erdély, cât și de instanțele judecătorești din Cluj cari l-au judecat pe acesta — drept delict de ațâțare la ură contra națiunii dominante. Erdély văzându-se condam­nat la un an închisoare corecțională, a făcut recurs la înalta Curte de casa­ție. Recursul motivat și susținut de d. av. Titel Petrescu, a fost admis după o lungă deliberare de către sec. II-a a înaltei Curți de casație, care după ce a casat hotărirea Curții din Cluj, a pro­cedat la judecarea în fond a procesului penal și făcând aplicarea art. 155 din codul penal ardelean, a redus condam­­națiunea dela un an la trei luni Închi­soare. a apărut cuvântul a murit alexandru moissi de: c. martin, victor ion popa, marietta sadova, a. munte, m. m­indea;_____ londra^berliminos^ „rusia și europa" de ion clonoțel; „gunoi”, „groapa celor vii” de gh. stoian tudor;______________________ muzica de sym;___________________ politica externă a româniei de t. cristureanu;______________________ fascism și spiritualitate de miron r. paraschivescu;____________________ moscova de r. sereanu;____________ viață fără zahăr de i. felea;________ este nietzche un filosof național so­cialist? de c. micu; 21 pagini nr. 12 înapoi, la Versailles de c. titel-pe­­trescu;___________________________ buhuși de gh. dinu;_______________ hitlerîsmul și țărănimea de ion co­­ratiu;_____________________________ pedepsirea adulterului în noul cod penal de eng. zamfiroiu;___________ spontaneitatea asasinilor de ghera­­sim luca;_________________________ cinematograful de ștefan roll;______ cronica literară de al. philippide; poezii de george silviu, Claudia mi­­litan, »’'•'''ndru șahighian, const. salcia, liviu deleanu;______________ desene de marcel iancu, ion anestin, a. kölnik, botaciu, nicolae cristea. 5 lei Pagma 3-a Căsătorie prin.... Radio De curând un bogat conte din Italia s’a îndrăgostit de o cântăreață din Londra al cărui glas l-a ascul­tat prin .... radio. Epilogul a fost o căsătorie. Povestirea acestei nos­time întâmplări, precum și a diver­selor posibilități de dragoste și câ­­sătorie prin .... T. F. F. o găsiți într’o amuzantă catiserie publicată în ultimul număr al revistei. „RADIO“ Radiofonie — Televiziune — Știin­ță pentru toți. 40 pagini 5 lei. MINISTERUL JUSTIȚIEI Direcțiunea judiciară D. Iancu Emilovici, născut la 18 Mai 1906 în comuna Drăgușeni, jud. Vaslui, domiciliat în București, str. Labirint No. 57, a făcut cerere ace­stui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Smilovici în acela de Jean-Sepeanu, spre a se numi Iancu Jean-Sepeanu. Ministerul publică aceasta, con­form art. 9 din legea asupra nume­lui, spre știința acelora cari ar voi să facă opozițiune în termenul pre­văzut de aliniatul II al zisului arti­col. ­­0. Grigore Filipescu con­ferențiază la T.-Severin D. Grigore Filipescu a plecat azi dimineață cu Simplonul la T.-Seve­rin unde va ține o conferință des­pre „Instituțiile politice ale Elve­ției”. Conferința va avea loc în sala Teatrului Comunal la ora 6 seara și se va ține sub auspiciile Ateneu­lui Cultural de acolo. Implinindu-se 5 ani de nemărgi­­nata durere dela moartea în floarea vârstei — 19 ani — a scumpului, iubitului și în veci neuitatului nostru fiu și frate Napoleon G. Tabacovici se anunță rudele, prietenii și toți cei cari l-au cunoscut și iubit că parastasul se va oficia Duminică 31 Martie 1935,­­ora 10 jumătate dimi­neața în biserica Sf. Gheorghe Vechi (Calea Moșilor 36). In veci nemângâiații, Aneta so­ție, Titi fiu, Anton Pâslaru cu fa­milia, Răducanu Pâslaru cu familia, Iorgu Pâslaru cu familia, locotenent Pâslaru cum și toate celelalte rude, anunță că în ziua de 30 Martie 1935 ora 10 dim. va avea loc parastasul de un an al scumpului lor Dumitru Șt. Pâslaru Pensionar al înaltei Curți de Casație și Justiție la biserica Spirea Nouă din str. Lanțului, Piața Puișor. La această solemnitate sunt ru­gați a lua parte toți acei cari l-au cunoscut și l-au iubit.

Next