Adevěrul, mai 1935 (Anul 49, nr. 15735-15755)
1935-05-03 / nr. 15735
. Citiţi „Lectura“ In privinţa posibilităţii unei măsurări ştiinţifice a calităţilor mintale, testele Binet-Simon, pentru Franţa, Stanford pentru California, chiar dacă am admite că pot determina cu oarecare probabilitate aptitudinile înăscute, încă ar trebui să ne amintim că este cu neputinţă să izolăm aceste aptitudini de acele câştigate prin influenţa mediului şi mai ales a şcolarităţii. Cyril Barde, o autoritate în materie, după ce a testat 3500 copii la Londra, a constatat că mai bine de jumătate din rezultatele obţinute cu testele Binet sunt datorite învăţământului şcolar. Concluzia la care s-a ajuns este că aceste „teste” nu pot fi o unitate de măsură prin care să se poată determina care sunt aptitudinile înăscute şi care sunt cele câştigate prin influenţa socialului economicului şi educaţionalului, precum şi care este anume diferinţa între unele şi altele. Testele pot, in definitiv, măsura poate unele calităţi speciale, dar nu pot determina capacitatea de viaţă. Dispoziţia şi temperamentul nu sunt printre une mai puţin importante în sunsul cererilor vieţii, dar ar putea fi măsurate în viia variaţiei lor după faciprevizibili care le pun în ificuitatea fundamentală ţiile dintre rase este tapele se găsesc în aceeaşi că istorică, dar în diferite de desvoltare. Nu sute de generaţii şi experienţe sepoporul cel mai primitiv de cel mai înaintat, ceia ce înseamnă nu numai diferenţe individuale, ci diferenţe în tradiţii sociale ce nu pot fi create decât prin munca şi experienţele multor generaţii. Apoi după ce standard va trebui să determinăm superioritatea unei rase asupra altuia? S’a zis că superioritatea raselor occidentale ar fi în capacitatea lor de a participa efectiv în aranjamentele politice şi economice ale lumii. Dar de ce n’ar putea fi luate ca norme în alte domenii în care excelează omenirea? Un scriitor arată din cercetarea trecutului raselor nordice că au fost un adevărat dezastru pentru civilizaţie cu „capacitatea lor de a comanda şi a lupta”, (Madison Grant). Iar superioritatea raselor albe prin ce s’a mani’’ decât prin purtarea de stop , asupritori, care şi-au atrat înşişi cea mai parte din tţia lumei (C. C. Josey, Red National Solidarity) Pistea normele sau standii de comparaţie ale oam • . zişi civilizaţi, după două I m ani de creştinism? 'O «El AU ACELEAŞI ! ?IRl FUNDAMENTALE zer i nd insă la chestiunea • cr - interesează, după ce am j ră :ut faptul inegalităţii na- i tofundă şi întinsă, între . . , trebuie să constatăm că :eastă inegalitate, există ! catea” rasei umane in genere, umanitatea cu toate rasele ei, separată de restul animalităţii din lumea întreagă. Stoicii, Cicerone au recunoscut-o şi au insistat asupra ei, înainte de creştinism. Profesorul Huxley (Man’s Place în Nature) constată că Înrudirea dintre om şi animale descoperită de ştiinţă, nu atinge întru nimic această prăbuşitoare deosebire, căci, zice el, cu toate că omul se coboară din ele, nimic nu e mai sigur decât că nu mai face parte dintre ele. Antropologia a stabilit apoi că însuşirile de bază ale minţii omeneşti sunt aceleaşi la toate naţiile. Au aceleaşi instincte primare dominante, aceleaşi emoţii primare, aceiaşi capacitate de judecată şi raţionament. Şi nu există numai un singur negru care să-şi fi apropiat complect moştenirea intelectuală şi spirituală a Europei. Mai mult, diferenţele între rase pe care le-am recunoscut sunt mult mai puţin însemnate decât se crede. Profesorul Franz Boas,de la catedra de antropologie, Universitatea din Columbia, constată prin cercetările sale că diferenţa dintre tipurile rassiale umane este mult mai neînsemnată decât acea dintre seriile aceluiaşi tip rassial. Testele aplicate copiilor negri şi copiilor albi, în aceleaşi condiţii de viaţă, dovedesc că cei dintâi sunt într’o largă proporţie la acelaş nivel cu copiii de vârsta lor în şcolile americane, sunt capabili să îndeplinească aceiaşi muncă Mai concludente sunt experienţele directorului de la Trinity College, Randy, care din experienţele făcute a constatat că deşi rasele diferite prezintă aptitudini diferite în anume direcţii speciale, este cu neputinţă de stabilit vreo diferenţă apreciabilă în felul cum îşi îndeplinesc funcţiile de prefect sau căpitan în şcoală băeţii de diferite rase şi nici nu s’a putut stabili ce rasă dă anual un mai mare număr de „şefi”, în proporţie cu numărul. Să nu se uite apoi că unele diferenţe de aptitudini se pot datori poziţiei relative ale copiilor unei rase diferite. Faptul de a aparţine unei rase nu poate să fie în nici un caz, un semn de superioritate sau inferioritate. Este ciudat că, după atâtea cuceriri ştiinţifice, să ne găsim încă în necesitatea de a mai discuta această problemă. Este o pură absurditate să se creadă că o rasă oare care este predestinată să fie ţinută în subordine şi inferioritate pentru capacităţile ei native. Oamenii sunt oameni şi faptul că faci parte din altă rasă, nu poate să-i plaseze nici deasupra omenirii, nici în afară de ea. Cererea de egalitate pentru toţi a izvorât de aci. Ea înseamnă afirmarea cea mai puternică a faptului că omul fiind om, nu trebuie să fie considerat,judecat şi tratat decât ca un om. Această năzuinţă izvorăşte dintr’un instinct central al naturii omeneşti şi puterea sa nu se poate înăbuşi. Ea este porunca imperioasă şi neînfrânată, a voinţii omului de a creşte, a se dezvolta şi a împlini în el capacitatea sa de a fi om. Reclamarea egalităţii însemna abolirea privilegiului ce acorda numai unora, putinţa de a se realiza. Caracteristic este că ideia egalităţii a răsărit ca o proclamaţie strigătoare şi a fost chemarea la redeşteptare a două mari revoluţii istorice. In Statele Unite, declaraţia drepturilor, a însemnat afirmarea dreptului lor de a fi trataţi cu respectul decent datorit umanităţii lor şi ca atari pot să se guverneze singuri, cel puţin tot atât de bine ca şi supuşii regelui George în Anglia.. Deasemenea „Declaraţia drepturilor omului” din Adunarea Naţională în Franţa 1789, nu a fost decât răspunsul la aserţiunea lui Ludovic al XIV-lea: „L’Etat c’est moit” şi o repudiere a acesteia ca absolut control al vieţii, libertăţii şi soartei supuşilor săi. ÎMPOTRIVA neegalitaţilor create de oameni A fost uşor lui Burke şi Bentham să dovedească slăbiciunea şi inconsistenţa teoriei dreptului natural. Dar omenirea nu se preocupa de o idee abstractă, ci se afirma cerând egalitatea de drepturi, ca absolut protivnică şi răzvrătită poate de unele nedreptăţi create de oameni, nu împotriva unei neegalităţi eşite din firea lucrurilor. E o protestare împotriva unor privilegii care dau numai unora posibilităţi de a trăi şi a se realiza după puterile lor, o prostestare împotriva stăpânirii şi supremaţiei omului asupra omului Când reprezentanţii Japoniei au cerut, în conferinţa dela Versallies, declaraţia egalităţii raselor în Convenţia Ligii Naţiunilor, ei s’au gândit că legislaţia occidentalilor ia deciziuni şi avantagii dela care exclud pe Orientali, dela ceia ce ei se socot în drept a-şi avea partea. Aceasta înseamnă cuvintele Contelui Okuma „Look at Empire of Japan”. Sentimentul Indienilor se manifestă într-un articol apărut în „Hindu” în timpul conferinţei de la Washington: „Uniunea Estului cu Vestul este unul din idealurile politicii filosofilor şi idealiştilor. Ea singură poate realiza pacea şi garanta viitorul civilizaţiei. Dar această Uniune nu poate fi realizată fără ca Occidentul să fi recunoscut drepturi egale Estului, în ceea ce priveşte rasele şi importanţa lor internaţională. Ştim cum au fost tratate aceste cereri de tratament egal... Proclamarea drepturilor egale nu este deci decât expresia răzvrătirii vieţii împotriva unor bariere create artifical care-i împedica libera ei dezvoltare. Renaşterea Asiei şi a Africei care a luat o aşa amploare în vremurilenoastre, nu este decât cererea, pe care ele o proclamă, de a-şi avea partea şi locul în, mişcarea democratică, iniţiată'' de Revoluţiile Americii şi Franţei. Mişcarea feministă deasemenea nu este decât altă cerinţă imperioasă a dreptului de a trăi şi a se realiza în aceleaşi oportunităţi ca acel al bărbaţilor. In căutarea unor soluţii practice a problemelor „rassiste” la ordinea zilei este esenţial ca atenţia publicului să fie atrasă şi asupra inegalităţilor care există între oameni şi asupra fundamentalei egalităţi care se găseşte la baza ei. Princesa Martha Bibescu a spus un adevăr mult mai profund decât s’ar părea, când a vorbit în recenta sa scrire despre „egalitatea tuturor de a participa la neegalitate!”. Dacă se ignorează acest adevăr, va izbucni de sigur un nou dezastru în lume. Iar ca încheere să cităm concluziile eminentei scrieri a englezului L. T. Hobhouse, „The Elements of Social Justice”: „Ceia ce este comun între oameni zace mai adânc decât diferenţele dintre indivizi şi rase. Cine ignorează acest adevăr violenţează natura umană în ceia ce are mai esenţial. O credinţă fermă şi neclintită în egalitatea socială, este singura speranţă de pace şi armonie, singura condiţie de propăşire, sufletul civilizaţiei viitoare”. Isabela Sadoveanui Pagina 2-a şi impuse în Moldova concepţia lui cardinală: libertatea ca bază a administraţiei publice. Pe atunci a asigurat libertatea presei şi a întrunirilor. Şi apoi timpul a făcut un salt de 75 ani. Astăzi, Anastasie Panu ar fi un element subversiv, întocmai ca pe vremea lui Mihail Sturdza! Ce-ar spune astăzi Panu, despre cenzură şi stare de asediu? Şi ce-ar păţi, dac’ar spune? întrebarea este: cine-i cu dreptatea? Anastasie Panu, în vremea lui? Sau d. Gh. Tătărescu astăzi? Un lucru e neîndoelnic. Oameni ca Anastasie Panu au fost conducători pricepuţi, mari patrioţi şi făuritori ai Unirei. Ideile lor de libertate, — deşi în vremuri de foarte grele vicisitudini istorice—au creat un mediu de propăşire naţională şi au dus la Unirea ţărilor româneşti. Libertatea nu era, pe atunci, o primejdie. Dimpotrivă. Cum se face că libertatea ar fi astăzi un pericol şi, deci, trebue înăbuşită sub cenzură şi stare de asediu? Şi cum se face că am ajuns într’un regim „liberal” pentru care memoria lui Anastasie Panu e, pur şi simplu, je mantă? C. R. Ghiulea Crimă la o horă CLUJ, 30. — In comuna Sugatag- Maramureş ,soldatul Iosif Batog din vânători de munte, care se afla in concediu de Paşte, s-a încăerat la o horă, din cauza unei fete, cu fruntaşul Vasile Pop din flotila hidroaviaţiei Constanţa, aflat şi el în , concediu. Siel dintaiu i-a aplicat celui din urmă o puternică lovitură cu baioneta în, regiunea inimei, omorându-l pe jos. Ancheta este în curs. Masuri de ordine in Ardeal in vederea zilei de 1 Mai CLUJ.30.In vederea zilei de 1 Mai toate autorităţile poliţieneşti şi de siguranţă din oraşul nostru au fost concentrate, în vederea menţinerei ordinei şi pentru a se preveni diverse incidente. Toate autorităţile publice au fost puse sub pază militară. Tot în vederea menţinerei ordinei autorităţile de siguranţă au făcut numeroase arestări în sânul muncitorilor conducători, identificaţi sa ar fi lansat diverse manifeste sau apeluri prin care îndemnau sau ei mau muncitorimea la mişcări sa întruniri cu prilejul sărbătorii muncei. Asemenea arestări s'au operat şi la Braşov, Sibiu, Tg.-Mureş, Arad, Oradea şi alte centre. Până în prezent toate măsurile luate de autorităţi s'au aplicat în cea mai perfectă linişte, neînregistrându-se nici un fel de incident. Deschiderea navigaţiei pe un nou canal ionul, fcegnitul ....---dă; Lupta de dărîmare a guvernului; Nu se ştie dacă se Constituie partidul vaidist; Un discurs; înfierarea ticăloşilor; Procesul Dumitrescu; Bătălia semnului; Intre mameluci; Unde sunt veniştiî; Polemici; Intre patru ochi; Săptămâna; însemnări, etc. etc. Preţul unui exemplar 2 lei. De vânzare la toate chioşcurile. Debutul d-lui Dan Petraşincu trebue primit cu simpatie şi încredere din două puncte de vedere: înd-sa are deja o activitate lite, prin diverse publicaţiuni, bine ■ scută şi apreciată; al doilea f iul pe care ni-l prezintă lascriitor, are calităţi incontecare precizează de la încerul actual şi perspectivele ferme — în viitor — ale act uzator. Totodată, ţinem să ăm — cu bucurie — atituaârză a editurii Adevărul de siva, cu orice sacrificiu, litertebutanţilor. Această atitudin valează cu o ofensivă cultur. Sc îngiidează o problemă psihoi- deopotrivă de grea şi E vorba despre viaţa tânărului Martin Stroici, *, şi student, al cărui tată nebunie, Vasile Stroici, Martin, are adeseori una din aceste crize, cimitirul oraşului —oneza sfârşitului a-i reuşeşte să-l abată -l interneze la spital. După câteva zile, moare. Se lichidează de acum, începe drai, care moşteneşte an sângele, care, străgeneraţiilor apuse, amplare pe unul sau pe idată, culcându-i în anebuni. D. Dan Peăreşte cu multă subtilul bolii, se strecoară firişorului „impondecigai atavic, care părerii lui Martin, desrândurile încet şi defiîr, nu e lucru uşor să o inreagă despre proale ale unui nebun. Şi mai greu să nu pictor cu 290 de pagini de nebuloase, de secţiuni prin materia cenuşie c ă, din capul unui dedalul acesta e temerar, Dan Petraşincu a reuşit să menesc un roman propriu zis, care să prindă atenţia cetitorului, s’o reţie şi la urmă s’o convingă. Lucrul acesta dovedeşte că ne aflăm în faţa unui scriitor adevărat, cu resurse bogate şi mari posibilităţi de realizare. După moartea tatălui, Martin Stroici se zvârcoleşte între două iubiri: vară-sa Sorina şi studenta Emilia. In acelaş timp, germenul bolii din el e agravat şi de celelalte două griji: mamă-sa, Ana şi bunică-sa Tudora. Din cauza mizeriei, Ana se îmbolnăveşte şi cade la pat. Banii se isprăvesc, nădejdile se frâng şi viaţa de câine îşi face apariţia în cocioaba familiei Stroici. Martin alunecă tot mai mult pe panta dezechilibrului sufletesc. Vrea să posede pe Sorina cu orice preţ. Sângele, acelaş sânge bolnav, îi împinge pe amândoi către funduri de prăpastie diferite. Sorina îl respinge totuşi, fiindcă se teme de Tudora, de lume. Atunci din mintea lui Martin, se aprinde,un gând. Se întrebase, uneori de ce,în locul Anei, nu s’a îmbolnăvitTudora, care e mai bătrână și ar putea muri fără vreo pagubă deosebită. Gândul acesta i se înfige sub frunte, ca un cui. Da. Toate necazurile familiei veneau de la afurisita de „babă“, care nu se îndura să mai moară. Și, Martin o face să moară. O ucide el însuși, într’o noapte. Moartea Tudorei nu rezolvă nimic. Sorina fuge cu un flăcău din mahala. Ana se stinge repede, ca o candelă uscată. Martin, după lupte obositoare cu nebunia cuibărită adânc, în cleiul sângelui din el, ajunge şi el la balamuc. Dintre capitolele romanului, remarcăm „Primăvara“, „Foc subteran“ şi „Misterul“. D. Dan Petraşincu are ceia ce se numeşte talent, poate, ceva mai mult decât cuprinde acest cuvânt banalizat. Excelează în analizele stărilor morbide, aducând în proza românească amprenta unei viguroase personalităţi. Romanul Sângele e o carte bună şi care prevesteşte un romancier de atmosferă sumbră, personal şi fecund. De aceia, salutăm acest debut viril şi nou. D. Dan Petraşincu se poate numi — fără nici o reticenţă — un scriitor tânăr, în sensul bun al cuvântului. BOGDAN AMARU Bucureşti Ultima carte a remarcabilului nostru umorist d. Mircea Damian, se numeşte Bucureşti. Se găseşte condensată, în paginile acestui volum, toată ironia şi tot sarcasmul omului care a trăit, a suferit şi a învins. Bucureşti e cartea fiecăruia dintre noi. A victoriilor sau măcar a iluziilor noastre. Deaceia, e din cale afară tip frumoasă Cărţi noul „Sângele“ roman de Dan Petraşincu AD EVER UL fm Un caleidoscop psihologic D. Vladimir Sardin, — care pe vremuri a tradus în text românesc din poemele lui Baudelaire şi care, în manuscris, are tălmăciri din sonetele lui Hérédia — a inceput din 1929 să privească retrospectiv în „trecutul Botoşanilor“ evocând „Figurile dispărute“ ale acestei localităţi din nordul Moldovei. Autorul acelui volum înscria atunci notaţii fugare şi aprecieri moralizatoare şi relative la viaţa din trecut a oraşului, în legătură cu oamenii cari s-au născut şi au depăşit frontiera vieţii spirituale a provinciei. In acea carte, d. Vladimir Sardui s-a ocupat de: Eminescu, Teodor Calimach, Scipione Bădescu, Emil Tokarsky — erudit profesor de la „Liceul Laurian“ — şi despre alte spirite cari au conlucrat la propăşirea vieţii sociale, politice, sau economice a oraşului ca: Teodor Bogan, Mihai Ciulei, Vasile D. Vasiliu, Alexandru Enacovici, dr. Francisc Izac, şi alţii. In noul său volum care se leagă de viaţa actuală a Botoşanilor, d. Vladimir Şandrin este preocupat de „Figurile contimporane“ ale oraşului său. Sunt adunate în acea publicaţie mai multe portrete ale oamenilor care se bucură de un prestigiu bine stabilit în cuprinsul paşnicei localităţi. Portretele sunt scrise pe bază de impresie şi de notare calificativă a acestor „Figuri contimporane“ şi botoşăneni din vechea generaţie. D. Vladimir Sardin găseşte că oamenii aceştia — aproape toţi — nu s-au mai putut adapta vieţii de azi şi condiţiilor ei absolut noi, şi neînţelese de cei mai bătrâni, pe cari îi priveşte cu înţelegătoare simpatie. Cartea începe cu un portret al d-luii Ion Gh. Mavrocordat şi cu un adaos istoric de Postelnicul Manolache Drăghici făcut acestei familii de domnitori ai Moldovei, începând cu Neculai Voevod Mavrocordato (1710), şi sfârşind cu Constantin Voevod Mavrocordat (1733). Autorul reliefează meritele evidente ale d-lui loan Gh. Mavrocordato in timpul revoluţiei din 1907. Apoi aminteşte de atitudinea aceluiaşi, luată pe când era deputat şi prefect al judeţului Botoşani în războiul mondial, când, in 1917, s-a opus ordinului de evacuare a parlamentarilor în Rusia. In urmă evenimentele i-au dat dreptate acestui mare proprietar rural care a fost unul din primii ce au susţinut înfiinţarea colegiului unic, care (se înţelege) a fost depăşit de sufragiul universal. D. Vladimir Şandrin schiţează apoi alte portrete. De pildă pe cel al cunoscutului profesor de limba română d. Neculai Răutu, cel al d-lui Tiberiu Crudu folklorist şi romancier, al d-lui Constantin Mighiu, romantic şi izolat iubitor al lui Eminescu, şi cel al d-lui. Mircea Arapu in a cărui caracterizare chiar ezitările contribue la reuşita portretului. Figura scriitorului Barbu Lăzăreanu este raportată vieţii de provincie, din care cauză autorul punând psihologic şi baresian problema, îl consideră ca pe un „desrădăcinat“... Celelalte „Figuri contimporane“ ca: Eduard Ulle, decedat în 1934, sau d-nii: Gheorghe Cerchez, Niculai N. Răutu, tânăr şi distins profesor, C. V. Frcşinescu, Dimitrie Hangan, Ramiro Savinescu, Constantin Arapu şi Dimitrie Monastireanu avocat (şi care sub pseudonimul Demon dă nostime schiţe de tribunal) sunt zugrăvite după aceeaş metodă de observaţie impresionistă şi de analiză moralizatoare. Amintirile d-lui Vladimir Sardui rămân ca un document interesant de viaţă provincială, în care eforturile nu sunt întotdeauna cunoscute. GH. CORNEANU Carţi-reviste A apărut o broşură Electrificarea drumurilor de fier, semnată de d. Constantin D. Buşilă. Este o problemă care interesează mai ales că şi la noi s-a discutat în cercurile competinte, electrificarea unei linii ferate. D. Barbu Solacolu a făcut să apari într-o broşură conferinţa ţinută de dss in aula Academiei Comerciale Moneda şi economia dirijată. Ideile nouă emise de d. Solacolu, fac ca broşura să prezinte interes, mai ales pentru specialişti. Sosirea lavelor La 8 Mai apare volumul de poeme al d-lui Constantin Micu care aduce un suflu de viaţa nouă şi o viziune energică. Scrise într-un ritm trepidant şi dinamic, poeziile d-lui Constantin Micu se anunţă a fi o expresiune avansată a tuturor preocupărilor poetice actuale. Dorinţa de evaziune din cadrul sufocant şi constrângător al tradiţiei şi prejudecăţilor, dorinţa de depăşire a conformismului şi de anticipaţie a unei lumi noui caracterizează inspiraţia acestui tânăr poet, pentru care viaţa e un laborator de cunoaştere şi de progres. Comorile muzeului „Ermitage“ in America Miliardarul american Mellon, fost ministru de finanţe al Statelor Unite, cumpărând tablourile celebre care au aparţinut muzeului imperial „Ermitage“ din Petrograd, a ajuns să plătească următoarele preţuri : „Madonă“ de Rafael 1.166.400 dolari; „Venus“ de Tizian 544.320; o pânză de Boticelli, 838.500 şi trei tablouri de Perugino 195.615 dolari. Tânărul de la răspântii Se pare că scriitorii de ultimă promoţie literară caută să-şi depăşească zi de zi precursorii, prin vitalitatea şi elanul, ce animă scrisul lor. Literatura socială îşi taie un drum sigur şi fără accidenţ© în cultura noastră actuală. De, fapt, însăşi frământările străzii şi ale masselor în smeie impun această linie de comportării D. George Demetru Pan, al cărui talent s-a evidenţiat mult în timpul din urmă prin revistele româneşti şi-a propus să trateze cu obiectivitate şi cu un suflu de viaţă deosebit, toate aceste sguduiri ale contemporaneităţii, în romanul Tânărul de la răspântii, care va apare la toamnă intr-o cunoscută editură. Furnici roşii D. Vasile Dorneanu, un nume cunoscut din paginele regretatelor „Bilete de papagal“, a făcut să apară de curând un volum de epigrame virulent© şi corosive. Cum genul acesta de artă este tot mai puţin cultivat azi la noi şi cum d. Dorneanu dovedeşte cu recentul său volum, intitulat „Furnici roşii“, că nu-i lipseşte talentul nici în această direcţie, ca un urmaş ce se vrea al lui Cincinat Pavelescu, merită să fie primit cu încredere. Aurora A apărut: Aurora, fondator: dr. N. Lupu, anul XIV, No. 78, cu următorul cuprins: Modificarea Constituţiei de Eugen Zamfiroiu; Pirueta antisemită a-lui Vaida de A. Munte; Ţăranii de Gabriel P. Zamfirescu; D. dr. N. Lupu a sosit în ţară (De la frontieră până la Bucureşti fruntaşul naţional-ţărănist a avut o primire triumfală); Golgotha de Ştefan Tita; D. dr. N. Lupu şi armata de prof. dr. N. N. Stoika; D. Vaida contra muncitorimii de N. N. Matheescu; La o parte de Al. Ardeleanu; Un aspect odios al vaidismului de Gh. Ţăranu; Pagina Satului de ing. agr. Gh. Vodă. O operă naţional-ţărănistă lăudată de liberali; Polemici; Deosebiri de limbaj; Intre patru ochi; Milogul „demn“;Congresul; însemnări; Un luptător; Cu creionul; etc. etc. LITERE, al Botoşanilor CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE ŞTIINŢĂ, ARTĂ Istoria republicii germane D. Arthur Rozenberg, profesor , universitatea din Liverpool, a compus istoria republicii germane. Autorul funcţionase ca profesor de istorie la universitatea din Berlin până instaurarea hitleriştilor şi, în această calitate, a studiat cauzele prăbuşirii Germaniei făcând parte din comisia Reichstagului Din studiile şi cercetările întreprinse a rezultat cartea „Geschichte der deutschen Republik“. Nota caracteristică este critica severă şi obiectivă a tuturor greşelilor săvârşite şi explicaţia schimbărilor ieşite din evenimentele petrecute in ultimii ani. Incheerea d-lui Rozenberg este că istoria marilor prefaceri şi lupte din Germania nu se închee cu regimul hitlerist. ^ Nunta în Sudanul egiptean In aşteptarea mirelui, în casa miresei se fac tot soiul de preparative. Odăile, toate, sunt împodobite cu covoare, cu portiere arabescate, cu mobile joase, cu perne multe. Patru sau cinci femei, sub directa supraveghere a mamei, îmbracă mireasa în rochii scumpe de mătase, îi pun pe cap o diademă cu pietre roşii, verzi, albastre, în urechi cercei grei de aur, la braţe şi la glesna picioarelor brăţări late de aur şi, în urmă, pe fruntea miresei pun câteva aluniţe albastre, in formă de stea, iar după ce au tras în jurul ochilor ei două cercuri albastre, îi roşesc unghiile de la mâini şi de la picioare cu hene. Mireasa este gata. Curtea casei geme de lume; în camere sună tobele şi flautele. Deodată, sgomotul din curte se opreşte, apoi urmează aplauze, ca la teatru şi strigăte de bucurie: a sosit mirele. Mirele sare sprinten din trăsura în care a venit, urmat de doi negri. Este frumos şi scump îmbrăcat. Mireasa, cu câteva prietene, aşteaptă, in camera ei, în celelalte camere, femeile şi bărbaţii se ospătează cu dulciuri, cu cuşcuş, cu cafea, sau fumează haşiş, din narghilele frumos lucrate. In sfârşit, s-a făcut ceasul plecării. Mireasa trebue dusă în casa mirelui. Pornesc cu toţii, în trăsuri, urmate de care pline de mobile, de covoare, de mătăsuri, de perne, zestrea miresei. Ajunşi acolo, mirele face prima ceremonie rituală: se închide cu mireasa într'o cămăruţă de lângă camera nupţială şi o ia la bătaie, o bătaie cruntă, întrebând-o: — Cine sunt eu? — Tu eşti stăpânul meu. Şi dăi, şi dăi. — Cine eşti tu? — Eu sunt roaba ta, şi dăi, şi dăi. — Stăpâne, sunt roaba ta, şi tu eşti stăpânul meu; o să te servesc cu credinţă şi nu-ţi voi ieşi din cuvânt pentru că tu eşti stăpânul meu şi cu roaba ta. Suspinele miresei sunt urmate de lovituri, pană ce, mirele crede că ritualul acesta ajunge. In acest interval, în casa din care a plecat mireasa, lumea bea siropuri, mănâncă dulciuri, glumesc pe socoteala scenei ce ştiu că s-a petrecut, acolo, in casa mirelui. Pe urmă totul intră in ordine, în Sudanul egiptean. P y Cum a scris Dostoievski „Fraţii Karamazov“ A apărut la Leningrad, de curând, sub îngrijirea lui A. S. Dolinin, o carte nouă despre Dostoievski. Lucrarea a fost editată de Academia de ştiinţe din Rusia sovietică. In această lucrare se dau amănuntein legătură cu felul în care scria Dostoievski. ,,, ,, Sfârşitul romanului Fraţii Kara,mazov, scria Dostoievski în 8 Noembrie 1880, ii închei în curând şi cu aceasta termin o operă pe care o preţuesc mult căci e într’insa ceva din personalitatea mea.. In cartea mai sus amintită se spune cum romancierul rus făcea planuri, le transforma, le schimba la infinit. A face un plan bun înseamnă a găti lucrarea pe jumătate. După această operaţie urma a doua perioadă care reiese din însemnările scriitorului. Concepţia acţiunii romanului a apărut deja, eroii sunt toţi repartizaţi la locurile lor şi autorul porneşte la redactare. Trecând de la o parte la alta — se ştie că „Fraţii Karamazov“ sunt împărţiţi în ’ 12 cărţi — Dostoievschi procedează la o serie întreagă de note şi însemnări. Ici câte o frază două prin care se caracterizează o situaţie, se conturează, un ecou, colo o însemnare de felul cum se va desfăşura acţiunea ş. a. m. d. Sunt nişte însemnări artistice în legătură cu unul sau altul dintre personagii Astfel de note răsleţe cu sau fără, legătură umplu lucrarea de care amintim aci. .. Redactorul cărţii,„Materiale şi cercetări asupra lui Dostoievski", Dolimin, a umplut 194 pagini cu însemnările şi notele autorului „Fraţilor Karamazov“, cele mai multe găsite printre hârtiile de scrisori, pe bucăţi de hârtie obişnuită, pe plicuri, fără date, fără numere şi însoţite de ştersături şi adaosuri. Pentru a se da o idee justă de felul cum lucra genialul scriitor, Dolinin a îndeplinit o muncă uriaşe. Pe Dimitrie (Mitia) Karamazov, Dostoievski, l-a numit de câteva ori Iljinsky. Adesea numele acestea în prima redacţie îşi păstrează un fel de simbol în concepţia poetică a lui Dostoievski. Un model mai îndepărtat al lui Mitla a fost tot un oarecare Iljinsky, acuzat de paricid, şi pe care îl întâlnim în „Amintiri din Casa morţilor“. Era nobil şi trecea în faţa ochilor tatălui său, în vârstă de 60 ani, drept un fiu pierdut. Educaţia ce i se dăduse nu ajutase la nimic, până la gât era înfundat în datorii. Tatăl avea casă, curte şi se credea că are şi bani. Atunci băiatul l-a ucis ca să-l moştenească mai repede. Ivan Karamazov e arătat în note de Dostoievski drept „criminal“. Aci intervine ideea principală a romanului: vina morală a uciderii tatălui cade pe capul lui Ivan, ateist, a cărui „teorie“ permite totul. In afară de acestenote Dolinin mai dă o introducere în legătură cuorigina, istorica a „Fraților Karamazov“. . Târgul prostănacilor .Cu privire la conferinţa cu acest titlu, rostită în sala teatrului comunal „Eminescu“ din Botoşani, ziarul „Ştirea“, cu data de 13 Aprilie, scrie următoarele: Dizertaţia este prima dintr-un ciclu întreg, în care conferenţiarul, d. Barbu Lâzureanu, a dezvoltat, tema relativă la prostia şi inteligenţa omului. Pleiada proştilor din târgul Helm, o găsim în literatura populară evreească. Una din caracteristicele nătângiei oamenilor din localitatea celebră, este că acestora le lipseşte întotdeauna forţa de a domina — cu spiritul lor — problemele vieţii. In consecinţă ei aleargă la soluţii cu totul îndepărtate de principiile vieţii, în faţa căreia insuficienţele din naştere ale prostiei nu pot realiza decât lucruri comice. Dacă punctele noastre de vedere întru dovedirea inteligenţii sunt convenţionale, în schimb râsul este un act spontan şi indisolubil în analize, care califică deadreptul şi fără relativităţi prostia omenească. Râsul pare a fi un certificat obişnuit întru botezarea şi înregistrarea unei acţiuni la rubrica prostiei. Or „Târgul prostănacilor“ cu viaţa şi obiceiurile oamenilor din acea localitate, este un prilej şi un exemplu special de definire a nătângiei şi a nenumăratelor ei forme de existenţă. Râsul se naşte în acord cu adevărata elasticitate a vieţii, a spiritului spontan, în opoziţie cu rigiditatea specială a tântâlăului din târgul Helm, care-şi pierde timpul prin analize şi priviri retrospective şi fals aplicate. Evident că această naivitate îşi are semnele ei. Aproape întotdeauna înţelegerea a plătit un serios tribut nătângiei, exprimat prin iertarea prostului şi absolvirea lui de la treburile obștești. Informaţii Azi fiind 1 Mai, toate autorităţile publice sunt închise. Ele îşi reiau activitatea mâine. Cu prilejul zilei de 1 Iunie crt. se va face o serie de înaintări in armată. Aceste înaintări vor cuprinde si un număr de căpitani din infanterie. înainte de această dată nu se fac înaintări. Grave inundaţii provocate de revărsarea Someşului şi Târnavei CLUJ» 30.• Din cauza ploilor din ultimele zile, Someşul umflându-se a eşit din matcă, provocând inundaţii. Intre Beclean şi Iceanda-Mare unde apele au rupt mai multe poduri, s’au înecat numeroase animale şi păsări domestice, etc. Apa Târnavei, din aceiaşi cauză a provocat şi ea inundaţii catastrofale în apropiere de oraşul Diciosânmartin, unde azi după amiază apele pătrunzând în oraş au inundat cartierul fabricei de nitrogen. Sub apă se mai află de asemeni şi multe comune din jud. Târnava-Mică. S-au înregistrat şi victime omeneşti. Firele telefonice şi telegrafice din această regiune fiind deranjate lipsesc amănunte. O nouă manifestare de prietenie franco-italiană MARSILIA, 30. (Rador). —„Ca şi în 1918, iată-ne din nou uniţi mână în mână de acelaşi drum. Suntem încredinţaţi că cele două naţiuni ale noastre, strâns unite, nu se vor mai despărţi niciodată”, a declarat d. Sartirana, primarul oraşului Turin, răspunzând discursului rostit de d. Ribot, primarul Marsiliei, cu prilejul inaugurării unei plăci comemorative pentru marele scriitor dramatic italian Alfieri, care a locuit mai multă vreme în acest oraş. La solemnitate au asistat reprezentanţi ai oraşelor Turin şi Florența, precum și consulul general al Italiei din Marsilia. Arestarea a patru extremişti de stânga la Barcelona MADRID. 30. (Rador). — La Barcelona au fost arestaţi patru membri ai grupării de extremă stângă, cari se introduseseră in hotelul unde locueşte generalul Lopez Ochoa, comandantul trupelor ce au procedat la reprimarea răscoalei de anul trecut din provincia Asturiilor. Se crede că cei patru teroriști voiau să săvârșească un atentat contra generalului Lopez Ochoa. Denunțarea acordului comercial franco-spaniol MADRID, 30 (Rador). — Consiliul de miniștri a decis să denunțe acordului comercial franco-spaniol, încheiat la 6 Martie 1931. încercări de sinucideri la cluj CLUJ, 30. — Soţia comerciantului Jánosi Adalbert din strada Napoca 10, a încercat să se sinucidă bând o cantitate de sodă caustică dizolvată în oţet. Salvarea după ce i-a dat primele îngrijiri a transportat-o la clinică în stare destul de gravă. Cauza acestui act disperat este o ceartă familiară. * CLUJ: 30. — Astă noapte d-na Locacay Margareta în vârstă de 24 ani a fost găsită de trecători în strada Cernăuţi Nr. 38 în stare de nesimţire. Fiind anunţată salvarea s-a constatat că a încercat să se sinucidă, luând numeroase tablete de luminat cu o puternică doză de acidiodat. Sinucigaşa în stare gravă a fost transportată la clinica chirurgicală. Cauza funestul gest este o dragoste nenorocită. Poliţia a deschis o anchetă.