Adevěrul, mai 1935 (Anul 49, nr. 15735-15755)

1935-05-03 / nr. 15735

. Citiţi „Lectura“ In privinţa posibilităţii unei măsurări ştiinţifice a calităţilor mintale, testele Binet-Simon, pentru Franţa, Stanford pentru California, chiar dacă am ad­mite că pot determina cu oare­care probabilitate aptitudinile înăscute, încă ar trebui să ne a­­mintim că este cu neputinţă să izolăm aceste aptitudini de acele câştigate prin influenţa mediu­lui şi mai ales a şcolarităţii. Cy­ril Barde, o autoritate în ma­terie, după ce a testat 3500 copii la Londra, a constatat că mai bi­ne de jumătate din rezultatele ob­ţinute cu testele Binet sunt da­torite învăţământului şcolar. Concluzia la care s-a ajuns este că aceste „teste” nu pot fi o uni­tate de măsură prin care să se poată determina care sunt apti­tudinile înăscute şi care sunt cele câştigate prin influenţa so­cialului economicului şi educa­ţionalului, precum şi care este a­­nume diferinţa între unele şi al­tele. Testele pot, in definitiv, măsura poate unele calităţi spe­ciale, dar nu pot determina ca­pacitatea de viaţă. Dispoziţia şi temperamentul nu sunt printre une mai puţin importante în sunsul cererilor vieţii, dar ar putea fi măsurate în vi­ia variaţiei lor după fac­­iprevizibili care le pun în ificuitatea fundamentală ţiile dintre rase este tap­ele se găsesc în aceeaşi că istorică, dar în diferite de desvoltare. Nu sute d­­e generaţii şi experienţe se­­poporul cel mai primitiv de cel mai înaintat, ceia ce înseam­nă nu numai diferenţe indivi­duale, ci diferenţe în tradiţii so­ciale ce nu pot fi create decât prin munca şi experienţele mul­tor generaţii. Apoi după ce standard va tre­bui să determinăm superiorita­tea unei rase asupra altuia? S’a zis că superioritatea rase­lor occidentale ar fi în capaci­tatea lor de­ a participa efectiv în aranjamentele politice şi econo­mice ale lumii. Dar de ce n’ar putea fi luate ca norme în alte domenii în care excelează ome­nirea? Un scriitor arată din cerceta­rea trecutului raselor nordice că au fost un adevărat dezastru pentru civilizaţie cu „capacitatea lor de a comanda şi a lupta”,­­ (Madison Grant). Iar superiori­tatea raselor albe prin ce s’a ma­ni’’ decât prin purtarea de sto­p , asupritori, care şi-au a­tr­at înşişi cea mai parte di­n tţia lumei (C. C. Josey, R­ed National Solidarity) Pi­­stea normele sau stan­di­i de comparaţie ale oa­­m • . zişi civilizaţi, după două I m ani de creştinism? 'O «El AU ACELEAŞI ! ?IRl FUNDAMEN­TALE zer i nd insă la chestiunea • cr - interesează, după ce am j ră :ut faptul inegalităţii na- i t­ofundă şi întinsă, între . . , trebuie să constatăm că :eastă inegalitate, există ! catea” rasei umane in ge­nere, umanitatea cu toate rasele ei, separată de restul animali­tăţii din lumea întreagă. Stoicii, Cicerone au recunoscut-o şi­ au insistat asupra ei, înainte de creştinism. Profesorul Huxley (Man’s Place în Nature) con­stată că Înrudirea dintre om şi animale descoperită de ştiinţă, nu atinge întru nimic această prăbuşitoare deosebire, căci, zice el, cu toate că omul se coboară din ele, nimic nu e mai sigur decât că n­u mai face parte din­tre ele. Antropologia a stabilit apoi că însuşirile de bază ale minţii o­­meneşti sunt aceleaşi la toate naţiile. Au aceleaşi instincte pri­mare dominante, aceleaşi emoţii primare, aceiaşi capacitate de judecată şi raţionament. Şi nu există numai un singur negru care să-şi fi apropiat complect moştenirea intelectuală şi spiri­tuală a Europei. Mai mult, diferenţele între rase pe care le-am recunoscut sunt mult mai puţin însemnate decât se crede. Profesorul Franz Boas,­­de la catedra de antropolo­gie, Universitatea din Columbia, constată prin cercetările sale că diferenţa dintre tipurile rassiale umane este mult mai neînsem­nată decât acea dintre seriile aceluiaşi tip rassial. Testele a­­plicate copiilor negri şi copiilor albi, în aceleaşi condiţii de viaţă, dovedesc că cei dintâi sunt în­­tr’o largă proporţie la acelaş ni­vel cu copiii de vârsta lor în­­ şcolile americane, sunt capabili să îndeplinească aceiaşi muncă Mai concludente sunt experien­ţele directorului de la Trinity Col­lege, Randy, care din experien­ţele făcute a constatat că deşi rasele diferite prezintă aptitu­dini diferite în anume direcţii speciale, este cu neputinţă de stabilit vreo diferenţă aprecia­bilă în felul cum îşi îndeplinesc funcţiile de prefect sau căpitan în şcoală băeţii de diferite rase şi nici nu s’a putut stabili ce rasă dă anual un mai mare nu­măr de „şefi”, în proporţie cu numărul. Să nu se uite apoi că unele diferenţe de aptitudini se pot datori poziţiei relative ale copiilor unei rase diferite. Faptul de a aparţine unei rase nu poate să fie în nici un caz, un semn de superioritate sau inferioritate. Este ciudat că, după atâtea cuceriri ştiinţifice, să ne găsim încă în necesitatea de a mai discuta această problemă. Este o pură absurditate să se creadă că o rasă oare care este predestinată să fie ţinută în sub­ordine şi inferioritate pentru ca­pacităţile ei native. Oamenii sunt oameni şi faptul că faci parte din altă­ rasă, nu poate să-i plaseze nici deasupra omenirii, nici în afară de ea. Cererea de egalitate pentru toţi a izvorât de aci. Ea înseam­nă afirmarea cea mai puternică a faptului că omul fiind om, nu trebuie să fie considerat,­­judecat şi tratat decât ca un om. Această năzuinţă izvorăşte dintr’un instinct­­ central al na­turii omeneşti şi puterea sa nu se poate înăbuşi. Ea este porunca imperioasă şi neînfrânată, a voinţii omului de a creşte, a se dezvolta şi a împlini în el capa­citatea sa de a fi om. Reclamarea egalităţii însemna abolirea privilegiului ce acorda numai unora, putinţa de a se realiza. Caracteristic este că ideia e­­galităţii a răsărit ca o procla­maţie­­ strigătoare şi a fost che­marea la redeşteptare a două mari revoluţii istorice. In Statele Unite, declaraţia drepturilor, a însemnat afirma­rea dreptului lor de a fi trataţi cu respectul decent datorit umani­­tăţii lor şi ca atari pot să se gu­verneze singuri, cel puţin tot a­­tât de bine ca şi supuşii regelui George în Anglia.. Deasemenea „Declaraţia drep­turilor omului” din Adunarea Naţională în Franţa 1789, nu a fost decât răspunsul la aserţiu­nea lui Ludovic al XIV-lea: „L’Etat c’est moit” şi o repudiere a acesteia ca absolut control al vieţii, libertăţii şi soartei supu­şilor săi. ÎMPOTRIVA neegali­­taţilor create de oameni A fost uşor lui Burke şi Bent­­ham să dovedească slăbiciunea şi inconsistenţa teoriei dreptului natural. Dar omenirea nu se preocupa de o idee abstractă, ci se afirma cerând egalitatea de drepturi, ca absolut­­ protivnică şi răzvrătită poate de unele nedrep­tăţi create de oameni, nu împo­triva unei neegalităţi eşite din firea lucrurilor. E o protestare împotriva unor privilegii care dau numai unora posibilităţi de a trăi şi a se rea­liza după puterile lor, o proste­­stare împotriva stăpânirii şi su­premaţiei omului asupra omului Când reprezentanţii Japoniei au cerut, în conferinţa dela Ver­sallies, declaraţia egalităţii rase­lor în Convenţia Ligii Naţiuni­lor, ei s’au gândit că legislaţia occidentalilor ia deciziuni şi a­vantagii dela care exclud pe O­­rientali, dela ceia ce ei se socot în drept a-şi avea partea. Acea­sta înseamnă cuvintele Contelui Okuma „Look at Empire of Ja­pan”. Sentimentul Indienilor se ma­nifestă într-un articol apărut în „Hindu” în timpul conferinţei de la Washington: „Uniunea Estu­lui cu Vestul este unul din idea­lurile politicii filosofilor şi idea­liştilor. Ea singură poate­ realiza pacea şi garanta viitorul civili­zaţiei. Dar această Uniune nu poate fi realizată fără ca Occi­dentul să fi recunoscut drepturi egale Estului, în ceea ce priveşte rasele şi importanţa lor interna­­ţională. Ştim cum au fost tra­tate aceste cereri de tratament egal... Proclamarea drepturilor egale nu este deci decât expresia răz­vrătirii vieţii împotriva unor bariere create artifical care-i împedica libera ei dezvoltare. Renaşterea Asiei şi a Africei care a luat o aşa amploare în vremurile­­noastre, nu este de­cât cererea, pe care ele o proclamă, de a-şi avea partea şi locul în, mişcarea democratică, iniţiată'' de Revoluţiile Americii şi Fran­ţei. Mişcarea feministă dease­menea nu este decât altă cerinţă imperioasă a dreptului de a trăi şi a se realiza în aceleaşi oportu­nităţi ca acel al bărbaţilor. In căutarea unor soluţii prac­tice a problemelor „rassiste” la ordinea zilei este esenţial ca a­­tenţia publicului să fie atrasă şi asupra inegalităţilor care există între oameni şi asupra funda­mentalei egalităţi care se găse­şte la baza ei. Princesa Martha Bibescu a spus un adevăr mult mai pro­fund decât s’ar părea, când a vorbit în recenta sa scrire despre „egalitatea tuturor de a parti­cipa la neegalitate!”. Dacă se ignorează acest ade­văr, va izbucni de sigur un nou dezastru în lume. Iar ca încheere să cităm concluziile eminentei scrieri a englezului L. T. Hob­­house, „The Elements of Social Justice”: „Ceia ce este comun între oa­meni zace mai adânc decât di­ferenţele dintre indivizi şi rase. Cine ignorează acest adevăr vio­lenţează natura umană în ceia ce are mai esenţial. O credinţă fermă şi neclintită în egalitatea socială, este singura speranţă de pace şi armonie, singura condi­ţie de propăşire, sufletul civili­zaţiei viitoare”. Isabela Sadoveanui Pagina 2-a şi impuse în Moldova concepţia lui cardinală: libertatea ca bază a administraţiei publice. Pe a­­tunci a asigurat libertatea pre­sei şi a întrunirilor. Şi apoi timpul a făcut un salt de 75 ani. Astăzi, Anastasie Panu ar fi un element subversiv, întocmai ca pe vremea lui Mihail Sturdza! Ce-ar spune astăzi Panu, des­pre cenzură şi stare de asediu? Şi ce-ar păţi, dac’ar spune? întrebarea este: cine-i cu dreptatea? Anastasie Panu, în vremea lui? Sau d. Gh. Tătăres­­cu astăzi? Un lucru e neîndoelnic. Oa­meni ca Anastasie Panu au fost conducători pricepuţi, mari pa­trioţi şi făuritori ai Unirei. Idei­le lor de libertate, — deşi în vre­muri de foarte grele vicisitudini istorice—au creat un mediu de propăşire naţională şi au dus la Unirea ţărilor româneşti. Libertatea nu era, pe atunci, o primejdie. Dimpotrivă. Cum se face că libertatea ar fi astăzi un pericol şi, deci, tre­­bue înăbuşită sub cenzură şi sta­re de asediu? Şi cum se face că am ajuns într’un regim „liberal” pentru care memoria lui Anasta­sie Panu e, pur şi simplu, je mantă? C. R. Ghiulea Crimă la o horă CLUJ, 30. — In comuna Sugatag- Maramureş ,soldatul Iosif Batog din vânători de munte, care se afla in concediu de Paşte, s-a încăerat la o horă, din cauza unei fete, cu frun­taşul Vasile Pop din flotila hidro­­aviaţiei Constanţa, aflat şi el în , concediu­. Siel dintaiu i-a aplicat ce­lui din urmă­ o puternică lovitură cu baioneta în, regiunea inimei, o­­morându-l pe jos. Ancheta este în curs. Masuri de ordine in Ardeal in vederea zilei de 1 Mai CLUJ.30.­In vederea zilei de 1 Mai toate autorităţile poliţieneşti şi de siguranţă din oraşul nostru au fost concentrate, în vederea menţinerei ordinei şi pentru a se preveni diver­se incidente. Toate autorităţile pu­blice au fost puse sub pază militară. Tot în vederea menţinerei ordinei autorităţile de siguranţă au făcut numeroase arestări în sânul munci­torilor conducători, identificaţi sa ar fi lansat diverse manifeste sau ape­luri prin care îndemnau sau ei mau muncitorimea la mişcări sa întruniri cu prilejul sărbătorii mun­cei. Asemenea arestări s'au operat şi la Braşov, Sibiu, Tg.-Mureş, Arad, O­­radea şi alte centre. Până în prezent toate măsurile luate de autorităţi s'au aplicat în cea mai perfectă linişte, neînregis­­trân­du-se nici un fel de incident. Deschiderea navigaţiei pe un nou canal ionul, fcegnitul ....---­dă; Lupta de dărîmare a guvernu­lui; Nu se ştie dacă se Constituie partidul vaidist; Un discurs; înfie­rarea ticăloşilor; Procesul Dumitres­­cu; Bătălia semnului; Intre mame­­luci; Unde sunt veniştiî; Polemici; Intre patru ochi; Săptămâna; în­semnări, etc. etc. Preţul unui exemplar 2 lei. De vânzare la toate chioşcurile. Debutul d-lui Dan Petraşincu tre­­bue primit cu simpatie şi încrede­re din două puncte de vedere: în­­d-sa are deja o activitate lite­­, prin diverse publicaţiuni, bine ■ scută şi apreciată; al doilea f iul pe care ni-l prezintă la­­scriitor, are calităţi inconte­­care precizează de la înce­­r­ul actual şi perspectivele­­ ferme — în viitor — ale a­ct uzator. Totodată, ţinem să ăm — cu bucurie — ati­tua­­ârză a editurii Adevărul de s­iva, cu orice sacrificiu, litert­ebutanţilor. Această a­­titudi­n valează cu o ofensivă cultur. Sc îng­iidează o problemă psihoi- deopotrivă de grea şi E vorba despre viaţa­­ tânărului Martin Stroici, *, şi student, al cărui tată nebunie, Vasile Stroici,­­ Martin, are adeseori una din aceste crize, cimitirul oraşului —­oneza sfârşitului a-­i reuşeşte să-l abată -l interneze la spita­­l. După câteva zile, moare. Se lichidează de acum, începe dra­­i, care moşteneşte a­­n sângele, care, stră­­generaţiilor apuse, a­mplare pe unul sau pe idată, culcându-i în a­­nebuni. D. Dan Pe­­ăreşte cu multă subti­­lul bolii, se strecoară firişorului „imponde­­cigai atavic, care pă­­­rerii lui Martin, des­­rândurile încet şi defi­­­îr, nu e lucru uşor să o inreagă despre pro­­ale ale unui nebun. Şi­­ mai greu să nu p­ic­­tor cu 290 de pagini de nebuloase, de secţiuni prin materia cenuşie c ă, din capul unui de­dalul acesta e temerar, Dan Petraşincu a reuşit să menesc un roman propriu zis, care să prindă atenţia cetitorului, s’o reţie şi la urmă s’o convingă. Lucrul acesta dovedeşte că ne aflăm în faţa unui scriitor adevă­rat, cu resurse bogate şi mari posi­bilităţi de realizare. După moartea tatălui, Martin Stroici se zvârcoleşte între două iubiri: vară-sa Sorina şi studenta Emilia. In acelaş timp, germenul bolii din el e agravat şi de celelalte două griji: mamă-sa, Ana şi buni­­că-sa Tudora. Din cauza mizeriei, Ana se îmbolnăveşte şi cade la pat. Banii se isprăvesc, nădejdile se frâng şi viaţa de câine îşi face a­­pariţia­ în cocioaba familiei Stroici. Martin alunecă tot mai mult pe panta dezechilibrului sufletesc. Vrea să posede pe Sorina cu orice preţ. Sângele, acelaş sânge bolnav, îi îm­pinge pe amândoi către funduri de prăpastie diferite. Sorina îl respinge totuşi, fiindcă se teme de Tudora, de lume. Atunci d­in mintea lui Mar­tin, se aprinde,un gând. Se întreba­se, uneori de ce,­­în locul Anei, nu s’a îmbolnăvit­­Tudora, care e mai bătrână și ar putea muri fără vreo pagubă deosebită. Gândul acesta i se înfige sub frunte, ca un cui. Da. Toate necazurile familiei veneau de la afurisita de „babă“, care nu se îndura să mai moară. Și, Martin o face să moară. O ucide el însuși, într’o noapte. Moartea Tudorei nu rezolvă nimic. Sorina fuge cu un flăcău din mahala. Ana se stinge repede, ca o candelă uscată. Mar­tin, după lupte obositoare cu nebu­nia cuibărită adânc, în cleiul sân­gelui din el, ajunge şi el la bala­muc. Dintre capitolele romanului, re­marcăm „Primăvara“, „Foc subte­ran“ şi „Misterul“. D. Dan Petra­şincu are ceia ce se numeşte talent, poate, ceva mai mult decât cu­prinde acest cuvânt banalizat. Ex­celează în analizele stărilor morbi­de, aducând în proza românească amprenta unei viguroase persona­lităţi. Romanul Sângele e o carte bună şi care prevesteşte un romancier de atmosferă sumbră, personal şi fecund. De aceia, salutăm acest de­but viril şi nou. D. Dan Petraşincu se poate numi — fără nici o reti­cenţă — un scriitor tânăr, în sen­sul bun al cuvântului. BOGDAN AMARU Bucureşti Ultima carte a remarcabilului nos­tru umorist d. Mircea Damian, se numeşte Bucureşti. Se găseşte con­densată, în paginile acestui volum, toată ironia şi tot sarcasmul omului care a trăit, a suferit şi a învins. Bucureşti e cartea fiecăruia dintre noi. A victoriilor sau măcar a ilu­ziilor noastre. Deaceia, e din cale­­ afară tip frumoasă Cărţi noul „Sângele“ roman de Dan Petraşincu AD EVER UL fm Un caleidoscop psihologic D. Vladimir Sardin, — care pe vremuri a tradus în text româ­nesc din poemele lui Baudelaire şi care, în manuscris, are tălmăciri din sonetele lui Hérédia — a inceput din 1929 să privească retrospectiv în „trecutul Botoşanilor“ evocând „Figurile dispărute“ ale acestei lo­calităţi din nordul Moldovei. Autorul acelui volum înscria a­­tunci notaţii fugare şi aprecieri moralizatoare şi relative la viaţa din trecut a oraşului, în legătură cu oamenii cari s-au născut şi au depăşit frontiera vieţii spirituale a provinciei. In acea carte, d. Vladimir Sar­­dui s-a ocupat de: Eminescu, Teo­dor Calimach, Scipione Bădescu, Emil Tokarsky — erudit profesor de la „Liceul Laurian“ — şi despre alte spirite cari au conlucrat la propăşirea vieţii sociale, politice, sau economice a oraşului ca: Teo­dor Bogan, Mihai Ciulei, Vasile D. Vasiliu, Alexandru Enacovici, dr. Francisc Izac, şi alţii. In noul său volum care se leagă de viaţa actuală a Botoşanilor, d. Vladimir Şandrin este preocupat de „Figurile contimporane“ ale oraşu­lui său. Sunt adunate în acea publicaţie mai multe portrete ale oamenilor care se bucură de un prestigiu bine stabilit în cuprinsul paşnicei lo­calităţi. Portretele sunt scrise pe bază de impresie şi de notare calificativă a acestor „Figuri contimporane“ şi botoşăneni din vechea generaţie. D. Vladimir Sardin găseşte că oamenii aceştia — aproape toţi — nu s-au mai putut adapta vieţii de azi şi condiţiilor ei absolut noi, şi neînţelese de cei mai bătrâni, pe cari îi priveşte cu înţelegătoare simpatie. Cartea începe cu un portret al d-luii Ion Gh. Mavrocordat şi cu un adaos istoric de Postelnicul Ma­­nolache Drăghici făcut acestei fa­milii de domnitori ai Moldovei, în­cepând cu Neculai Voevod Mavro­­cordato (1710), şi sfârşind cu Con­stantin Voevod Mavrocordat (1733). Autorul reliefează meritele evi­dente ale d-lui loan Gh. Mavro­­cordato in timpul revoluţiei din 1907. Apoi aminteşte de atitudinea a­­celuiaşi, luată pe când era deputat şi prefect al judeţului Botoşani în războiul mondial, când, in 1917, s-a opus ordinului de evacuare a par­lamentarilor în Rusia. In urmă e­­venimentele i-au dat dreptate a­­cestui mare proprietar rural care a fost unul din primii ce au susţinut înfiinţarea colegiului unic,­­ care (se înţelege) a fost depăşit de su­fragiul universal. D. Vladimir Şandrin schiţează a­­poi alte portrete. De pildă pe cel al cunoscutului profesor de limba română d. Ne­culai Răutu, cel al d-lui Tiberiu Crudu folklorist şi romancier, al d-lui Constantin Mighiu, romantic şi izolat iubitor al lui Eminescu, şi cel al d-lui. Mircea Arapu in a că­rui caracterizare chiar ezitările contribue la reuşita portretului. Fi­gura scriitorului Barbu Lăzăreanu este raportată vieţii de provincie, din care cauză autorul punând psi­hologic şi baresian problema, îl consideră ca pe un „desrădăcinat“... Celelalte „Figuri contimporane“ ca: Eduard Ulle, decedat în 1934, sau d-nii: Gheorghe Cerchez, Ni­­culai N. Răutu, tânăr şi distins profesor, C. V. Frcşinescu, Dimi­­trie Hangan, Ramiro Savinescu, Constantin Arapu şi Dimitrie Mo­­nastireanu avocat (şi care su­b pseudonimul Demon dă nostime schiţe de tribunal) sunt zugrăvite după aceeaş metodă de observaţie impresionistă şi de analiză mo­ralizatoare. Amintirile d-lui Vladimir Sar­­dui rămân ca un document intere­sant de viaţă provincială, în care eforturile nu sunt întotdeauna cu­noscute. GH. CORNEANU Carţi-reviste A apărut o broşură Electrificarea drumurilor de fier, semnată de d. Con­stantin D. Buşilă. Este o problemă care interesează mai ales că şi la noi s-a discutat în cercu­­rile competinte, electrificarea unei li­nii ferate. D. Barbu Solacolu a făcut să apari într-o broşură conferinţa ţinută de d­ss in aula Academiei­ Comerciale Moneda şi economia dirijată. Ideile nouă emise de d. Solacolu, fac ca broşura să prezinte interes, mai ales pentru specialişti. Sosirea lavelor La 8 Mai apare volumul de poeme al d-lui Constantin Micu care aduce un suflu de viaţa nouă şi o viziune energică. Scrise într-un ritm trepi­­dant şi dinamic, poeziile d-lui Con­stantin Micu se anunţă a fi o ex­­presiune avansată a tuturor preo­cupărilor poetice actuale. Dorinţa de evaziune din cadrul sufocant şi constrângător al tradiţiei şi preju­decăţilor, dorinţa de depăşire a con­­­formismului şi de anticipaţie a unei lumi noui caracterizează inspira­ţia acestui tânăr poet, pentru care viaţa e un laborator de cunoaştere şi de progres. Comorile muzeului „Ermitage“ in A­­merica Miliardarul american Mellon, fost ministru de finanţe al Statelor Uni­te, cumpărând tablourile celebre care au aparţinut muzeului imperial „Ermitage“ din Petrograd, a ajuns să plătească următoarele preţuri :­­ „Madonă“ de Rafael 1.166.400 dolari; „Venus“ de Tizian 544.320; o pânză de Boticelli, 838.500 şi trei ta­blouri de Perugino 195.615 dolari. Tânărul de la răs­pântii Se pare că scriitorii de ultimă pro­moţie literară caută să-şi depăşească zi de zi precursorii, prin vitalitatea şi elanul, ce animă scrisul lor. Literatura socială îşi taie un drum sigur şi fără accidenţ© în­ cultura noastră actuală. De­, fapt, însăşi frământările străzii şi ale masselor în sm­eie impun această linie de­­ comportării D. George Dem­e­­tru Pan, al cărui talent s-a evidenţiat mult în timpul din urmă prin revistele româneşti şi-a propus să trateze cu o­­biectivitate şi cu un­ suflu de viaţă de­osebit, toate aceste sguduiri ale con­temporaneităţii, în romanul Tânărul de la răspântii, care va apare la toamnă intr-o cunoscută editură. Furnici roşii D. Vasile Dorneanu, un nume cunos­cut din paginele regretatelor „Bilete de papagal“, a făcut să apară de curând un volum de epigrame virulent© şi co­rosive. Cum genul acesta de artă este tot mai puţin cultivat azi la noi şi cum d. Dorneanu dovedeşte cu recentul său volum, intitulat „Furnici roşii“, că nu-i lipseşte talentul nici în această direc­ţie, ca un urmaş ce se vrea al lui Cin­­cinat Pavelescu, merită să fie primit cu încredere. Aurora A apărut: Aurora, fondator: dr. N. Lupu, anul XIV, No. 78, cu urmă­torul cuprins: Modificarea Constituţiei de Eu­gen Zamfiroiu; Pirueta antisemită a­­-lui Vaida de A. Munte; Ţăranii de Gabriel P. Zamfirescu; D. dr. N. Lupu a sosit în ţară (De la fron­tieră până la Bucureşti fruntaşul naţional-ţărănist a avut o primire triumfală); Golgotha de Ştefan Ti­ta; D. dr. N. Lupu şi armata de prof. dr. N. N. Stoika; D. Vaida contra muncitorimii de N. N. Ma­­theescu; La o parte­ de Al. Ardelea­­nu; Un aspect odios al vaidismului de Gh. Ţăranu; Pagina Satului de ing. agr. Gh. Vodă. O operă naţional-ţărănistă lău­dată de liberali; Polemici; Deose­biri de limbaj; Intre patru ochi; Milogul „demn“;­­Congresul; însem­nări; Un luptător; Cu creionul; etc. etc. LITERE, al Botoşanilor CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE ŞTIINŢĂ, ARTĂ Istoria republicii germane D. Arthur Rozenberg, profesor , universitatea din Liverpool, a com­­­pus istoria republicii germane. Autorul funcţionase ca profesor de istorie la universitatea din Ber­lin până­­ instaurarea hitleriştilor şi, în această calitate, a studiat cauzele prăbuşirii Germaniei făcând parte din comisia Reichstagului Din studiile şi cercetările între­prinse a rezultat cartea „Geschichte der deutschen Republik“. Nota caracteristică este critica severă şi obiectivă a tuturor gre­şelilor săvârşite şi explicaţia schim­bărilor ieşite din evenimentele pe­trecute in ultimii ani. Incheerea d-lui Rozenberg este că istoria marilor prefaceri şi lupte din Germania nu se închee cu regimul hitlerist. ^ Nunta în Sudanul egiptean In aşteptarea mirelui, în casa mi­resei se fac tot soiul de prepara­tive. Odăile, toate, sunt împodobite cu covoare, cu portiere arabescate, cu mobile joase, cu perne multe. Patru sau cinci femei, sub direc­ta supraveghere a mamei, îmbracă mireasa în rochii scumpe de mătase, îi pun pe cap o diademă cu pietre roşii, verzi, albastre, în urechi cercei grei de aur, la braţe şi la glesna picioarelor brăţări late de aur şi, în urmă, pe fruntea miresei pun câ­teva aluniţe albastre, in formă de stea, iar după ce au tras în jurul o­­chilor ei două cercuri albastre, îi ro­şesc unghiile de la mâini şi de la pi­cioare cu hene. Mireasa este gata. Curtea casei geme de lume; în camere sună to­bele şi flautele. Deodată, sgomotul din curte se opreşte, apoi urmează aplauze, ca la teatru şi strigăte de bucurie: a sosit mirele. Mirele sare sprinten din trăsura în care a venit, urmat de doi negri. Este frumos şi scump îmbrăcat. Mireasa, cu câteva prietene, aş­teaptă, in camera ei, în celelalte ca­mere, femeile şi bărbaţii se ospătea­ză cu dulciuri, cu cuşcuş, cu cafea, sau fumează haşiş, din narghilele frumos lucrate. In sfârşit, s-a făcut ceasul plecă­rii. Mireasa trebue dusă în casa mi­relui. Pornesc cu toţii, în trăsuri, urmate de care pline de mobile, de covoare, de mătăsuri, de perne, zes­trea miresei. Ajunşi acolo, mirele face prima ceremonie rituală: se închide cu mi­reasa într'o cămăruţă de lângă­ ca­mera nupţială şi o ia la bătaie, o bătaie cruntă, întrebând-o: — Cine sunt eu? — Tu eşti stăpânul meu. Şi dăi, şi dăi. — Cine eşti tu? — Eu sunt roaba ta, şi dăi, şi dăi. — Stăpâne, sunt roaba ta, şi tu eşti stăpânul meu; o să te servesc cu credinţă şi nu-ţi voi ieşi din cuvânt pentru că tu eşti stăpânul meu şi cu roaba ta. Suspinele miresei sunt urmate de lovituri, pană ce, mirele crede că ritualul acesta ajunge. In acest interval, în casa din care a plecat mireasa, lumea bea siro­puri, mănâncă dulciuri, glumesc pe socoteala scenei ce ştiu că s-a petre­cut, acolo, in casa mirelui. Pe urmă totul intră in ordine, în Sudanul egiptean. P­ y Cum a scris Dostoievski „Fraţii Karamazov“ A apărut la Leningrad, de cu­rând, sub îngrijirea lui A. S. Dolinin, o carte nouă despre Dostoievski. Lu­crarea a fost editată de Acade­mia de ştiinţe din Rusia sovietică. In această lucrare se dau amănunte­­in legătură cu felul în care scria Dostoievski. ,,, ,, Sfârşitul romanului Fraţii Kara­,­mazov, scria Dostoievski în 8 Noem­­brie 1880, ii închei în curând şi cu aceasta termin o operă pe care o preţuesc mult căci e într’insa ceva din personalitatea mea.. In cartea mai sus amintită se spu­ne cum romancierul rus făcea pla­nuri, le transforma, le schimba la infinit. A face un plan bun înseam­nă a găti lucrarea pe jumătate. După această operaţie urma a doua perioadă care reiese din însemnările scriitorului. Concepţia acţiunii ro­manului a apărut deja, eroii sunt toţi repartizaţi la locurile lor şi au­torul porneşte la redactare. Trecând de la o parte la alta — se ştie că „Fraţii Karamazov“ sunt împărţiţi în ’ 12 cărţi — Dosto­­ievschi procedează la o serie întrea­gă de note şi însemnări. Ici câte o frază două prin care se caracteri­zează o situaţie, se conturează, un ecou, colo o însemnare de felul cum se va desfăşura acţiunea ş. a. m. d. Sunt nişte însemnări artistice în legătură cu unul sau altul dintre­­ personagii Astfel de note răsleţe cu sau fără, legătură umplu lucrarea de care amintim aci. .. Redactorul cărţii,„Materiale şi cer­cetări asupra lui Dostoievski", Doli­min, a umplut 194 pagini cu însem­nările şi notele autorului „Fraţilor Karamazov“, cele mai multe găsite printre hârtiile de scrisori, pe bu­căţi de hârtie obişnuită, pe plicuri, fără date, fără numere şi însoţite de ştersături şi adaosuri. Pentru a se da o idee justă de felul cum lucra genialul scriitor, Dolinin a îndepli­nit o muncă uriaşe. Pe Dimitrie (Mitia)­ Karamazov, Dostoievski, l-a numit de câteva ori Iljinsky. Adesea numele acestea în prima redacţie îşi păstrează un fel de simbol în concepţia poetică a lui Dostoievski. Un model mai îndepărtat al lui Mitla a fost tot un oarecare Iljins­ky, acuzat de paricid, şi pe care îl întâlnim în „Amintiri din Casa mor­ţilor“. Era nobil şi trecea în faţa o­­chilor tatălui său, în vârstă de 60 ani, drept un fiu pierdut. Educaţia ce i se dăduse nu ajutase la nimic, până la gât era înfundat în datorii. Tatăl avea casă, curte şi se credea că are şi bani. Atunci băiatul l-a ucis ca să-l moştenească mai repe­de. Ivan Karamazov e arătat în no­te de Dostoievski drept „criminal“. Aci intervine ideea principală a ro­manului: vina morală a uciderii ta­tălui cade pe capul lui Ivan, ateist, a cărui „teorie“ permite totul. In afară de aceste­­note Dolinin mai dă o introducere în legătură cu­­origina, istorica a „Fraților Karama­zov“. . Târgul prostănacilor .­Cu privire la conferinţa cu a­­cest titlu, rostită în sala teatrului comunal „Eminescu“ din Botoşani, ziarul „Ştirea“, cu data de 13 Apri­lie, scrie următoarele: Dizertaţia este prima dintr-un ciclu întreg, în care conferenţiarul, d. Barbu Lâzureanu, a dezvoltat, tema relativă la prostia şi inteli­genţa omului. Pleiada proştilor din târgul Helm, o găsim în literatura populară evreească. Una din caracteristicele nătân­­giei oamenilor din localitatea cele­bră, este că acestora le lipseşte în­totdeauna forţa de a domina — cu spiritul lor — problemele vieţii. In consecinţă ei aleargă la so­luţii cu totul îndepărtate de prin­cipiile vieţii, în faţa căreia insufi­cienţele din naştere ale prostiei nu pot realiza decât lucruri comice. Dacă punctele noastre de vedere întru dovedirea inteligenţii sunt convenţionale, în schimb râsul este un act spontan şi indisolubil în analize, care califică deadreptul şi fără relativităţi prostia omenească. Râsul pare a fi un certificat obişnuit întru botezarea şi înre­gistrarea unei acţiuni la rubrica prostiei. Or „Târgul prostănacilor“ cu viaţa şi obiceiurile oamenilor din acea localitate, este un prilej şi un exemplu special de definire a nă­­tângiei şi a nenumăratelor ei for­me de existenţă. Râsul se naşte în acord cu ade­vărata elasticitate a vieţii, a spiri­tului spontan, în opoziţie cu­ rigi­ditatea specială a tântâlăului din târgul Helm, care-şi pierde timpul prin analize şi priviri retrospective şi fals aplicate. Evident că această naivitate îşi are semnele ei. Aproape întotdeauna înţelegerea a plătit un serios tribut nătângiei, exprimat prin iertarea prostului şi absolvirea lui de la treburile ob­ștești. ­ Informaţii Azi fiind 1 Mai, toate autorităţile publice sunt închise. Ele îşi reiau activitatea mâine. Cu prilejul zilei de 1 Iunie crt. se va face o serie de înaintări in armată. Aceste înaintări vor cu­prinde si un număr de căpitani din infanterie. înainte de această dată nu se fac înaintări. Grave inundaţii provocate de revărsarea Someşului şi Târnavei CLUJ» 30.­­• Din cauza ploi­lor din u­ltimele zile, Someşul um­­flându-se a eşit din matcă, provo­când inundaţii. Intre Beclean şi Iceanda-Mare unde apele au rupt mai multe poduri, s’au îne­cat numeroase animale şi păsări domestice, etc. Apa Târnavei, din aceiaşi cauză a provocat şi ea inundaţii catastrofale în a­­propiere de oraşul Diciosânmar­­tin, unde azi după amiază apele pătrunzând în oraş au inundat cartierul fabricei de nitrogen. Sub apă se mai află de asemeni şi multe comune din jud. Târna­­va-Mică. S-au înregistrat şi vic­time omeneşti. Firele telefonice şi telegrafice din această regiune fiind deranjate lipsesc amănunte. O nouă manifestare de prie­tenie franco-italiană MARSILIA, 30. (Rador). —„Ca şi în 1918, iată-ne din nou uniţi mână în mână de acelaşi drum. Suntem încredinţaţi că cele două naţiuni ale noastre, strâns unite, nu se vor mai despărţi niciodată”,­­ a declarat d. Sar­­tirana, primarul oraşului Turin, răspunzând discursului rostit de d. Ribot, primarul Marsiliei, cu prilejul inaugurării unei plăci comemorative pentru marele scriitor dramatic italian Alfieri, care a locuit mai multă vreme în acest oraş. La solemnitate au asistat re­prezentanţi ai oraşelor Turin şi Florența, precum și consulul ge­neral al Italiei din Marsilia. Arestarea a patru extremişti de stânga la Barcelona MADRID. 30. (Rador). — La Bar­celona au fost arestaţi patru mem­bri ai grupării de extremă stângă, cari se introduseseră in hotelul unde locueşte generalul Lopez Ochoa, co­mandantul trupelor ce au procedat la reprimarea răscoalei de anul tre­cut din provincia Asturiilor. Se crede că cei patru teroriști voiau să săvârșească un atentat con­tra generalului Lopez Ochoa. Denunțarea acordului comer­cial franco-spaniol MADRID, 30 (Rador). — Consi­liul de miniștri a decis să denunțe acordului comercial franco-spaniol, încheiat la 6 Martie 19­31. încercări de­ sinucideri la c­lu­j CLUJ, 30. — Soţia comerciantului Jánosi Adalbert din strada Napoca 10, a încercat să se sinucidă bând o cantitate de sodă caustică dizolva­tă în oţet. Salvarea după ce i-a dat primele îngrijiri a transportat-o la clinică în stare destul de gravă. Cauza acestui act disperat este o ceartă familiară. * CLUJ: 30. —­ Astă noapte d­-na Lo­cacay Margareta în vârstă de 24 ani a fost găsită de trecători în strada Cernăuţi Nr. 38 în stare de nesim­ţire. Fiind anunţată salvarea s-a con­statat că a­ încercat să se sinucidă, luând numeroase tablete de luminat cu o puternică doză de acidiodat. Sinucigaşa în stare gravă a fost transportată la clinica chirurgicală. Cauza funestul gest este o dragoste nenorocită. Poliţia a deschis o an­chetă.

Next