Adevěrul, iunie 1935 (Anul 49, nr. 15756-15780)

1935-06-06 / nr. 15761

Activitatea Federaţiei de chirurgie Prin spitalele bucureştene au operat zilele aceste numeroşi chirurgi streini i-am văzut la lucru. E vorba despre membrii federa­ţiei de chirurgie din statele „Micii înţelegeri” şi ţările limitrofe, intru­­niţi zilele acestea la Bucureşti. — Cinstim „luna Bucureştilor” nu cu discursuri, ci prin activitate e­­fectivă prin sălile de operaţie” — mi-a spus unul dintre eminenţii chirurgi. I-am văzut eri, gravi, tăcuţi,, în halatele lor albe şi cu măşti pe obraz îngrămădiţi în jurul meselor de operaţie, prin spitalele noastre, în străduinţa de a face bine... Chirurgul operator şi cele două ajutoare ale sale se mişcau fără să spuie o vorbă. Şase mâini, cari se amestecau, se ajutau, ca la o co­mandă dată numai din gând... Şase mâni albe, înmănuşate, cari se pe­rindau agile deasupra rănii, totul rânduindu-se parcă de la sine, sub ochii privitorului uimit. O lampă „scialitică”, cu un abat­­jour enorm, atârna din tavan, lu­minând câmpul operator, fără a profila pe plaga capetele sau ma­nile chirurgilor, adecă, fără a lăsa nici o umbră, care să stânjenească vederea clară. Dar in afară de chirurgul şef şi ajutoarele sale din primul plan, mai colaborează atâţia alţii în umbră, nebănuiţi. O eroare d­e cât de mică greşalâ poate compromite totul! S’a atins un instrument de un vizitator inoportun sau stângaci. Repede se pun alte pânze de cau­ciuc sterilizate pe de lăturile câm­pului operator. Alte instrumente. Mâni abile, grăbite, parcă venite din văzduh, pun într’o clipă la în­demână toate cele necesare... Se aude o sfârâitură uşoară şi se simte un miros ca de carne arsă. Chirurgul a primit şi mânueşte acum bisturiul electric,’ care i s’a dat ca să facă o incizie într’un ţe­sut cu vase sanguine mici, unde nu se pot aşeza pense hemostatice. Bisturiul sfârâe şi arde astupând capetele micilor artere, ale capila­rilor, el împiedică astfel o pierdere de sânge inutilă. O mână delicată de la spate, tam­ponează cu îndemânare fruntea şi faţa chirurgului, pe care au apă­rut broboane de sudoare. Alte două ajutoare, îngrijorate, stau in umbră, sub pânza care aco­pere, aproape in întregime, pe bol­nav, lăsând liberă numai partea la care se lucrează. Sunt cei ce su­praveghează respiraţia bolnavului. El nu doarme. Se uită calm şi li­niştit. Acum întreabă ceva... — Stai liniştit! Nu mai e mult...— îl încurajează cineva. I-au făcut injecţie cu cardiacol pentru a înviora inima... căci azi se operează fără primejdie şi car­diacii! Iar anestezicul introdus in şira spinării (lichidul encefalo-ra­­chidian) a abolit cu totul simţul durerii... Ţin la îndemână şi balonul cu carbogen, spre a stimula respiraţia. In camera alăturată, se vede o instalaţie de sterilizare, modernă, care a costat o avere. Alte ajutoare mascate lucrează acolo tăcute. Nu se aude o şoaptă... nici un pas. Totul vine la îndemână chirurgu­lui şef,la timp şi aşa cum trebue, nefăcându-se nicio zăpăceală, nici o întârziere. S’a scos bolnavului trei sferturi de stomach şi o porţiune de intes­tin. Era un ulcer. Acum chirurgul s’a transformat în croitor: coase cu un ac subţire şi o aţă de mă­tase. Operaţia a dovedit că diagnosti­cul fusese perfect pus, mulţumită observaţiilor clinice, precum şi exa­menului radiologie. S’a terminat! Ce de faţă, — extrem de atenţi până acum — aplaudă! Nervii încordaţi ai tuturor, cari­­şi dau seamă de ce înseamnă aceas­tă operaţie, se destind. In vremea asta, ajutoarele au preparat — după regulile asespsiei — şi anesteziat un al doilea bolnav. Chirurgul trece — fără să se odihnească nici o clipă — la a doua masă. Numai ajutoarele se schimbă. Lucrează cu aceiaşi linişte, cu acelaş calm şi sânge rece. Intr’o oră şi jumătate s’au efec­tuat două grele operaţii. Au fost salvate două vieţi omeneşti! * Impresiile de mai sus le-am cu­les Vineri după prânz la Institutul de Chirurgie Regele Carol al II- lea“ a „Casei centrale de asigurări sociale. Am avut prilejul să asist la o operaţie făcută de d. prof. Traian Nasta, asistat de d-nii dr. Valeria Vlădescu şi dr. Enric Bla­­zian. A doua operaţie, colicisită calcu­­loasă, a fost efectuată tot de d. prof. Traian Nasta, ajutat fiind de d. dr. Marin Popescu. In afară de numeroşi chirurgi bucureşteni, au asistat la aceste operaţii d-nii prof. dr. Anton Jurasz şi prof. dr. Mike­­a, din Polonia; ioc. dr. Felix Skubiszewski dr. Sta­nislaw Bylina de la clinica chirur­gicală a universităţii din Poznan; prof. dr. Lawrik din Iugoslavia şi prof. dr. Lorenz, din Viena.­­ Vineri, înaintea prânzuli, mi s’a spus că au operat la spitalul Colen­­tina următorii: D. prof. dr. Mikejda: apendice ec­tomie; D. prof. dr. Lawrik: extirpare de stomac pentru cancer; d. prof. Ion Jianu: a) extirparea nervului simpatic pentru paralizie facială şi extirpare de plex lom­­bacidic şi hipogastric, pentru can­cer uterin. Iar Sâmbătă dimineaţă, au ope­rat la Spitalul Brâncovenesc: d. prof. dr. Jurasz: extirpare de stomac pentru ulcer; d. prof. Iacobovici: extirpare de tumoră paratiroidiană. După amiază, la spitalul Colen­­tinna, d. prof. Lorenz: chirurgie ortope­dică. Duminică înaintea prânzului, d. prof. dr. Juhasz a făcut o interesan­tă demonstraţie la spitalul Colen­­tina. Cu acest prilej, oaspeţii străini au vizitat muzeul şi laboratorul de chi­rurgie de la acest templu al lui Es­­culap. D. dr. Ion Jianu a condus pe vizitatori şi dând diferite explicaţii a atras atenţia savanţilor străini a­­supra unor procedee şi instrumente întrebuinţate în chirurgie, nn toată lumea, şi imaginate de români, al căror nume este trecut cu vederea — Este adevărat că ştiinţa este internaţională... — a spus d. dr Jia­nu — „însă omul de ştiinţă are o patrie!“. Distinţii savanţi străini au luat act, urmând ca pe viitor să fie ci­tate şi numele învăţaţilor români, la momentul cuvenit. Aseară, la ora 9, a avut loc o masă colegială la restaurantul Coş­­na (Buzeşti). Această „antantă” internaţională a­ ştiinţei, a prilejuit momente de neuitat pentru savanţii cari au luat parte, cât şi pentru toţi bolna­vii smulşi din ghiarele morţii. Alex. F. Mihail Chirurgii celebri streini in spitalele româneşti ADEVĂRUL SANDALE ROMANE SANDALE cu TOC PANTOFI ALBI OFIŢEREŞTI producţie proaspătă, găsiţi eftin, la de­pozitele de vânzare ale fabricelor BUCUREŞTI, Str. Carp 1­29, Calea Griviței 128 şi Şoseaua Mihai-Bravu 12 robori* PROVINCIE: Cluj, Braşov, Craiova, Galaţi, Ploeşti, Roman, Tecuci, Buzău, Cons­tanța, Câmpulung și Târgoviște. Banca Generală vinde moara „Teleorman“ Banca Generală a Ţării Româ­neşti care se află in stare de con­cordat preventiv, a cerut tribunalu­lui comercial Ilfov, autorizarea de a vinde moara „Teleorman“ ce posedă in corn. Brănceni (jud. Teleorman), arătând că a găsit un cumpărător şi anume soc. anon. „Moara Unirea“, pe preţ de 5.800.000 lei. Tribunalul a numit un expert, care a conchis în raportul său că""moara Teleorman valorează 5.400.000 lei. Aşa fiind, în şedinţa de ieri, tribu­nalul format din d-nii judecători M. Manolescu şi Leonescu, a autorizat Banca Generală s’a vândă Moarei Unirea, pe preț de 5.800.000 lei. Finanţarea înarmărilor germane Cine piteşte aceste îşi a rmc:!*i ? Massele largi consumatoare, micii negustoraşi, populaţia care va fi trimeasă mâine în războiul pentru care se echipează nebuneşte hitle­­rismul. Documente, statistici, probe în Cuvântul liber, dedicat special aces­tei chestiuni. Citiţi „Adevărul Literar“ întrunirea „Frontului Constituţional“ la Netezeşt­i-Ifov Duminică a avut loc în comuna Netezeşti-Ilfov o mare întrunire a „Frontului constituţional“. Au luat parte d-nii mareşal Averescu, Gh. Brătianu, P. Papacostea, Trancu- Iaşi, Al. Otetelişanu, etc. Primul a vorbit d. Serghiescu, şeful georgist al sectorului care a salutat prezenţa d-lor mareşal Ave­rescu şi Gh. Brătianu. Au mai vor­bit d-nii Constantinescu-Bordeni şi Grozdea. Discursul d-lui mareşal Averescu A luat apoi cuvântul d. mareşal Averescu. D-sa a fost primit cu mare însu­fleţire de asistenţă. D. mareşal a mulţumit alegători­lor care au dat sprijinul lor frontu­lui constituţional cu prilejul alege­rilor dela 12 Aprilie. Lupta în aceste alegeri — spune d-sa — nu s’a dat pentru dobândi­rea unui scaun în Camera deputa­ţilor, ci era dată pentru triumful u­­nor idei, unor curente de idei, căci se găseau în acea luptă in faţa ur­nelor, două curente cari se încăe­­raseră pentru a se dovedi care din aceste curente trebuie să fie întronat la conducerea ţăirii. De o parte era curentul personificat în candidatul „frontului constituţional”, d. Gheor­­ghe Brătianu, şeful partidului na­­ţional-liberal. Acest curent repre­zenta dorinţa hotărâtă a unei părţi din ţară ca cu orice preţ şi orice sacrificii să se ajungă a se reîntrona în ţara noastră ideia de cinste, idei­a de legalitate, ideia de autori­tate şi mai cu seamă ideia de mo­ralitate, fie politică, fie de orice natură. De cealaltă parte era curentul per­sonificat în candidatul guvernului, care înţelegea să continuie în ţară sistemul existent de câtva timp şi care nu face decât să ducă ţara din ce în ce mai jos din toate punctele de vedere. Am ţinut foarte mult ca să viu să exprim mulţumirile mele acelor ale­gători cari au dat sprijinul lor can­didatului partidelor aliate. ROSTUL FRONTULUI CONSTITU­­ ŢIONAL Deoarece mă găsesc aci şi m­i se oferă un prilej aşa de bine venit, aşi vrea pentru faptul că vorbesc pentru întâia oară într’o întrunire,­in care participă reprezentanţi din ambele partide, să spun câteva cu­vinte asupra rostului acestei a­­lianţe, asupra rostului acestei înfră­ţiri între două partide din ţara noastră. Domnilor, această alianţă nu este fructul unor combinaţiuni de poli­ticianism mărunt, îşi are rădăcinile sale adânci în trecutul­ nostru şi dacă îmi daţi voie, să vă amintesc în câteva cuvinte acest lucru. D. mareşal Averescu aminteşte a­­cordul stabilit în 1924, cu Ion Brătia­­nu şi asupra marilor probleme de stat şi trage­ concluzia că actualul acord nu este decât continuarea fi­rească a celui precedent, pentru că ţara e şi azi în grea cumpănă. Din nenorocire, acordul atât de folositor şi de rodnic pentru ţară, a fost rupt din cauza intrigei şi a u­­nor interese personale. Zece ani după aceia, în 1934, m’am întâlnit cu fiul lui Ion C. Brătianu pentru a­ încheia un nou acord în­tre partidul meu şi partidul naţio­nal liberal, care este acordul de azi. D. mareşal Averescu aminteşte despre prima împroprietărire in co­muna Gurbăneşti şi de telegrama trimisă lui Ionel Brătianu, ca să se bucure că ceia ce intenţionase el să înfăptuiască în ţară începuse să se înfăptuiască. Şi Ionel Brătianu mi-a răspuns printr’o telegramă foarte binevoitoare. Iată cum cele două partide cari şi-au dat mâna în 1924 printr’un a­­cord încheiat între cei doi şefi şi a­­cum printr’un acord încheiat între actualul şef, între fiul l­ui Ionel Brătianu şi între mine care am ră­mas acelaş, iată zic cum s’a ajuns la înfăptuirea marei reforme, un mare eveniment în viaţa poporului român prin împroprietărirea ţăra­nilor. Acest lucru s’a înfăptuit de cele două partide: unul l’a introdus în Constituţie, celălalt a făcut legea pentru aplicarea Constituţiei. Despre cealaltă reformă — votul universal — legiferată în 1925, d. mareşal Averescu spune că şi ea a fost rezultatul acordului pe marile chestii de stat între şefii celor două partide. Nu a fost şi nu este deci numai contact de vorbe ci contact de fapte realizate. Este clar că legătura care s’a sta­bilit intre cele două partide prin legătura care exista şi care s’a a­­firm­at între cei doi şefi, între fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Bră­tianu şi între mine are un substrat po­zitiv şi foarte solid şi acest substrat eu aşi spune în termeni ştiinţifici dacă ar fi să vorbim, aşi spune că este subconştientul massei. DUPĂ 12 APRILIE Sunt îndreptăţit sâ pun toată nă­dejdea că ceiace s’a făcut la 12 A­­prilie nu este decât numai un înce­put şi că lucrurile vor merge din ce în ce accentuându-se tot mai tare până când vom ajunge la iz­bânda finală care cred că nu se va face decât prin întronarea în ţară a cinstei, autorităţii legilor şi mo­ralei. Nu am această speranţă şi sunt absolut convins — deşi dacă luăm lucrurile din punct de vedere onest, eu reprezint trecutul şi dacă voiţi până la un punct oarecare repre­zint prezentul, pe câtă vreme aliatul meu d. Gheorghe Brătianu, reprezin­tă prezentul și va reprezenta viito­rul. Discursul d-lui Gh. Brătianu D. Gheorghe Brătianu a mulţu­mit d-lui Serghiescu, şeful georgist al sectorului pentru activitatea des­făşurată, precum şi alegătorilor cari la 12 Aprilie au dat votul lor fron­tului constituţional. Astăzi, când suntem aci — a a­­dăugat d-sa — alături de d. ■ mareşal Averescu, eu vă afirm că reprezen­tăm cea mai curată tradiţie a par­tidului naţional liberal, care prin marii săi înaintaşi întotdeauna în ceasurile grele şi în împrejurările mari a căutat şi a găsit sprijin în d. mareşal Averescu şi în valoroşii săi ostaşi (aplauze îndelungate). Nu am venit aci ca să evocăm numai trecutul; am venit să rostim aci şi un cuvânt de îndrumare şi de îndemn pentru viitor. De urgiile, de nevoile, de necazurile ce ne apa­să nu vă voi mai vorbi, vă vorbesc faptele, restriştea care vă apasă în fie­care zi mai mult. PLANURILE DE MODIFICARE A CONSTITUŢIEI Dar în ceasul acesta o mare pri­mejdie ni se arată. Am întrezărit încă din timpul campaniei din tre­cuta alegere şi vă amintiţi că vă spuneam atunci: „Constituţia pe care a făurit-o Ion I. C. Brătianu, cu care a cârmuit mareşalul Averescu, constituţia aceasta v’a dat dvs. a­­ceste două bunuri pe cari le stăpâ­niţi, pe cari se întemeiază viaţa ţă­rii, pe cari dvs. trebuie să le tre­ceţi neîntinate urmaşilor şi urmaşi­lor urmaşilor dvs. Ei v’au dat ace­ste aşezăminte cari se află la teme­lia vieţii noastre de stat, v’au dat votul prin care vă rostiţi cuvân­tul în conducerea ţării, în îndruma­rea ei şi v-au dat pământul pe ca­­re-l stăpâniţi şi pe care trebuie să-l lăsaţi moştenire copiilor voştri! Ei bine, eu repet şi ceea ce spu­neam în timpul alegerilor: feriţi­­vă ca aceia cari umblă şi astăzi prin ţară, cu cine ştie ce vorbe um-­ flate şi înşelătoare, cu cine ştie, ce­ planuri ascunse de a modifica aşe­­zămintele noastre fundamentale, să nu urmărească în cele din urmă să vă ia şi dreptul dvs. de vot şi pă­mântul pe care îl stăpâniţi! De aceia iubiţi săteni şi iubiţi prieteni ne-aţi botezat „front consti­tuţional”. Eu, cred că în greutăţile pe cari le înfruntăm, frontul acesta ar putea mai degrabă să fie botezat de dvs. şi ţară: „frontul apărării na­ţionale”. Iubiţi săteni, iubiţi prieteni, Cum mi-aşi putea încheia scurte­le mele cuvinte de mulţumire şi de îndemn decât amintindu-vă că două idei ne călăuzesc în îndrumarea dvs. şi pentru mântuirea viitoare a acestei ţări. IDEIA NAŢIONALA Mulţi poartă azi prin ţară o fla­mură pe care au scris drepturile Românilor în ţara lor: ideea naţiona­lă. Ei bine, iubiţi prieteni, afirm aci cu toată convingerea că nimeni mai mult decât noi nu are dreptul să vă vorbească în numele ideii naţiona­le, în numele grijei pentru înflori­rea şi stăpânirea românului în ţara sa. Dar pentru a purta un astfel de steag şi a ridica o astfel de flamură se cere o condiţiune pe care atâţia nu o pot împlini, pe care noi avem mândria să o dovedim împlinită în fiecare zi prin cuvântul şi prin fap­ta noastră. Nu se poate apărare­a naţiunii fără afirmarea statornică şi zilnică a sentimentului de dem­nitate naţională. Acest sentiment de demnitate care ne stăpâneşte în întreaga noastră acţiune este che­zăşia însăşi a înfăptuirii şi izbândei ei. N’aşi putea încheia decât cu for­mula pe care o rosteam acum o săp­tămână la marea manifestaţie ce am făcut-o la Bucureşti cu forţele ace­stor două partide alăturate: „Noi nu începem, nici nu isprăvim. Noi continuăm”. întrunirea naţional-ţărănistă din Cernăuţi Cuvântările d-lor dr. Lupu, Mihalache şi Mihai Popiei Eri a avut loc la Cernăuţi pe te­renul patinoarului din strada Vasile Alecsandri, în prezenţa a peste 15 mii de persoane. Întrunirea partidu­lui naţional-ţărănesc. Şedinţa a fost deschisă de d. Sau­­ciuc Săveanu, preşedintele organiza­ţiei naţional-ţârăniste de Bucovina. D-sa a salutat pe d. Ion Mihala­­che şi ţărănimea care s’a prezentat într’un număr atât de impresionant in frunte cu şefii de organizaţii. CUVÂNTĂRILE Au luat cuvântul apoi d-nii D. Moldovanu, şeful organizaţiei din judeţul Cernăuţi, Andriaşciuc, vice­preşedinte al organizaţiei judeţului Cernăuţi, Onofrei Lunguleae, şeful organizaţiei din judeţul Storojineţ. Caczmarovschi în numele germani­lor bucovineni, deputat Argirescu, dr. Romersitz, Percek preşedintele organizaţiei din Rădăuţi, săteanul Const. Boşca din comuna Capul Co­drului, Policarp Beţianu, şeful orga­nizaţiei judeţului Hotin, ’ săteanul D. di’. N. LUPU spune: Am venit azi aci să punem cea de a treia piatră de temelie pentru Înfăptui­rea statului ţărănesc. Nu urmărim numai răsturnarea unui guvern ci a unui sistem de care in tot cuprin­sul ţării, nu e nici o clasă socială mul­ţumită. Situaţia e de zeci de ori mai gravă decât în 1907, când ţără­nimea n’a mai putut răbda şi-a fă­cut singură dreptate. Inconştienţii dela cârma ţării nu găsesc altă soluţie decât să pună noi biruri, înţelegem să se pună dări, dar în raport cu ceea ce pot produce şi rea­liza contribuabilii. Nu mai e­ o viaţă posibilă când fabricanţii îşi scum­pesc produsele, iar agricultorii nu mai pot scoate nimic din produsele lor. Dacă fabricanţii nu-şi pot ief­­teni produsele, să închidem fabricile şi să facem fabricile statului. Nu putem tolera ca o mână de oameni să sugă vlaga ţării. La Bucureşti se ridică palate cu câte zece etaje, iar la sate mor două milioane de tuberculoşi. Suntem o ţară bogată, dar bogăţiile ţării vor reveni ţărănimii numai prin întări­rea statului ţărănesc. Const. Sturza din comuna Sadova, Răutu, preşedintele organizaţiei din judeţul Dorohoi, ing. Ştef. Mihăescu, Octav Livezeanu, prof. univ. Hu­diţă, Ion Leon, Dinu Simion, Virg£. Potârcă, etc. DISCURSUL D-LUI MIHAI POPOVICI D. Mihai Popovici, fost ministru şi şeful organizaţiilor din Ardeal şi Ba­nat arată că a mai avut odată cin­stea să vină în Bucovina, să aducă salutul Ardealului. Tot aşa vin şi astăzi să aduc prinosul Ardealului la această mare manifestaţie. E de da­toria noastră să ne sculăm nu nu­mai cu cuvânul ci şi cu fapta. Azi înregistrăm o profundă desarmonie intre voinţa naţională a mulţimilor şi voinţa artificială a partidului li­beral. D-sa închee spunând că salvarea ţării se va face numai sub steagul glorios al partidului naţional-ţără­nesc. Ciocoimea şi oligarhia vin insă cu tot felul de şiretlicuri. Spun că alţii sunt vinovaţi, aruncă vina pe evrei când adevăraţii vinovaţi sunt cei de la cârma ţării. Agitaţiile pro­vocate de oligarhie pe tema lui nu­merus clausus sau numerus valachi­­cus sunt dăunătoare ţării. Nu ne putem permite la noi în ţară ceea ce îşi permite Hitler. Avem la noi in ţară patru milioane de mi­noritari cu cari trebue să trăim în bună înţelegere, dar şi ei trebue să fie mulţumiţi că trăiesc la noi în ţară. Aceasta e o operă naţională reală. Agitaţiile pe cari le fac ciocoii constitue o trădare. Sistemul nostru de alianţe cu Franţa, cu Anglia şi Italia, statele balcanice şi cu Mica înţelegere, pre­cum şi cu Rusia, ne asigură o situa­ţie cum n’am avut niciodată. Putem trăi liniştiţi cel puţin 50 de ani ca să ne putem consacra muncii pozi­tive în interiorul ţării. Nu putem permite să fim smulşi din mijlocul aliaţilor noştri sinceri şi devotaţi spre a fi aruncaţi în tabăra celor cari nu ne pot da decât sfârtecarea ţării, sunt cei din fabrici. In ţările agri­cole nu poate fi altă clasă de bază decât ţărănimea. Vrem carul sta­tului să fie condus de sus de pe ca­pră de reprezentanţii ţărănimii. Ei să ţină frânele în mână. Voim păstrarea libertăţilor individuale, a proprietăţii individuale — încadrate însă în interesele superioare ale statului. Bunurile ţării să fie admi­nistrate într’o disciplină de familie ca şi cum ar constitui o unitate. în­tâi toţi să muncească — apoi mun­ca să­­ fie plătită. Azi statele regu­lează producţia, aprovizionarea, vânzarea. Particularul român când face afaceri cu străinătatea, nu întâlneşte pe negustorul neamţ, en­glez sau francez, ci întâlneşte sta­tul german, englez sau francez. Vrem să punem în faţa statului străin nu pe negustorul individual român, ci statul român. Astfel în­ţelegem disciplinarea muncii naţio­nale. Pentru aceasta se cere o ţără­nime luminată. Trebue să ajungem ca ţărănimea să cânte la vioara în­tâia. Astăzi din păcate se aude la muzica naţională numai toba băn­cilor şi toba perceptorilor. Ne tre­buie lumină şi educaţie atât pentru copii cât şi pentru oamenii ma­turi. COOPERAŢIE ŞI SINDICALIZARE Dar cele mai importante puncte ale programului nostru sunt coope­raţia şi sindicatele pentru profesio­nişti şi muncitorii de la oraşe. Pentru Înfăptuirea statului ţărănesc avem nevoie de credinţă, hotărâre, stă­ruinţă şi disciplină, înjghebarea sta­tului liberal a durat 70 de ani. Sta­tul ţărănesc se va înfăptui mult mai repede dar ne trebuie o oaste de încredere, disciplinată. Să lup­taţi cu toţii pentru o nouă ţară, pentru o nouă rânduială, pentru statul ţărănesc. * întrunirea a luat sfârşit la ora 2 după amiază. A urmat un banchet la care au participat fruntaşii par­tidului. Cu trenul de 7 seara d. Ion Mihalache şi ceilalţi fruntaşi părăsit oraşul nostru. EM. KOSOSCHI gale Discursul d-lui dr. Lupu Cuvântarea d-lui I. Mihalache D. ION MIHALACHE, primit la tribună cu ovaţii nesfârşite, spune: „Ostaşi ai partidului naţional ţă­rănesc, mă adresez întâi d-voastră căci întâi pe d-voastră v’am chemat Vă mulţumesc pentru chipul strălucit în care aţi răspuns la chemarea noa­stră. Aţi venit cu toţii hotărâţi şi dis­ciplinaţi. Mi-a crescut inima de bu­curie când v’am văzut cu coman­danţi în frunte defilând în ordine ca soldaţii. Azi v’am disciplinat ini­mile, mâine vom disciplina munca voastră în noul stat, în statul ţără­nesc. Spuneţi şi celor rămaşi acasă că noi nu v’am chemat la plimbare nici la sărbătoare, ci v’am chemat la mo­bilizare, la luptă, la biruinţă. Nu vom demobiliza până nu vom birui, iar biruinţa noastră înseamnă nu numai doborârea guvernului, ci înseamnă şi înmormântarea regimului. Noi nu cerşim puterea. Noi cucerim pute­rea. Nu numai programul nostru în­deamnă massele să se îndrepte către noi ci şi suferinţele. Guvernul liberal a secat fântâna vieţii, a rupt cumpăna dreptăţii, de jos până sus. Ţăranului i s’a rupt cumpăna pentrucă pe munca lui nu încasează nimic iar produsele nici nu se cumpără. Meseriaşul n’are cui să-i dreagă uneltele, fiindcă nu e cine să-l plătească. Slujbaşul nu primeşte leafa, negustorul nu ştie cât să cum­pere şi pe ce preţ pentrucă preţul i-l schimbă d. Manolescu-Strunga dela o zi la alta. Peste tot e dezorientare. S’a angajat acest guvern, guvernul ■marilor meşteri financiari, ca să în­scăuneze leul stabilizat şi să resta­bilească preţurile, impozitele, preţul vieţii. Dar cu ce ne-am pomenit? Leul n’a rămas stabilizat, valoarea produselor noastre a scăzut pe când preţurile produselor industriale s’au ridicat. Ca şi impozitele, şi celelalte sar­cini, aici e originea suferinţă. IN CONTRA OLIGARHIEI Acest guvern a dat faliment şi tre­bue să-şi tragă consecinţele. Nu ne mulţumim cu a dărimarea partidului liberal. Voim dărâmarea stăpânirii ciocoeşti. Dacă tai însă un cap iese alt cap. Odinioară când a căzut Brătianu, a venit Averescu. Stăpânirea oligarhică, ciocoiască, bancară, scoate mereu capete. De pildă, mişcările extremiste, Nume­rus valahicus. Garda de fier, naţio­nalismul nemţesc şi altele sunt coa­­dele stăpânirii oligarhice ciocoieşti. Noi însă mergem să tăiem şi cap şi coadă. La această luptă vă che­măm. Vrem să înscăunăm statul ţărănesc. Statul ţărănesc înseamnă noua gospodărie publică şi, în ce pri­veşte bunurile, după altă dreptate. Gospodăria oamenilor: patria. Clasa socială: indivizii. Mai întâi trebue să ştie toată su­flarea, şi prietenii şi adversarii că pentru noi patria este una singură şi izvor suprem de viaţă pentru toa­te cele 18 milioane de locuitori. Cine sunt prietenii statului ţărănesc să-şi pună nădejdea în gospodăria noa­stră proprie şi să nu se gândească peste hotare, căci ii considerăm duş­mani ai patriei şi ai noştri. Cei ce gândesc altfel n’au ce căuta în sta­tul ţărănesc. Noi respingem naţionalismul exa­gerat care neavând laptele său propriu supt dela maică, se uită cu ochii peste hotare să copieze ceia ce e mai exagerat. In Germania na­ţionalismul este explosiv, este ca gloanţele dum-dum. Nouă nu ne trebue naţionalismul dum-dum. Germania este o ţară înfrântă şi umilită. Are nevoie să excite la maximum sentimentele naţionale. Dar noi, Românii, avem înăuntrul celor 18 milioane, unanimitatea fra­ţilor noştri cari odinioară erau a­­sumaţi. Nouă, ne trebue un naţio­nalism de apărare, de pace, în dosul căruia populaţie cinstită să trăias­că în pace pe pământul pe care s’a născut. Ţărănimea română n’are a primi lecţii de naţionalism dela nimeni. Ea a primit naţionalismul, l-a supt dela maica noastră care este pământul ţării. N’avem nevoie de doicele altora, care să ne înveţe pe noi naţiona­lism. Noi înţelegem un naţionalism cinstit, de muncă pozitivă, ţăranul român având în spatele lui statul său care să-l ajute. Ţăranul român are nevoie de şcoală să înveţe ca să rămâie repe­tent aşteptând pară mălăiaţă de la numerus valachicus sau clausus, care s’o împartă însă consiliile de administraţie pentru şefii naţiona­lişti. Statul ţărănesc înseamnă o nouă disciplină a claselor sociale bazată pe muncă, nu pe capitalul de bancă. In toate ţările clasele sociale se solidarizează pe bază muncitorească. In țările industriale muncitorii Pagina 3-a A­narea Centralei Caselor Naţionale In sala Gh. Ţiţeica, din localul Caselor Naţionale s-a ţinut aduna­rea generală a membrilor. A prezi­dat d. prof. Ţiţeica, asistat de d. ge­neral Panaitescu, col. Livezeanu şi O. Lăzărescu. D. general Negreanu a citit un ra­port asupra activităţii Caselor Na­ţionale. D. dr. Ioachim a cetit darea de seamă a gestiunei financiare. Preo­tul Nae Popescu a adus salutul Ligii culturale. D. prof. Ţiţeica, cere or­ganizarea unor şezători. Au mai vorbit d-nii general Manolescu, Maior Sidorovici, prof. Halunga, preot Rădulescu, av. Tocaziu și d. H. Stahl, in numele Fundațiilor re­gale. Pentru a distruge sigur, intrebu­­ințați cel mai eficace insecticid. minele Române București SOS. VITAN No. 232 — 246 — Telefon 3­48.03 FURNIZEAZĂ AVANTAJOS, CUTII, BIDOANE si PLACARDE de RECLAMA din TABLA LITOGRAFIATA TEVI DE PLUMB ALICE DE pe marimile

Next