Adevěrul, iunie 1935 (Anul 49, nr. 15756-15780)
1935-06-06 / nr. 15761
Activitatea Federaţiei de chirurgie Prin spitalele bucureştene au operat zilele aceste numeroşi chirurgi streini i-am văzut la lucru. E vorba despre membrii federaţiei de chirurgie din statele „Micii înţelegeri” şi ţările limitrofe, intruniţi zilele acestea la Bucureşti. — Cinstim „luna Bucureştilor” nu cu discursuri, ci prin activitate efectivă prin sălile de operaţie” — mi-a spus unul dintre eminenţii chirurgi. I-am văzut eri, gravi, tăcuţi,, în halatele lor albe şi cu măşti pe obraz îngrămădiţi în jurul meselor de operaţie, prin spitalele noastre, în străduinţa de a face bine... Chirurgul operator şi cele două ajutoare ale sale se mişcau fără să spuie o vorbă. Şase mâini, cari se amestecau, se ajutau, ca la o comandă dată numai din gând... Şase mâni albe, înmănuşate, cari se perindau agile deasupra rănii, totul rânduindu-se parcă de la sine, sub ochii privitorului uimit. O lampă „scialitică”, cu un abatjour enorm, atârna din tavan, luminând câmpul operator, fără a profila pe plaga capetele sau manile chirurgilor, adecă, fără a lăsa nici o umbră, care să stânjenească vederea clară. Dar in afară de chirurgul şef şi ajutoarele sale din primul plan, mai colaborează atâţia alţii în umbră, nebănuiţi. O eroare de cât de mică greşalâ poate compromite totul! S’a atins un instrument de un vizitator inoportun sau stângaci. Repede se pun alte pânze de cauciuc sterilizate pe de lăturile câmpului operator. Alte instrumente. Mâni abile, grăbite, parcă venite din văzduh, pun într’o clipă la îndemână toate cele necesare... Se aude o sfârâitură uşoară şi se simte un miros ca de carne arsă. Chirurgul a primit şi mânueşte acum bisturiul electric,’ care i s’a dat ca să facă o incizie într’un ţesut cu vase sanguine mici, unde nu se pot aşeza pense hemostatice. Bisturiul sfârâe şi arde astupând capetele micilor artere, ale capilarilor, el împiedică astfel o pierdere de sânge inutilă. O mână delicată de la spate, tamponează cu îndemânare fruntea şi faţa chirurgului, pe care au apărut broboane de sudoare. Alte două ajutoare, îngrijorate, stau in umbră, sub pânza care acopere, aproape in întregime, pe bolnav, lăsând liberă numai partea la care se lucrează. Sunt cei ce supraveghează respiraţia bolnavului. El nu doarme. Se uită calm şi liniştit. Acum întreabă ceva... — Stai liniştit! Nu mai e mult...— îl încurajează cineva. I-au făcut injecţie cu cardiacol pentru a înviora inima... căci azi se operează fără primejdie şi cardiacii! Iar anestezicul introdus in şira spinării (lichidul encefalo-rachidian) a abolit cu totul simţul durerii... Ţin la îndemână şi balonul cu carbogen, spre a stimula respiraţia. In camera alăturată, se vede o instalaţie de sterilizare, modernă, care a costat o avere. Alte ajutoare mascate lucrează acolo tăcute. Nu se aude o şoaptă... nici un pas. Totul vine la îndemână chirurgului şef,la timp şi aşa cum trebue, nefăcându-se nicio zăpăceală, nici o întârziere. S’a scos bolnavului trei sferturi de stomach şi o porţiune de intestin. Era un ulcer. Acum chirurgul s’a transformat în croitor: coase cu un ac subţire şi o aţă de mătase. Operaţia a dovedit că diagnosticul fusese perfect pus, mulţumită observaţiilor clinice, precum şi examenului radiologie. S’a terminat! Ce de faţă, — extrem de atenţi până acum — aplaudă! Nervii încordaţi ai tuturor, carişi dau seamă de ce înseamnă această operaţie, se destind. In vremea asta, ajutoarele au preparat — după regulile asespsiei — şi anesteziat un al doilea bolnav. Chirurgul trece — fără să se odihnească nici o clipă — la a doua masă. Numai ajutoarele se schimbă. Lucrează cu aceiaşi linişte, cu acelaş calm şi sânge rece. Intr’o oră şi jumătate s’au efectuat două grele operaţii. Au fost salvate două vieţi omeneşti! * Impresiile de mai sus le-am cules Vineri după prânz la Institutul de Chirurgie Regele Carol al II- lea“ a „Casei centrale de asigurări sociale. Am avut prilejul să asist la o operaţie făcută de d. prof. Traian Nasta, asistat de d-nii dr. Valeria Vlădescu şi dr. Enric Blazian. A doua operaţie, colicisită calculoasă, a fost efectuată tot de d. prof. Traian Nasta, ajutat fiind de d. dr. Marin Popescu. In afară de numeroşi chirurgi bucureşteni, au asistat la aceste operaţii d-nii prof. dr. Anton Jurasz şi prof. dr. Mikea, din Polonia; ioc. dr. Felix Skubiszewski dr. Stanislaw Bylina de la clinica chirurgicală a universităţii din Poznan; prof. dr. Lawrik din Iugoslavia şi prof. dr. Lorenz, din Viena. Vineri, înaintea prânzuli, mi s’a spus că au operat la spitalul Colentina următorii: D. prof. dr. Mikejda: apendice ectomie; D. prof. dr. Lawrik: extirpare de stomac pentru cancer; d. prof. Ion Jianu: a) extirparea nervului simpatic pentru paralizie facială şi extirpare de plex lombacidic şi hipogastric, pentru cancer uterin. Iar Sâmbătă dimineaţă, au operat la Spitalul Brâncovenesc: d. prof. dr. Jurasz: extirpare de stomac pentru ulcer; d. prof. Iacobovici: extirpare de tumoră paratiroidiană. După amiază, la spitalul Colentinna, d. prof. Lorenz: chirurgie ortopedică. Duminică înaintea prânzului, d. prof. dr. Juhasz a făcut o interesantă demonstraţie la spitalul Colentina. Cu acest prilej, oaspeţii străini au vizitat muzeul şi laboratorul de chirurgie de la acest templu al lui Esculap. D. dr. Ion Jianu a condus pe vizitatori şi dând diferite explicaţii a atras atenţia savanţilor străini asupra unor procedee şi instrumente întrebuinţate în chirurgie, nn toată lumea, şi imaginate de români, al căror nume este trecut cu vederea — Este adevărat că ştiinţa este internaţională... — a spus d. dr Jianu — „însă omul de ştiinţă are o patrie!“. Distinţii savanţi străini au luat act, urmând ca pe viitor să fie citate şi numele învăţaţilor români, la momentul cuvenit. Aseară, la ora 9, a avut loc o masă colegială la restaurantul Coşna (Buzeşti). Această „antantă” internaţională a ştiinţei, a prilejuit momente de neuitat pentru savanţii cari au luat parte, cât şi pentru toţi bolnavii smulşi din ghiarele morţii. Alex. F. Mihail Chirurgii celebri streini in spitalele româneşti ADEVĂRUL SANDALE ROMANE SANDALE cu TOC PANTOFI ALBI OFIŢEREŞTI producţie proaspătă, găsiţi eftin, la depozitele de vânzare ale fabricelor BUCUREŞTI, Str. Carp 129, Calea Griviței 128 şi Şoseaua Mihai-Bravu 12 robori* PROVINCIE: Cluj, Braşov, Craiova, Galaţi, Ploeşti, Roman, Tecuci, Buzău, Constanța, Câmpulung și Târgoviște. Banca Generală vinde moara „Teleorman“ Banca Generală a Ţării Româneşti care se află in stare de concordat preventiv, a cerut tribunalului comercial Ilfov, autorizarea de a vinde moara „Teleorman“ ce posedă in corn. Brănceni (jud. Teleorman), arătând că a găsit un cumpărător şi anume soc. anon. „Moara Unirea“, pe preţ de 5.800.000 lei. Tribunalul a numit un expert, care a conchis în raportul său că""moara Teleorman valorează 5.400.000 lei. Aşa fiind, în şedinţa de ieri, tribunalul format din d-nii judecători M. Manolescu şi Leonescu, a autorizat Banca Generală s’a vândă Moarei Unirea, pe preț de 5.800.000 lei. Finanţarea înarmărilor germane Cine piteşte aceste îşi a rmc:!*i ? Massele largi consumatoare, micii negustoraşi, populaţia care va fi trimeasă mâine în războiul pentru care se echipează nebuneşte hitlerismul. Documente, statistici, probe în Cuvântul liber, dedicat special acestei chestiuni. Citiţi „Adevărul Literar“ întrunirea „Frontului Constituţional“ la Netezeşti-Ifov Duminică a avut loc în comuna Netezeşti-Ilfov o mare întrunire a „Frontului constituţional“. Au luat parte d-nii mareşal Averescu, Gh. Brătianu, P. Papacostea, Trancu- Iaşi, Al. Otetelişanu, etc. Primul a vorbit d. Serghiescu, şeful georgist al sectorului care a salutat prezenţa d-lor mareşal Averescu şi Gh. Brătianu. Au mai vorbit d-nii Constantinescu-Bordeni şi Grozdea. Discursul d-lui mareşal Averescu A luat apoi cuvântul d. mareşal Averescu. D-sa a fost primit cu mare însufleţire de asistenţă. D. mareşal a mulţumit alegătorilor care au dat sprijinul lor frontului constituţional cu prilejul alegerilor dela 12 Aprilie. Lupta în aceste alegeri — spune d-sa — nu s’a dat pentru dobândirea unui scaun în Camera deputaţilor, ci era dată pentru triumful unor idei, unor curente de idei, căci se găseau în acea luptă in faţa urnelor, două curente cari se încăeraseră pentru a se dovedi care din aceste curente trebuie să fie întronat la conducerea ţăirii. De o parte era curentul personificat în candidatul „frontului constituţional”, d. Gheorghe Brătianu, şeful partidului naţional-liberal. Acest curent reprezenta dorinţa hotărâtă a unei părţi din ţară ca cu orice preţ şi orice sacrificii să se ajungă a se reîntrona în ţara noastră ideia de cinste, ideia de legalitate, ideia de autoritate şi mai cu seamă ideia de moralitate, fie politică, fie de orice natură. De cealaltă parte era curentul personificat în candidatul guvernului, care înţelegea să continuie în ţară sistemul existent de câtva timp şi care nu face decât să ducă ţara din ce în ce mai jos din toate punctele de vedere. Am ţinut foarte mult ca să viu să exprim mulţumirile mele acelor alegători cari au dat sprijinul lor candidatului partidelor aliate. ROSTUL FRONTULUI CONSTITU ŢIONAL Deoarece mă găsesc aci şi mi se oferă un prilej aşa de bine venit, aşi vrea pentru faptul că vorbesc pentru întâia oară într’o întrunire,in care participă reprezentanţi din ambele partide, să spun câteva cuvinte asupra rostului acestei alianţe, asupra rostului acestei înfrăţiri între două partide din ţara noastră. Domnilor, această alianţă nu este fructul unor combinaţiuni de politicianism mărunt, îşi are rădăcinile sale adânci în trecutul nostru şi dacă îmi daţi voie, să vă amintesc în câteva cuvinte acest lucru. D. mareşal Averescu aminteşte acordul stabilit în 1924, cu Ion Brătianu şi asupra marilor probleme de stat şi trage concluzia că actualul acord nu este decât continuarea firească a celui precedent, pentru că ţara e şi azi în grea cumpănă. Din nenorocire, acordul atât de folositor şi de rodnic pentru ţară, a fost rupt din cauza intrigei şi a unor interese personale. Zece ani după aceia, în 1934, m’am întâlnit cu fiul lui Ion C. Brătianu pentru a încheia un nou acord între partidul meu şi partidul naţional liberal, care este acordul de azi. D. mareşal Averescu aminteşte despre prima împroprietărire in comuna Gurbăneşti şi de telegrama trimisă lui Ionel Brătianu, ca să se bucure că ceia ce intenţionase el să înfăptuiască în ţară începuse să se înfăptuiască. Şi Ionel Brătianu mi-a răspuns printr’o telegramă foarte binevoitoare. Iată cum cele două partide cari şi-au dat mâna în 1924 printr’un acord încheiat între cei doi şefi şi acum printr’un acord încheiat între actualul şef, între fiul lui Ionel Brătianu şi între mine care am rămas acelaş, iată zic cum s’a ajuns la înfăptuirea marei reforme, un mare eveniment în viaţa poporului român prin împroprietărirea ţăranilor. Acest lucru s’a înfăptuit de cele două partide: unul l’a introdus în Constituţie, celălalt a făcut legea pentru aplicarea Constituţiei. Despre cealaltă reformă — votul universal — legiferată în 1925, d. mareşal Averescu spune că şi ea a fost rezultatul acordului pe marile chestii de stat între şefii celor două partide. Nu a fost şi nu este deci numai contact de vorbe ci contact de fapte realizate. Este clar că legătura care s’a stabilit intre cele două partide prin legătura care exista şi care s’a afirmat între cei doi şefi, între fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Brătianu şi între mine are un substrat pozitiv şi foarte solid şi acest substrat eu aşi spune în termeni ştiinţifici dacă ar fi să vorbim, aşi spune că este subconştientul massei. DUPĂ 12 APRILIE Sunt îndreptăţit sâ pun toată nădejdea că ceiace s’a făcut la 12 Aprilie nu este decât numai un început şi că lucrurile vor merge din ce în ce accentuându-se tot mai tare până când vom ajunge la izbânda finală care cred că nu se va face decât prin întronarea în ţară a cinstei, autorităţii legilor şi moralei. Nu am această speranţă şi sunt absolut convins — deşi dacă luăm lucrurile din punct de vedere onest, eu reprezint trecutul şi dacă voiţi până la un punct oarecare reprezint prezentul, pe câtă vreme aliatul meu d. Gheorghe Brătianu, reprezintă prezentul și va reprezenta viitorul. Discursul d-lui Gh. Brătianu D. Gheorghe Brătianu a mulţumit d-lui Serghiescu, şeful georgist al sectorului pentru activitatea desfăşurată, precum şi alegătorilor cari la 12 Aprilie au dat votul lor frontului constituţional. Astăzi, când suntem aci — a adăugat d-sa — alături de d. ■ mareşal Averescu, eu vă afirm că reprezentăm cea mai curată tradiţie a partidului naţional liberal, care prin marii săi înaintaşi întotdeauna în ceasurile grele şi în împrejurările mari a căutat şi a găsit sprijin în d. mareşal Averescu şi în valoroşii săi ostaşi (aplauze îndelungate). Nu am venit aci ca să evocăm numai trecutul; am venit să rostim aci şi un cuvânt de îndrumare şi de îndemn pentru viitor. De urgiile, de nevoile, de necazurile ce ne apasă nu vă voi mai vorbi, vă vorbesc faptele, restriştea care vă apasă în fiecare zi mai mult. PLANURILE DE MODIFICARE A CONSTITUŢIEI Dar în ceasul acesta o mare primejdie ni se arată. Am întrezărit încă din timpul campaniei din trecuta alegere şi vă amintiţi că vă spuneam atunci: „Constituţia pe care a făurit-o Ion I. C. Brătianu, cu care a cârmuit mareşalul Averescu, constituţia aceasta v’a dat dvs. aceste două bunuri pe cari le stăpâniţi, pe cari se întemeiază viaţa ţării, pe cari dvs. trebuie să le treceţi neîntinate urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor dvs. Ei v’au dat aceste aşezăminte cari se află la temelia vieţii noastre de stat, v’au dat votul prin care vă rostiţi cuvântul în conducerea ţării, în îndrumarea ei şi v-au dat pământul pe care-l stăpâniţi şi pe care trebuie să-l lăsaţi moştenire copiilor voştri! Ei bine, eu repet şi ceea ce spuneam în timpul alegerilor: feriţivă ca aceia cari umblă şi astăzi prin ţară, cu cine ştie ce vorbe um- flate şi înşelătoare, cu cine ştie, ce planuri ascunse de a modifica aşezămintele noastre fundamentale, să nu urmărească în cele din urmă să vă ia şi dreptul dvs. de vot şi pământul pe care îl stăpâniţi! De aceia iubiţi săteni şi iubiţi prieteni ne-aţi botezat „front constituţional”. Eu, cred că în greutăţile pe cari le înfruntăm, frontul acesta ar putea mai degrabă să fie botezat de dvs. şi ţară: „frontul apărării naţionale”. Iubiţi săteni, iubiţi prieteni, Cum mi-aşi putea încheia scurtele mele cuvinte de mulţumire şi de îndemn decât amintindu-vă că două idei ne călăuzesc în îndrumarea dvs. şi pentru mântuirea viitoare a acestei ţări. IDEIA NAŢIONALA Mulţi poartă azi prin ţară o flamură pe care au scris drepturile Românilor în ţara lor: ideea naţională. Ei bine, iubiţi prieteni, afirm aci cu toată convingerea că nimeni mai mult decât noi nu are dreptul să vă vorbească în numele ideii naţionale, în numele grijei pentru înflorirea şi stăpânirea românului în ţara sa. Dar pentru a purta un astfel de steag şi a ridica o astfel de flamură se cere o condiţiune pe care atâţia nu o pot împlini, pe care noi avem mândria să o dovedim împlinită în fiecare zi prin cuvântul şi prin fapta noastră. Nu se poate apărarea naţiunii fără afirmarea statornică şi zilnică a sentimentului de demnitate naţională. Acest sentiment de demnitate care ne stăpâneşte în întreaga noastră acţiune este chezăşia însăşi a înfăptuirii şi izbândei ei. N’aşi putea încheia decât cu formula pe care o rosteam acum o săptămână la marea manifestaţie ce am făcut-o la Bucureşti cu forţele acestor două partide alăturate: „Noi nu începem, nici nu isprăvim. Noi continuăm”. întrunirea naţional-ţărănistă din Cernăuţi Cuvântările d-lor dr. Lupu, Mihalache şi Mihai Popiei Eri a avut loc la Cernăuţi pe terenul patinoarului din strada Vasile Alecsandri, în prezenţa a peste 15 mii de persoane. Întrunirea partidului naţional-ţărănesc. Şedinţa a fost deschisă de d. Sauciuc Săveanu, preşedintele organizaţiei naţional-ţârăniste de Bucovina. D-sa a salutat pe d. Ion Mihalache şi ţărănimea care s’a prezentat într’un număr atât de impresionant in frunte cu şefii de organizaţii. CUVÂNTĂRILE Au luat cuvântul apoi d-nii D. Moldovanu, şeful organizaţiei din judeţul Cernăuţi, Andriaşciuc, vicepreşedinte al organizaţiei judeţului Cernăuţi, Onofrei Lunguleae, şeful organizaţiei din judeţul Storojineţ. Caczmarovschi în numele germanilor bucovineni, deputat Argirescu, dr. Romersitz, Percek preşedintele organizaţiei din Rădăuţi, săteanul Const. Boşca din comuna Capul Codrului, Policarp Beţianu, şeful organizaţiei judeţului Hotin, ’ săteanul D. di’. N. LUPU spune: Am venit azi aci să punem cea de a treia piatră de temelie pentru Înfăptuirea statului ţărănesc. Nu urmărim numai răsturnarea unui guvern ci a unui sistem de care in tot cuprinsul ţării, nu e nici o clasă socială mulţumită. Situaţia e de zeci de ori mai gravă decât în 1907, când ţărănimea n’a mai putut răbda şi-a făcut singură dreptate. Inconştienţii dela cârma ţării nu găsesc altă soluţie decât să pună noi biruri, înţelegem să se pună dări, dar în raport cu ceea ce pot produce şi realiza contribuabilii. Nu mai e o viaţă posibilă când fabricanţii îşi scumpesc produsele, iar agricultorii nu mai pot scoate nimic din produsele lor. Dacă fabricanţii nu-şi pot iefteni produsele, să închidem fabricile şi să facem fabricile statului. Nu putem tolera ca o mână de oameni să sugă vlaga ţării. La Bucureşti se ridică palate cu câte zece etaje, iar la sate mor două milioane de tuberculoşi. Suntem o ţară bogată, dar bogăţiile ţării vor reveni ţărănimii numai prin întărirea statului ţărănesc. Const. Sturza din comuna Sadova, Răutu, preşedintele organizaţiei din judeţul Dorohoi, ing. Ştef. Mihăescu, Octav Livezeanu, prof. univ. Hudiţă, Ion Leon, Dinu Simion, Virg£. Potârcă, etc. DISCURSUL D-LUI MIHAI POPOVICI D. Mihai Popovici, fost ministru şi şeful organizaţiilor din Ardeal şi Banat arată că a mai avut odată cinstea să vină în Bucovina, să aducă salutul Ardealului. Tot aşa vin şi astăzi să aduc prinosul Ardealului la această mare manifestaţie. E de datoria noastră să ne sculăm nu numai cu cuvânul ci şi cu fapta. Azi înregistrăm o profundă desarmonie intre voinţa naţională a mulţimilor şi voinţa artificială a partidului liberal. D-sa închee spunând că salvarea ţării se va face numai sub steagul glorios al partidului naţional-ţărănesc. Ciocoimea şi oligarhia vin insă cu tot felul de şiretlicuri. Spun că alţii sunt vinovaţi, aruncă vina pe evrei când adevăraţii vinovaţi sunt cei de la cârma ţării. Agitaţiile provocate de oligarhie pe tema lui numerus clausus sau numerus valachicus sunt dăunătoare ţării. Nu ne putem permite la noi în ţară ceea ce îşi permite Hitler. Avem la noi in ţară patru milioane de minoritari cu cari trebue să trăim în bună înţelegere, dar şi ei trebue să fie mulţumiţi că trăiesc la noi în ţară. Aceasta e o operă naţională reală. Agitaţiile pe cari le fac ciocoii constitue o trădare. Sistemul nostru de alianţe cu Franţa, cu Anglia şi Italia, statele balcanice şi cu Mica înţelegere, precum şi cu Rusia, ne asigură o situaţie cum n’am avut niciodată. Putem trăi liniştiţi cel puţin 50 de ani ca să ne putem consacra muncii pozitive în interiorul ţării. Nu putem permite să fim smulşi din mijlocul aliaţilor noştri sinceri şi devotaţi spre a fi aruncaţi în tabăra celor cari nu ne pot da decât sfârtecarea ţării, sunt cei din fabrici. In ţările agricole nu poate fi altă clasă de bază decât ţărănimea. Vrem carul statului să fie condus de sus de pe capră de reprezentanţii ţărănimii. Ei să ţină frânele în mână. Voim păstrarea libertăţilor individuale, a proprietăţii individuale — încadrate însă în interesele superioare ale statului. Bunurile ţării să fie administrate într’o disciplină de familie ca şi cum ar constitui o unitate. întâi toţi să muncească — apoi munca să fie plătită. Azi statele regulează producţia, aprovizionarea, vânzarea. Particularul român când face afaceri cu străinătatea, nu întâlneşte pe negustorul neamţ, englez sau francez, ci întâlneşte statul german, englez sau francez. Vrem să punem în faţa statului străin nu pe negustorul individual român, ci statul român. Astfel înţelegem disciplinarea muncii naţionale. Pentru aceasta se cere o ţărănime luminată. Trebue să ajungem ca ţărănimea să cânte la vioara întâia. Astăzi din păcate se aude la muzica naţională numai toba băncilor şi toba perceptorilor. Ne trebuie lumină şi educaţie atât pentru copii cât şi pentru oamenii maturi. COOPERAŢIE ŞI SINDICALIZARE Dar cele mai importante puncte ale programului nostru sunt cooperaţia şi sindicatele pentru profesionişti şi muncitorii de la oraşe. Pentru Înfăptuirea statului ţărănesc avem nevoie de credinţă, hotărâre, stăruinţă şi disciplină, înjghebarea statului liberal a durat 70 de ani. Statul ţărănesc se va înfăptui mult mai repede dar ne trebuie o oaste de încredere, disciplinată. Să luptaţi cu toţii pentru o nouă ţară, pentru o nouă rânduială, pentru statul ţărănesc. * întrunirea a luat sfârşit la ora 2 după amiază. A urmat un banchet la care au participat fruntaşii partidului. Cu trenul de 7 seara d. Ion Mihalache şi ceilalţi fruntaşi părăsit oraşul nostru. EM. KOSOSCHI gale Discursul d-lui dr. Lupu Cuvântarea d-lui I. Mihalache D. ION MIHALACHE, primit la tribună cu ovaţii nesfârşite, spune: „Ostaşi ai partidului naţional ţărănesc, mă adresez întâi d-voastră căci întâi pe d-voastră v’am chemat Vă mulţumesc pentru chipul strălucit în care aţi răspuns la chemarea noastră. Aţi venit cu toţii hotărâţi şi disciplinaţi. Mi-a crescut inima de bucurie când v’am văzut cu comandanţi în frunte defilând în ordine ca soldaţii. Azi v’am disciplinat inimile, mâine vom disciplina munca voastră în noul stat, în statul ţărănesc. Spuneţi şi celor rămaşi acasă că noi nu v’am chemat la plimbare nici la sărbătoare, ci v’am chemat la mobilizare, la luptă, la biruinţă. Nu vom demobiliza până nu vom birui, iar biruinţa noastră înseamnă nu numai doborârea guvernului, ci înseamnă şi înmormântarea regimului. Noi nu cerşim puterea. Noi cucerim puterea. Nu numai programul nostru îndeamnă massele să se îndrepte către noi ci şi suferinţele. Guvernul liberal a secat fântâna vieţii, a rupt cumpăna dreptăţii, de jos până sus. Ţăranului i s’a rupt cumpăna pentrucă pe munca lui nu încasează nimic iar produsele nici nu se cumpără. Meseriaşul n’are cui să-i dreagă uneltele, fiindcă nu e cine să-l plătească. Slujbaşul nu primeşte leafa, negustorul nu ştie cât să cumpere şi pe ce preţ pentrucă preţul i-l schimbă d. Manolescu-Strunga dela o zi la alta. Peste tot e dezorientare. S’a angajat acest guvern, guvernul ■marilor meşteri financiari, ca să înscăuneze leul stabilizat şi să restabilească preţurile, impozitele, preţul vieţii. Dar cu ce ne-am pomenit? Leul n’a rămas stabilizat, valoarea produselor noastre a scăzut pe când preţurile produselor industriale s’au ridicat. Ca şi impozitele, şi celelalte sarcini, aici e originea suferinţă. IN CONTRA OLIGARHIEI Acest guvern a dat faliment şi trebue să-şi tragă consecinţele. Nu ne mulţumim cu a dărimarea partidului liberal. Voim dărâmarea stăpânirii ciocoeşti. Dacă tai însă un cap iese alt cap. Odinioară când a căzut Brătianu, a venit Averescu. Stăpânirea oligarhică, ciocoiască, bancară, scoate mereu capete. De pildă, mişcările extremiste, Numerus valahicus. Garda de fier, naţionalismul nemţesc şi altele sunt coadele stăpânirii oligarhice ciocoieşti. Noi însă mergem să tăiem şi cap şi coadă. La această luptă vă chemăm. Vrem să înscăunăm statul ţărănesc. Statul ţărănesc înseamnă noua gospodărie publică şi, în ce priveşte bunurile, după altă dreptate. Gospodăria oamenilor: patria. Clasa socială: indivizii. Mai întâi trebue să ştie toată suflarea, şi prietenii şi adversarii că pentru noi patria este una singură şi izvor suprem de viaţă pentru toate cele 18 milioane de locuitori. Cine sunt prietenii statului ţărănesc să-şi pună nădejdea în gospodăria noastră proprie şi să nu se gândească peste hotare, căci ii considerăm duşmani ai patriei şi ai noştri. Cei ce gândesc altfel n’au ce căuta în statul ţărănesc. Noi respingem naţionalismul exagerat care neavând laptele său propriu supt dela maică, se uită cu ochii peste hotare să copieze ceia ce e mai exagerat. In Germania naţionalismul este explosiv, este ca gloanţele dum-dum. Nouă nu ne trebue naţionalismul dum-dum. Germania este o ţară înfrântă şi umilită. Are nevoie să excite la maximum sentimentele naţionale. Dar noi, Românii, avem înăuntrul celor 18 milioane, unanimitatea fraţilor noştri cari odinioară erau asumaţi. Nouă, ne trebue un naţionalism de apărare, de pace, în dosul căruia populaţie cinstită să trăiască în pace pe pământul pe care s’a născut. Ţărănimea română n’are a primi lecţii de naţionalism dela nimeni. Ea a primit naţionalismul, l-a supt dela maica noastră care este pământul ţării. N’avem nevoie de doicele altora, care să ne înveţe pe noi naţionalism. Noi înţelegem un naţionalism cinstit, de muncă pozitivă, ţăranul român având în spatele lui statul său care să-l ajute. Ţăranul român are nevoie de şcoală să înveţe ca să rămâie repetent aşteptând pară mălăiaţă de la numerus valachicus sau clausus, care s’o împartă însă consiliile de administraţie pentru şefii naţionalişti. Statul ţărănesc înseamnă o nouă disciplină a claselor sociale bazată pe muncă, nu pe capitalul de bancă. In toate ţările clasele sociale se solidarizează pe bază muncitorească. In țările industriale muncitorii Pagina 3-a Anarea Centralei Caselor Naţionale In sala Gh. Ţiţeica, din localul Caselor Naţionale s-a ţinut adunarea generală a membrilor. A prezidat d. prof. Ţiţeica, asistat de d. general Panaitescu, col. Livezeanu şi O. Lăzărescu. D. general Negreanu a citit un raport asupra activităţii Caselor Naţionale. D. dr. Ioachim a cetit darea de seamă a gestiunei financiare. Preotul Nae Popescu a adus salutul Ligii culturale. D. prof. Ţiţeica, cere organizarea unor şezători. Au mai vorbit d-nii general Manolescu, Maior Sidorovici, prof. Halunga, preot Rădulescu, av. Tocaziu și d. H. Stahl, in numele Fundațiilor regale. Pentru a distruge sigur, intrebuințați cel mai eficace insecticid. minele Române București SOS. VITAN No. 232 — 246 — Telefon 348.03 FURNIZEAZĂ AVANTAJOS, CUTII, BIDOANE si PLACARDE de RECLAMA din TABLA LITOGRAFIATA TEVI DE PLUMB ALICE DE pe marimile