Adevěrul, noiembrie 1935 (Anul 49, nr. 15886-15911)

1935-11-01 / nr. 15886

Vineri­­ Noembrie 1935 CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE _____ BUCUREŞTI, 30 Octombrie SSPERANŢELE SE MENŢIN Cu toate că timpul înaintează şi im se vede dela Roma niciun semn clar de concilUtţiune, afară doar de i­ncetineala extraordinară a ofensi­vei din Africa, lumea diplomatică rtu a pierdut încă speranţele in li­­van­darea conflictului altfel decât prin­ decizia armelor. „Paris-Soir" publică informaţiu­­nea că, experţii englezi care au fost timp de câteva zile la Paris, au a­­juns, împreună cu experţii francezi, la­ o soluţiune pe care guvernele din Paris şi Londra o pot oferi Italiei ca­­bază de discuţiune. Serviciul de informaţie al lui­­Pa­ns Soir" nu a fost confirmat in ul­tima vreme de evenimente. Cele câ­teva încercări de conciliaţiune pe care le-a anunţat au fost desminţite foarte repede de cercurile oficiale scai de fapte. Nu este exclus totuşi să aibă dreptate de data aceasta. Este lucru stabilit că nici diplo­maţii de la Londra nici cei de la Pa­ris nu vor să taie ultima posibilitate de înţelegere. Atâta vreme cât­­vor constata că frontul african nu este prea activ ,şi cât vor avea certitu­dinea că italienii şi Mussolini sunt impresionaţi de sancţiunile Ligii, diplomaţii nu vor închide porţile conciliaţiunii. Problema este dacă şi la Roma se va aprecia bunăvoin­ţa aceasta sau dacă Mussolini nu este mai hotărit ca întotdeauna să se salveze prin războiu. Propunerile de care vorbeşte „Paris-Soir" constă în următoa­rele : „Se oferă Italiei un control efec­tiv asupra mai multor provincii abi­­siniene. Totuşi, în ce priveşte Har­­rarul, feudă ereditară a Negusului, oraşul sfânt Axum şi întreaga par­te occidentală a ţării, inclusiv re­giunea platoului, Franţa şi Anglia nu ar putea face nicio concesiune de ordin teritorial Italiei pentru sim­plul motiv că Negusul s-ar opune cu certitudine“. SITUAŢIA PE FRONT Tot staţionară, în ce priveşte lup­tele. Ofensiva italiană de până a­­cum, pe care anumite cercuri fas­ciste o exagerează cu o lipsă de pudoare foarte amuzantă, se redu­ce la proporţii destul de modeste, in raport cu entuziasmul celor în cauză şi cu desfăşurările de forţe. Capitolul cel mai important al o­­peraţiunilor dirijate de generalul Bono pare a fi construirea şosele­lor strategice. Nimeni nu contestă marea valoare a acestor şosele pen­tru regiunile inzestrate astfel cu o cale de comunicaţie rapidă şi uşoa­ră. Italienii au făcut acolo operă ad­mir­abilă de constructor­i. Dar opera aceasta putea fi întreprinsă exact­ pe aceleaşi teritorii şi în condiţiuni mai bune, fără războiu !... Ţinem să atragem atenţiunea ci­titorilor, in mod special, asupra li­nei confuzii care se face uşor in do­meniul acesta al şoselelor. Telegramele italiene, foarte a­­bile, vorbesc de inaugurarea a câ­teva­ sute de kilometri de şosea, lă­sând să se creadă că este un drum tăiat in pământul etiopian. In reali­tate măreaţa şosea care leagă Mas­­sasua de Asmara, este şosea făcută în Eritreea (colonie italiană) de la Marea Roşie (portul Massasua) pâ­nă in capitala Eritreei (Asmara). Nu este nici o construcţie de răz­boiu, nici de civilizare a Abisinei. Mussolni nu avea nevoie de războiu pentru a face lucrarea aceasta, în interiorul nouei provincii a lui, unde se putea face cel puţin de la începu­tul secolului.­­ In ce priveşte concentrările de trupe şi marile manevre ale unită­ţilor abisiniene, din ştirile care ni se transmit rezultă că ele au două obiective principale: pe­ de o parte luptele in deşert ai Ogadenului unde italienii sunt mai slab pregătiţi, cu unităţi mai mici şi epuizate de du­ritatea regimului in deşerte, pe dea­lt­a rezistenta calculată şi îndelungată in munţii care mărginesc­ platoul central, adică regiunea vecină cu Eritreea. Un milion de abisinieni sunt mo­bilizaţi in momentul acesta şi sunt hotăriţi să lupte. Deocamdată, sunt vreo patru soldaţi pe câte o puşcă. Străinătatea acordă insă o însem­nătate foarte mare înarmării Etio­piei şi transporturile de arme pen­tru Djibuti au şi pornit, in mare grabă, din numeroase porturi. MASURI RESTRICTIVE LA ALIMENTAŢIE IN ITALIA Măsura luată de Mussolini pentru a combate sancţiunile este una din cele mai uluitoare pilde ale abera­ţiilor de care sunt capabile, regimu­rile dictatoriale şi dictatorii. Văzân­du-se în perspectiva de a suporta sancţiunile lumii întregi, din dorin­ţa tuturor popoarelor civilizate de a suprima războiul ca instrument de politică imperialistă, Mussolini nu a cedat. Nu a inteles că lupta lui este absurdă şi imposibilă, că mai cu­rând sau mai târziu va fi învins, dacă nu de forţele directe care s'ar declanşa contra lot,în orice caz de cauzele materiale pe care le pro­voacă. Astăzi, impune poporului italian o privaţiune gravă : alimentaţia re­dusă. Carnea nu va putea fi vându­tă in măcelării decât în anumite zile. Restaurantele şi vagoanele restaurante nu vor putea servi de­cât un singur fel de mâncare cu carne sau cu peşte. Mussolini şi organele de presă din slujba lui vor face tot posibilul să prezinte măsura aceasta ca pe o dovadă a marelui eroism de care este însufleţit fascismul. Din feri­cire însă, istoria a avut grije să probeze că dictatorii nu trebuie să se felicite niciodată de înfometarea masselor. Sătule, ele sunt dispuse să mear­gă la circ. Flămânde, se opresc îna­intea palatului gubernial şi cine ştie ce pot face acolo. Restricţiunile alimentare din Ita­lia sunt coroana îngrozitoare a fas­cismului, care pentru un război de cucerire militară, fără posibilitate de expansiune economică şi de co­lonizare, război necesar unui pres­tigiu politic compromis, împinge Italia cea adevărată la foame şi la mizerie. Este foarte interesant faptul că după ce foametea şi-a arătat colţii la Berlin, ea îşi flutură spectrul la Roma. Regimurile fasciste nu stră­lucesc prin abundenţă ! NOUL GUVERN SPANIOL Noul guvern spaniol s'a constituit ori, având ca trăsătură principală lipsa d-lui Leroux. In linii generale este un guvern orientat mai spre dreapta decât cel precedent, Iată lista miniştrilor: Preşedinţia consiliului de miniş­tri şi ministerul fnanţelor, d. Chapa Prieta; Afacerile Străine, d. Martinez Develasco; Războiul, d. Gil Robles; Marina, d. Rahola; Justiţie şi Muncă, d. Salmon­; Lucrări Publice şi Comunicaţii, d. Lucia; Instrucţia Publică, d­.Luis Lopez; Agricultură, Comerţ şi Industrie d. Juan Usabaga; Interne, d. Pablo Blanco;­­ STATELE ŞI SANCŢIUNILE Reproducem după agenţia „Ra­­dor“ lista statelor care s-au angajat să aplice sancţiunile. „Pentru interzicerea exportului de arme, muniţii şi material de răsboiu către Italia şi pentru ridicarea in­terdicţiei de a se exporta aceleaşi articole în Abisinia s-au pronunţat : Africa de Sud, Argentina, Austra­lia, Anglia, Belgia, Bulgaria, Chile, China, Columbia Cuba, Danemarca Spania, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Guatemala, India, Irakul, Iranul, Irlanda, Letonia, Liberia, Li­tuania, Luxemburgul, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, România, Siamul, Suedia, Elveţia, Cehoslovacia, Turcia, Uniunea So­vietelor, Uruguay şi Iugoslavia. Pentru aplicarea măsurilor finan­ciare contra Italiei : Africa de Sud, Australia, Belgia, Anglia, Bulgaria, China, Danemarca, Spania, Franţa, Grecia, Guatemala, India, Irakul, Iranul, Letonia, Liberia, Lituania, Luxemburgul, Norvegia, Noua Ze­elandă, Olanda, Polonia, România, Suedia, Elveţia, Cehoslovacia, Tur­cia, Uniunea Sovietelor şi Iugosla­via. Pentru prohibirea importului de mărfuri italiene şi pentru interzice­rea exportului de anumite mărfuri în Italia , Africa de Sud, Australia, Belgia, Anglia, Bulgaria, Danemar­ca, Estonia, Franţa, Grecia, Guate­mala, India, Letonia, Liberia, Litua­nia, Luxemburg, Norvegia Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Româ­nia, Suedia, Elveţia, Uniunea So­vietelor şi Iugoslavia. Pentru organizarea sprijinului mutual : Africa de Sud, Danemarca Guatemala, Liberia, Noua Zeelandă Polonia, Elveţia şi Uniunea Sovie­telor“, M. G. Vremea în Boemia PRAGA, 29. Rador). — In toată Boemia este un timp foarte rău. Pro­vincia este bântuită de ploi toren­țiale și de uragane. Dealtfel, timpul este prost în toa­­tă Europa centrală. Endocrinologia Română» Endocrinologia este o ştiinţă­­ relativ nouă. Ea datează numai­ de câteva decenii şi se poate­­ spune că cei doi autori români de care ne ocupăm aci au fost în a­­ceastă ramură a Ştiinţelor exacte, deschizători de căi nouă, învăţă­tori ai corpului medical nu numai de la noi, ci şi din toată lumea. De trei­zeci de ani profesorul Parhon, actualul titular al cate­drei de Endocrinologie de curând înfiinţată pe lângă Facultatea din Bucureşti, experimentează, cerce­tează, descopere şi luminează problema atât de vastă a „glan­delor cu secreţiune internă”, pu­ii „Traité d’Endocrinologie“ va, prof. I. C. parhon et M. Goldstein (Tome II. Fasch­ino­u­blicând mereu—in colaborare cu doctorul M. Goldstein — lucrări noui care găsesc ecou în lumea ştiinţifică mondială situând ştiin­ţa medicală română in primele rânduri ale activităţii ştiinţifice mondiale. Apariţia ştiinţei endocrinolo­giei a însemnat o revoluţie în cu­noaşterea fiziologiei umane, o în­ţelegere mai adâncă şi cu totul nouă a misterelor vieţii, o nouă cale de terapeutică adică de ali­nare şi vindecare a suferinţei o­­meneşti. Organe din corpul no­stru, cum sunt „glandele endo­crine” (tiroida, suprarenala, hy­­pofiza, pancreasul, ovarul, testicu­lul, ficatul, paratiroidele etc.)­­ despre a­­ror rost, în organism a celor m­i ...vlnu se ştia mai nimic, sau prea puţin, se arată azi jucând roluri din cele mai principale în funcţiunile de nu­­triţiune, în funcţiunile de creşte­re a corpului, in echilibrul nostru fizic, psichic, intelectual şi tem­peramental, în intinerirea şi îm­bătrânirea noastră, in circulaţia sângelui nostru, in bătăile inimii noastre, in caracterul nostru. Şi nu e aci vorba numai de teorii, de — cum zice francezul — nişte simple „Vues d’esprit”, ci de fap­te, de realităţi care interesează de aproape fiecare clipă a vieţii noastre. Fiecare din aceste mici organe enumerate mai sus, con­stituie o fabricuţă de substanţe chimice, biochimice, pe care ştiinţa le-a izolat, le-a cristalizat, pe care le vedem în minunata lor realitate, şi a căror efecte mira­culoase le vedem cu ochii noştri.­­ Scoatem, ca să cităm numai o­­pildă, din pernuţa de carne de­­­ deasupra rinichilor (glanda su­prarenală) extractul acestei glan­ \ -• DvV Secretul dinţilor frumoşi ^ i ' ț pentru mic ţi mare este­­fSk, . '** j, Pasta de dinţi-Solvolith, Solvolith este singura pastă de dinţi, care conţine Sare naturala de Karlsbad şi care disolvă piatra de pe dinţi. Experimentată „de trei decenii, re«Atemdată de medici. „Patima roşie“ in opera d-lui Mihail Sorbul Cu prilejul sărbătoririi de azi, la Teatrul Naţional „Patima roşie“, piesa d-lui Mihail Sorbul, pe care Teatrul Naţional o reia pentru sărbătorirea autorului, constituie o rară şi fericită excepţie in literatura noastră dramatică. „Drama“ care îndeobşte se petrece cu multe din piesele româneşti, când sunt reluate după câţiva ani de la premieră, şi când ele par înve­chite, prăfuite şi neinteresante, chiar dacă la prima reprezentaţie au obţinut succes,­­ a cruţat „Pati­ma roşie“. Căci reluată la scurte intervale, tragi-comedia d-lui Sor­bul a interesat şi a continuat să stârnească aceleaşi vii discuţii. Fericitul autor, care va fi sărbă­torit Miercuri seara, are o operă li­terară — dramatică şi epică — des­tul de „respectabilă“. A debutat în teatru cu piesa Po­veste banală, jucată in 1912 la Teatrul Comoedia, condus pe vre­mea aceia de d. Victor Eftimiu. Rolul principal in această piesă ii juca regretatul Achille Popescu. A urmat Săracul Popă, a cărei pre­mieră s’a dat la Teatrul Naţional din Craiova, sub direcţia lui Emil Gârleanu. D. R. Bulfinsky a jucat rolul principal, patima roşie, biruitoarea piesă, este a treia lucrare de teatru a d-lui Sorbul. Piesa a fost cetită în ce­naclul d-lui prof. Mihail Dragomi­­rescu, stârnind admiraţia profeso­rului de literatură, care a scris des­­pre­ ea elogioase articole în revista sa „Convorbiri critice“. „Patima roşie“, care a provocat vâlvă, chiar înainte de reprezentare, a fost cetită apoi intr’un cerc din care făceau parte, intre alţii, regre­tatul X. G. Duca şi Iancu Procopiu, fost director al „Independenţei ro­mâne“. Piesa a fost prezentată Teatrului *---------- ----------­ Naţional de acelaşi protector Mihail Dragomirescu, pe vremea aceia re­prezentantul Facultăţi de litere in comitetul de lectură. D. I. al. Bră­­tescu-Voineşti de asemenea mem­bru în comitet, s’a arătat entusias­­mat după cetirea piesei. Şi .Fatima roşie“ a fost repre­zentata acum douăzeci de ani la Teatrul Naţional, director fiind Ale­xandru Mavrodi. Cum era de presu­­pus, piesa a obţinut un mare suc­ces. Au scris cronici dramatice pli­­ne de laudă, între alţii Mihail Său­­lescu şi d. Tudor Arghezi. Acesta din urma îşi începea astfel articolul de fond intr’un ziar politic: „Astăzi nu vom scrie despre d. Take Ionescu ci despre „sergentul Smolsky“... Iar Urinowsky, cronicarul monden de pe vremuri, a publicat in „Inde­pendenţa“ o „cronică“ sub titlul „o mare premieră“ şi in care înseamnă numele „a tot ce are Capitala mai select“. Interpreţii premierei au fost: d-na Elvira Popescu-Tofana, d Ion Brezeanu-Sciltz; d. R. Bulfinsky, Castriş; d. Ion Iancovescu-Rudy şi d-na Fanny Rebreanu-Crina. „Patima roşie“ a făcut în prima stagiune un număr însemnat de re­prezentaţii , pentru vremea de a­­cum 20 de ani, când altă înfăţişare avea teatrul nostru şi când „seria triumfală“ însemna 15—20 de spec­tacole. In cursul vremii, Tofana — eroi­na piesei — a mai fost interpretată de d-na Marioara­ Voiculescu şi, a­­cum în urmă, de d-na Marioara Zimniceanu. Pe Sciltz l-au mai ju­cat d-nii G. Ciprian şi Ion Sârbul, pe Rudy d-nii A. Pop-Marţian, Al. Critico, N. Dimitriu, pe Castriş d-nii G. Storin, A. Athanasescu. La Bucureşti, piesa a mai fost jucată şi de fosta companie dra­matică „Excelsior“. Un mare succes a obţinut „Pati­ma roşie“ la Paris. Critica dramati­că pariziană a fost unanimă iu a-i arăta calităţile, iar d. Gabriel Boissy scria în „Comoedia“, în cadrul unei lungi şi pline de laudă critici: „Va­loarea dramatică, originalitatea personagiilor, vigoarea acestui stu­diu psihologic al pustiirilor dragos­tei, ne aminteşte celebritatea ibse­­niană şi sensualismul lui Porto- Riche... După „Patima roşie“, d. Sorbul a prezentat la Iaşi, in timpul răz­boiului „Dezertorul“, cu d-na Maria Ciucurescu şi dispăruţii actori ie­şeni Iancu Profir şi Momuleanu. Tot la Iaşi s-a reprezentat, cu d-na Elvira Popescu „Răzbunarea“. După război, la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a dat premiera pie­sei „Prăpastia“. Urmează, la scurte intervale, A doua tinereţe, Coriolan Secun­dus, Dracul. D. Sorbul a dramatizat apoi Don Quichote, Ion şi Neamul Şoimă­­reştilor. In ultimii ani, d. Sorbul a publicat romanele „O iubeşti“, „Răzbuna­rea Panterei“ şi are in preparaţie romanul „Adevărul şi numai ade­vărul“. Născut la Botoşani în ziua de 16/29 octombrie 1885, d. Mihail Sor­bul împlineşte 50 de ani. E tot vesel şi ferice, deşi, după cum arată plan­şele populare, de la această vârstă omul începe să... coboare. Ioan Massoff D. M. SORBUL (Fotografie din epoca în care a scris „Patima Roșie“), D. M. SORBUL (Fotografiat în 1935). de adică substanţa chimică din ea — „adrenalina” — şi facem cu ea adevărate MINUNI. O injectăm direct în inima u­­nui om mort, şi omul învie! Stro­pim cu ea rana sângerândă a u­­nui ochiu sau nas bolnav care pierde sânge, şi sângele încetează a curge. O injectăm in vâna unui D. Prof. Dr. PARHON Executarea unui boxer in Anglia LONDRA, 29. (Rador). — Azi di­mineață a fost executat la închi­soarea din Wandworth boxerul Henry Bousquet El fusese condamnat la moarte de tribunalul din Old Biiley, fiindcă omorâse pe prietena sa, Hilde Meek. ----------- m I m -------------­ Greva hamalilor din portul Alexandria ALEXANDRIA, 29 (Rador). — Do­rind să obţină o mărire a salariilor, 1300 hamali din port au declarat grevă. Mişcarea grevistă ameninţă să­ se întindă. Hotărîrea hamalilor a fost prile­juită de marile comenzi de bumbac făcute de Italia, care a cerut ca a­­ceastă marfă să fie livrată imediat. bolnav şi i se urcă tensiunea care scăzuse prea mult ameninţând cu moartea. Tot aşa realizăm minuni cu ce­lelalte „secreţiuni interne” a ce­lorlalte glande (cu insulina, tiroi­­dina, foliculina). E cea mai grandioasă desco­perire a timpurilor moderne. Şi aceasta e Endocrinologia. Când profesorul Parhon și dr. Goldstein au dat la lumină pri­mul lor volum de Endocrinologie nu existau încă asemenea tratate. Ei au fost deci, oareșicum, — dascălii lumii medicale în acea­stă nouă materie medicală. Astăzi ne dau un nou volum tot în lim­ba franceză, volum care, după nota autorilor de pe copertă, deşi conţine 500 pagini, îl intitulează: I­a... fasciculă! Şi se ocupă numai cu studiul „GLANDELOR PARATIROIDE”,­­ adică a acelor mici ghinduri aşe­­­­zate la gât, îndărătul tiroidei, în­­ mărime abia de 8 milimetri, de forma unui bob de linte, cântă­rind în total 8 (opt) centigrame. Atât de mici, atât de uşoare şi ce rol covârşitor joacă ele în viaţa organismului, în evoluţia şi des­­voltarea lui, în creşterea oaselor lui, în cauzalitatea mai a tuturor boalelor, dar şi în păstrarea sănă­tăţii şi vieţii! Tratatul doctorului Parhon şi Goldstein cuprinde studiul cel mai complect până astăzi asupra secreţiunilor fabricate de aceste glandule, asupra morfologiei lor, a chimismului, patologiei şi te­rapeuticii realizate azi cu ajuto­rul lor. Nu de mult, când s’a sărbătorit de către corpul medical 30 de ani de viaţă a prof. Parhon, într’un măreţ volum comemorativ la ca­re au colaborat fruntaşi ai Ştiin­ţei medicale române şi mondiale, („VOLUME JUBILAIRE EN T.­HONNEUR DU PROFESSEUR DR. C. I. PARHON”), ilustrul prof. CH. ACHARD din Paris, membru al „Institut de France” scria în prefaţa volumului despre prof. Parhon: „Ne s’est-il pas depuis plus de 30 ans adonné ă des recherches sur cette matiére, en unissant, comme il convient particuliére­­ment dans ce domaine, LA FI­NESSE DU CLINICIEN A LA RI­­GUEUR DE L’ÉXPERIMENTA­­TEUR?”..... (In românește: „De mai mult de trei­zeci de ani prof. Parhon s’a dedat cercetărilor în endocri­nologie, întrunind în el, cum se şi cuvine îndeosebi In acest do­meniu, fineţea clinicianului cu ri­goarea experimentatorului”). Este aci cea mai adequată ca­racterizare făcută savantului Par­hon, şi’n acelaşi timp cel mai fru­mos elogiu adus clinicianului. Doctorul Ygreet ■ * Pagina 3-a D. Filipescu prevede transformări in Italia Răspunzând în „Epoca“ de eri d-lui Şer­ban Cantacuzino, care l-a criticat în „Mişcarea“ pentru atitu­dinea sa în conflictul african, d. G. Filipescu explică această atitudine, spunând, între altele, despre Italia fascistă. Cămăşile negre, cenzura, retina fascistă şi lagărele de concentrare din insulele Lipare. Mărturisesc că nu m-am crezut niciodată obligat in calitate de conservator să mă în­chin în faţa lor. D. Gr. Filipescu relevă apoi acu­zaţia ce-i aduce d. Cantacuzino că şi-a schimbat părerea în anumite cazuri şi spune: Da, mi-am schimbat-o şi în cel de faţă. Când am văzut că d. Mussoli­ni după ce a folosit banii marei in­dustrii pentru cucerirea puterii, lo­veşte în capital, când mi-am dat seama că România n’are duşman mai înverşunat decât pe acest om, am făcut într’adevăr „un impresio­nant stânga împrejur“ cum zice d-sa. Această conversiune datează de trei ani, cu toată stăruinţa depusă de unii italieni de marcă pentru a mă convinge că revizionismul Duce­lui este o simplă păcăleală pentru Budapesta. D. Filipescu termină astfel: Şi ca concluzie accept prinsoarea pe care mi-o propune d. Şerban Cantacuzino. Sunt gata să declar că m-am înşelat dacă la 31 Decembrie 1936 d. Mussolini mai este in Italia. Această dată nu o aleg pentru pri­ma oară. Am fixat-o acum trei luni faţă de un prieten al d-sale. Evident că războiul de uzură pe care-l conduce Anglia în numele Ligii trebue să aibă timp să-şi facă efectul deplin. In luna iulie când am pomenit de prăbuşirea Ducelui, nouăzeci şi nouă la sută din lume râdea. Astăzi con­stat că râd mult mai puţin de cincizeci la sută. Mari economii în Italia ROMA, 29. (Rador). — Autorită­ţile au luat o serie de măsuri pen­tru comprimarea cheltuelilor de ad­ministraţie ale statului. Astfel, creditele pentru material au fost reduse la minimum, iar ore­le de lucru în birouri au fost modi­ficate aşa încât să se poată face e­­conomii cât mai mari la încălzit și luminat. Raidul aviatorului polonez Karpinski VARSOVIA, 29 (Rador). — A­­viatorul polonez Karpinski, care face un raid Varsovia-Melburn și-a luat eri zborul din Jask la ora 9 si a sosit la Karachi la ora 18 și 15. Karpinski va pleca probabil azi spre Allahabad. RÂZBOI EUROPEAN Sancţiunile militare Fotografii de pe frontul abisinian DE VORBĂ CU PETRACHE LUPU Fotografii senzaţionale Senzaţionala carieră a d-lui Gunsbourg din România FOTOGRAFII DE LA MEETINGUL AVIATIC Fotografii de mare actualitate A REALITATEA ILUSTRATĂ de azi, Miercuri SO Oct. 1935

Next