Adevěrul, aprilie 1936 (Anul 50, nr. 16011-16032)

1936-04-02 / nr. 16011

Joi 2­0­* .& K 36 ( Moţiunea votată ). Virgil Madgearu a citit apoi următoare moţiune: MOŢIUNE Comitetul Central Executiv a! partidului naţional-ţărănesc s’a în­trunit in zilele de 28 şi 29 Martie la Clubul Central. Ascultând expunerea d-lui Ion Mi­halache, preşedintele partidului a­­supra situaţiunei politice şi in urma discuţiuniior cari au avut loc. „ Constată, că situaţiunea in care a fost adusă ţara prin activitatea ac­tualului guvern a devenit intolera­bila. Anarhizarea vieţii economice, să­răcia ţărănimii, a populaţiunei mun­citoreşti şi a micii burghezii, întin­derea nestânjenită a bolilor, mize­ria, prăbuşirea monedei naţionale şi ruinarea creditului ţârii; fiscalismul excesiv, nedrept şi abuziv; Haosul administrativ prin amâ­narea continuă a alegerilor şi men- HOEVERUL Desbaterile După amiază d. Mihalache a ţinut să. «arate hotărîrea d-sale de a-şi publică discursul rostit după note scenografice, aceasta pentru a Înlătura dela început posibilitatea oricăror denaturări. După discursul d-lui Mihalache a luat cuvântul d. dr. N. Lupu. D. dr. Lupu a făcut un cald elogiu d-lui Mihalache mulţu­­mindu-i pentru munca depusă in slaba partidului. D-sa a cerut o încredere desăvârşită în şef, dis­ciplină şi luptă pentru răsturna­rea actualului guvern. EXPUNEREA D-LUI MANIU D. Iuliu Maniu a făcut o expu­nere asupra situaţiei interne şi externe aşa cum o vede d-sa. A făcut procesul organizaţiilor de dreapta care luptă pentru supri­marea libertăţilor — ultimele ce ne-au mai rămas — şi pentru o politică alături de Germania. D. Maniu a vorbit apoi despre me­canismul constituţional care nu mai funcţionează a­stăzi în mod normal şi a înfăţişat apoi cunos­cutele d-sale puncte de vedere în chestia constituţională precum şi a tacticei partidului. CUVÂNTĂRILE D-LOR MAD­­GEARU, CĂLINESCU, GHELME­­GEANU, ANDREI, M. POPOVICI D. Virgil Madgearu a ţinut să constate că pe toate chestiunile esenţiale există un perfect acord între conducătorii partidului. D-sa a adus elogii d-lui Mihalache şi a afirmat că tactica partidului trebue ho­tări­tă de şeful partidu­lui şi nu de comitetul executiv. D. Călinescu a­ subliniat că de fapt nu a existat nici o deose­bire in ce priveşte ordinea consti­tuţională între d-nii Maniu şi Mi­halache. Amândoi au făcut in discursurile lor elogiul suveranu­lui. D. Ghelmegeanu aducând elo­gii d-lui Mihalache a cerut ca problema tacticei să fie lăsată pe seama d-sale. D. Petre Andrei a arătat că par­tidul a pierdut prea multe ele­mente pentru a mai putea să-şi îngăduie luxul de a pierde alţi fruntaşi. D-nii Vaier Moldovan şi Virgil Solomon s-au asociat la elogiile aduse d-lui Mihalache. D. Virgil Solomon precum şi d-nii Sever Bocu, Augustin Popa şi Ilie Lazăr au spus că Ardealul e ataşat punctului de vedere al d-lui Ma- Jniu și au cerut ca partidul să-l­­accepte. I D. Mihai Popovici a făcut ape­­­la unirea tuturor. Şedinţele de Duminică Desbaterile comitetului au con­tinuat Duminică dim., când d. dr. Lupu a deschis şedinţa la ora 10. D-sa a adus la cunoştinţa comi­tetului că d. Ion Mihalache — lu­ând cunoştinţă de faptul că co­mitetul central executiv i-a res­pins în unanimitate demisia — a acceptat să revină la conducerea partidului D. dr. Lupu a adăugat că e firesc într’un partid cu atâ­tea personalităţi de bază să se în­registreze curente şi chiar fră­mântări. Aceasta e dovada vieţii care pulsează într’un organism politic. Comitetul şi-a exprimat apoi în unanimitate de­plina Încredere în d. I. Mihalache care va fixa singur tactica partidului. D. Iuliu Maniu a votat şi d-sa pentru. Scrisoarea d-lui Mihalache Şedinţa de dimineaţă s-a în­cheiat cu o scrisoare a d-lui Mi­halache cetită de d. Madgearu şi prin care d-sa explică motivele cari l-au făcut să demisioneze. După amiază şedinţa a fost prezidată iarăşi de­­ Ion Miha­lache care a dat­ unele îndrumări în ce pr­iveşte lupta ce trebuie să se ducă împotriva curentelor de extremă dreaptă. Pagina :3*s» Comitetul executiv nat-tâ­ănesc a votat încredere în d. Mihalache Animatele desbateri din şedinţele de Sâmbătă şi Duminică Expunerea d-lui I. Mihalache D. Mihalache ia cuvântul şi ara­tă in primul rând importanţa şedin­ţei, care are de examinat probleme de a căror soluţionare atârnă ori­entări şi hotărâri noi, în politica partidului şi desigur, cu consecinţe în politica ţării. Şedinţa comitetului, care trebu­ia să aibă loc în Februarie şi a fost amânată din pricina alegerilor, va trebui astăzi să aducă orientări precise în programul de acţiune al partidului. Va trebui să se hotăras­că exact ce vom face în ambele al­ternative: dacă rămânem în opo­ziţie, în lupta cu numeroasele noas­tre adversităţi, sau dacă venim la guvern, în opera de guvernare ce se anunţă destul de grea. A­VANTAGIILE ACŢIUNII UNITARE Ţin din capul locului, a spus d. Mihalache, să-mi arăt convingerea profundă că mai mult valorează o acţiune unitară pe o linie eventual greşită, decât o acţiune divergentă pe o linie mai bine chibzuită. Domnilor, ce ne călăuzeşte in ac­ţiunea noastră? A veni la guvern, ca să realizăm programul cu metoda noastră con­stituţională, fixată de congresul şi forurile noastre statutare, în condi­­ţi­uni care să ne dea conştiinţa asu­mării răspunderii, nedescoperind Coroana, ţinând seama de obstacole şi realităţi, pentru a cruţa sforţări inutile, având insă toată hotărârea şi spiritul de jertfă pentru Împlini­rea ţelurilor şi misiunii ce au creat partidul naţional-ţărănesc ca nece­sitate organică de renovare a ţării. SUCCESELE PARTIDULUI D. Mihalache arată apoi activi­tatea partidului de când este d-sa şef.A avut să înfrunte calomnia dar a avut şi mare satisfacţie ca să va­dă că uneltirile împotriva partidu­lui şi a fruntaşilor s’au spulberat rând pe rând. Lumina s’a făcut în faţa justiţiei, corectitudinea guver­nelor naţional-ţăraniste a fost do­vedită şi necesitatea pentru ţară a celor dintâi comezi masive de ar­mament a fost recunoscută. Şeful partidului naţional ţără­nesc a vorbit apoi de campaniile partidului şi de succesele electora­le, omagiind mai ales ţărănimea de la Mehedinţi şi Hunedoara, pentru elanul şi hotărirea care au dus la rezultate atât de strălucite.­­MULŢUMIREA GENERALĂ A POPULAŢIEI Vorbeşte apoi de situaţia guver­nului actual care nu mai are nici concursul ţării nici al propriului său partid. El a înregistrat eşscul în toate domeniile. Politica sa eco­nomică şi monetară n’a avut nici un rezultat, viaţa s’a scumpit să­răcia s’a întins peste tot toată lu­mea este nemulţumită, atât la sate cât şi la oraşe. Şi cu toate acestea guvernul nu vede. ÎNCURAJĂRI PRIMEJDIOASE încurajând gesturile unor persoane din instituţiuni cari depind de patro­najul Coroanei, şi care fără sancţiuni prompte din partea guvernului res­ponsabil tind să facă propagandă împotriva noastră şi cer cu mişcă­rile art duce cari cer răsturnarea ordinei­­instituţionale din ţară. In timpul acesta prestigiul parti­dului naţional-ţărănesc a mers spo­rind. Afirm că in ţară este o popu­laritate ca in 1928, in plus cadrele disciplinate şi orânduite, pe urma reorganizării statutare şi programa­tice. O PROPAGANDĂ DĂUNĂTOARE INTERESELOR STATULUI Iată Domnilor, toată lumea are sentimentul că ne găsim în pragul unui nou război. Este necesar să nu pierdem din vedere acest lucru pen­tru multe motive. Mai întâi dacă in­tervine un nou război se bulversează multe proecte in politica internă. Ne îngrijorează profund lipsa de înar­mare a tării. Nu din pricina noastră. Apoi e de tras o concluzie de orien­tare: un nou război mondial pentru România, nu poate aduce nimic în plus. Noi nu avem de așteptat decât sdruncinarea hotarelor noastre, dacă nu pierderea unora din hotarele noastre. Şi totuşi! Este de mirare că în ţară la noi se formează cu­rente, se subvenţionează cu­rente, se utilizează curente, cari pregătesc atmosfera de simpatie pentru popoarele ca­re vor război, după urma că­ruia să vină jertfe noui de sân­ge românesc şi hotare romă­­neşt. Fără nici o exagerare, astfel de curente sunt curente de tră­dare şi împotriva lor trebue să mob­izăm nu numai partidul, dar trebue să mobilizăm în­treaga ţară de la opincă până la vlădică, arătând spectrul războiului nu pentru a cultiva defetismul ci pentru a osândi pe inconştienţii sau nemernicii cari se fac instrumente de agi­taţie ale popoarelor războini­ce cu­ ţinte agresive; şi pentru a arăta că cel puţin pentru ge­­neraţia noastră locul nostru nu poate să fie decât alături de popoarele care sunt legate să consolideze pacea căci nu­mai acestea pot fi aliatele noa­­stre (aplauze). Nu este o rivalitate de opo­­ziţie trecătoare lupta dintre noi şi partidele de dreapta, ci e o luptă cu cauze adânc organi­ce de la care nu putem în nici un­ chip dezerta (aplauze). NEAJUNSURILE DICTATURII D. Mihalache, spune mai departe: Este copilăresc să credem că sentimentul dictaturii se încetăţe­neşte pretutindeni, pentru ca să tragem concluzii că România nu şa Şedinţa comitetului executiv naţional-ţărănesc a început după cum se ştie Sâmbătă dimineaţă printr’un discurs al d-lui Mihala­poate sustrage din această orbită şi că cine se grăbeşte să se înca­dreze mai repede, al lui este viito­rul, apucă -icu­ întâi! E o profun­­dâ greşală. Evident că în România condiţiunile unei dictaturi sunt şi mai grele fiindcă o dictatură şi îm­potriva ţării şi împotriva regelui Carol este imposibilă. Ar fî o dic­tatură de formă care nu ar putea acoperi pe suveran; ar fi o dicta­tură ca în Spania, unde Primo de Rivera a fost dictator pe faţă, dar a expus Coroana şi monarhia să tragă primejdiile pe cari Ie-a tras (aplauze), sau o dictatură ca în Iu­goslavia, unde suveranul, din pri­cini cunoscute, şi-a asumat direct şi personal răspunderi. De aşa ceva nu poate fi vorba la noi şi suveranul nostru este atât de inteligent şi atât de patriot că a spus de multe ori: „sunt contra dictaturii“. Dar nu putem să nu ob­servăm existenţa unui guvern cu tendinţe dictatoriale (aplauze pre­lungite). Democraţia însă îşi părăseşte făga­şul ei clasic, trebuind să se acomo­deze cu noile împrejurări. In măsu­ra în care statul trebue să recurgă la sistemul de economie dirijată, in aceiaşi măsură regimul democratic şi parlamentar, trebuie să se ajus­taţi-mi voie. Domnilor, să fac o profesiune de credinţă care nu este numai a mea, care este şi a partidului cu privire la atitudinea monarhică a partidului naţional ţă­rănesc. Sunt un monarhist convins, căci desvoltarea istorică, structura na­ţională, socială şi morală, precum şi poziţia geografică impun monar­hia ca o necesitate naţională vitală pentru Ţara Românească. Principiul monarhic se integrea­ză în totul in viaţa statului nostru şi garantează unitatea noastră na­ţională realizată cu aşa de grele jertfe. Fiecare popor are forma de gu­vernământ care îi convine mai bine şi care se naşte în mod firesc din necesităţile ist­orice şi din structura socială a sa, pent­ru că o anumită formă de guvernământ nu este un principiu de viaţă permanentă a Sta­tului, ci mijlocul­­politic suprem ca­re garantează desvoltarea unui po­por in diferitele faze ale evoluţiei sale. I Fericite sunt popoarele care n’au nevoe să-ş i schimbe forma politică pentru a trece pe rând, prin toate fazele $i treptele de civilizaţie. Statul Englez a făcut in mod stră­lucit dovadă că punctele cele mai înalte în desvoltarea civilizaţiei pot fi atinse sub scutul şi garanţia for­mei monarhice. Sunt, deci, monarhist convins şi când afirm acest lucru ştiu că ex­prim şi sentimentul adânc al masse­­lor partidului naţional-ţărănesc, un perfect unison cu sentimentul na­ţiunii întregi. Cât priveşte simţimintele noastre fată de M. S. Regele Carol II, ele au fost verificate nu in vremea când afirmarea lor tindea la beneficii, ci atunci când afirmarea lor aducea sacrificii. Aşa se măsoară sinceritatea, a­­dăncimea şi permanenţa sentimen­telor. N’am înţeles şi nu vom înţelege să alterăm puritatea lor prin nici un fel de încercare de a le trans­forma in capital politic. Credem că niciodată Coroana nu poate şi nu trebue să poarte vreo hipotecă, şi in orice moment deci­ziile ei trebuesc luate numai în func­ţie de intereresele ţării. Dar nici nu putem permite ca acei care eri erau detractorii Suveranului de azi — pentru a avea beneficiile suverani­tăţii de atunci — şi care au conti­nuat a fi detractori chiar şi după întoarcerea Sa in ţară, pentru a e­­xercita cel puţin o presiune — nu le putem permite acestora să se im­provizeze în apărători ai Suvera­nului tocmai faţă de noi. Din josnice calcule au pornit a­­tunci atitudinile lor defăimătoare; din josnice calcule porneşte astăzi atitudinea de linguşire; speranţe de beneficii atunci; speranţe de bene­ficii azi; nici un risc atunci, nici un risc azi ! Aceasta numim noi cu un termen tare dar sincer lichelism. Partidul naţional-ţărănesc nu poate partici­pa la o licitaţie de lichelism. Interesul superior al ţării ne-a de­terminat atitudinea şi ne-a condus atunci, acelaş interes superior ne conduce azi. Cu riscuri atunci, cu riscuri azi. Aşa înţelegem noi să servim ţa­ra. Aşa înţelegem să servim Coroa­na. A fi monarhist însemnează a lu­cra din toate puterile pentru presti­giul principiului monarhic şi al Di­nastiei, înlăturând tot ceea ce i-ar putea întuneca strălucirea. Fac aici o adevărată profesie de credinţă nu numai a mea, ci şi a întregului partid. Istoria popoarelor a înregistrat cazuri când monarhiile prin greşe­lile lor s-au subminat singure. Este de datoria adevăraţilor oameni po­litici să fie atenţi, să urmărească cu grije şi să evite din vreme tot ceea­ce ar putea deveni periculos pentru forma de guvernământ în care cred şi la care vin. Vai de ţara, vai de viitorul ei şi a! Monarhiei, când oamenii politici n’au patriotismul şi curajul necesar de a se împotrivi la timp unor greşeli saţ­ unor ved­eri eronate ale unui f­ehe care a făcut o amplă expu­nere asupra situaţiei politice ac­tuale, teze, să se adapteze. Lucrul acesta se vede chiar în Franţa şi Anglia, ţări vechi cu tradiţii parlamentare. Ţara românească nu a avut nici regim parlamentar, nici democraţie. Noi avem să-i dăm şi democraţie şi regim parlamentar potrivit con­diţiilor ei proprii. FONDURILE GERMANE ŞI AVA­LANŞA DE PUBLICAŢII D. Mihalache vorbeşte apoi de noile formaţiuni de extrema dreap­tă, cât şi de cea stângă, care nu pornesc din cauze adânci de prefa­cere de stat. Ambele formaţiuni se inspiră din afară şi se prezintă ca maimuţăreala unor forme noi cari li se par definitive. Este o încercare acum de a se copia din străinătate, formele ce par a fi la modă. De astă dată însă co­pierea nu este desinteresată, și aci este crima. Nici odată n’au apărut atâtea fițuici, atâtea gazete și atâ­tea reviste cu origini străine. In Parlament s’au citat vreo 60, mi s'a recunoscut de către toate fo­rurile de răspundere legală şi mo­rală că s’a descoperit că apar cu fon­duri nemţeşti, cu aceasta se caută să se facă operă de corupţie a ti­neretului, a minorilor intelectualită­ţii româneşti. Această mişcare are prin urmare mai mult cauze facti­ce, cauze artificiale, vinovate, împo­triva cărora trebue să luptăm cu toate forţele noastre. Trebue demascate tendinţele vi­novate de a se solidariza factorul constituţional cu conspiraţiunile for­ţelor văzute şi nevăzute cari în mod vinovat se îndreaptă împotriva par­tidului national-tărănesc. Suveran, In interesul superior al na­ţiunii. Conducătorii, care guvernează sunt direct răspunzători de faptele lor în fata tării, de aceea ei sunt trecători. Suveranul este însă per­manent, de aceea El trebue ferit de răspundere. In fata Sa toţi sunt egali, nu pot fi unii prieteni şi alţii adversari. Toată ţara trebue să fie cu Regele. De aceea nu trebue sa indras­nească nimeni a vorbi de oa­meni ai Regelui, de partide ale Lui căci atunci s'ar produce impresia că există oameni şi partide care împărtăşesc alte sentimente şi credinţe ,ceea ce nu este exact şi nu este bine. Dacă omul politic şi parti­dele politice trebue să aibe de­votament şi respect pentru Co­roană, nu e mai puţin adevă­rat că trebue să se respecte şi pe ei însăşi, precum şi pe acei care le-au dat încrederea lor. Aceasta trebue să le dea cura­jul de a mărturisi sincer Su­veranului credinţele lor şi de a-şi asuma răspunderea dem­nă a faptelor lor, precum şi consecinţele fireşti care Ii s’ar impune. CIYIO fi Ti C!Y H pritinile tflLMlf.P. V/1 KV/U-' O W* J v ; VUl/ VI --VV..W J — — —----J oricari au fost indoelile ridicate, aşa s’a comportat partidul naţio­­nal-ţărânesc — şi in acest mod înţelege să-şi traseze liniile de activitate şi pe viitor. Credincioşi şi respectuoşi faţă de principiul monarhic, geloşi de prestigiul Dinastiei, înţelegem să se valorifice înaltele însuşiri ale Suveranului nostru, spre binele ţării, cerîndu-L însă realmente de tot ceea ce ce L-ar angaja în mod direct, căci răspunderea trebue să fie numai a acelora care guver­nează ţara. Interesele permanente ale ţării şi ale Coranei cer cu insi­stenţă aceasta. Evident că într’o ţară, unde atâţia oameni politici, eşuaţi în încercările lor, după ce au pierdut toată încrederea poporu­lui, păstrând însă ambiţia de a mai juca roluri, sunt gata a ex­ploata orice împrejurare şi a se impune ţării cu orice risc şi pe răspunderea însăşi a factorului suprem, sarcina partidului nostru este extrem de dificilă. Calculul meschin şi mărunt îl ascund sub ipoteza de apărători ai Coroanei. GUVERNE RESPONSABILE In consecinţă partidul naţional­­ţărănesc, monarhist prin credin­ţele şi principiile sale, exclude o­­portunismul imoral şi dăunător ţării. El nu poate sta pe alte poziţii decât: a) afirmarea categorică a ne­cesităţii unor guverne directe responsabile şi rezimate pe proprii forţe cu încrederea deplină a Coroanei b) lup la dârză în contra gu­vernelor şi partidelor politice care descoperă pe Rege şi Und să consume din prestigiul şi­­ autoritatea monarhiei, in lipsă de forţă şi autoritate politică proprie. TACTICA PARTIDULUI Socotesc, spune d. Mihalache, că trebuie să se adopte o atitudine sinceră şi compatibilă şi cu presti­giul monarhiei şi cu prestigiul par­tidului. Nu este o politică înţeleap­tă să scormoneşti în răni, pentru a tulbura, fără să lecuteşti. Nu putem adopta o atitudine care ocoleşte soluţiile. Oamenii politici au dato­ria de a feri Coroana să fie desco­perită. Omul politic trebuie să aibă curajul să spuie ceea ce crede şi da­că nu e ascultat, să plece. Aceasta trebuie s-o facă cu respect şi cu iu­bire, căci numai aşa poate avea succes. Există două atitudini: una, cea mai comodă, ar fi oportunismul, cealaltă anti-monarhismul. Eu cred că nici una nu este po­trivită intereselor ţării şi rosturilor partidului nostru. Partidul va ho­tărî cum crede. Dacă nu va fi în vederile mele, eu voi pleca. Trebuie însă unitate căci altfel nu se poate ajunge la nimic. Antimonarhismul este o soluţie extremă pe care eu o esclud. Şi n’am cunoscut pe nimeni, absolut pe nimeni în partid, care să fi a­­doptat această concluzie măcar in­tim. Pe toţi i-am văzut convinşi de necesitatea principiului monarhic constituţional în ţara românească. Aceasta este atitudinea, o atitu­dine hotărâtă care face imposibilă tulburarea mecanismului constitu­ţional aşa precum este determinat în pactul nostru fundamental. ATITUDINEA D-LUI MANIU Eu rămân consecvent, susţinând din totdeauna acest punct de vedere care a fost adoptat cu unanimităţi. Dar unul dintre cei mai mari oa­meni ai noştri, d. Iuliu Maniu, se ştie că şi-a îndreptat paşii pe altă linie, cu dificultăţi mari pentru d-sa, cu greutăţi şi mai mari pentru noi. Cu toate sforţările, n’am putut să ne potrivim paşii. Este adevărat că d. Maniu a spus tuturor prietenilor săi: „Faceţi ce spune conducerea centrală”. Dar nu este secret pen­tru nimeni că datorită autorităţii d-sale şi datorită acţiunii sale izo­late uneori, nu s’a putut ajunge in realitate la o orientare şi o disci­plină unitară. Este în interesul partidului ca să nu mai existe neînţelegeri pe acea­stă chestie. Nu este posibil sa pleci la luptă cu această dezbinare în suflete. „GLONTELE NEMŢESC” Mă aştept — cum poate se aşteap­tă mai mulţi dintre dv. — ca glon­­tele nemţesc care nu m’a izbit pe front în faţă, să mă izbească din dreapta, din stânga, din spate la ori­ce moment, nu direct din mâna nemţilor, dar din mâna instrumen­telor lor de aci din ţară. E o luptă pe viaţă şi pe moarte. Va trebui să schimbăm technica noastră de luptă. Gărzile ţărăneşti pe care le-am improvizat le Mehedinţi şi al că­ror efect s’a văzut,­­ trebue să fie o realitate permanentă atâta vreme, cât doctrina violenţei va fi lăsată de guvern să se resfeţe pe câmpul politic al ţării noastre. Ei bine, la o astfel de luptă eu nu pot merge decât cu integralitatea forţelor partidului, fără nici o şo­văire, pe o singură linie, ca să am linişte în spate, ca să folosesc pres­tigiul unanimităţii şi să recoltăm e­­fectele unităţii de acţiune pe liniile partidului pe care le veţi stabili dvs. aci. AMÂNAREA ADUNĂRII DELA 14 NOEMBRIE Aşa cum v-am vorbit dv., aşa am vorbit şi suveranului, având o­­bligația să-l informez corect şi lo­ial. In urma apelului suveranului, a trebuit să suspendăm demostratia de la 14 Noembrie. Mi-am­ dat sea­ma că am făcut o mare jertfă pen­tru partid, dar este totuşi un activ. In ultima audientă am arătat su­veranului că guvernul acesta nu mai poate continua, căci Coroana trebuie să fie totdeauna acoperită prin guvernări realmente respon­sabile. NĂDEJDEA ŢARII Noi suntem nădejdea ţării. Ech­i­­librul ei numai noi i-l putem da, partidul nostru care ştie să-şi pă­streze cumpătul şi care e adânc ancorat în sufletul naţiei. Conştienţi de misiunea noastră, avem datoria de a ne păstra pe linia firească privind un faţă cu cu­raj toate obstacolele. Partidul nostru are toată îndrep­tăţirea să creadă că pregătirile tre­­buesc făcute pentru campania de guvernare. Dar o guvernare rodi­i­­că se pregăteşte printro campanie de opoziţie rodnică. Facem deci pregătiri şi pentru una şi pentru alta, încheind, d. Mihalache a spus: Fiţi gata de mobilizare in tot mo­mentul, ţinerea comisiunilor interimare . Prelungirea stării de asediu şi cen­zurii, justificată esclusiv prin nevo­ia de a acoperi slăbiciunea guver­nului şi actele de incorectitudine şi corupţie; Anarhizarea vieţii publice prin în­curajarea şi sprijinirea curentelor extremiste, care cultivă şi răspân­desc spiritul de violenţa până şi in şcolile statului şi organizaţiile ofi­ciale de educare a tineretului; întârzierea vinovată a acţiunei de înarmare a ţării; Primejduirea continuităţii politi­cei noastre externe naţionale, baza­tă pe tratate şi legăturile de alianţe fireşti. Ţara conştientă de incapacitatea totală a guvernului şi-a manifestat in mod continuu dorinţa înlăturării lui atât in alegerile administrative cât şi in alegerile parţiale parlamentare. Deasemenea ea a indicat clar în­crederea ei în partidul naţional-ţă­­rânesc, eşti victorios şi în ultima consultare de la Mehedinţi şi Hune­doara. In aceste condiţiuni guvernul nu mai are nici o bază constituţională, cu atât mai mult cu cât nu e res­pins numai de ţară, ci de însuşi par­tidul din care emană, şeful lui decla­rând că nu răspunde de politica gu­vernului. Comitetul Central hotărăşte : Să intensifice acţiunea de răs­turnare a guvernului dând in acest scop împuternicire conducerii cen­trale să ia măsurile corespunzătoa­re. Să organizeze lupta pentru apă­rarea libertăţilor publice grav ame­ninţate. Să se împotrivească din toate pu­terile sistemului de guvernare care descoperă Coroana şi lipseşte ţara de posibilitatea de a stabili răspun­derile reale şi efective, cerute de Constituţia ţării, precum şi la îm­piedicarea ori­căror încercări de * 1 2 3 4 5 6 tulburare a colaborării normale din­tre Coroană şi ţară. Comitetul Central Executiv îşi ex­primă încrederea desăvârşită in d. I. Mihalache, preşedintele partidului. Manifestă hotărirea nestrămutată de a păstra unitatea de acţiune a partidului. Se declară în totul de acord cu­ concepţia politică înfăţişată de pre­şedintele său, adoptată încă din A­­prilie 1935 in unanimitate de con­gresul general, împuterniceşte pe preşedintele său sa ia toate măsurile tactice dic­tate de împrejurări şi-l asigură de executarea lor unitară. D. Iuliu Maniu solidar cu întregul partid Aseară, după terminarea ultimei şedinţe a comitetului executiv, d. Iuliu Maniu ne-a făcut următoarele declaraţii : — Am­ fost de acord ca să se voteze cu unanimi­tate moţiunea prezintată. Aceasta, în­deosebi din două motive: 1) Era în joc şi o che­stiune de încredere faţă de d. Mihalache care, prin talentele şi prin caracte­rul său, merită şi are toa­tă încrederea noastră? 2) Fiindcă prin manife­starea solidarităţii parti­­dului, am­ crezut necesar să dăm suportul­ şi puterea politică declaraţiunilor extrem de importante fă­cute ori de d. Mihalache, declaraţiuni cari sunt in­tru totul aprobate de în­tregul partid. Cât mă priveşte perso­nal, sunt foarte mulţumit de sentimentele, pe cari le-a arătat comitetul exe­cutiv faţă de mine“,­­ a încheiat df. Iuliu Maniu declaraţiunile d-sale. D. I. MIHALACHE D. Dr. N. LUPU u. Mihalache cere o clarificare D. Ion Mihalache, având impre­sia că ardelenii cer să se adopte punctul de vedere al d-lui Maniu, a ţintit să provoace o imediată clari­ficare a situaţiei. D-sa a cerut d-lui Maniu să-şi a­­sume răspunderea situaţiei, să ia şefia partidului. Gestul d-lui Mihalache a produs o extraordinară impresie. D. Maniu, vădit contrariat, a ce­rut să se respingă demisia d-lui Mi­halache. D-nii dr. N. Lupu, Virgil Madgea­­ru, A. Călinescu, Ghelmegeanu au vorbit în acelaş sens. Comitetul executiv in unanimi­tate a respins demisia şi a făcut o nouă şi călduroasă manifestaţie de simpatie preşedintelui partidului. Primăria Tracipiului Bucureşti Divecţiunea cadastrului şi Sistematizării PUBLICAŢIE Se aduce la cunoştinţa domnilor arhitecţi compunerea juriului de fu­­m ieşita prost­terlor ce se vor prezenta la Concursul pentru palatul Comu­nal, al Primăriei Municipiului Bucu­reşti, precum şi procedura de jude­cata a acestui concurs. JURIUL M. S. Regele a binevoit să acorde prezidenţia­la juriului pentru decar­­narea premiilor concursului instituit de Primăria Municipiului Bucureşti porita întocmirea planurilor pala­tului comunal, aşa că juriul prezi­dat de M. S. Regele va avea ca mem­­brii pe d­nii: 1) Preşedintele Consiliului de mi­niştri 2) Ministrul de interne. 3) Primarul general al Capitalei. 4) Primarii celor 4 sectoare. 5) Foştii primari generali al Mu­nicipiului. 8) Delegatul Academiei de arhi-­­ lectură. 7) Delegatul Corpului Arhitecţilor. 8) Un arhitect delegat de concu­renţi. 8) Doi arhitecţi tessseezi membri ai Soc. Arhitecţilor diplomaţi de guver­nul francez din Paris. 16) Directorul Arhitecturei Muni­cipiului. ii) Directorul Cadastrului şi Siste­matizării Municipiului. Din acest juriu se va turna un comitet de te­hnicieni, care va referi plenului juriului, comitet ce va fi format din: 1) Delegatul Academiei de arhitec­tură. 2) Delegatul Corpului arhitecţilor. 1) Un arhitect delegat de concu­renţi. 4} Cei doi arhitecţi francezi mem­brii ai Soc. Arhitecţilor diplomaţi de guvernul francez. 5) Directorul Arhitecturei Muni­cipiului. 6) Directorul Cadastrului şi Siste­ma­tizării Municipiului.­­PROCEDURA DE FUNCŢIONARE A JUDECAŢII După predare, proastele vor rămâ­nă expusa 15 zile publicului, într’o sălit suficient de mare în raport cu numărul proedtelor. După aceasta se va întruni juriul da judecată. Desemnarea arhitectului ales de concurenţi se va face astfel: la ziua predării proectelor, fiecare concu­rent va depune un plic separat con­ţinând numele a trei arhitecţi. Ar­hitectul întrunit! numărul cel mai mare de voturi va fi desemnat, în cel da paritate se va trage la sorţi. 1) Membrii juriului care din dife­rite motive sunt împiedicaţi de a primi această însărcinare o vor face cunoscut Primăriei in­tensii de 16 zile dela pubV­­area prezentei.­­ înainte de întrunirea juriului pentru fir­ea proastelor sa va publica numele arhitectului francez decemnat da Soc. Arhitecţilor diplo­maţi de suverani francez din Paris.­­ 3) Arhitecţii făcând parte din ju-­­ riu, nu vor putea concura. 1) Comitetul de technicieni care va referi plenul juriului va întocmi un raport detailat asupra proecte­­lor arătând care sunt abaterile e­­ventuale dela program cura­t și ca­racteristicile generale ala fiecărui proect. Termenul d­e predare a acestui ra­port va fi determinat in funcție d­e numărul proastelor, socotind maxi­mum o zi pentru fiecare presei. 5) Acest raport va fi adus la cu­noştinţă juriului, care va stabili o listă a proectelor­­ excluse din con­curs şi alta a proastelor susceptibila de a lua parte la concursul de gra­dul II. Hotărârile se iau cu majori­­tate absolută. Pentru aceste opera­ţiuni se dă un termen socotit die 34 zile de fiecare proect. 8) La concursul de gradul al ÎI- lea se va proceda la judecare in acelaș mod urmând ca proectele prezentate să fie luate in discuție de către plenul juriului după întoc­mirea raportului Comitetului de technicieni după care se va proce­da la votare­ 7) Pentru atribuirea unui premiu, va trebui ca un proect să întruneas­că cel puţin jumătate plus unu din totalul membrilor juriului. In caz, de balotaj se proceda la votări suc­cesive. La a 5-a votare se decide în majoritate relativă. In caz de neatribuire vre­unui premiu, suma respectivă va fi văr­sată la Academia de Arhitectură pentru a fonda burse pentru străi­nătate de câte minimum 100.003 lei una, pe timp de un an. Bursele vor purta titlul de „Bur­sa Municipiului Bucureşti”. Primarul Municipiului .­Bucureşti. (ss) DONESCU Directorul Cadastrului şi Sistematizării. (ss) Rădulescu $ocietatia Generala die Gaz şi de Electricitate din Bucureşti PUBLICAIEUNE Societatea Generală de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, face cunoscut amatorilor să primeşte o­­fer!» pentru executor®« lucrărilor de aşezărî de cabluri electrice subtera­ne, pe străzile Municipiu­­lui Bucureşti în ziua «le 16 Aprilie 1936-­­ora 17. Condiţiunile technics şi generate pentru executa­rea lucrărilor se pot va­­;«fea in orice vii de lucru I« I Pireoţiuirea Technics Kin 1 Bedarf Take ionsson­ No» *33 între orele 11-12»

Next