Adevěrul, aprilie 1936 (Anul 50, nr. 16011-16032)
1936-04-02 / nr. 16011
Joi 20* .& K 36 ( Moţiunea votată ). Virgil Madgearu a citit apoi următoare moţiune: MOŢIUNE Comitetul Central Executiv a! partidului naţional-ţărănesc s’a întrunit in zilele de 28 şi 29 Martie la Clubul Central. Ascultând expunerea d-lui Ion Mihalache, preşedintele partidului asupra situaţiunei politice şi in urma discuţiuniior cari au avut loc. „ Constată, că situaţiunea in care a fost adusă ţara prin activitatea actualului guvern a devenit intolerabila. Anarhizarea vieţii economice, sărăcia ţărănimii, a populaţiunei muncitoreşti şi a micii burghezii, întinderea nestânjenită a bolilor, mizeria, prăbuşirea monedei naţionale şi ruinarea creditului ţârii; fiscalismul excesiv, nedrept şi abuziv; Haosul administrativ prin amânarea continuă a alegerilor şi men- HOEVERUL Desbaterile După amiază d. Mihalache a ţinut să. «arate hotărîrea d-sale de a-şi publică discursul rostit după note scenografice, aceasta pentru a Înlătura dela început posibilitatea oricăror denaturări. După discursul d-lui Mihalache a luat cuvântul d. dr. N. Lupu. D. dr. Lupu a făcut un cald elogiu d-lui Mihalache mulţumindu-i pentru munca depusă in slaba partidului. D-sa a cerut o încredere desăvârşită în şef, disciplină şi luptă pentru răsturnarea actualului guvern. EXPUNEREA D-LUI MANIU D. Iuliu Maniu a făcut o expunere asupra situaţiei interne şi externe aşa cum o vede d-sa. A făcut procesul organizaţiilor de dreapta care luptă pentru suprimarea libertăţilor — ultimele ce ne-au mai rămas — şi pentru o politică alături de Germania. D. Maniu a vorbit apoi despre mecanismul constituţional care nu mai funcţionează astăzi în mod normal şi a înfăţişat apoi cunoscutele d-sale puncte de vedere în chestia constituţională precum şi a tacticei partidului. CUVÂNTĂRILE D-LOR MADGEARU, CĂLINESCU, GHELMEGEANU, ANDREI, M. POPOVICI D. Virgil Madgearu a ţinut să constate că pe toate chestiunile esenţiale există un perfect acord între conducătorii partidului. D-sa a adus elogii d-lui Mihalache şi a afirmat că tactica partidului trebue hotărită de şeful partidului şi nu de comitetul executiv. D. Călinescu a subliniat că de fapt nu a existat nici o deosebire in ce priveşte ordinea constituţională între d-nii Maniu şi Mihalache. Amândoi au făcut in discursurile lor elogiul suveranului. D. Ghelmegeanu aducând elogii d-lui Mihalache a cerut ca problema tacticei să fie lăsată pe seama d-sale. D. Petre Andrei a arătat că partidul a pierdut prea multe elemente pentru a mai putea să-şi îngăduie luxul de a pierde alţi fruntaşi. D-nii Vaier Moldovan şi Virgil Solomon s-au asociat la elogiile aduse d-lui Mihalache. D. Virgil Solomon precum şi d-nii Sever Bocu, Augustin Popa şi Ilie Lazăr au spus că Ardealul e ataşat punctului de vedere al d-lui Ma- Jniu și au cerut ca partidul să-laccepte. I D. Mihai Popovici a făcut apela unirea tuturor. Şedinţele de Duminică Desbaterile comitetului au continuat Duminică dim., când d. dr. Lupu a deschis şedinţa la ora 10. D-sa a adus la cunoştinţa comitetului că d. Ion Mihalache — luând cunoştinţă de faptul că comitetul central executiv i-a respins în unanimitate demisia — a acceptat să revină la conducerea partidului D. dr. Lupu a adăugat că e firesc într’un partid cu atâtea personalităţi de bază să se înregistreze curente şi chiar frământări. Aceasta e dovada vieţii care pulsează într’un organism politic. Comitetul şi-a exprimat apoi în unanimitate deplina Încredere în d. I. Mihalache care va fixa singur tactica partidului. D. Iuliu Maniu a votat şi d-sa pentru. Scrisoarea d-lui Mihalache Şedinţa de dimineaţă s-a încheiat cu o scrisoare a d-lui Mihalache cetită de d. Madgearu şi prin care d-sa explică motivele cari l-au făcut să demisioneze. După amiază şedinţa a fost prezidată iarăşi de Ion Mihalache care a dat unele îndrumări în ce priveşte lupta ce trebuie să se ducă împotriva curentelor de extremă dreaptă. Pagina :3*s» Comitetul executiv nat-tâănesc a votat încredere în d. Mihalache Animatele desbateri din şedinţele de Sâmbătă şi Duminică Expunerea d-lui I. Mihalache D. Mihalache ia cuvântul şi arată in primul rând importanţa şedinţei, care are de examinat probleme de a căror soluţionare atârnă orientări şi hotărâri noi, în politica partidului şi desigur, cu consecinţe în politica ţării. Şedinţa comitetului, care trebuia să aibă loc în Februarie şi a fost amânată din pricina alegerilor, va trebui astăzi să aducă orientări precise în programul de acţiune al partidului. Va trebui să se hotărască exact ce vom face în ambele alternative: dacă rămânem în opoziţie, în lupta cu numeroasele noastre adversităţi, sau dacă venim la guvern, în opera de guvernare ce se anunţă destul de grea. AVANTAGIILE ACŢIUNII UNITARE Ţin din capul locului, a spus d. Mihalache, să-mi arăt convingerea profundă că mai mult valorează o acţiune unitară pe o linie eventual greşită, decât o acţiune divergentă pe o linie mai bine chibzuită. Domnilor, ce ne călăuzeşte in acţiunea noastră? A veni la guvern, ca să realizăm programul cu metoda noastră constituţională, fixată de congresul şi forurile noastre statutare, în condiţiuni care să ne dea conştiinţa asumării răspunderii, nedescoperind Coroana, ţinând seama de obstacole şi realităţi, pentru a cruţa sforţări inutile, având insă toată hotărârea şi spiritul de jertfă pentru Împlinirea ţelurilor şi misiunii ce au creat partidul naţional-ţărănesc ca necesitate organică de renovare a ţării. SUCCESELE PARTIDULUI D. Mihalache arată apoi activitatea partidului de când este d-sa şef.A avut să înfrunte calomnia dar a avut şi mare satisfacţie ca să vadă că uneltirile împotriva partidului şi a fruntaşilor s’au spulberat rând pe rând. Lumina s’a făcut în faţa justiţiei, corectitudinea guvernelor naţional-ţăraniste a fost dovedită şi necesitatea pentru ţară a celor dintâi comezi masive de armament a fost recunoscută. Şeful partidului naţional ţărănesc a vorbit apoi de campaniile partidului şi de succesele electorale, omagiind mai ales ţărănimea de la Mehedinţi şi Hunedoara, pentru elanul şi hotărirea care au dus la rezultate atât de strălucite.MULŢUMIREA GENERALĂ A POPULAŢIEI Vorbeşte apoi de situaţia guvernului actual care nu mai are nici concursul ţării nici al propriului său partid. El a înregistrat eşscul în toate domeniile. Politica sa economică şi monetară n’a avut nici un rezultat, viaţa s’a scumpit sărăcia s’a întins peste tot toată lumea este nemulţumită, atât la sate cât şi la oraşe. Şi cu toate acestea guvernul nu vede. ÎNCURAJĂRI PRIMEJDIOASE încurajând gesturile unor persoane din instituţiuni cari depind de patronajul Coroanei, şi care fără sancţiuni prompte din partea guvernului responsabil tind să facă propagandă împotriva noastră şi cer cu mişcările art duce cari cer răsturnarea ordineiinstituţionale din ţară. In timpul acesta prestigiul partidului naţional-ţărănesc a mers sporind. Afirm că in ţară este o popularitate ca in 1928, in plus cadrele disciplinate şi orânduite, pe urma reorganizării statutare şi programatice. O PROPAGANDĂ DĂUNĂTOARE INTERESELOR STATULUI Iată Domnilor, toată lumea are sentimentul că ne găsim în pragul unui nou război. Este necesar să nu pierdem din vedere acest lucru pentru multe motive. Mai întâi dacă intervine un nou război se bulversează multe proecte in politica internă. Ne îngrijorează profund lipsa de înarmare a tării. Nu din pricina noastră. Apoi e de tras o concluzie de orientare: un nou război mondial pentru România, nu poate aduce nimic în plus. Noi nu avem de așteptat decât sdruncinarea hotarelor noastre, dacă nu pierderea unora din hotarele noastre. Şi totuşi! Este de mirare că în ţară la noi se formează curente, se subvenţionează curente, se utilizează curente, cari pregătesc atmosfera de simpatie pentru popoarele care vor război, după urma căruia să vină jertfe noui de sânge românesc şi hotare romăneşt. Fără nici o exagerare, astfel de curente sunt curente de trădare şi împotriva lor trebue să mobizăm nu numai partidul, dar trebue să mobilizăm întreaga ţară de la opincă până la vlădică, arătând spectrul războiului nu pentru a cultiva defetismul ci pentru a osândi pe inconştienţii sau nemernicii cari se fac instrumente de agitaţie ale popoarelor războinice cu ţinte agresive; şi pentru a arăta că cel puţin pentru generaţia noastră locul nostru nu poate să fie decât alături de popoarele care sunt legate să consolideze pacea căci numai acestea pot fi aliatele noastre (aplauze). Nu este o rivalitate de opoziţie trecătoare lupta dintre noi şi partidele de dreapta, ci e o luptă cu cauze adânc organice de la care nu putem în nici un chip dezerta (aplauze). NEAJUNSURILE DICTATURII D. Mihalache, spune mai departe: Este copilăresc să credem că sentimentul dictaturii se încetăţeneşte pretutindeni, pentru ca să tragem concluzii că România nu şa Şedinţa comitetului executiv naţional-ţărănesc a început după cum se ştie Sâmbătă dimineaţă printr’un discurs al d-lui Mihalapoate sustrage din această orbită şi că cine se grăbeşte să se încadreze mai repede, al lui este viitorul, apucă -icu întâi! E o profundâ greşală. Evident că în România condiţiunile unei dictaturi sunt şi mai grele fiindcă o dictatură şi împotriva ţării şi împotriva regelui Carol este imposibilă. Ar fî o dictatură de formă care nu ar putea acoperi pe suveran; ar fi o dictatură ca în Spania, unde Primo de Rivera a fost dictator pe faţă, dar a expus Coroana şi monarhia să tragă primejdiile pe cari Ie-a tras (aplauze), sau o dictatură ca în Iugoslavia, unde suveranul, din pricini cunoscute, şi-a asumat direct şi personal răspunderi. De aşa ceva nu poate fi vorba la noi şi suveranul nostru este atât de inteligent şi atât de patriot că a spus de multe ori: „sunt contra dictaturii“. Dar nu putem să nu observăm existenţa unui guvern cu tendinţe dictatoriale (aplauze prelungite). Democraţia însă îşi părăseşte făgaşul ei clasic, trebuind să se acomodeze cu noile împrejurări. In măsura în care statul trebue să recurgă la sistemul de economie dirijată, in aceiaşi măsură regimul democratic şi parlamentar, trebuie să se ajustaţi-mi voie. Domnilor, să fac o profesiune de credinţă care nu este numai a mea, care este şi a partidului cu privire la atitudinea monarhică a partidului naţional ţărănesc. Sunt un monarhist convins, căci desvoltarea istorică, structura naţională, socială şi morală, precum şi poziţia geografică impun monarhia ca o necesitate naţională vitală pentru Ţara Românească. Principiul monarhic se integrează în totul in viaţa statului nostru şi garantează unitatea noastră naţională realizată cu aşa de grele jertfe. Fiecare popor are forma de guvernământ care îi convine mai bine şi care se naşte în mod firesc din necesităţile istorice şi din structura socială a sa, pentru că o anumită formă de guvernământ nu este un principiu de viaţă permanentă a Statului, ci mijloculpolitic suprem care garantează desvoltarea unui popor in diferitele faze ale evoluţiei sale. I Fericite sunt popoarele care n’au nevoe să-ş i schimbe forma politică pentru a trece pe rând, prin toate fazele $i treptele de civilizaţie. Statul Englez a făcut in mod strălucit dovadă că punctele cele mai înalte în desvoltarea civilizaţiei pot fi atinse sub scutul şi garanţia formei monarhice. Sunt, deci, monarhist convins şi când afirm acest lucru ştiu că exprim şi sentimentul adânc al masselor partidului naţional-ţărănesc, un perfect unison cu sentimentul naţiunii întregi. Cât priveşte simţimintele noastre fată de M. S. Regele Carol II, ele au fost verificate nu in vremea când afirmarea lor tindea la beneficii, ci atunci când afirmarea lor aducea sacrificii. Aşa se măsoară sinceritatea, adăncimea şi permanenţa sentimentelor. N’am înţeles şi nu vom înţelege să alterăm puritatea lor prin nici un fel de încercare de a le transforma in capital politic. Credem că niciodată Coroana nu poate şi nu trebue să poarte vreo hipotecă, şi in orice moment deciziile ei trebuesc luate numai în funcţie de intereresele ţării. Dar nici nu putem permite ca acei care eri erau detractorii Suveranului de azi — pentru a avea beneficiile suveranităţii de atunci — şi care au continuat a fi detractori chiar şi după întoarcerea Sa in ţară, pentru a exercita cel puţin o presiune — nu le putem permite acestora să se improvizeze în apărători ai Suveranului tocmai faţă de noi. Din josnice calcule au pornit atunci atitudinile lor defăimătoare; din josnice calcule porneşte astăzi atitudinea de linguşire; speranţe de beneficii atunci; speranţe de beneficii azi; nici un risc atunci, nici un risc azi ! Aceasta numim noi cu un termen tare dar sincer lichelism. Partidul naţional-ţărănesc nu poate participa la o licitaţie de lichelism. Interesul superior al ţării ne-a determinat atitudinea şi ne-a condus atunci, acelaş interes superior ne conduce azi. Cu riscuri atunci, cu riscuri azi. Aşa înţelegem noi să servim ţara. Aşa înţelegem să servim Coroana. A fi monarhist însemnează a lucra din toate puterile pentru prestigiul principiului monarhic şi al Dinastiei, înlăturând tot ceea ce i-ar putea întuneca strălucirea. Fac aici o adevărată profesie de credinţă nu numai a mea, ci şi a întregului partid. Istoria popoarelor a înregistrat cazuri când monarhiile prin greşelile lor s-au subminat singure. Este de datoria adevăraţilor oameni politici să fie atenţi, să urmărească cu grije şi să evite din vreme tot ceeace ar putea deveni periculos pentru forma de guvernământ în care cred şi la care vin. Vai de ţara, vai de viitorul ei şi a! Monarhiei, când oamenii politici n’au patriotismul şi curajul necesar de a se împotrivi la timp unor greşeli saţ unor vederi eronate ale unui fehe care a făcut o amplă expunere asupra situaţiei politice actuale, teze, să se adapteze. Lucrul acesta se vede chiar în Franţa şi Anglia, ţări vechi cu tradiţii parlamentare. Ţara românească nu a avut nici regim parlamentar, nici democraţie. Noi avem să-i dăm şi democraţie şi regim parlamentar potrivit condiţiilor ei proprii. FONDURILE GERMANE ŞI AVALANŞA DE PUBLICAŢII D. Mihalache vorbeşte apoi de noile formaţiuni de extrema dreaptă, cât şi de cea stângă, care nu pornesc din cauze adânci de prefacere de stat. Ambele formaţiuni se inspiră din afară şi se prezintă ca maimuţăreala unor forme noi cari li se par definitive. Este o încercare acum de a se copia din străinătate, formele ce par a fi la modă. De astă dată însă copierea nu este desinteresată, și aci este crima. Nici odată n’au apărut atâtea fițuici, atâtea gazete și atâtea reviste cu origini străine. In Parlament s’au citat vreo 60, mi s'a recunoscut de către toate forurile de răspundere legală şi morală că s’a descoperit că apar cu fonduri nemţeşti, cu aceasta se caută să se facă operă de corupţie a tineretului, a minorilor intelectualităţii româneşti. Această mişcare are prin urmare mai mult cauze factice, cauze artificiale, vinovate, împotriva cărora trebue să luptăm cu toate forţele noastre. Trebue demascate tendinţele vinovate de a se solidariza factorul constituţional cu conspiraţiunile forţelor văzute şi nevăzute cari în mod vinovat se îndreaptă împotriva partidului national-tărănesc. Suveran, In interesul superior al naţiunii. Conducătorii, care guvernează sunt direct răspunzători de faptele lor în fata tării, de aceea ei sunt trecători. Suveranul este însă permanent, de aceea El trebue ferit de răspundere. In fata Sa toţi sunt egali, nu pot fi unii prieteni şi alţii adversari. Toată ţara trebue să fie cu Regele. De aceea nu trebue sa indrasnească nimeni a vorbi de oameni ai Regelui, de partide ale Lui căci atunci s'ar produce impresia că există oameni şi partide care împărtăşesc alte sentimente şi credinţe ,ceea ce nu este exact şi nu este bine. Dacă omul politic şi partidele politice trebue să aibe devotament şi respect pentru Coroană, nu e mai puţin adevărat că trebue să se respecte şi pe ei însăşi, precum şi pe acei care le-au dat încrederea lor. Aceasta trebue să le dea curajul de a mărturisi sincer Suveranului credinţele lor şi de a-şi asuma răspunderea demnă a faptelor lor, precum şi consecinţele fireşti care Ii s’ar impune. CIYIO fi Ti C!Y H pritinile tflLMlf.P. V/1 KV/U-' O W* J v ; VUl/ VI --VV..W J — — —----J oricari au fost indoelile ridicate, aşa s’a comportat partidul naţional-ţărânesc — şi in acest mod înţelege să-şi traseze liniile de activitate şi pe viitor. Credincioşi şi respectuoşi faţă de principiul monarhic, geloşi de prestigiul Dinastiei, înţelegem să se valorifice înaltele însuşiri ale Suveranului nostru, spre binele ţării, cerîndu-L însă realmente de tot ceea ce ce L-ar angaja în mod direct, căci răspunderea trebue să fie numai a acelora care guvernează ţara. Interesele permanente ale ţării şi ale Coranei cer cu insistenţă aceasta. Evident că într’o ţară, unde atâţia oameni politici, eşuaţi în încercările lor, după ce au pierdut toată încrederea poporului, păstrând însă ambiţia de a mai juca roluri, sunt gata a exploata orice împrejurare şi a se impune ţării cu orice risc şi pe răspunderea însăşi a factorului suprem, sarcina partidului nostru este extrem de dificilă. Calculul meschin şi mărunt îl ascund sub ipoteza de apărători ai Coroanei. GUVERNE RESPONSABILE In consecinţă partidul naţionalţărănesc, monarhist prin credinţele şi principiile sale, exclude oportunismul imoral şi dăunător ţării. El nu poate sta pe alte poziţii decât: a) afirmarea categorică a necesităţii unor guverne directe responsabile şi rezimate pe proprii forţe cu încrederea deplină a Coroanei b) lup la dârză în contra guvernelor şi partidelor politice care descoperă pe Rege şi Und să consume din prestigiul şi autoritatea monarhiei, in lipsă de forţă şi autoritate politică proprie. TACTICA PARTIDULUI Socotesc, spune d. Mihalache, că trebuie să se adopte o atitudine sinceră şi compatibilă şi cu prestigiul monarhiei şi cu prestigiul partidului. Nu este o politică înţeleaptă să scormoneşti în răni, pentru a tulbura, fără să lecuteşti. Nu putem adopta o atitudine care ocoleşte soluţiile. Oamenii politici au datoria de a feri Coroana să fie descoperită. Omul politic trebuie să aibă curajul să spuie ceea ce crede şi dacă nu e ascultat, să plece. Aceasta trebuie s-o facă cu respect şi cu iubire, căci numai aşa poate avea succes. Există două atitudini: una, cea mai comodă, ar fi oportunismul, cealaltă anti-monarhismul. Eu cred că nici una nu este potrivită intereselor ţării şi rosturilor partidului nostru. Partidul va hotărî cum crede. Dacă nu va fi în vederile mele, eu voi pleca. Trebuie însă unitate căci altfel nu se poate ajunge la nimic. Antimonarhismul este o soluţie extremă pe care eu o esclud. Şi n’am cunoscut pe nimeni, absolut pe nimeni în partid, care să fi adoptat această concluzie măcar intim. Pe toţi i-am văzut convinşi de necesitatea principiului monarhic constituţional în ţara românească. Aceasta este atitudinea, o atitudine hotărâtă care face imposibilă tulburarea mecanismului constituţional aşa precum este determinat în pactul nostru fundamental. ATITUDINEA D-LUI MANIU Eu rămân consecvent, susţinând din totdeauna acest punct de vedere care a fost adoptat cu unanimităţi. Dar unul dintre cei mai mari oameni ai noştri, d. Iuliu Maniu, se ştie că şi-a îndreptat paşii pe altă linie, cu dificultăţi mari pentru d-sa, cu greutăţi şi mai mari pentru noi. Cu toate sforţările, n’am putut să ne potrivim paşii. Este adevărat că d. Maniu a spus tuturor prietenilor săi: „Faceţi ce spune conducerea centrală”. Dar nu este secret pentru nimeni că datorită autorităţii d-sale şi datorită acţiunii sale izolate uneori, nu s’a putut ajunge in realitate la o orientare şi o disciplină unitară. Este în interesul partidului ca să nu mai existe neînţelegeri pe această chestie. Nu este posibil sa pleci la luptă cu această dezbinare în suflete. „GLONTELE NEMŢESC” Mă aştept — cum poate se aşteaptă mai mulţi dintre dv. — ca glontele nemţesc care nu m’a izbit pe front în faţă, să mă izbească din dreapta, din stânga, din spate la orice moment, nu direct din mâna nemţilor, dar din mâna instrumentelor lor de aci din ţară. E o luptă pe viaţă şi pe moarte. Va trebui să schimbăm technica noastră de luptă. Gărzile ţărăneşti pe care le-am improvizat le Mehedinţi şi al căror efect s’a văzut, trebue să fie o realitate permanentă atâta vreme, cât doctrina violenţei va fi lăsată de guvern să se resfeţe pe câmpul politic al ţării noastre. Ei bine, la o astfel de luptă eu nu pot merge decât cu integralitatea forţelor partidului, fără nici o şovăire, pe o singură linie, ca să am linişte în spate, ca să folosesc prestigiul unanimităţii şi să recoltăm efectele unităţii de acţiune pe liniile partidului pe care le veţi stabili dvs. aci. AMÂNAREA ADUNĂRII DELA 14 NOEMBRIE Aşa cum v-am vorbit dv., aşa am vorbit şi suveranului, având obligația să-l informez corect şi loial. In urma apelului suveranului, a trebuit să suspendăm demostratia de la 14 Noembrie. Mi-am dat seama că am făcut o mare jertfă pentru partid, dar este totuşi un activ. In ultima audientă am arătat suveranului că guvernul acesta nu mai poate continua, căci Coroana trebuie să fie totdeauna acoperită prin guvernări realmente responsabile. NĂDEJDEA ŢARII Noi suntem nădejdea ţării. Echilibrul ei numai noi i-l putem da, partidul nostru care ştie să-şi păstreze cumpătul şi care e adânc ancorat în sufletul naţiei. Conştienţi de misiunea noastră, avem datoria de a ne păstra pe linia firească privind un faţă cu curaj toate obstacolele. Partidul nostru are toată îndreptăţirea să creadă că pregătirile trebuesc făcute pentru campania de guvernare. Dar o guvernare rodiică se pregăteşte printro campanie de opoziţie rodnică. Facem deci pregătiri şi pentru una şi pentru alta, încheind, d. Mihalache a spus: Fiţi gata de mobilizare in tot momentul, ţinerea comisiunilor interimare . Prelungirea stării de asediu şi cenzurii, justificată esclusiv prin nevoia de a acoperi slăbiciunea guvernului şi actele de incorectitudine şi corupţie; Anarhizarea vieţii publice prin încurajarea şi sprijinirea curentelor extremiste, care cultivă şi răspândesc spiritul de violenţa până şi in şcolile statului şi organizaţiile oficiale de educare a tineretului; întârzierea vinovată a acţiunei de înarmare a ţării; Primejduirea continuităţii politicei noastre externe naţionale, bazată pe tratate şi legăturile de alianţe fireşti. Ţara conştientă de incapacitatea totală a guvernului şi-a manifestat in mod continuu dorinţa înlăturării lui atât in alegerile administrative cât şi in alegerile parţiale parlamentare. Deasemenea ea a indicat clar încrederea ei în partidul naţional-ţărânesc, eşti victorios şi în ultima consultare de la Mehedinţi şi Hunedoara. In aceste condiţiuni guvernul nu mai are nici o bază constituţională, cu atât mai mult cu cât nu e respins numai de ţară, ci de însuşi partidul din care emană, şeful lui declarând că nu răspunde de politica guvernului. Comitetul Central hotărăşte : Să intensifice acţiunea de răsturnare a guvernului dând in acest scop împuternicire conducerii centrale să ia măsurile corespunzătoare. Să organizeze lupta pentru apărarea libertăţilor publice grav ameninţate. Să se împotrivească din toate puterile sistemului de guvernare care descoperă Coroana şi lipseşte ţara de posibilitatea de a stabili răspunderile reale şi efective, cerute de Constituţia ţării, precum şi la împiedicarea oricăror încercări de * 1 2 3 4 5 6 tulburare a colaborării normale dintre Coroană şi ţară. Comitetul Central Executiv îşi exprimă încrederea desăvârşită in d. I. Mihalache, preşedintele partidului. Manifestă hotărirea nestrămutată de a păstra unitatea de acţiune a partidului. Se declară în totul de acord cu concepţia politică înfăţişată de preşedintele său, adoptată încă din Aprilie 1935 in unanimitate de congresul general, împuterniceşte pe preşedintele său sa ia toate măsurile tactice dictate de împrejurări şi-l asigură de executarea lor unitară. D. Iuliu Maniu solidar cu întregul partid Aseară, după terminarea ultimei şedinţe a comitetului executiv, d. Iuliu Maniu ne-a făcut următoarele declaraţii : — Am fost de acord ca să se voteze cu unanimitate moţiunea prezintată. Aceasta, îndeosebi din două motive: 1) Era în joc şi o chestiune de încredere faţă de d. Mihalache care, prin talentele şi prin caracterul său, merită şi are toată încrederea noastră? 2) Fiindcă prin manifestarea solidarităţii partidului, am crezut necesar să dăm suportul şi puterea politică declaraţiunilor extrem de importante făcute ori de d. Mihalache, declaraţiuni cari sunt intru totul aprobate de întregul partid. Cât mă priveşte personal, sunt foarte mulţumit de sentimentele, pe cari le-a arătat comitetul executiv faţă de mine“, a încheiat df. Iuliu Maniu declaraţiunile d-sale. D. I. MIHALACHE D. Dr. N. LUPU u. Mihalache cere o clarificare D. Ion Mihalache, având impresia că ardelenii cer să se adopte punctul de vedere al d-lui Maniu, a ţintit să provoace o imediată clarificare a situaţiei. D-sa a cerut d-lui Maniu să-şi asume răspunderea situaţiei, să ia şefia partidului. Gestul d-lui Mihalache a produs o extraordinară impresie. D. Maniu, vădit contrariat, a cerut să se respingă demisia d-lui Mihalache. D-nii dr. N. Lupu, Virgil Madgearu, A. Călinescu, Ghelmegeanu au vorbit în acelaş sens. Comitetul executiv in unanimitate a respins demisia şi a făcut o nouă şi călduroasă manifestaţie de simpatie preşedintelui partidului. Primăria Tracipiului Bucureşti Divecţiunea cadastrului şi Sistematizării PUBLICAŢIE Se aduce la cunoştinţa domnilor arhitecţi compunerea juriului de fum ieşita prostterlor ce se vor prezenta la Concursul pentru palatul Comunal, al Primăriei Municipiului Bucureşti, precum şi procedura de judecata a acestui concurs. JURIUL M. S. Regele a binevoit să acorde prezidenţiala juriului pentru decarnarea premiilor concursului instituit de Primăria Municipiului Bucureşti porita întocmirea planurilor palatului comunal, aşa că juriul prezidat de M. S. Regele va avea ca membrii pe dnii: 1) Preşedintele Consiliului de miniştri 2) Ministrul de interne. 3) Primarul general al Capitalei. 4) Primarii celor 4 sectoare. 5) Foştii primari generali al Municipiului. 8) Delegatul Academiei de arhi- lectură. 7) Delegatul Corpului Arhitecţilor. 8) Un arhitect delegat de concurenţi. 8) Doi arhitecţi tessseezi membri ai Soc. Arhitecţilor diplomaţi de guvernul francez din Paris. 16) Directorul Arhitecturei Municipiului. ii) Directorul Cadastrului şi Sistematizării Municipiului. Din acest juriu se va turna un comitet de tehnicieni, care va referi plenului juriului, comitet ce va fi format din: 1) Delegatul Academiei de arhitectură. 2) Delegatul Corpului arhitecţilor. 1) Un arhitect delegat de concurenţi. 4} Cei doi arhitecţi francezi membrii ai Soc. Arhitecţilor diplomaţi de guvernul francez. 5) Directorul Arhitecturei Municipiului. 6) Directorul Cadastrului şi Sistematizării Municipiului.PROCEDURA DE FUNCŢIONARE A JUDECAŢII După predare, proastele vor rămână expusa 15 zile publicului, într’o sălit suficient de mare în raport cu numărul proedtelor. După aceasta se va întruni juriul da judecată. Desemnarea arhitectului ales de concurenţi se va face astfel: la ziua predării proectelor, fiecare concurent va depune un plic separat conţinând numele a trei arhitecţi. Arhitectul întrunit! numărul cel mai mare de voturi va fi desemnat, în cel da paritate se va trage la sorţi. 1) Membrii juriului care din diferite motive sunt împiedicaţi de a primi această însărcinare o vor face cunoscut Primăriei intensii de 16 zile dela pubVarea prezentei. înainte de întrunirea juriului pentru firea proastelor sa va publica numele arhitectului francez decemnat da Soc. Arhitecţilor diplomaţi de suverani francez din Paris. 3) Arhitecţii făcând parte din ju- riu, nu vor putea concura. 1) Comitetul de technicieni care va referi plenul juriului va întocmi un raport detailat asupra proectelor arătând care sunt abaterile eventuale dela program curat și caracteristicile generale ala fiecărui proect. Termenul de predare a acestui raport va fi determinat in funcție de numărul proastelor, socotind maximum o zi pentru fiecare presei. 5) Acest raport va fi adus la cunoştinţă juriului, care va stabili o listă a proectelor excluse din concurs şi alta a proastelor susceptibila de a lua parte la concursul de gradul II. Hotărârile se iau cu majoritate absolută. Pentru aceste operaţiuni se dă un termen socotit die 34 zile de fiecare proect. 8) La concursul de gradul al ÎI- lea se va proceda la judecare in acelaș mod urmând ca proectele prezentate să fie luate in discuție de către plenul juriului după întocmirea raportului Comitetului de technicieni după care se va proceda la votare 7) Pentru atribuirea unui premiu, va trebui ca un proect să întrunească cel puţin jumătate plus unu din totalul membrilor juriului. In caz, de balotaj se proceda la votări succesive. La a 5-a votare se decide în majoritate relativă. In caz de neatribuire vreunui premiu, suma respectivă va fi vărsată la Academia de Arhitectură pentru a fonda burse pentru străinătate de câte minimum 100.003 lei una, pe timp de un an. Bursele vor purta titlul de „Bursa Municipiului Bucureşti”. Primarul Municipiului .Bucureşti. (ss) DONESCU Directorul Cadastrului şi Sistematizării. (ss) Rădulescu $ocietatia Generala die Gaz şi de Electricitate din Bucureşti PUBLICAIEUNE Societatea Generală de Gaz şi Electricitate din Bucureşti, face cunoscut amatorilor să primeşte ofer!» pentru executor®« lucrărilor de aşezărî de cabluri electrice subterane, pe străzile Municipiului Bucureşti în ziua «le 16 Aprilie 1936-ora 17. Condiţiunile technics şi generate pentru executarea lucrărilor se pot va;«fea in orice vii de lucru I« I Pireoţiuirea Technics Kin 1 Bedarf Take ionsson No» *33 între orele 11-12»