Adevěrul, ianuarie 1937 (Anul 51, nr. 16237-16262)
1937-01-01 / nr. 16237
Vineri 1 Ianuarie ISST Nu am putut vorbi despre celelalte expoziţii de la Fundaţia Dalles în foiletonul nostru precedent, consacrat în întregime expoziţiei Iser. S’ar fi căzut totuşi să notăm un promiţător debut, pe care nu-l putem trece cu vederea: D-na Lelia Urdarianu. Iată picturi in ulei — un număr impunător: aproape 70 — şi acuarele, zugrăvite uşor, într’o compoziţie firească, fără intenţii marcate, dar cu graţie de cele mai multe ori. Atrag îndeosebi peisagiile din Bărăgan, de dimensiuni reduse, în care cerul şi pământul ne sunt sensibile: „La câmp“ (No. 42), „Pe drum“ (No. 30), „La paie“ (No. 59), „La maşină“ (No. 60) şi altele câteva, tot atâtea imagini luminoase în care tremură vara câmpiei infinite, cu cel mait şi depărtate orizonturi. Tot intre peisagii, trebue să notăm pe cel de sub No. 69, având ca motiv o privelişte din Bucureşti frumos compusă şi redată cu un brio de cea mai bună calitate. în naturile moarte, în interioruri, în portrete, paleta d-nei Lelia Urdarianu se face vroit mai discretă, mai învăluită. Iată (la No. 14) un pahar albastru de cristal și mere pe un fond decorativ; iată (la No. 26) un mănun- chiu de garoafe albe pe care nimic nu le întunecă; iată (la No. 70) un motiv de iarnă văzut dintr'un in- terior; iată (la No. 45) un palid cap, de bătrână care se şterge în tre- cut... Sunt, fără îndoială, şi alte lu- crări, întâmplătoare, lipsite de înţeles plastic, neîndestulător văzute şi realizate; ele nu lipsesc însă decât rareori din expoziţii. Acuarelele d-nei Urdarianu sunt limpezi şi voioase, aşa cum trebue să fie. Simţim în ele spaţiul. Tot la Fundaţia Dalles, expune d-na Florica Juvara câteva vitrine de artă aplicată: lucrări de legătură, în piele, ornate cu fineţă şi cu gust. * La Ateneu, avem în fiecare din cele trei săli din strada Franklin, expoziţiile N. Delavrancea-Dona, Adam Bălţatu şi Ionescu-Doru. D-na Delavrancea-Dona ne aduce anul acesta un ansamblu de lucrări cât se poate de armonios. Aceiaş viziune caldă, aceiaş simţire, aceiaş paletă cu tonuri aropiate se afirmă in toate aceste compoziţii pictate cu plăcere. Pitorescul ţine acuma mai puţin loc în pictura d-nei Delevrancea- Dona. Avem în schimb o înţelegere mai statornică a valorilor durabile. Sunt şi acuma unele peisagii pe care ochiul joacă, dar sunt atâtea altele în care imaginea se fixează în adâncime. Iubim îndeosebi motivele de toamnă târzie, cu arbori despuiaţi, crengi posomorite ce fug totuşi spre lumină, spre lumina tot mai scăzută a cerurilor grele. Arhitecturile din planul al doilea sporesc relieful acestor patetice arabescuri. Materia picturală a căpătat în pânzele recente ale artistei consistenţă şi căldură. Prin contrast, acuarelele aduc imagini mai uşoare mai transparente, a unei lunji văzute cu sensibilitate egală. Sutit între dânsele câteva reprezentând corăbii într’un port, frumos compuse cu grijă de stil. In sala de alături, Adam Bălţatu ne înfăţişează un caz mai ciudat. Pictor, fără îndoială, dar cu chemări diverse şi adesea contradictorii. L-am văzut la început cântând după ureche, pe o singură strună, arii dulci şi demodate. Am asistat pe urmă la disciplinarea acestui „talent natural“: învăţătură, şcoală, silinţa de a părăsi deprinderi uşurele, efort spre autocritică. Am putut avea astefel an cu an, un Bălţatu tot mai depărtat de cântăreţul de la început, dar tot mai sever cu sine şi tot vrai apropiat de ceia ce putea cu adevărat fi. Prezenta expoziţie de la Ateneu ne este o surpriză. Ea pare tachinată amintirii. Cu mijloacele sale de azi, Adam Bălţatu slăveşte dragostea-i de altădată: pictura dulce. Este ceva care aminteşte opera italiană din secolul trecut, o pictură stil Trovatore, cu melodii care stârnesc pe străzi si care ung memoria cu un ulei. Poate fi de prisos să repetăm că chiar in forma acesta Băltatu apare înzestrat. Paleta sa nu este niciodată indiferentă. Dar facilul ucide arta. Există o calitate de frumos pe care nu o mai admitem. Și când se întâmplă să ne placă, fe ruşinăm de aceste clipe de slăbiciune. Ştim: cum este o muzică pentru digestie, poate fi şi o pictură la fel. Dar ele ating un noi coarde care n’au prea mult comun cu arta. Aceasta stă neapărat mai sus. Cu însuşirile sale, Bălţatu poate fi oricând un autentic artist. Controlându-şi gustul ,el va da atunci puterii de rezonanţă pe care o posedă o întrebuinţare mult mai aptă să realizeze ceia ce aşteptăm de la d-sa. A treia expoziţie de la Ateneu: după o eclipsă destul de lungă, d. lonescu-Doru ne vine iar cu multe peisagii pictate cuminte, cu o străduinţă mai liniştită şi mai măruntă decât cea pe care i-o ştiam. Iernile sale nu mai au tumultul pe care îl aveau; totul a devenit in ele ordonat şi calm. Materia picturala ea însăşi s’a strâns, s’a subţiat. Vedem în pictura aceasta dexteritate, conştiinţă profesională. Ne-ar mişca mai mult un grăunte de neprevăzut, sau ceva ce ar putea fi o emoţie ori un elan. * 1 La Galeria Mozart, în fiecare sală câte o expoziţie. Ma întâi un sculptor, d. Peer Merloc, care expune „statuete in lemn“ — figurine înfăţişând trupuri exilate, care sunt ritmuri mai mult decât atitudini, — după aceia efigii de animale, modelate cu o grijă a frumosului ce poate părea excesivă, într’un material totdeauna plăcut. După aceia, pictură. .. Strutinschi expune peisagii palide, cețoase. O iarnă, o biserică de sat pot exista suficient sub asemenea lumină — ea ne aduce însă un Balcic neobişnuit, privit printre gene când cataractele solare fărâmă tot ce e particular. Acelaş Balcic apare convenţional în lucrările de amatoare ale d-nei Corim Lecca. Sunt însă între pastelurile expuse de d-sa, unele care D-na Delavrancea TRANDAFIRI reţin privirea, de pildă un grup de ciclame, crapul... Mai linear şi totuşi mai interesant — adică mai depărtat de obişnuit — este chipul de a picta al d-nei Anton. Peisagii, interioare, figuri, naturi statice — năzuesc toate şi câteodată isbutesc să fie compoziţii cu înţeles plastic. D-na Angiolina Santocono şi d. Spiridon Georgescu, prima in pictură, cel din urmă în sculptură sacrifică deopotrivă eternei banalităţi,, fără început, fără sfârşit. Eugen Crăciun LINII, FORME, CULORI EXPOZIŢIILE L. Urdarianu — A. Bălţatu — Delavrancea Dona etc... Oșoara Urdăreanu PIAȚA ROMANĂ D-na Delavrancea BALCIC ADEVĂRUL Cuvântul Suveranului către ţară, de Anul Nou Majestatea Sa Regele Carol al I Mea va adresa, în noaptea Anului Nou, la ora 24, în faţa microfonului posturilor româneşti de radio, un cuvânt către fără. După cuvântul Maiestăţii Sale Regelui, Radio România şi Radio Bucurăreşti vor difuza, până la ora 2 după miezul nopţii, un bogat şi variat program muzical şi de petrecere. Se vor cânta, intre altele, succesele muzicale ale anului. La ora 2 noaptea se va transmite ora dimineţii cu un program de surprize. CĂSĂTORII ŞI DIVORŢURI Cifre statistic© Buletinul demografic oficial cuprinde o tabelă specială pentru căsătorii şi divorţuri, pe categorii de neamuri. Din Ianuarie-Iulie inclusiv, anul curent, s-au celebrat in oraşe 12.433 căsătorii contractate de români ortodoxi, printre care 11.335 au fost între români ortodocşi şi ortodoxe şi 1.098 căsătorii între români ortodocşi cu femei de alte religii şi neamuri: unguroaice, germane, etc. S-au mai căsătorit: 644 ortodoxe cu bărbaţi de alte neamuri. La sate, din 59.582 căsătoriţi, bărbaţi români ortodocşi, au fost: cu 58.827 românce ortodoxe şi 755 cu femei, de alte neamuri şi religii. S-au mai căsătorit 589 românce ortodoxe cu bărbaţi de alte neamuri. Iată şi cifre pentru capitală între anii 1924-30: români ortodocşi au luat de soţii 1.863 femei de alte religii şi 1.715 românce ortodoxe au luat soţi de alte religii. Români ortodocşi, cu 537 femei greco-catolice, — 857 catolice — 260 protestante, armene — 124 evreice — 2 mahomedane şi 9 de alte religii. Femei ortodoxe s-au căsătorit cu 377 greco-catolici, 779 catolici—309 protestanţi — 36 armeni, 42 mahomedani şi 4 de alte religii. Tot Buletinul demografic oficial ne dă şi faţa a doua a căsătoriei,— divorţul. La oraşe au fost 1.648 divorţuri între români ortodocşi din 1.785 căsătorii contractate de români. La sate au fost 3.320 divorţuri intre români ortodocşi din 3.350 căsătorii contractate. In total au fost 4.968 divorţuri între consângeni din 5.235 căsătorii contractate de români ortodocşi. Bineînţeles, ne mângâiem cu speranţa că divorţurile sunt din căsătorii vechi nu din cele mai recente. Proporţia divorţurilor la români e mare şi cu tendinţă mereu spre creştere şi la sate. Ce se alege din copiii de pe urma desfacerii acestor căsătorii?! Oare n’ar trebui găsit leac acestei boale? O LUNA-RECORD Luna Februarie a bătut recordul. La ortodocşi, la 2.834 căsătorii, din oraşe, au fost 220 despărţenii. La celelalte neamuri, la 1.297 căsătorii au fost 98 despărţenii. In sate: la 27.013 căsătorii între ortodocşi au fost 474 despărţenii; la celelalte neamuri: la 5.412 căsătorii au fost numai 102 despărţenii; repet, că despărţeniile au fost probabil la căsnicii mai vechi. Luna Mai a ţinut recordul despărţeniilor la sate în populaţia românească. Din 583 de divorţuri la români, 574 au fost între consângeni. Concluzia celor de mai sus: trăinicia familiei nu mai este cea din trecut şi rennoirea tovărăşiilor se face din ce în ce mai mult. Dr. Alex. Manolesti * înhumarea lui N. A. Racovitză După cum am anunţat, una din figurile cele mai mari ale laşului s-a stins din viaţă a doua zi de Crăciun. E vorba de d-rul N. A. Racoviţă, fost primar al laşului din timpul războiului. Defunctul, care şi-a luat doctoratul în chimie la Universitatea din Geneva, a dezvoltat o importantă activitate atât ştiinţifică că şi publică, făcând politică liberală ca bun prieten al fraţilor Brătianu. Timp de 35 de ani, doctorul Racoviţă a fost membru în consiliul superior sanitar şi a fost totdeauna consultat în toate legiferările de ordin sanitar. El a fost preşedinte al colegiului farmaceutic şi a întemeiat laboratorul „Atom”, una din cele mai cunoscute industrii farmaceutice din ţară. Corpul profesoral al facultăţii de medicină de la universitatea ieşană l-a recomandat profesor la o catedră a facultăţii de farmacie, dar moartea l-a împiedecat pe d-rul Racoviţă să-şi încunune astfel cariera ştiinţifică. Defunctul a fost înmormântat la viaţa Poiana Schitului din comuna Bucium, judeţul Iaşi. înmormântarea a fost cât se poate de simplă, conform dorinţei defunctului. Panina S-a