Adevěrul, martie 1937 (Anul 51, nr. 16286-16311)

1937-03-01 / nr. 16286

Duminică 28 Februarie 1237 Ducele de Windsor la Viena Fostul rege al Angliei se bucură de mare popularitate la Viena. E destul să apară pe străzile ca­pitalei Austriei, ca lumea să-l înconjoare și să-l aclame. Clișeul II reprezintă, împreună cu fratele său, ducele de Kent, (venit zilele acestea să viziteze pe fratele său), pe unul din bulevardele Viene. „DEALUNGUL ANILOR“ O carte de amintire a lui Austen Chamberlain O mare editură franceză a strâns un volum câteva amintiri, portrete şi confesiuni ale lui Sir Austen Chamberlain, fost ministru de ex­terne al Marei Britanii.­­ Acum câţiva ani, când atmo­sfera politică a Europei îngăduia perspectivele unei păci durabile, când Liga Naţiunilor se străduia prin reprezentanţii ei să înlăture a­­ceastă fărâmiţare a forţelor euro­pene în permanentă luptă între ele. ziarele înregistrau frecvent fi­gura lui Austen Chamberlain, rece, rigidă şi autoritară chiar cu mono­clul care adăuga ceva la aerul ei specific englezesc. Cei cari nu-l puteau cunoaşte der­cât prin acţiunea sa în ordinea ex­ternă şi prin firea lui în măsura în care ea poate fi desvăluită de tră­săturile fizionomiei, şi-l închipuiau ,desigur ca pe un om lipsit com­­plectamente de sentimentalism, rece sever, refractar anecdotei, aşa cum stă bine unui englez al că­rui părinte a fost „marele Joe“. De atunci încoace, Austen Cham­berlain a fost actualizat în câteva rânduri prin răsunătoarele sale in­tervenţii la tribuna parlamentului englez, oride câte ori a fost vorba să semnaleze pericolul­­ regimului instaurat în Germania şi a menta­lităţii naţional-socialiste, pentru pacea europeană şi viitorul demo­ grafiei Toate acestea n’au făcut decât să-i sporească prestigiul şi să în­tărească imaginea unei figuri au­toritare. Fără îndoială că pentru toţi acei cari sub acest aspect au putut cu­noaşte pe fostul ministru de ex­terne al Angliei, recentul volum­­va constitui o revelaţie. Din paginile sale scrise cu darul de a povesti, se desprinde un Chamberlain sen­timental, cald de o timiditate ce re­flectă o impresionantă­­delicateţe sufletească, — un îndrăgostit al florilor, un pasionat al teatrului şi un cunoscător al saloanelor fran­ceze atât de strălucitoare prin spi­ritualitatea lor. Căci Chamberlain, odată studiile universitare terminate la Cambrid­ge, a putut cunoaşte viaţa Parisu­lui ca student al Academiei de şti­inţe politice pe care abia acum câteva zile a vizitat-o pentru a trăi din nou amintirea unor frumoase vremi din tinereţe. Veţi găsi în cartea lui Chamber­lain schiţate impresiuni despre Sa­rah Bernard, Mounet Sully, Bejane. Decile Sorel, veţi găsi impresii din convorbirile cu Taine, Renan, Cle­­menceau; veţi găsi în sfârşit as­pecte din toate domeniile de viaţă ale Parisului, unde Chamberlain şi-a apropiat sufletul francez în măsura în care el a fost dealungul anilor unul dintre susţinătorii cei mai fervenţi ai apropierii franco­­engleze. Şi poate că aceasta este în parte şi explicaţia acestei bizare­­ con­tradicţii pe care destinul a fixat-o între poziţia tatălui şi a fiului . Joe Chamberlain, iniţiatorul politicii de alianţă cu Germania a găsit tocmai în fiul său un adversar al acestei politici şi un sprijinitor permanent al tuturor oamenilor de stat din ţara sa cari au socotit şi sufletul şi mentalitatea şi interesele Angliei mult mai aproape de ale vecinei ei de peste Canal. Cartea lui Chamberlain nu se poate încadra, desigur in vasta, ÎL­teratură memorialistică de după război. Ea nu poate fi aşezată ca plan de concepţie alături de me­moriile lui Lloyd George. Ea ră­mâne, cum am spus, o colecţie de amintiri, de portrete, de confe­siuni, care toate la un loc colorează viu o epocă şi stabilesc adevăruri valabile ,şi astăzi în politica euro­peană. Iată de pildă o convorbire pe care a avut-o în 1908 cu ambasa­dorul Germaniei la Londra, contele Metternich și pe care Chamberlain o reconstitue în primele pagini ale volumului. O semnalăm pentru că ea aduce încă odată o fixare a datelor politicii europene înainte de război. Contele Metternich cerea priete-D. AUSTEN ChAJVttfcRLAiN nia Angliei şi invoca interesele co­mune ale celor două ţări. „V’am oferit această şansă — răs­pundea Chamberlain în 1908, — dar nu v’aţi folosit de ea. Aţi fanatizat tineretul german şi l-aţi făcut să creadă că războiul este inevitabil, aţi lăsat ca tot ce este englez să fie insultat. „Şi atunci cine poate crede in sinceritatea dv. ? Să nu vă mire în­ţelegerea noastră cu Franţa, bine văzută astăzi, in marea massă a poporului nostru, care crede că poa­te găsi o comunitate de idei mult mai strânse între cele două na­ţiuni liberale decât intre noi şi ori­care altă naţiune“. Sugestivă convorbire, pentru zi­lele noastre! Iată povestită din nou frămân­tarea zilelor din preajma intrării în război a Marei Britanii şi istorica şedinţă a cabinetului Asquith, când miniştrii englezi fixau îngrijoraţi acele pendulei pentru a aştepta clipa când, expirând ultimatumul dat Germaniei, Anglia îşi arunca soarta ei în puterea necunoscutului. Un singur punct fix se desprinde din aceste rânduri, fix în sensul că el poate fi găsit în scrierile tutu­ror oamenilor de stat cari au con­dus destinele Marei Britanii, po­litica externă a Angliei va fi tot­deauna aceea in măsură să nu în­­gădue o supremaţie a unei puteri continentale care ar periclita inde­pendenţa Belgiei şi Olandei, cel dintâi şi cel mai necesar factor de securitate a insulelor britanice. Ajungem cu aceasta la portretele pe care Chamberlain le schiţează pentru a colora mai puternic figu­rile lui James Balfour, Bonar Law, Raymond Poincaré, Stresemann şi Aristide Briand. Cei doi din urmă au fost colaboratorii zi de zi aproa­pe, ai lui Austen Chamberlain. Ei au reprezentat o epocă, cea mai senină, cea mai plină de speranţe, cea mai umană de la război încoace. Şi sunt fireşti desigur accentele de patetism, de dragoste, cu care Chamberlain îşi aduce aminte în portretele sale de cei doi euro­peni, astăzi dispăruţi. S-au făcut după apariţia memo­riilor şi documentelor publicate după moartea lui Stresemann unele răsunătoare comentarii tinzând a arăta că politica fostului ministru de externe al Reichului, semnatar al tratatului de la Locarno, ar fi cu­prins în el intenţiunea nesinceră a adormirii vigilenţei franceze pen­­tru ca o revanşă să fie mai târziu posibilă. Referindu-se la această acuzaţie pe care adversarii i-au adus-o lui Aristide Briand, învinovăţit de a nu fi putut descifra jocul lui Stre­semann, Austen Chamberlain scrie următoarele : „Pentru oricine a colaborat cu mine zi de zi cu aceşti doi oameni, acuzaţia este absurdă. Este tot a­­tât de lipsită de loialitate pentru Stresemann pe cât e de nedreaptă pentru Briand. Nu a existat nici în­şelător, nici înşelat, ci a existat un mare german şi un mare francez, care pe ruinele unui trecut înroşit de sânge, au căutat să înalţe un templu al păcii“. Spuneam că Austen Chamber­­lain a fost şi este unul dintre cei mai mari susţinători ai ultei apropieri desăvârşite între Anglia şi Franţa. Intr’un capitol special destinat a­­cestei probleme găsim o foarte in­teresantă constatare de ordin psi­hologic. „Cu cât un francez şi un englez, — scrie Chamberlain — îşi pătrund reciproc mai profund firea lor, cu atât ei îşi dau seama de ceea ce au comun; dimpotrivă, între un ger­man şi un englez, această pene­­traţiune scoate in evidenţă tot ce îi separă în domeniul credinţei şi al spiritului". De aci şi până ln problema pur politica nu-i decât un pas. Chamberlain îl trece uşor. „Da, — scrie el — avem o comună concepţie despre demnitatea omu­lui, despre libertate, despre con­ştiinţa umană­, care constitue moş­tenirea noastre comună. Singure, printre marile puteri ale Europei, Franţa şi Anglia rămân ataşate ideilor profund înrădăcinate în ca­racterul lor naţional. Aceste idei au pierdut în altă parte orice interes. „Spiritul înălţat al lui Goethe, li­bera sa inteligenţă n’ar mai fi fost tolerate astăzi în patria lui. Dra­gostea pasionată de libertate care inspira pe Schiller s’ar vedea azi condamnată la tăcere. El ar fi fost nevoit să-şi caute in altă parte dreptul de a-şi exprima gândul, de a-şi manifesta liber sentimentele. A se conforma sau a pieri, aceasta est® legea cea nouă. Cuvântul d-lui Baldwin are o semnificaţie mai pro­fundă, o aplicaţie mai largă decât aceea ce i s’a dat: „Frontiera noa­stră este pe Rhin“. * Chamberlain este un pasionat al florilor. Chiar întro carte consa­crată în cea mai mare parte eveni­mentelor istorice înregistrate în ul­timele decenii, fostul ministru de externe găseşte totuşi că e locul să aducă un omagiu în cuvinte atât de duioase acestor fiinţe care învese­lesc şi parfumează Chamberlain vorbeşte cu drago­ste de flori, le spune pe numele lor consacrat de ştiinţa botanică, şi nu arareori, între două şedinţe ale consiliului Ligii, când se desbăteau probleme vitale. Chamberlain gă­sea totuşi timpul să se furişeze printre aleele grădinii unui amic al său. Am stăruit poate prea mult asu­pra acestei pasiuni a omului de stat englez. Am făcut-o fiindcă ea tră­dează o anumită delicateţe sufle­tească, un spirit de înţelegere, de bunătate, care pe deasupra tuturor patimilor şi a violenţelor ar putea desigur aşeza mai temeinic liniştea unei lumi atât de sbuciumate. A. P. Samson * Rechemarea d-lui J. Hr. Florescu D. J. Th. Florescu, mi­nistrul României la Ma­drid, a fost rechemat pe ziua de 1 Martie a. c. Au apărut­­ Contenciosul Administrativ Român de Const. I. Barb­eescu , sgq Curs de Procedură Penală de 6. ienescu«Deij 210 Editura ÂLCALAY ADEVERUL înainte de premieră „Scurt circuit“, de d. Gh Costăcescu ln Teatrul Vesel impunându-şi, ca primă raţiune de activitate, Încurajarea literatu­rii dramatice româneşti, Teatrul Ve­sel, de sub direcţia d-lui Sică Ale­­xandrescu, reprezintă astă seară „Scurt-Circuit“, comedia cunoscu­tului autor dramatic d. Gh. Costă­­chescu. Autorul piesei de mare succes „Crima din strada Justiţiei“, apare în noua sa lucrare ca un drama­turg cu experienţă şi cu o desăvâr­şită tehnică în mânuirea temei şi a personagiilor sale. In vederea unei cât mai frumoase prezentări, conducerea Teatrului Ve­sel n’a precupeţit nici un sacrificiu. Astfel pe lângă echipa obişnuită a teatrului compusă din d-nele Ma­rietta Deculescu, Maria Wauvrina, Aura Fotino, Veronica Vasiliu şi d-nii Geo Marian şi Axente, va juca, pentru prima oară pe scena Tea­trului Vesel d. Romald Bulfinski, precum şi d. Ghibericon de la Tea­trul Naţional în reprezentaţie. Punerea în scenă a piesei a fost încredinţată cunoscutului regizor al Teatrului Naţional d. Ion Şahighian. SUBIECTUL „Scurt circuit“ reprezintă mora­vurile sentimentale ale burgheziei noastre, în a cărei monotonă exis­tenţă prezenţa unei fiinţe deose­bite, a unui temperament mai exu­berant, poate crea adevărate dra­me şi procese de conştiinţă. Profesorul Manole Braşcu, tip de modă veche, ca şi fiul său Cicerone Braşcu, eternul corigent la limba latină, sunt surprinşi de apariţia, in viaţa lor, a tinerei Rodica Nicule­­scu. Aceasta, prin voioşia şi tinere­ţea ei, aduce un suflu de viaţă no­uă în casa bătrânului profesor. Spre final, însă, nici tatăl şi nici fiul nu o vor putea cuceri, primul prin se­riozitatea şi bonomia lui, secundul prin sentimentalismul lui adoles­cent. Gratiile tinerei Rodica vor fi acaparate de Turel băiat jovial si bun la toate, interpretat de d. Geo Maican. DISTRIBUJIA In rolul profesorului Manole Bras­cu apare d. Romald Bulfinski, a că­rui activitate, in ultimul timp, a fost cu succes închinată comediei. Rodica Niculescu va avea în d-ra Marietta Deculescu o interpretă ideală. D. Ghibericon apare în ro­lul unui pensionar, iar d-na Aura Fotino in cel al unei mame... ge­loase. In restul distribuţiei reamin­tim pe d-nele Maria Wauvrina, Ve­ronica Vasiliu-Etterle şi d. M. Axente. REGIA ŞI MONTAREA D. Ion Şahighian a avut un rol destul de dificil în punerea in scenă a acestei reuşite comedii. Până la urmă d-sa s’a achitat în modul cel mai frumos cu putinţă, contribuind cu priceperea şi gustul d-sale la reuşita spectacolului. Decorurile sunt semnate de ta­lentatul pictor, d. V. Siegfried, care a dovedit, in repetate rânduri, că este unul din cei mai talentaţi de­coratori teatrali. Montarea pre­zintă două decoruri: actul I şi III in interior in casa lui Manole Braş­cu, iar actul H o vilă la Buşteni. A. Citiţi „CINEMA“ ! COSTACHESCE Digestia soţului Dvs. uin bărbat care digeră bine este un om fericit A purta de grijă unui soţ înseam­nă, înainte de toate, să îngrijeşti de buna sa digestie, preparându-i bu­catele, ce-i plac, cerându-i părerea asupra menu­ ului şi veghiând ca alimentele să-i priască, adică să se digere bine. Traiul în familie se va resimţi un bine de pe urma acestei îngrijiri şi dacă, din întâmplare, soţul Dv. se va plânge de cea mai mică indispo­ziţie stomacală, oricare ar fi cauza ei, să aveţi la îndemână un flacon de Magnesia Bisurata. Trei minute după luarea primei doze din acest antoacid, durerile de stomac vor fi dispărute. Arsurile, apăsările, creia­­ză insomnie, migrene, acreli, gaze. Aceste indispoziţii nu rezistă nicio­dată Magnesiei Bisurata, care lu­crează rapid şi radical. De vânzare la farmacii şi dro­­gnerii la preţul de Lei 75, sau în for­mat mare economic Del 110 flaco­nul. 55 BULETIN Majoritarii şi opoziţia naţional-ţă­­ranista şi-au reluat vechile obiceiuri şi preocupări. Starea de febricitate din ultimile zile a făcut loc calmu­lui. Mai ales printre majoritari, mani­festă deplină încredere în guvernul remaniat şi acţiunea ce şi-a propus. Au căzut de la ordinea zilei preocu­pările de reformare a ideologiei şi tacticei partidului; nu se mai vor­beşte nimic de revizuirea programu­lui, „sub semnul îndrăznelii“ cum repetau, cuprinşi de egală virulenţă, basiştii, d. Manolescu-Strunga etc. Pare că totul ar fi fost un intermez­zo. Remanierea a avut darul să închee ciclul revoltei şi deciziunii ferme de a se schimba multe, în însăşi struc­tura partidului liberal. Memoriile înaintate, acţiunea politică vizând încorporarea unor noui contingen­te de tineri, toate au rămas fără a doua­ zi. Se aşteaptă de majoritari ca şi de opoziţie acte mari, decisive, din partea d-lui Tătărescu. Se tră­­eşte, am putea califica situaţia, în­­tr’o mistică a aşteptării. Din programul de activitate ce s'ar fi elaborat, nu transpiră nici un amănunt. Ne preciza un fidel al grupului H.: — Situaţia tre­­bue să fie aşa cum a descris-o 1-1 Tătărescu, când a afirmat că nu-i timp pentru a guver­na „cu o mână ca­re şovăi“. Ne-a dat serios de gândit figura d-lui Inculeţ. Până acum, ori de câ­te ori la noi la grup i se prezentau perspective mohorite, ne întâmpina mereu cu jovialitate şi bună dispozi­ţie. Acum, a început şi d. Inculeţ să aibă o figură încruntată; e concen­trat mereu şi adâncit în sine. Eri, l-a asistat pe banca ministe­rială pe d. Victor Iamandi, a cărui lege de organizare a teatrelor era in 55 discuţie pe articole. D. Grigore Lunian, care-l observă cu preferinţă deosebită, de cum a­­pare pe banca ministerială, spunea într-un grup de partizani: — L-am văzut pe d. Inculeţ ame­stecat printre actori. Nu-mi venea să-mi cred ochilor". LEGEA TEATRELOR Fiindcă veni­ vorba de actori, erau numeroşi pe sălile Came­rei. Venea în dis­cuţie legea Tea­trelor, Operelor, spectacolelor în genere propusă de d­ V. laman­di. Povestea un ve­­nerabil societal­: . . Pmn cd noroc d. Victor laman­di. isi trece legea. In lunga mea ca­rieră am cunoscut 10 miniștri care au experimentat dictonul ca guver­nul cade ori de câte ori se propune o noua lege a teatrelor“. Discuţiile au fost animate. Onozi­­gia a recunoscut că legea înseamnă un vădit progres faţă de cea în fi­inţa.­recând, de la această recunoaştere, d-nii Hudiţă, Iacobescu, Popovici care au luat cuvântul, au cerut o amplificare a, propagandei prin tea­tru, în păturile nevoiaşe, au cerut teatru sătesc, pentru muncitori şi copii. D. Iacobescu a invocat exem­ple din Italia şi Rusia. S’au introdus in lege numeroase amendamente, privind teatrele par­ticulare, cărora li s’a creat avanta­­giile cerute de către directorii res­pectivi. Oratorii din opoziţie au stăruit a­­supra urgentei necesităţi de a se reînfiinţa teatrele din Cernăuţi, Chi­şinău, Craiova. S-au promis turnee bine organizate, din Capitală, ur­mând ca problema înfiinţării unor teatre municipale să se examineze atunci când se vor aduna fondurile alocate prin noua lege. Raportor de lege: d. prof. Pop. FONDURI Noua lege a teatrelor scuteşte tru­pele de stat şi cele particulare de o importantă taxă către stat si comu­nă. Cere in schimb aplicarea unui timbru artistic de douî lei pe bilet, asupra tuturor spectacolelor. Ar ur­m­a să se realizeze astfel anual, un fond de circa 70 milioane, minimum. Din acest fond ar urma să se alo­ce sume importante pentru întreţi­nerea şi restaurarea monumentelor istorice, pentru achiziţionarea de cărţi de la scriitorii tineri, artă pla­stică; să se înceapă organizarea u­­nei pinacoteci publice şi să se pună bazele unui local propriu operei. Scutite de plata acestui timbru ar­tistic, vor fi serbările elevilor de şcoală, ale căminurilor culturale, ale societăţilor de binefacere etc. Din acest fond teatrele particula­re vor primi o subvenţie, în raport cu activitatea şi personalul în func­ţie. E pentru prima dată când o le­ge a teatrelor ia în considerare şi grelele sacrificii ale teatrelor parti­culare de recunoscută reputaţie ar­tistică. AMĂNUNTE D. Cancicov a avut înainte de ple­care o întrevedere cu d. N. Săvea­­nu, preşedintele Camerei. Era de fa­ţă şi primul, ministru. S’a căzut de acord ca după întoarcerea dela Pa­ris a d-lui Cancicov să se pună în discuţia Camerei, cu precădere, toa­te legile privind problemele de or­ganizare financiară. — Dat fiind faptul că ne găsim în­­tr’o repriză economică, pe deasupra tuturor marilor sacrificii de tezaur făcute între timp, ţin ca problema deplinei organizări a finanţelor să, constitue un titlu de glorie al guver­nării noastre“ — precisa d. Tătăres­­cu. Cuvintele Premierului ne-au fost relatate aidoma de un ministru. —­ De ce graba trecere a legilor pâ­nă la 15 Martie? S’ar putea întâmpla ceva după aceasta dată? — interve­ni un naţional-ţărănist, cuprins de vădită emoţie. Am.. Sr Intre 1­ ochi Replică In „chestia zilei” de eri a Adevă­rului” d. Inculeţ spunea, plin de entuziasm d-lui Iuca, vrând să-l consoleze: — „încă puţin şi ajungi vice-pre­­şedinte de consiliu”. __ In opoziţie!, a replicat amar d. Iuca, citind „chestia zilei”. Strict! Citim intr’un ziar sportiv: „Iată ce conţine adresa strict confidenţială adresată arbitrilor din toată ţara”... Noroc că era o adresă STRICT confidenţială, că altfel poate nu s’ar fi aflat«. de ce ? „Dreptatea” de ori vorbește des­pre „strania indelcatetă a d-lui Manoilescu”. Strania? Dece strania? în delica­­teta d-lui Manoilescu este tot ca poate fi mai natural! Lovitura. „Viitorul” scrie că „In noul buget s’au creat noui surse de venituri, fără să se lovească economia na­ţională”. Fireşte. S’a lovit numai economia contribuabilului, care vorba ceia, n’are-a face! Otto „Daily Telegraph” află din Ge­neva că o importantă conferinţă a avut loc, între Otto de Habsburg şi mai mulţi şefi legitimişti, în legă­tură cu unele acţiuni cari vor urma restauraţiei. Adică se vinde pielea ursului din pădure.... Greiser B. Greiser, preşedintele Senatului din Danzig, a sosit aseară la Varşo­via. D-sa —­ după vânătoarea pe care a făcut-o acum două săptămâni împreună cu d. Goering — face a doua vânătoare în Polonia. Probabil, pentru că data trecută, d. Goering n’a prea putut „să o­­chească” nimic. Spiritual In discursul de eri­o-rul Goebbels a declarat că , Germania face efor­turi pentru pacea Europei”. Nu ştiam că ministrul propagan­dei Reichului e şi spiritual! Făclia Din discursul d-lui Goebbels:­­ „Suntem chemaţi să devenim fă»­ă cile nu numai pentru poporul nos­­t­­ru ci şi pentru altele...” ! —Care s’ar lăsa păgubaşe de acest­­ serviciu! Scumpi Bugetul ministerului de justiie în­sumează cifra 941.643.001i „.Scumpă e dreptatea la noi! ŞI FEMELE SE PREGĂTESC PENTRU RĂZBOI! Japonia mi rămâne mai prejos. Până şî fetete iau parte la exerciţii militare. Ilustraţia arată pe elevele unei şcoli japoneze făcând exerciţii de mânuirea armelor. Exerciţiile aces­tea fac parte din programul şcolilor* Passsima 3-a CASĂ NOUA boermcă, cu mobilier mu, DE VANZARE Construcţie excepţională, cu ultimul confort, compusă din 6 în­căperi, o garsonieră, garaj, etc., singură în curte, un plin centru, cartier liniştit, Str. G-ral Praporgescu 33, Telefon 2.25.96. Cos­tul, cu mobilier, în jurul sumei de patru milioane lei. ce a scris fi O seri« «Ie Articole cu terase sociale şi u­­»sanitare, îs» care » «lo^edit un reel şi rom talent de scriitor, MARIA ARSENE fi-a început colaborarea în „Adeverul literar^ Citiţi î» numărul de săptămâna «ceasta schiţa. „BERTA“­­» care stilul plastic al acestei scriitoare autentice se armoni-, zcaxă In chip desăvârșit cu momentele sugestive pe care le evocăJ CITIŢI „CINEMA”*

Next