Adevěrul, martie 1937 (Anul 51, nr. 16286-16311)
1937-03-01 / nr. 16286
Duminică 28 Februarie 1237 Ducele de Windsor la Viena Fostul rege al Angliei se bucură de mare popularitate la Viena. E destul să apară pe străzile capitalei Austriei, ca lumea să-l înconjoare și să-l aclame. Clișeul II reprezintă, împreună cu fratele său, ducele de Kent, (venit zilele acestea să viziteze pe fratele său), pe unul din bulevardele Viene. „DEALUNGUL ANILOR“ O carte de amintire a lui Austen Chamberlain O mare editură franceză a strâns un volum câteva amintiri, portrete şi confesiuni ale lui Sir Austen Chamberlain, fost ministru de externe al Marei Britanii. Acum câţiva ani, când atmosfera politică a Europei îngăduia perspectivele unei păci durabile, când Liga Naţiunilor se străduia prin reprezentanţii ei să înlăture această fărâmiţare a forţelor europene în permanentă luptă între ele. ziarele înregistrau frecvent figura lui Austen Chamberlain, rece, rigidă şi autoritară chiar cu monoclul care adăuga ceva la aerul ei specific englezesc. Cei cari nu-l puteau cunoaşte dercât prin acţiunea sa în ordinea externă şi prin firea lui în măsura în care ea poate fi desvăluită de trăsăturile fizionomiei, şi-l închipuiau ,desigur ca pe un om lipsit complectamente de sentimentalism, rece sever, refractar anecdotei, aşa cum stă bine unui englez al cărui părinte a fost „marele Joe“. De atunci încoace, Austen Chamberlain a fost actualizat în câteva rânduri prin răsunătoarele sale intervenţii la tribuna parlamentului englez, oride câte ori a fost vorba să semnaleze pericolul regimului instaurat în Germania şi a mentalităţii naţional-socialiste, pentru pacea europeană şi viitorul demo grafiei Toate acestea n’au făcut decât să-i sporească prestigiul şi să întărească imaginea unei figuri autoritare. Fără îndoială că pentru toţi acei cari sub acest aspect au putut cunoaşte pe fostul ministru de externe al Angliei, recentul volumva constitui o revelaţie. Din paginile sale scrise cu darul de a povesti, se desprinde un Chamberlain sentimental, cald de o timiditate ce reflectă o impresionantădelicateţe sufletească, — un îndrăgostit al florilor, un pasionat al teatrului şi un cunoscător al saloanelor franceze atât de strălucitoare prin spiritualitatea lor. Căci Chamberlain, odată studiile universitare terminate la Cambridge, a putut cunoaşte viaţa Parisului ca student al Academiei de ştiinţe politice pe care abia acum câteva zile a vizitat-o pentru a trăi din nou amintirea unor frumoase vremi din tinereţe. Veţi găsi în cartea lui Chamberlain schiţate impresiuni despre Sarah Bernard, Mounet Sully, Bejane. Decile Sorel, veţi găsi impresii din convorbirile cu Taine, Renan, Clemenceau; veţi găsi în sfârşit aspecte din toate domeniile de viaţă ale Parisului, unde Chamberlain şi-a apropiat sufletul francez în măsura în care el a fost dealungul anilor unul dintre susţinătorii cei mai fervenţi ai apropierii francoengleze. Şi poate că aceasta este în parte şi explicaţia acestei bizare contradicţii pe care destinul a fixat-o între poziţia tatălui şi a fiului . Joe Chamberlain, iniţiatorul politicii de alianţă cu Germania a găsit tocmai în fiul său un adversar al acestei politici şi un sprijinitor permanent al tuturor oamenilor de stat din ţara sa cari au socotit şi sufletul şi mentalitatea şi interesele Angliei mult mai aproape de ale vecinei ei de peste Canal. Cartea lui Chamberlain nu se poate încadra, desigur in vasta, ÎLteratură memorialistică de după război. Ea nu poate fi aşezată ca plan de concepţie alături de memoriile lui Lloyd George. Ea rămâne, cum am spus, o colecţie de amintiri, de portrete, de confesiuni, care toate la un loc colorează viu o epocă şi stabilesc adevăruri valabile ,şi astăzi în politica europeană. Iată de pildă o convorbire pe care a avut-o în 1908 cu ambasadorul Germaniei la Londra, contele Metternich și pe care Chamberlain o reconstitue în primele pagini ale volumului. O semnalăm pentru că ea aduce încă odată o fixare a datelor politicii europene înainte de război. Contele Metternich cerea priete-D. AUSTEN ChAJVttfcRLAiN nia Angliei şi invoca interesele comune ale celor două ţări. „V’am oferit această şansă — răspundea Chamberlain în 1908, — dar nu v’aţi folosit de ea. Aţi fanatizat tineretul german şi l-aţi făcut să creadă că războiul este inevitabil, aţi lăsat ca tot ce este englez să fie insultat. „Şi atunci cine poate crede in sinceritatea dv. ? Să nu vă mire înţelegerea noastră cu Franţa, bine văzută astăzi, in marea massă a poporului nostru, care crede că poate găsi o comunitate de idei mult mai strânse între cele două naţiuni liberale decât intre noi şi oricare altă naţiune“. Sugestivă convorbire, pentru zilele noastre! Iată povestită din nou frământarea zilelor din preajma intrării în război a Marei Britanii şi istorica şedinţă a cabinetului Asquith, când miniştrii englezi fixau îngrijoraţi acele pendulei pentru a aştepta clipa când, expirând ultimatumul dat Germaniei, Anglia îşi arunca soarta ei în puterea necunoscutului. Un singur punct fix se desprinde din aceste rânduri, fix în sensul că el poate fi găsit în scrierile tuturor oamenilor de stat cari au condus destinele Marei Britanii, politica externă a Angliei va fi totdeauna aceea in măsură să nu îngădue o supremaţie a unei puteri continentale care ar periclita independenţa Belgiei şi Olandei, cel dintâi şi cel mai necesar factor de securitate a insulelor britanice. Ajungem cu aceasta la portretele pe care Chamberlain le schiţează pentru a colora mai puternic figurile lui James Balfour, Bonar Law, Raymond Poincaré, Stresemann şi Aristide Briand. Cei doi din urmă au fost colaboratorii zi de zi aproape, ai lui Austen Chamberlain. Ei au reprezentat o epocă, cea mai senină, cea mai plină de speranţe, cea mai umană de la război încoace. Şi sunt fireşti desigur accentele de patetism, de dragoste, cu care Chamberlain îşi aduce aminte în portretele sale de cei doi europeni, astăzi dispăruţi. S-au făcut după apariţia memoriilor şi documentelor publicate după moartea lui Stresemann unele răsunătoare comentarii tinzând a arăta că politica fostului ministru de externe al Reichului, semnatar al tratatului de la Locarno, ar fi cuprins în el intenţiunea nesinceră a adormirii vigilenţei franceze pentru ca o revanşă să fie mai târziu posibilă. Referindu-se la această acuzaţie pe care adversarii i-au adus-o lui Aristide Briand, învinovăţit de a nu fi putut descifra jocul lui Stresemann, Austen Chamberlain scrie următoarele : „Pentru oricine a colaborat cu mine zi de zi cu aceşti doi oameni, acuzaţia este absurdă. Este tot atât de lipsită de loialitate pentru Stresemann pe cât e de nedreaptă pentru Briand. Nu a existat nici înşelător, nici înşelat, ci a existat un mare german şi un mare francez, care pe ruinele unui trecut înroşit de sânge, au căutat să înalţe un templu al păcii“. Spuneam că Austen Chamberlain a fost şi este unul dintre cei mai mari susţinători ai ultei apropieri desăvârşite între Anglia şi Franţa. Intr’un capitol special destinat acestei probleme găsim o foarte interesantă constatare de ordin psihologic. „Cu cât un francez şi un englez, — scrie Chamberlain — îşi pătrund reciproc mai profund firea lor, cu atât ei îşi dau seama de ceea ce au comun; dimpotrivă, între un german şi un englez, această penetraţiune scoate in evidenţă tot ce îi separă în domeniul credinţei şi al spiritului". De aci şi până ln problema pur politica nu-i decât un pas. Chamberlain îl trece uşor. „Da, — scrie el — avem o comună concepţie despre demnitatea omului, despre libertate, despre conştiinţa umană, care constitue moştenirea noastre comună. Singure, printre marile puteri ale Europei, Franţa şi Anglia rămân ataşate ideilor profund înrădăcinate în caracterul lor naţional. Aceste idei au pierdut în altă parte orice interes. „Spiritul înălţat al lui Goethe, libera sa inteligenţă n’ar mai fi fost tolerate astăzi în patria lui. Dragostea pasionată de libertate care inspira pe Schiller s’ar vedea azi condamnată la tăcere. El ar fi fost nevoit să-şi caute in altă parte dreptul de a-şi exprima gândul, de a-şi manifesta liber sentimentele. A se conforma sau a pieri, aceasta est® legea cea nouă. Cuvântul d-lui Baldwin are o semnificaţie mai profundă, o aplicaţie mai largă decât aceea ce i s’a dat: „Frontiera noastră este pe Rhin“. * Chamberlain este un pasionat al florilor. Chiar întro carte consacrată în cea mai mare parte evenimentelor istorice înregistrate în ultimele decenii, fostul ministru de externe găseşte totuşi că e locul să aducă un omagiu în cuvinte atât de duioase acestor fiinţe care înveselesc şi parfumează Chamberlain vorbeşte cu dragoste de flori, le spune pe numele lor consacrat de ştiinţa botanică, şi nu arareori, între două şedinţe ale consiliului Ligii, când se desbăteau probleme vitale. Chamberlain găsea totuşi timpul să se furişeze printre aleele grădinii unui amic al său. Am stăruit poate prea mult asupra acestei pasiuni a omului de stat englez. Am făcut-o fiindcă ea trădează o anumită delicateţe sufletească, un spirit de înţelegere, de bunătate, care pe deasupra tuturor patimilor şi a violenţelor ar putea desigur aşeza mai temeinic liniştea unei lumi atât de sbuciumate. A. P. Samson * Rechemarea d-lui J. Hr. Florescu D. J. Th. Florescu, ministrul României la Madrid, a fost rechemat pe ziua de 1 Martie a. c. Au apărut Contenciosul Administrativ Român de Const. I. Barbeescu , sgq Curs de Procedură Penală de 6. ienescu«Deij 210 Editura ÂLCALAY ADEVERUL înainte de premieră „Scurt circuit“, de d. Gh Costăcescu ln Teatrul Vesel impunându-şi, ca primă raţiune de activitate, Încurajarea literaturii dramatice româneşti, Teatrul Vesel, de sub direcţia d-lui Sică Alexandrescu, reprezintă astă seară „Scurt-Circuit“, comedia cunoscutului autor dramatic d. Gh. Costăchescu. Autorul piesei de mare succes „Crima din strada Justiţiei“, apare în noua sa lucrare ca un dramaturg cu experienţă şi cu o desăvârşită tehnică în mânuirea temei şi a personagiilor sale. In vederea unei cât mai frumoase prezentări, conducerea Teatrului Vesel n’a precupeţit nici un sacrificiu. Astfel pe lângă echipa obişnuită a teatrului compusă din d-nele Marietta Deculescu, Maria Wauvrina, Aura Fotino, Veronica Vasiliu şi d-nii Geo Marian şi Axente, va juca, pentru prima oară pe scena Teatrului Vesel d. Romald Bulfinski, precum şi d. Ghibericon de la Teatrul Naţional în reprezentaţie. Punerea în scenă a piesei a fost încredinţată cunoscutului regizor al Teatrului Naţional d. Ion Şahighian. SUBIECTUL „Scurt circuit“ reprezintă moravurile sentimentale ale burgheziei noastre, în a cărei monotonă existenţă prezenţa unei fiinţe deosebite, a unui temperament mai exuberant, poate crea adevărate drame şi procese de conştiinţă. Profesorul Manole Braşcu, tip de modă veche, ca şi fiul său Cicerone Braşcu, eternul corigent la limba latină, sunt surprinşi de apariţia, in viaţa lor, a tinerei Rodica Niculescu. Aceasta, prin voioşia şi tinereţea ei, aduce un suflu de viaţă nouă în casa bătrânului profesor. Spre final, însă, nici tatăl şi nici fiul nu o vor putea cuceri, primul prin seriozitatea şi bonomia lui, secundul prin sentimentalismul lui adolescent. Gratiile tinerei Rodica vor fi acaparate de Turel băiat jovial si bun la toate, interpretat de d. Geo Maican. DISTRIBUJIA In rolul profesorului Manole Brascu apare d. Romald Bulfinski, a cărui activitate, in ultimul timp, a fost cu succes închinată comediei. Rodica Niculescu va avea în d-ra Marietta Deculescu o interpretă ideală. D. Ghibericon apare în rolul unui pensionar, iar d-na Aura Fotino in cel al unei mame... geloase. In restul distribuţiei reamintim pe d-nele Maria Wauvrina, Veronica Vasiliu-Etterle şi d. M. Axente. REGIA ŞI MONTAREA D. Ion Şahighian a avut un rol destul de dificil în punerea in scenă a acestei reuşite comedii. Până la urmă d-sa s’a achitat în modul cel mai frumos cu putinţă, contribuind cu priceperea şi gustul d-sale la reuşita spectacolului. Decorurile sunt semnate de talentatul pictor, d. V. Siegfried, care a dovedit, in repetate rânduri, că este unul din cei mai talentaţi decoratori teatrali. Montarea prezintă două decoruri: actul I şi III in interior in casa lui Manole Braşcu, iar actul H o vilă la Buşteni. A. Citiţi „CINEMA“ ! COSTACHESCE Digestia soţului Dvs. uin bărbat care digeră bine este un om fericit A purta de grijă unui soţ înseamnă, înainte de toate, să îngrijeşti de buna sa digestie, preparându-i bucatele, ce-i plac, cerându-i părerea asupra menu ului şi veghiând ca alimentele să-i priască, adică să se digere bine. Traiul în familie se va resimţi un bine de pe urma acestei îngrijiri şi dacă, din întâmplare, soţul Dv. se va plânge de cea mai mică indispoziţie stomacală, oricare ar fi cauza ei, să aveţi la îndemână un flacon de Magnesia Bisurata. Trei minute după luarea primei doze din acest antoacid, durerile de stomac vor fi dispărute. Arsurile, apăsările, creiază insomnie, migrene, acreli, gaze. Aceste indispoziţii nu rezistă niciodată Magnesiei Bisurata, care lucrează rapid şi radical. De vânzare la farmacii şi drognerii la preţul de Lei 75, sau în format mare economic Del 110 flaconul. 55 BULETIN Majoritarii şi opoziţia naţional-ţăranista şi-au reluat vechile obiceiuri şi preocupări. Starea de febricitate din ultimile zile a făcut loc calmului. Mai ales printre majoritari, manifestă deplină încredere în guvernul remaniat şi acţiunea ce şi-a propus. Au căzut de la ordinea zilei preocupările de reformare a ideologiei şi tacticei partidului; nu se mai vorbeşte nimic de revizuirea programului, „sub semnul îndrăznelii“ cum repetau, cuprinşi de egală virulenţă, basiştii, d. Manolescu-Strunga etc. Pare că totul ar fi fost un intermezzo. Remanierea a avut darul să închee ciclul revoltei şi deciziunii ferme de a se schimba multe, în însăşi structura partidului liberal. Memoriile înaintate, acţiunea politică vizând încorporarea unor noui contingente de tineri, toate au rămas fără a doua zi. Se aşteaptă de majoritari ca şi de opoziţie acte mari, decisive, din partea d-lui Tătărescu. Se trăeşte, am putea califica situaţia, într’o mistică a aşteptării. Din programul de activitate ce s'ar fi elaborat, nu transpiră nici un amănunt. Ne preciza un fidel al grupului H.: — Situaţia trebue să fie aşa cum a descris-o 1-1 Tătărescu, când a afirmat că nu-i timp pentru a guverna „cu o mână care şovăi“. Ne-a dat serios de gândit figura d-lui Inculeţ. Până acum, ori de câte ori la noi la grup i se prezentau perspective mohorite, ne întâmpina mereu cu jovialitate şi bună dispoziţie. Acum, a început şi d. Inculeţ să aibă o figură încruntată; e concentrat mereu şi adâncit în sine. Eri, l-a asistat pe banca ministerială pe d. Victor Iamandi, a cărui lege de organizare a teatrelor era in 55 discuţie pe articole. D. Grigore Lunian, care-l observă cu preferinţă deosebită, de cum apare pe banca ministerială, spunea într-un grup de partizani: — L-am văzut pe d. Inculeţ amestecat printre actori. Nu-mi venea să-mi cred ochilor". LEGEA TEATRELOR Fiindcă veni vorba de actori, erau numeroşi pe sălile Camerei. Venea în discuţie legea Teatrelor, Operelor, spectacolelor în genere propusă de d V. lamandi. Povestea un venerabil societal: . . Pmn cd noroc d. Victor lamandi. isi trece legea. In lunga mea carieră am cunoscut 10 miniștri care au experimentat dictonul ca guvernul cade ori de câte ori se propune o noua lege a teatrelor“. Discuţiile au fost animate. Onozigia a recunoscut că legea înseamnă un vădit progres faţă de cea în fiinţa.recând, de la această recunoaştere, d-nii Hudiţă, Iacobescu, Popovici care au luat cuvântul, au cerut o amplificare a, propagandei prin teatru, în păturile nevoiaşe, au cerut teatru sătesc, pentru muncitori şi copii. D. Iacobescu a invocat exemple din Italia şi Rusia. S’au introdus in lege numeroase amendamente, privind teatrele particulare, cărora li s’a creat avantagiile cerute de către directorii respectivi. Oratorii din opoziţie au stăruit asupra urgentei necesităţi de a se reînfiinţa teatrele din Cernăuţi, Chişinău, Craiova. S-au promis turnee bine organizate, din Capitală, urmând ca problema înfiinţării unor teatre municipale să se examineze atunci când se vor aduna fondurile alocate prin noua lege. Raportor de lege: d. prof. Pop. FONDURI Noua lege a teatrelor scuteşte trupele de stat şi cele particulare de o importantă taxă către stat si comună. Cere in schimb aplicarea unui timbru artistic de douî lei pe bilet, asupra tuturor spectacolelor. Ar urma să se realizeze astfel anual, un fond de circa 70 milioane, minimum. Din acest fond ar urma să se aloce sume importante pentru întreţinerea şi restaurarea monumentelor istorice, pentru achiziţionarea de cărţi de la scriitorii tineri, artă plastică; să se înceapă organizarea unei pinacoteci publice şi să se pună bazele unui local propriu operei. Scutite de plata acestui timbru artistic, vor fi serbările elevilor de şcoală, ale căminurilor culturale, ale societăţilor de binefacere etc. Din acest fond teatrele particulare vor primi o subvenţie, în raport cu activitatea şi personalul în funcţie. E pentru prima dată când o lege a teatrelor ia în considerare şi grelele sacrificii ale teatrelor particulare de recunoscută reputaţie artistică. AMĂNUNTE D. Cancicov a avut înainte de plecare o întrevedere cu d. N. Săveanu, preşedintele Camerei. Era de faţă şi primul, ministru. S’a căzut de acord ca după întoarcerea dela Paris a d-lui Cancicov să se pună în discuţia Camerei, cu precădere, toate legile privind problemele de organizare financiară. — Dat fiind faptul că ne găsim într’o repriză economică, pe deasupra tuturor marilor sacrificii de tezaur făcute între timp, ţin ca problema deplinei organizări a finanţelor să, constitue un titlu de glorie al guvernării noastre“ — precisa d. Tătărescu. Cuvintele Premierului ne-au fost relatate aidoma de un ministru. — De ce graba trecere a legilor până la 15 Martie? S’ar putea întâmpla ceva după aceasta dată? — interveni un naţional-ţărănist, cuprins de vădită emoţie. Am.. Sr Intre 1 ochi Replică In „chestia zilei” de eri a Adevărului” d. Inculeţ spunea, plin de entuziasm d-lui Iuca, vrând să-l consoleze: — „încă puţin şi ajungi vice-preşedinte de consiliu”. __ In opoziţie!, a replicat amar d. Iuca, citind „chestia zilei”. Strict! Citim intr’un ziar sportiv: „Iată ce conţine adresa strict confidenţială adresată arbitrilor din toată ţara”... Noroc că era o adresă STRICT confidenţială, că altfel poate nu s’ar fi aflat«. de ce ? „Dreptatea” de ori vorbește despre „strania indelcatetă a d-lui Manoilescu”. Strania? Dece strania? în delicateta d-lui Manoilescu este tot ca poate fi mai natural! Lovitura. „Viitorul” scrie că „In noul buget s’au creat noui surse de venituri, fără să se lovească economia naţională”. Fireşte. S’a lovit numai economia contribuabilului, care vorba ceia, n’are-a face! Otto „Daily Telegraph” află din Geneva că o importantă conferinţă a avut loc, între Otto de Habsburg şi mai mulţi şefi legitimişti, în legătură cu unele acţiuni cari vor urma restauraţiei. Adică se vinde pielea ursului din pădure.... Greiser B. Greiser, preşedintele Senatului din Danzig, a sosit aseară la Varşovia. D-sa — după vânătoarea pe care a făcut-o acum două săptămâni împreună cu d. Goering — face a doua vânătoare în Polonia. Probabil, pentru că data trecută, d. Goering n’a prea putut „să ochească” nimic. Spiritual In discursul de erio-rul Goebbels a declarat că , Germania face eforturi pentru pacea Europei”. Nu ştiam că ministrul propagandei Reichului e şi spiritual! Făclia Din discursul d-lui Goebbels: „Suntem chemaţi să devenim fă»ă cile nu numai pentru poporul nostru ci şi pentru altele...” ! —Care s’ar lăsa păgubaşe de acest serviciu! Scumpi Bugetul ministerului de justiie însumează cifra 941.643.001i „.Scumpă e dreptatea la noi! ŞI FEMELE SE PREGĂTESC PENTRU RĂZBOI! Japonia mi rămâne mai prejos. Până şî fetete iau parte la exerciţii militare. Ilustraţia arată pe elevele unei şcoli japoneze făcând exerciţii de mânuirea armelor. Exerciţiile acestea fac parte din programul şcolilor* Passsima 3-a CASĂ NOUA boermcă, cu mobilier mu, DE VANZARE Construcţie excepţională, cu ultimul confort, compusă din 6 încăperi, o garsonieră, garaj, etc., singură în curte, un plin centru, cartier liniştit, Str. G-ral Praporgescu 33, Telefon 2.25.96. Costul, cu mobilier, în jurul sumei de patru milioane lei. ce a scris fi O seri« «Ie Articole cu terase sociale şi u»sanitare, îs» care » «lo^edit un reel şi rom talent de scriitor, MARIA ARSENE fi-a început colaborarea în „Adeverul literar^ Citiţi î» numărul de săptămâna «ceasta schiţa. „BERTA“» care stilul plastic al acestei scriitoare autentice se armoni-, zcaxă In chip desăvârșit cu momentele sugestive pe care le evocăJ CITIŢI „CINEMA”*