Adevěrul, septembrie 1937 (Anul 51, nr. 16437-16462)

1937-09-01 / nr. 16437

Marţi 31 August 1937 ADEVĂRUL 60 DE ANI DELA CĂDEREA GRIVIŢEI 30 August 1877 — 30 August 1937 Se împlinesc, astăzi 60 de ani de.să stabilească legătura cu cavaleria la căderea Griviţei, cea mai puter- *re?*ra£,1.ui nică redută pe care au avut-o tru- „10} Bngada romana de călăraşi Pe* noastre de cucerit in războiulm"°U' pentru neatârnare. Căderea Griviţei a însemnat a­­pogeul victoriei armatei române în războiul de la 1877 şi asigurarea in­dependenţei statului nostru. Numit comandant al armatei de către ţarul Alexandru al ll-lea al Rusiei, Domnitorul Carol a înţeles să îndure alături de soldaţi rigo­rile războiului. Purtarea lui a fost un act de supremă camaraderie, supremă dragoste de ţară şi jertfă pentru libertatea ei, în alt exemplu, care a entuziasmat trupele ducân­­du-le din izbândă în izbândă. Ordinul de atac al prinţului Caro: In seara de 1I Septembrie (28 Au­gust st. v.) prinţul Carol a luat la Poradim următoarele dispoziţii pen­tru atacul general asupra lagărului întărit. Plevna, PORADIM, 29 Aug. 1877 1) Atacul general asupra lagărului întărit Plevna e hotărît pentru mâi­ne, 30 August. 2) In zorii zilei toate bateriile vor deschide cel mai violent foc asupra bateriilor turceşti. Acest foc va ţine până la orele 9, când va înceta pe toată linia spre a reîncepe la orele 11 şi a dura până la unu. De la ora 1 până la 2 şi jumătate focul va înceta din nou. La orele 2 şi jumă­tate bombardarea se va reîncepe din toate bateriile afară de acelea ale căror bombe ar putea să împiedice marşul trupelor de atac. 3) La trei ore după amiazi trebue să­ înceapă mişcările cari precedează atacul. 4) Corpul român va ataca reduta situată în nord. O brigadă din corpul IX rusesc va înainta de la Griviţa cu două baterii, cu tunuri de câte 8 cm., pentru ca să apere flancul stâng al armatei române de niscai surprinderi ale duşmanului. Două batalioane ale acestei brigate vor ataca în acelaş timp cu armata română reduta de nord, insă din partea de sud-vest. 5) Celelalte trupe ale corpului IX vor opera între Griviţa şi Radicevo. 6) Corpul IV va înainta contra la­gărului întărit din partea de răsărit şi va fi susţinut de rezerva princi­pală. 7) Comandantul armatei de vest va sta la rezerva principală. 8) Detaşamentul prinţului Imere­­tinski va ataca lagărul ţinând şo­seaua Lovcea-Plevna. 9) Cavaleria generalului Leontiev va acoperi aripa noastră stângă, va opera pe şoseaua Sofiei şi va încerca 11) Regimentul de husari Kiev va rămânea pe şoseaua Bulgăreni-Plev­­­na şi are însărcinarea să stabilească legătura corpului IX cu corpul ro­mân. 12) In ce priveşte îmbrăcămintea soldaţilor trenul ambulanţelor şi la­zaretele, se vor urma prescripţiile or­­dinei de bătălie de la 28 August. 14) Câte trei ofiţeri din fiecare corp de armată se vor pune la dispozi­­ţiunea comandantului suprem ca ofi­ţeri de ordonanţă, şeful stat-major, G­ral Zotow Comunicatul luptei Iată comunicatul oficial al luptei: După ştiri private, şi care au tre­buinţă de o mai departe confirmare, in ziua de 11 Septembrie (30 August), armata ruso-română de dimineaţă a început bombardarea şi la ora 3 după amiază a început asaltul ţăriilor tur­ceşti. După o luptă crâncenă în care ruşii şi românii s’au purtat ca leii, marea redută Griviţa, care domină toate poziţiile fortificate ale turcilor, a fost luată cu asalt. Românii s’au luptat sub ochii îm­păratului Alexandru. Ei de trei ori au mers cu asalt, soldaţii având scări de lemn spre a se urca pe contra es­­carpe. Ofiţerii s’au luptat ca simpli soldaţi în capul trupelor. Pierderile sunt însemnate. Detaliurile ne lipsesc. Raporturi o­­ficiale sunt pe drum, fiindcă telegra­ful până la quartierul general dom­nesc, deabia mâine va fi gata. Atât se ştie că au luat parte la lup­ta diviziile 3 şi 4. Regimentele de dorobanţi s’au dis­tins îndeosebi. împăratul şi ataşaţii militari stră­ini, făcură cel mai mare elogiu des­pre bravura trupelor. Se spune că co­lonelul Candiano Popescu (Alexan­dru) este grav rănit. MĂRTURIILE UNOR OFI­ŢERI CARI AU LUPTAT LA GRIVIŢA In privinţa eroismului cu care au luptat soldaţii români, ne dă Pre­ţioase informaţii căpitanul veteran Mihail Dumitrescu într’o carte inti­tulată Amintiri şi episoade din Resbelul pentru independenţă". Mărturii de mare preţ ne mai dau colonelul Brociner, singurul supra­vieţuitor dintre ofiţerii cari au luat parte la atacul Griviţei şi care a că­zut grav rănit alături de căpitanul Valter Mărăcineanu; apoi colonelul în retragere P. Niculescu, care a pu­blicat în 1911 o broşură intitulată :R­ăsboiul din 1877—78 în Bulgaria", colonelul Brociner, singurul supra­­mentar. Aci, fiind sub unghiul mort, ne fu posibil să ne mai strângem pentru a păşi apoi în masă mai compactă îna­inte, cu toate că turci din reduta din dreapta, Bucov, deschiseră un foc ucigător asupra noastră. La primele sărituri peste obstaco­lele din vale simţii o lovitură la bra­ţul drept de un glonte trecător; to­tuşi înaintam mereu, ţinându-mă la câţiva paşi de căpitanul Walter, al cărui cal căzuse sub el. Gornistul companiei alături de că­pitan suna mereu „atacul”. Tufişul era ţesut cu sârmă ghim­pată şi plină de gropi de lup. Ne adunăram aci, pentru a pă­trunde mai departe până la şanţul redutei, unde cu toate pierderile de vieţi omeneşti am ajuns după repe­tate asalturi. Ajunşi în vârful dealului la câţi­va paşi de şanţul redutei ni se înfă­ţişă un spectacol îngrozitor. Tere­nul era acoperit de morţi şi răniţi atât din batalionul comandat de maiorul Şonţu, din regimentul 10 Dorobanţi, care ne precedase, du­când fascine şi scări destinate pen­tru umplerea şanţului şi escalada­rea parapetului redutei, cât şi din batalionul nostru. Atunci, vitejeasca purtare a căpi­tanului Valter ne înflăcără pe toţi. Ofiţerii şi trupa, cari reuşisem să pătrundem până aproape de şanţ, a­­dunaţi în jurul căpitanului, grav ră­nit, la comanda sa „după mine co­pii” ne avântarăm pentru a sări — în frunte cu eroicul căpitan Valter, — în şanţ şi a escalada apoi para­petul redutei. Inamicul se apăra cu îndârjire. In noi insă curagiul creştea. RĂNIT Deodată simţii o lovitură foarte violentă la piciorul drept, ceea ce mă culcă la pământ, rămânând acolo în nesimţire. Când mai târziu mă deşteptai, în­cepu să însereze. In apropierea mea nu erau decât morţi şi răniţi. Aceş­tia gemeau, cerând ajutor. Dar bran­cardierii noştri nu puteau să a­­jungă până la noi, din cauza gloan­ţelor inamice cari îi urmăreau me­reu şi atunci încercarăm să ne tărâm pe cât se putea până în vale, urmă­riţi şi noi de gloanţe inamice. Când examinai piciorul, văzui că glontele a străpuns coapsa dreapta. Ajuns în vale zării câţiva soldaţi brancardieri, cari se grăbiră a mă ridica şi sprijinindu-mă în ei, m’au dus la ambulanţa divisionară, „în­frăţirea Zion” înfiinţată cu spesele Comunităţilor israelite din ţară. Aci, medicul şef d-rul Cociu, asis­tat de doctoranzii Erdreich, Iaslovici Westfried şi alţii se grăbiră a-mi da ajutor, a-mi examina rănile şi a-mi da îngrijirile necesare. D-rul Cociu constată că rana la braţul drept era provocată de un glonte trecător, iar acea de la picio­rul drept de un glonte, care a stră­puns coapsa ocolind însă osul. A doua zi mai mulţi răniţi am fost încărcaţi în care cu boi şi transpor­taţi la Turnu Măgurele la spitalul Independenţei No. 2, dirijat de d-na Irina I. Câmpineanu, d-na general Cerat şi alte doamne din societa­tea bucureşteanu, iar medicul şef a fost d-rul Sergiu, îngrijirea a fost excelentă. După vre­o două zile veni la spi­tal colonelul Ipătescu, care în nu­mele M. S. Domnitorului mă deco­­ră cu Crucea de Cavaler a Stelei României, adresându-mi cuvinte e­­logioase pentru purtarea mea la a­­saltul de la Griviţa. Surpriza fu din cele mai mari şi e­­ram foarte fericit de această înaltă distincţiune. A doua zi, sora de caritate de ser­viciu îmi anunţă, că Ministrul-Pre­­şedinte, Ion Brătianu, a venit să mă viziteze. Foarte plăcut surprins de această ştire mă ridicai pe cât puteam în pat pentru a saluta pe marele om de Stat, la intrarea sa. Era întâiaşi dată că văzui acea­stă figură foarte simpatică cu ochii vii, sclipitori. Ministrul-Preşedinte, însoţit de câ­ţiva ofiţeri superiori se îndreptă spre patul meu, îmi întinse mâna şi cu mult interes îmi ceru diferite detalii asupra luptei de la Griviţa, asupra eroicului căpitan Valter şi altele. Apoi se interesă cu multă bună­voinţă de starea ranei mele şi între altele îmi zise: „Domnule subloco­tenent, frumoasă inaugurare a epo­­letelor d-tale. Te felicit Faci o­­onoare neamului d-tale”. Aceste cuvinte, spuse cu căldură şi blândeţe, au făcut o adâncă im­­presiune asupră-mi şi, foarte emo­ţionat exprimai respectoasele mele mulţumiri Primului Ministru, care îmi strânse încă odată mâna şi dete ordin unui ofiţer din suita sa ca să-mi plătească solda. Părinţii mei fiind îngrijoraţi de soarta mea, colonelul Ipătescu, co­mandantul brigăzii, le adresează ur­mătoarea scrisoare: Plevna, 5 Septembrie 1877, Domnul meu, La epistola d-voastră din 29 Au­gust mă grăbesc de a vă răspunde, spre a vă linişti. Fiul d-voastră Ma­­uriciu Brociner este numit subloco­tenent in miliţii, însă pentru fru­moasa sa conduită şi curajul său în lupta de la 30 August este recoman­dat a fi decorat cu Steaua României de Cavaler şi a fi trecut în cadrele oştirei permanente cu gradul său, a­­dică ofiţer în regimentul 8 de linie în care a servit ca voluntar. Pentru moment fiul d-voastră se află la Turnu-Măgurele în căutarea ambulanţei Crucei Roşie din Iaşi, fiind uşor rănit la im picior; rana după declaraţia medicilor şi In spe­cial a d-lui dr. Cociu,, coreligionar al d-voastră, este uşoară şi nu inspiră cea mai mică închietudine din par­te-vă; în două sau trei săptămâni cel mult va fi în stare a-şi relua ser­viciul în corp. Cu aceasta vă rog a primi încre­dinţarea deosebitei mele considera­­■­iuni. Comand. Brigăzii I din div. 3-a. (ss) Colonel Ipătescu CAROL Un supravieţuitor de la Griviţa Amintirile colonelului M. Brociner La atacul de la 30 August 1877 a luat parte şi sublocotenentul M. Bro­ciner, astăzi colonel veteran al răz­boiului pentru neatârnare. Luptând sub ordinele căpitanului Valter Mă­răcineanu şi fiind de două ori rănit, colonelul M. Brociner e astăzi dint 60 de ani, gurul ofiţer supravieţuitor din cam­pania eroică de la Griviţa. In cele ce urmează colonelul Bro­ciner îşi povesteşte amintirile eveni­mentelor la cari a participat acum La 30 August a. c. se împlinesc 60 de ani de la asaltul asupra redutei Griviţa — botezul de sânge — la care am luat parte ca sublocotenent în glorioasa campanie a viteazului căpitan Valter Mărăcineanu, când am fost de două ori rănit. Pe la 25 August aflasem printr’o telegramă, primită dela Galaţi, că prin înalt Decret, fusesem înaintat la gradul de sublocotenent în bata­lionul de miliţii Bucureşti, pe ziua de 15 Iulie 1877, în urma examenu­lui depus încă înainte de plecarea din Bucureşti. Colonelul Ipătescu primind ace­iaşi comunicare abia la 28 August mă chemă şi îmi puse în vedere înaintarea mea în virtutea căreia, urma să mă întorc la Bucureşti, la noul meu corp. Atunci rugai cu insistenţă pe co­lonelul Ipătescu, să-mi îngădue de a continua să fac răsboiul alături de camarazii, pe lângă care am servit în timp de pace, ceea ce colonelul îmi admise cu multă bunăvoinţă. Căpitanul Valter Mărăcineanu, fiind de faţă, la comunicarea hotă­­rîrei mele, de a rămâne cu regimen­tul, pentru a lua parte la luptele, pentru cari se făceau pregătiri, — confecţionându-se fascine şi scări de asalt, — mă felicită, îmbraţişându­­mă. Apoi mă chemă în cortul său, un­de îmi dete un revolver şi tresele ofiţereşti ca să le cos la tunica mea. Am mulţumit foarte călduros că­pitanului pentru sentimentele de simpatice ce îmi arăta. IN LUPTA 29 August. Regimentul e în aştep­tarea zilei de mâine, Sf. Alexandru, onomanstica împăratului Rusiei, zi, pentru care se hotărise a se face un atac general asupra redutei princi­pale din faţa Plevnei, reduta Gri­viţa. Nu se vorbeşte mult, fiecare e pe gânduri. Ordinele şefilor se execută în tăcere. Se dă trupei o mâncare mai bună. Tunurile turcilor bubite cu furie. Se pare că presimt apropierea noa­stră. 30 August. Ploaie măruntă şi foar­te rece. Dimineaţă, serviciu divin, slujit de preotul regimentului, ascultat cu smerenie de ofiţeri şi de trupă. Pe la orele 2 după- amiază se dă în tăcere semnalul de pornire. Pornim. Drumul foarte greu, pă­mântul fiind desfundat de ploaie. Aveam inima strânsă. Mă gân­deam la părinţi, fraţi, surori, rude şi prieteni. Dar aveam nădejdea în steaua mea. Ajungem la poalele unui deja, unde eram la adăpost de focul tu­nurilor inamice. Aci regimentul se opri, aşteptând ordinul de a urca dealul, de unde urma să porne­ască atacul asupra redutei Griviţa. Din ordinul cornelului Ipătescu, pornesc câţiva ofiţeri şi subofiţeri, pentru a face o recunoaştere a te­renului. La întoarcerea lor aflăm, că din vârful dealului au zărit o redută în faţă şi alta în dreapta şi că, până la cea dintâi ar fi o distanţă de vre­o 5.600 metri. Se dă comanda de înaintare până aproape de vârful dealului, unde e­­ram încă la adăpost de focul inami­cului. Aci ne oprirăm In așteptarea sem­nalului general de atac. Bateriile noastre cari deschiseseră disdedimineață un foc violent asu­pra redutei Inamice, încetaseră în a­­cest moment. Căpitanul Valter Mărăcineanu şi ofiţerii batalionului , comandat de el, se adunară sub un umbrar, unde căpitanul mă chemă şi mă prezintă lor, adresându-le următoarele cu­vinte: „Vă prezint aci pe sublocotenentul „Brociner, primul ofiţer evreu in armata română”. Apoi, adresându-se mie, îmi zise: „Brociner, onoarea ta, onoarea fa­miliei tale, onoarea întregului tău neam, stă în mâna ta acum”. „Fii cel dintâi pe redută şi Patria îţi va fi recunoscătoare”. Foarte emoţionat de aceste cuvin­te îi răspunsei. .Domnule căpitan, fiţi bine încre­dinţat, că îmi voi face datoria, cu sfinţenie şi voi fi mândru de a fi luptat alături de D-voastră”. Căpitanul Valter, emoţionat şi el îm strânse mâna cu efusiune. Atunci toţi ofiţerii batalionului se grăbiră asemenea să-mi adreseze fe­licitările lor şi să-mi strângă mâna cu cordialitate. EROISMUL LUI VALTER MARICI­­NEANU Deodată se auzi semnalul general de atac. Ofiţerii îşi luară repede locurile lor. Căpitanul Valter îmi strânse încă odată mâna zicându-mi: „Iată visul meu cel mai frumos care se apropie”. Apoi mai adăogă: „Brociner, dacă vei scăpa cu viaţă şi tei vei întoar­ce la Bucureşti, te rog spune ma­mei mele, cum­ ai văzut pe fiul ei pe câmpul de luptă”. Apoi căpitanul printr-o mişcare repede incălecă şi indreptându-se spre trupă, cu privire transportată, dar, hotărâtă, dete, cu voce energică şi sonoră, comanda: „Pentru atac, pas gimnastic, înainte copii”. La comanda dată, batalionul, for­mat în coloană de atac, porneşte cu un strigăt unanim de „ura” şi îna­intează prin sărituri, cu toate că ploaia de gloanţe inamice şi şrapne­­tele, cari făceau expresie deasupra capului nostru, culcau la pământ pe bravii noştri soldaţi. Era înspăimântător! Dar aceasta nu tul­bura nici de cum pe soldaţi, cari păşeau înainte hotărâţi, urnind pe viteazul căpitan care era în frun­tea batalionului, însufleţindu-ne cu un curagiu înălţător şi dispreţ de moarte. Elanul nostru fu atât de mare, în­cât nimeni nu băgă în seamă gloan­ţele, cari cădea ca grindina, nici ex­­ploziiile grozave ale şrapnelelor şi cu un curaj de nedescris înainta­răm, străbătând valea numită „Va­lea plângerei” presurată de morţi şi răniţi, până la poalele dealului re­dutei din faţă, care era acoperit de un mic tufiş, ce ne oferea oareşicum adăpost de focul redutei Grivița, 30 August 1877 Sonda dela Copşa Mică continuă să ardă cu furie Cauzele reapriiuM sondei.­Sunt temeri de nouî isbucnirî.­­Sute de curioşi la locul incendiului MEDIAŞ, 30. — E încă vie credem amintirea incendiului catastrofal care a isbucnit cu câţiva ani în urmă, la sonda No. 3 a societăţii de gaz metan dela Copşa Mică, şi care a continuat să ardă timp de un an. Prin forma în care se prezenta in­cendiul, el a atras mii de curioşi din ţară şi străinătate şi chiar specia­lişti din întreaga lume veniţi să ur­mărească fenomenele acestui incen­diu, provocat de nesecatele zăcămin­te de gaz metan, dela Copşa Mică. Iată însă că după trecere de a­­proape trei ani acest catastrofal in­cendiu a isbucnit din nou. Sonda s’a reaprins nu pe vechiul loc, ci la vreo cinci sute de metri mai sus, însă pe aceiaş vale şi din aceleaşi cauze ca în trecut. Pentru a ne pu­tea da seama mai bine asupra si­tuaţiei, să reconstituim faptele. UN MIC ISTORIC Sonda care a ars în trecut, aflân­­du-se aşezată pe un crater vulcanic, îmbibată cu gaz metan de o cantitate incomensurabilă, la izbucnirea in­cendiului — cum era de altfel şi na­tural — erupea cu o forţă de nede­scris, aruncând în aer până la dis­tanţe destul de mari, pietre şi bul­gări de pământ, aşa încât toate eforturile societăţii de a localiza a­­cest foc au rămas zadarnice. După mai mult de un an, însă, sonda s’a prăbuşit adânc în pământ, stin­­gându’-se singură, şi, în acelaş timp, erupând la vreo cinci sute de metri mai sus, însă de data aceasta fără flacără, dând afară numai gaze, sub forma de fum transparent. In locul unde se afla vechea sondă, a rămas astăzi o prăpastie largă de circa o sută de metri şi adâncă de mai multe sute de metri. CUM S’A REAPRINS SONDA Din datele şi spusele martorilor oculari — păstorii de oi — putem da următoarele amănunte, cu pri­vire la reaprinderea acestei sonde. încă cu multe zile înainte de iz­bucnirea incendiului, se auzeau sgo­­mote subterane, gazele ieșind in a­­cest timp, cu mai multă furie ca până acum, aceasta poate şi din cauza ploilor abundente din ultimele zile. Această stare de lucruri a con­tinuat până în ziua de 26 August a. c. când pe la ora cinci după amiază a erupt mai întâi un fum alb, pentru ca, după cinci minute, să iasă la iveală o flacără roşiatică şi puter­nică, de o înălţime de circa 50—80 metri. Acest fenomen se crede că se datoreşte ciocnirii a două pietre, care producând scântei, au provo­cat catastrofa, deoarece chiar şi când era stinsă, ieşeau pe gura cra­terului pietre, care erau asvârlite la distanţe apreciabile. CUM SE PREZINTĂ SITUAŢIA După numai două zile de la reis­­bucnirea incendiului, acesta a şi luat proporţii, limbile de foc înăl­­ţându-se furioase spre cer, iar pă­mântul din jurul craterului incen­diat, fierbând prin toate crăpăturile. Pe o rază de circa o sută de metri se văd limbi de foc, care isbucnesc din pământ, alimentate fiind de a­bundenţa gazului, care caută ieşire. Căldura emanată de acest incen­diu este atât de mare, încât chiar de la o distanţă de cinci sute de me­tri îi simţi dogoarea. SUNT TEMERI DE NOUI ISBUC­­NIRI Cum la o distanţă de numai o sută cincizeci de metri se află o sondă in producţie, sunt temeri ca ţevile care formează capul de erupţie, în­­călzindu-se prea tare, să nu explo­deze. De aceea, s-au luat măsuri de către societate, pentru a se preveni acest pericol. D. subdirector Ciortea, însoţit de o echipă de ingineri şi specialişti au plecat la faţa locului pentru a lua măsuri. Au început să sosească sute de curioşi din oraşele din împrejurimi. Noui amănunte’ în ziarul de mâine. ION PAVEL DUMITRESCU eri dimineaţă s’a ţinut în sala Picadilly, de sub Cercul Militar, şe­dinţa comitetului central al Aso­ciaţiei Cireşoaia, în vederea stabili­rii programului definitiv al festivi­tăţilor cari vor avea loc la Târgu- Ocna-Cireşoaia pe ziua de 5 Sep­tembrie crt. A prezidat d. general de divizie N. Rujinschi. Au luat cuvântul d-nii general de divizie Ştefan Ganea, maior Mircea Brătănescu, avocat V. Şova, av. B. Magder, C. Georgescu-Coşna. La urmă s-a fixat programul după care se vor desfăşura festivităţile comemorative ale luptelor memora­bile de pe Cireşoaia. Accident de aviaţie la Govora­ Ori dimineaţă avionul „Fleet“ al Aero-Clubului Braşov, în timp ce decola la Govora, din cauza nefunc­­ţionării regulate a motorului, s-a prăbuşit de la o înălţime de 100 de metri, sfărâmându-se complect. Pilotul Ion Vasilescu şi ing. Pa­­rangouli din Braşov, care se afla ca pasager, au scăpat netin­și. In jurul morţii doamnei Trandafiridis BUZĂU, 30 Despre moartea mis­terioasă a doamnei Trandafiridis, care a fost găsită de către organele poliţieneşti al locuinţa ei, din stra­da Carol Ii No. 204, după ce cada­vrul zăcuse şase zile, fără ca cine­va să bănuiască moartea defunctei, statul nostru a dat detalii la timp. Medicul legist al parchetului d. Ciu­­rea, care a făcut autopsia cadavru­lui, în actul medico-legal arată că moartea se datorește unui atac de cord, și nu unei otrăviri, după cum s’a crezut al început. In baza raportului încheiat de medicul legist, parchetul a autori­zat înmormântarea. Cofițerirea morţii reginei Astrid a Belgiei BRUZELLES, 30 (Rador). — Toată ţara a luat parte la ceremoniile pen­tru comemorarea morţii tragice a Reginei Astrid a Belgiei. Mulţimea a defilat prin faţa mor­mântului de la Laeken, depunănd mii de buchete de flori în amintirea iubitei Regine a Belgiei. Ştiri artistice Ansamblul Sidy Thal Interesantă lucrare dramatică „Um­bra Galbenă”, spectacolul de lungă se­rie, de la grădina „Izbânda”, apreciat elogios de presă şi public, se mai repre­zintă numai azi Luni 30 cor. Acest spectacol se dă cu preţuri populare. Marţi 31 cor. se va relua „Comoara”, comedia genialului umorist Salom Ale­­chem, in prelucrarea şi regia d-lui I. Sternberg cu muzica de scenă compusă de d. Max Halm. „Comoara” e o lucrare de vaste pro­porţii care graţie modului interesant cum a fost realizată de ansamblul Sidy Thal a consolidat definitiv poziţia strict culturală şi artistică ocupată de acest teatru. In caz de ploae spectacolele ansam­blului Sidy Thal au loc in sala ,Bara­­scheum” str. Dr. Iuliu Barasch 15. Toamna la Predeal: VILA ROBINSON Pensiune de primul ordin Preţuri reduse în Septembrie Pentru angajamente: Teleff. Bucureşti 2.09.43 Predeal 67. mm LA EXPOZIŢIA INTERNAŢIONALA D­I­N PARIS ESCURSIUNI SĂPTĂMÂNALE ŞI LUNARE 13 zile Lei 9.900 || 17 zile Lei 14.800 Cuprinzând: Voiajul,pensiune completă, vize, vizitări şi câte o zi la Milano şi Veneţia. Posibilităţi pentru cele mai variate aranjamente. Informaţiuni şi înscrieri la Biroul de Voiaj din palatul ziarelor ADJEVIARUL şi DIMINEAŢA Str. Const. Miile 5-7-9 (Tel, 4,1004). Deschiderea conferinţei Micii înţelegeri a Presei Şedinţa inaugurală.­Cuvântările preşedinţilor comitetelor naţionale Biete de Avion ale Companiilor Air France, OS­A şi LOT vă procuraţi prin • BIROUL DE VOIAJ din palatul ziarelor Adeverul şi Dimineaţa Str. Const. Miile 5-7-9, Telefon 410.04. n Gridina TEATRULUI NOU 2 seri extraordinare După cererea generală, asii seară L­U N i si mâine seară MARŢI, MARELE SUCCES MISS RADIO DINA KÖNIG şi partenerul său M I S C­H A BERNSTEIN Orchestra sub conducerea M. Kreisler Eri dimineaţă s’a deschis la hote­lul Caraiman din Sinaia, a 13-a conferinţă a Micei înţelegeri a pre­sei. Au luat parte d-nii V. Svihosky, preşedintele comitetului P. E. P. ce­hoslovac, dr. Liuba Popovic, preşe­dintele comitetului P. E. P. iugoslav, Al. Săndulescu, preşedintele comi­tetului P. E. P. român, Raul Ana­­stasiu, directorul presei, din mini­sterul afacerilor străine, şi repre­zentanţii principalelor ziare ceho­slovace, iugoslave şi româneşti. După alocuţiunea d-lui V. SVI­­HOSKI, preşedinţia conferinţei a fost încredinţată d-lui Al. Săndu­lescu. D. RAUL ANASTASIU a salutat conferinţa în numele d-lui Victor Antonescu, ministrul afacerilor stră­ine şi în numele direcţiunii presei. După cuvântul de salut rostit de d. LIUBA POPOVIC, cele trei dele­­gaţiuni s’au îndreptat spre gară unde au depus o coroană de lauri pe placa comemorativă a lui I. G. Duca, fost preşedinte de onoare al Micei înţelegeri a Presei. La amiază, delegaţia s-a­ reunit la un dejun intim, oferit de către d. Raul Anastasiu. Au luat cuvântul d. VENCESLAV SVIHOSKI, care a evocat în imagini impresionante figurile marilor gaze­tari dispăruţi din cele trei ţări ale Micii înţelegeri. D. ALEX. SĂNDULESCU, în nu­mele comitetului naţional român, a evocat la rândul său figura lui I. G. Duca, strălucit gazetar care a tribuit, într’o măsură considerabilă, la consolidarea alianţei de presă a celor trei ţări amice. Alianţa acea­sta, a spus d. Săndulescu, este un admirabil instrument de orientare a opiniei publice, îşi exprimă apoi bucuria de a vedea reuniţi în ţara noastră pe reprezentanţii Cehoslo­vaciei, Iugoslaviei şi României, în vederea unei conlucrări solidare şi armonioase. Cel din urmă a luat cuvântul d­­r. LIUBA POPOVIC, preşedintele comitetului naţional iugoslav, care a, omagiat opera constructivă rea­lizată de d. Venceslav Svihoski Dr. I­­ON BERCI) fost intern al Spitalelor Eforiei şi al Sanatoriului de boli de piept „pilaret” BOLI INTERNE: INIMA, PL­A­MANI Str. Apolodor 21 Telefon 4.74.72 Consult 1—3, 6—8 Dr. Lucia Bardicel Bereu fostă internă a Spitalelor Eforiei și a Institutului clinic „Maternitatea” BOU DE FEMEI, FACERI Str. Apolodor 21 Telefon 474.72 Consult 3—6 Pagina 3-a tiHAJULOU AXK. ^­W­. \

Next