Adevěrul, octombrie 1937 (Anul 51, nr. 16464-16490)
1937-10-01 / nr. 16464
Pagina a 2-a Cum se hrănesc pacifiştii (Urmare din pag. I-a) vorbeau de sacrificiile ce se cer cetăţeanului german erau desminţite la Berlin. Pe urmă s-a renunţat la desminţiri, însăşi conducătorii politici au declarat că în „loc de unt poporul german are tunuri“. A dispărut untul, a dispărutpâinea, a dispărut carnea, a dispărut orice grăsime, şi iată acum s’a terminat şi cu bietele mezeluri la care ţinea cu atâta duioasă şi naivă pasiune germanul dinaintea nazismului. Ia schimbul lor, savanţii germani, prepară nu fără ingeniozitate fel şi fel de merinde noui. Iată de pildă ce citim în „Neue Freie Presse“, o gazetă îngăduită de regim pentru informarea naţiei — ceea ce dovedeşte că e socotită la Berlin ca una dintre cele obiective. Sub titlul „Lupta pentru libertatea nutriţiei poporului german“, „Neue Freie Presse“ scrie: ....In loc de carne care ar trebui să intre în proporţie de cel puţin 10 la sută, în compoziţia cârnaţilor va intra pe viitor o cantitate egală de sânge de vacă tratată cu oxigen ca să aibă o valoare alimentară suficientă. Gustul suferă din cauza unui uşor miros, în schimb preparatul are destulă albumudă“. Şi mai departe: „Trebue să, mai adăugăm că, în Germania se prepară de mai multă vreme cârnaţi şi mezeluri din peşte. Sunt alimente foarte uşor alterabile, (a dat multe cazuri de intoxicaţie gravă N. R.) ceea ce a determinat ministerul de interne, să dea o dispoziţie comisiilor sanitare speciale, să cerceteze preparatele cu cea mai mare atenţie. De regulă, ordonanţă prevede că din peşte se pot prepara tot felul de mezeluri începând cu cârnaţi de fript, salam, etc. Se mai anunţă de asemenea că s-a descoperit un aparat care permite valorificarea măduvei care reprezintă 16 la sută din oasele proaspete şi care se pierdea la preparatul fierturii. Cu acelaş aparat, se mai pot prepara inima şi plămânii vitelor precum şi intestinele lor. Preparatul rezultat amestecat cu grăsime de pe oase poate folosi drept unturi. Deasemenea s-a întrebuinţat brânza de vacă în brutării în locul unturii, care aduce o economisire de 6 procente din acest preţios aliment, ceea ce dă un total de câteva mii de kg. zilnic, întrebuinţarea acestui preparat cere insă un plus de zahăr. Dacă coca preparată este prea dulce, se mai adaugă sare“. In locul drojdiei s’a găsit ceva şi mai interesant: aerul proaspăt. Aluatul pentru mehlspeiss tratat cu aer e destul de bun“... Iată cum trebue să se hrănească astăzi Germania, la ce regim de crunte privaţii sunt puşi cetăţenii ei în favoarea înarmărilor. La ce pot folosi aceste înarmări dacă stăpânul ei de azi vrea cu tot dinadinsul pacea? La apărarea teritoriului ei pe care nimeni nu i-l revendică? La apărarea libertăţii germane, pe care toate statele victorioasa au respectat-o, atunci când imperiul ,era învins şi lipsit de orice posibilitate de a se apăra? Sunt acestea, întrebări la care simpla afirmaţie făcută — oricât de tare la Berlin — nu răspunde în favoarea păcii. C. Băleanu Vizita d-lor Inculeţ şi Cancicov in Basarabia CHIŞINĂU, 29. Duminică 3 octombrie, sosesc în localitate d-nii Ion Inculeţ, vicepreşedintele consiliului de miniştri şi Mircea Cancicov, ministru de finanţe. D-nii Inculeţ şi Cancicov vor vizita judeţul Lăpuşna. Cu acest prilej, ministrul de finanţe se va interesa de nevoile basarabene şi va studia posibilitatea de a le satisface, pe calea acordării de credite extraordinare. La Chişinău, cei doi miniştri vor vizita palatul în construcţie al Teatrului Naţional, pentru a cărui terminare d. Cancicov a promis un ajutor de 5 milioane din partea ministerului de finanţe. Tot la Chişinău, ministrul de finanţe va primi o delegaţie a comercianţilor, care îi va prezenta un memoriu cu privire la felul în care se fac şi se încasează impozitele în provincia noastră. Noul primar al Londrei LONDRA, 29. (Rador). — Sir Harry Augustus Awyford a fost files astăzi primar general al Londrei pe timp de un an. Sir Harry Augustus Awyford a fost ales în această demnitate în locul lui sir George Broadbridge. înglobată, astfel, în specia, de care se poate vorbi liber, a puricilor... Raţiunea acestei inegalităţi de apreciere faţă de diferiţii paraziţi ai trupului constitue o problemă. N’aş putea spune că n’am văzut ploşniţe sau păduchi, deşi aceste insecte fiu se mărturisesc; nu le-am simţit însă noiodată, fie că activitatea lor se desvolta numai noptea în timpul somnului adânc, fie că am trăit în împrejurări mai favorabile, dar niciodată nu le-am surprins la lucru, şi nu le-am înregistrat cu ochiul efectul imediat, incontestabil, irecuzabil. Nu tot aşa şi puricele : rezultatul acţiunii lui e instantaneu, cu o usturime pe care n’o întrece decât înţepătura ţânţarului şi, ceea ce e mai grav, se multiplică aproape la infint. Puricele se bucură de o ubiquitate unică: nu există insectă cu o iniţiativă mai fulgerătoare, împrăştiată fiind pe o arie mai mare, pe întreaga arie a trupului, în manevre rapide, imposibil de urmărit, fără alt plan de campanie decât cel al unei ofensive dezordonate de polemist naţional, care, în succesiunea a două secunde, te atacă la călcâiul, rămas tot al lui Achile, şi apoi la ceafă; puricele e baiazidul insectelor parazitare. De mult, într’o fantezie literară, am văzut în născocirea lui mijlocul prin care Satana a isbutit să-l facă pe Iov să se lepede de Iahveh; pierderea bogăţiilor, moartea neamului lui, lepra, toate nenorocirile ce l-au isbit pe rând, n’au isbutit să-l desprindă de la credinţa lui; a fost însă de ajuns ca puricele, creat atunci, să-i frământe trupul o noapte întreagă ca o armată de opliţi pentru ca bătrânul să-l blesteme pe Dumnezeu. Locuitatea puricelui e cu atât mai mare cu cât nu operează numai noaptea, ca ceilalţi paraziţi, ci şi ziua. E deajuns ca un singur purice să se strecoare în haine, pentru a avea o zi furtunoasă, într’o luptă de fiecare clipă cu un duşman invizibil, care, prin ubiquitatea lui, e unul şi e totuş şi o mie, adică insesizabil. Cu toate că puricele e cel mai feroce duşman al omului şi al activităţii lui diurne, el e totuş un parazit despre care doamnele vorbesc, dibuindu-se vag cu mâinile peste fuste, pe picioare sau prin corsaj, chiar în timpul conversaţiei, fără nici o ruşine, pe când ploşniţa şi păduchele sunt insecte odioase, a căror prezenţă dezonorează. O ploşniţă ivită în romanul meu Mite pe haina lui Eminescu a făcut să strâmbe din nas de desgust pe câţiva critici subţiri, despre a căror curăţenie nu s’ar putea avea totuş certitudine; ploşniţa se suportă cel mult la domiciliu dar nu se mărturiseşte în public. Cum se explică o nedreptate atât de evidentă? Nedreptatea este, negreşit, un element al vieţii omeneşti, dar şi ea trebue să aibă încă, o pricină măcar de ordin psihologic, şi, de fapt, o are în asimilarea instinctivă a agilităţii cu inteligenţa, faţă de care avem simpatii. Nimic nu ne dovedeşte că puricele ar fi mai deştept decât păduchele, dar extraordinara lui sprinteneală, dinamismul micii lui fiinţe ce se poate sălta la distanţe de miii de ori mai mari decât dânsul, ubiquitatea, de care se bucură, conţin în sine o prezumţie nu numai sportivă ci şi de mare agerime intelectuală, după cum placiditatea, obezitatea, imobilitatea celorlalte dobitoace, e privită ca o expresie a prostiei. La obârşia nedreptăţii nu e, aşadar, decât un transfer de valori din ordinea fizică în ordinea morală. E. Lovinescu eggh M% Mk *''**ijr" 8£»*m 0s***tftJ «■ '^w*-’"’’“fc* yt fef» “'M *« ^JoTl *.»,«»*■ ■'.«—.-.,«i.JT* ! ,■.1^' \ ’?"...”af^JJmJTs. 4*»~? »•®*W*,'*f &£w I ZZirit. ■ ’“ \ *14 "‘jf *’*^Jf ■ . r^Hgpr^y ^ ■ ***»jjfnXw"T*J Am asistat acum câteva zile la o dispută, destul de violentă, ale cărei cauze trebuiau căutate cu totul in altă parte decât in nervozitatea partenerilor. Pot spune insă că n'a lipsit mult ca această dispută să se transforme intr'un adevărat scandal, cu consecinţele lui fireşti: intervenţia forţei publice, procesul-verbal şi chiar transportarea unuia din parteneri la Prefectura poliţiei. La fund din ghişeele dela Mesageriile Poştei s’a prezentat un domn intre două vârste, cu un pachet. Un cetăţean paşnic ca mai toţi cetăţenii Capitalei noastre, şi, probabil, dintre acei care se feresc să cadă sub rigorile noului Cod pencol, care are articole pentru cei gălăgioşi. Factorul a primit pachetul, l-a numerotat şi l-a aruncat pe cantar in fata aducătorului. Acul oscilă şi se opri la limita: 3 kg. ~ 3 kg. şi o sută! zise factorul, scriind totodată greutatea și pe fruct. —Cum 3 kg. și o sută, domnule? protestă cetățeanul. L-am cântărit și acasă și n'avea mai mult de 3 kg., 3 kg. in capăt......... 3 feg. $ cincizeci de grame! decretă factorul grav. Uitafi-vă ticul pe linia lui cincizeci. ~ Nu-i adevărat! Dumneata nu vezi? E pe linia lui trei! ridică tomd cetăţeanul. Publicul începu să-şi dea părerea. Funcţionarul se ridică şi el, mai veniră funcţionari şi de la ghinurile vecine şi se uitară la acul balanţei... — Trei cincizeci!... se declarară el de partea factorului, deşi se vedea bine că acul era intre luna lui 3 kg. şi 3 kg. şi cincizeci grame. — Cum trei cincizeci, dom'le? Adi ca să plătesc opt lei in plus? Pentru cincizeci de grame? In loc de douăzeci şi patru să dau treizeci şi doi? Asta-i curată... Omul se opri la timp, ca să nu spue cuvântul grav, dar discuţia continuă pe acelaş ton ridicat, cu proteste violente şi bineînţeles cu achitarea stimei pentru in loc de 3 kg. Fără îndoială dă nu cu funcţionarul trebuia sa caute cetăţeanul să rezolve nedreptatea unui articol al regulamentului de taxare a coteţelor, fiindcă funcţionarul se conduce şi el după anumite norme şi indicaţii a căror nerespectare ar atrage, pentru, el consecinţe. Există, în adevăr, in acest regulament un aliniat care dispune ca pentru orice fracţiune de kilogram cât de infirmă, să se taxeze ca pentru un kilogram. Cetăţeanul nostru, care a trebuit să plătească pentru 50 gr., aceiaşi taxă, ca pentru un kilogram, s'a scandalizat şi pe bună dreptate. Cu toate acestea nu a fost departe de a i se aplica rigorile altei legi, care apără pe funcţionari în exerciţiul funcţiunii lor. Dar întâmplarea de la ghişeul Mesageriilor Poştei, ne-a servit ocazia, de a cere in numele acelui cetăţean, ca şi al altora, anonimi, care vor fi fost în aceaşi situaţie, repararea unei dispoziţii nedrepte a Regulamentului de taxare a caietelor. Nu s'ar putea ca fracţiunile sub 500 grame să revie depunătorului sau chiar să se ierte, şi numai cele peste 500 grame să fie taxate ca un kilogram, oricare ar fi fracţiunea in plus? Sau, să se taxeze şi fracţiunile?... Credem că o dispoziţie in acest sens,a Direcţiei generale a poştelor, ar răspunde unui act de dreptate şi ar evita discuţii penibile care nu pot servi nimănui. Mihail Șerban 30 Septembrie unibULAL fILIPESCU * La 30 Septembrie 1316 a încetat din viaţi marele român Nicolae Filipescu. Coborîtor dintr’o veche familie boerească, Filipescu s’a născut in anul 1861. Studiile şi le-a făcut la Geneva şi la Paris. Intras în ţară, a luat parte la luptele politice şi a fost ales de mai multe ori deputat. Ca ministru de război, a dat dovadă de mare forţă de organizare, a creat unităţi noui şi a sporit bugetul acestui departament cu 40 la sută. A înfiinţat Şcoala militară de la Mănăstirea Dealului şi a pus temelia Cercului Militar Volum omagial „Societatea română de ştiinţe“ publică un volum omagial pentru d. prof. E. C. Teodorescu de la facultatea de ştiinţe din Bucureşti, retras din învăţământ. Volumul, de peste 200 de pagini, tipărit in cele mai bune condiţiuni, cuprinde numai articole originale trimise de oameni de ştiinţă din ţară şi din străinătate. El va apărea în cursul lunii octombrie şi va costa 200 de lei. Numărul exemplarelor fiind restrâns, persoanele care doresc să-l aibă sunt rugate să se inserie din vreme la d. P. P. Stănescu, strada Dr. V. Poloni 24, Bucureşti VI, trimiţând şi costul prin mandat poştal. Ninon de Lenclos Despre Ninon de Lenclos, una din celebrele curtizane ale secolului lui Ludovic al 14-lea, scrie o interesantă viaţă romanţată de Jean Goudal. Autorul are meritul, în afară de acela că a scris o admirabilă carte, că restabileşte adevărul asupra vieţii agitate a acestei femei, despre care La Bruyere s-a exprimat astfel: „O femee care are calităţile unui bărbat cumsecade este tot ce poate fi mai delicios pe lume. Ea sintetizează meritele ambelor sexe“. Acesta este ultimul cuvânt ce se poate spune despre Ninon de Lendos şi aşa a căutat să o înfăţişeze în cartea sa de Jean Goudal. (Libraire Hachette). Citiţi Medicul Nostru din Bucureşti. In 1892 a fost primar al Capitalei. Niculae Filipescu este fondatorul ziarului „Epoca”, apărut pentru prima dată in 1885. In coloanele acestui ziar, Filipescu a scris articole pline de vehemenţă, care oglindesc temperamentul vijelios şi caldul său patriotism. . Convins partizan al intrării noastre in acţiune, Nicolae Filipescu, a avut viziunea unei Românii întregite în ’ hotarele de astăzi. S’a stins din viaţă cu inima frântă, înainte de a-şi fi văzut idea- am împlinit izbânda finală, câştigată de vitejia soldatului, a ridicat pe Nicolae Filipescu alături de marii români şi profeţi ai naţiei noastre. Lucrări prezentate la Academia Română D. prof. Alex. Lapedatu, preşedintele Academiei Române, a prezentat conferinţa rostită de d-sa la 9 Decembrie 1936 în ciclul conferinţelor Universităţii Libere, la Sala Dalles, tratând despre Ion Câmpineanu 1798-1863 (Buc. 1937). D. dr. C. Antipa a prezentat publicaţiunea d-sale ,Les recherches hydrobiologiques et leurs applications pratiques en Roumanie", a extras din volumull întocmit de Academie spre a fi destinat pentru Expoziţia Internaţională de la Paris, intitulat „La vie scientifique en Roumanie ”. general R. Rosetti a prezentat două hărţi manuscrise cumpărate pentru colecţiile Academiei. Una din ele reprezintă Moldova şi Basarabia şi operaţiile armatei ruseşti, comandată de Rumianţov în 1771; cealaltă reprezintă operaţiile aceleiaşi armate în 1773 în jurul Silistrei. Ambele cuprind detalii de deosebit interes. Reeducarea gândirii D. I. Sulacov este un harnic publicist al cărui nume îl întâlnim adesea şi prin paginile revistelor provinciale şi pe frontispiciul vreunei cărţi. Nu de mult d. I. Sulacov a tipărit in editura „Şantier“ un roman intitulat „Foame“, care a obţinut un frumos succes de critică şi de literatură. De curând d-sa a dat la iveală o nouă lucrare „Reeducarea gândirii“ in care pune probleme ce interesează în special educația tineretului. Cartea a apărut in editura „Capitala“, Bolgrad. ADEVĂRUL PAVILIONUL ROMÂNIEI LA EXPOZIŢIA DIN PARIS Scena*/7A/ 29 SEPTEMBRIE 1884. — Teatrul Naţional: „Fântâna Blanduziei“ de V. Alecsandri. 1887. T. N.: „Ovidiu“ de V. Alecsandri. 1892. T. N.: „Toupinel“ dé Bisson, 1896. T. N.: „Denisa“ de Dumas. 1901. T. N.: „Frica de bucurie“ de doamna de Girardin. 1902. T. N.: „Judecător şi frate“ de Jules Barbier, -1908. T. N.: „Heidelbergul de altădată“ de W. Meyer-Foerster, traducere de O. Densuşianu,1909. T. N. : „Modelul“ de H. Bataille, traducere de G. Ranetti, 1912. T. N.: „Un duşman al ponorului“ de Ibsen, 1913. T. N: „Romanţioşii“ de Ed. Rostand. /A.Liv ' 1915. T. N.: „Azilul de noapte“ 'de M. Gorki. ’ traducere de losif Nădejde. ' 'n : 1925. T. N.: “ „Iubire” de Paul Pror dan. '• ‘ 1927. T. N.inv.Sapho“ de Daudet?şi Bollot. ‘ V' 1929. T. N.: „Om şi supraom“’ de B. Shaw. . ,.v , ’ : 1936. T. N.: „Generaţia de sacrificiu“ de I. Valjan. . . . ..... .. ... .. « , CARAGIALE INPOTRIVA...TEATRULUI NATIONAL, Marele',Caragiale a fost un om deiudat. Extre-j. mist in... sentimente. in. .mtslesul; că după ce 'ridica pe 'Ciiseyft 'te' slava cerului, odată, când cu gândul nu gândeai, îl făcea albie de porci — schimbă, jos, când sfârcit când risipitor, când entusiast când căzut, intr'un fel de toropeală, genialul autor dramatic şi scânteetorul om a dus — sunt 28 de ani de atunci — un fel de campanie, înpotriva , cui credeţi? — împotriva Teatrului Naţional! Campanie d nn toată, regula“’ — cum ar spune chiar Caragiale, — dusă prin „Noua Revistă Română“ a d-lui C. Râdulescu-Motru, întrucât „ediţiile complecte“ ale lui Caragiale nu pomenesc de articolele cu pricina, cari am credinţa că au rămas înmormântate, le voiu scoate la iveală, pentru a înfăţişa o latură a interesantei firi,a genialului, scriitor, înşirarea întâmplărilor - o Voi face, oarecum dandaratelea, adică de la efect la cauză, aceasta periteu „economia“ celor ce le vom înfăţişa. „SCRISOARE ASUPRA TEATRULUI NAŢIONAL“. — In Septembrie 1909, Caragiale a trimis următoarea scrisoare „de desvinovăţire“ d-lui prof. C. Rădulescu-Motru: Stimate Domnule Profesor, Publicând într’unul din numerele „Revistei” dv. câteva rânduri asupra organizării Teatrului Naţional, Pe care de demult o socotesc nepotrivită, am fost bănuit că născoceam acuma teorii-,numai şi numai fiindcă meschine interese personale mi-ar fi fost contrariate decătre noi. Direcţiune generală a Teatrelor. Asta ar fi fost, vezi bine, reprobabil — deşi parc’ar trebui permis şi unui modest publicist să aibă interese personale şi să-i pară rău a le vedea contrariate, mai ales când fie cât de meschine şi le simte legitime. Dar am fost nu ■ numai bănuit, ci şi fără cruţare pedepsit cu destul de crude maltratări prin organul politic a doi distinşi bărbaţi din tânăra generaţiune... (Caragiale face desigur aluzii la învinuirea care i s’a adus că ar fi plagiat „Năpasta“. Nota noastră). E adevărat că, mai târziu, când m’am desvinovăţit categoric de năpăstuire, biciulgeneros insfărşit, ori, poate osteniti m’a iertat; au încetat maltratările — se înţelege fără a mi se acorda, ca de obiceiu, după vădirea unei erori judiciare, o cât de slabă mângâiere,: un cât de uşor regret măcar, pentru pedeapsa infamantă cu care pe nedrept fusesem pilduit in făţa lumii. N’am să mă plâng de asta... Biciul n’are suflet, şi prin urmare nici regrete... Dar, în fine, m’a iertat, iar bine! putea să mă lovească 'nainte... Ce puteam face alta decât să rabd? Slavă Domnului! Ce a fost a trecut,. Ceeace insă nu pot lăsa să treacă fără o lămurire, (să știu de bine că iar am să ’ndur biciul acelor domni) este afirmarea,de fapt că „eu aș fi gândit acuma, in 1909, despre organizarea Teatrului Naţional, aşa cum am scris in revista dv.”. De aceea, îmi permit a vă ruga, stimate domnule profesor, care, primind salutările mele cele mai distinse, să binevoiţi a publica alăturatele ,,Notiţe critice”, datate din 1899, acum zece ani, pe cari le găsesc printre hârtiile mele şi cari, sunt aproape sigur, au şi fost Pe atunci publicate cu iscălitura mea unde? nu mai ţin minte - V ,-,•••• ■ ■ ! Detaliu în metal bătut din sala avuţiilor româneşti Ioan Massoff Ce sa ascultăm la Radio Joi 31 Septembrie BUCUREŞTI, ora 20.15: Cântăreţi Igerihant (discuri): Nottpte si vinri de Schubert (voce: Georg Walter); Sere, nadă şi Cântec de dragoste de Brahms (voce: Heinrich Sihljishus) Arif. djjv '„TalthaeusSf” -ul „Albul Rinului”' der Wagner (voce: Rudolf Borkelmann); Arie şi Duet din „Maeştrii cântăreţi” de Wagner (voce: Friedrich Schorr şi Lauritz Melchior;. 20.45: Iulia Hasdeu de Ion Manolescu. 21.00: D-na Zenaida Odobescu-canto; Arie din „Mignon” de Thomas”; plâng, romanţă de Tosti; Romanţă de Glier :„Umbra” de Cavadia; Ce te legeni codrule de Scheletti; Mândră, mândruliţa, mea de Monţia. 2T.20: Concert de seară. Orchestra Radio diff.j. de Th. Rogalski. RADIO PARIS, ora 7: Concert de muzică românească. Cuvântarea mesaj a d-lui Al. G. Donescu primarul municipiului București. ROMA, ora 23.45: Concert de muzică clasică. BUDAPESTA, ora 20.: Concert simfonic. STUTTGART, ora 12: Muzică nocturnă.I Vineri 1 Octombrie .RADIO BUCUREȘTI, ora 20.35: Muzică de cameră pentru instrumente de suflat. Quartetul No. 5 în re de Rossini (Hristache Popescu-flaut, C. Metamiclarinet, C. Scheuch-fagot și S. Pincuconi.J . RADIO ROMANIA. RADIO BUCURESTI, ora 2130; „Trubadurul”, operă în 4 acte (8 tablouri) de Giuseppe Verdi, (discuri). V." ■ DISTRIBUȚIA ■■ Contele dc Luna Apollo Granforte Leonora Maria Garena Azucena Irene Minghni-Cattaneo Manrico AureMano Fertile Ferrando Bruno Carmassi Corul şi Orchestra Operei Scala, dirij. de Sabajnt), BUDAPESTA, ora 20—21: Transmisiunea unui spectacol de operă. PARIS P.T.T. ora 19.15: Recital de pian. Manevrele bulgare SOFIA,.29. (Rador). — Manevrele îşi urmează cursul normal. In tot cursul zilei de ieri, operaţiunile diviziilor de infanterie albastre, şi roşii au continuat, fiind urmărite de Suveran, de membrii guvernului şi de ataşaţii militari. Partida roşiilor a deslănţuit un atac energic şi bine organizat pe întregul front. Partida albaştrilor a opus o rezistenţă înverşunată. Operaţiunile iau sfârşit Miercuri la amiază. Citiţi „Realitatea Ilustrată“ Civilizaţia umană menită unei apropiate şi meritate prăbuşiri? Un mare scriitor romancierul american JACK LOMDOK, dă lumii un sinistru avertisment, descriind cu o zguduitoare putere de evocare tragica aventură finală a neamului omenesc: Ciuma Stacojie în colecția de 8 Iei »AVENTURA14 la fei chioșcarii și librarii. Femeia şi Uniunea liberă Uniunea liberă a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. In Orient era foarte comună. Romanii au practicat-o şi ei până, în cei din urmă ani ai republicei. Cezar August venind împărat, promulgă două legi încurajatoare ale căsătoriei pe care jurisconsulţii le desemnează sub un singur nume de: „Lex Iulia et Papia". Această lege avea ca scop de a da pedeapsa cuvenită celibatului şi de a spori veniturile fiscale. Totuşi această lege oprea luarea în căsătorie a prostituatelor, adulterinelor, etc. Sub înrâurirea ideilor creştine, împăratul Constantin încearcă să îndepărteze uniunea liberă din obiceiurile poporului Roman, iar mai târziu împăratul Leon nu mai îngădui în Orient o asemenea formă, suprimănd-o cu desăvârşire şi considerând-o ca fiind contrară religiunei.După acest sumar istoric al uniunei libere, să vedem cum este privită femeea din punct de vedere moral şi umanitar. Este incontestabil recunoscut că uniunea liberă se bazează pe un principiu de injesire. In special pentru femee, care fiind lipsită de orice garanţie legală, recade în mod mizerabil sub mâna bărbatului, care o poate pleca poftelor şi brutalităţilor lui. Istoria atestă că, cu cât idealul conjugal scade cu atât mai mult condiţia femeei, se agravează şi cu cât dragostea se degradează, cu atât mai mult femeea decade. In astfel de condiţiuni civilizaţia riscă să piară, căci acolo unde femeea nu este respectată,este imposibil ca umanitatea să fie respectabilă. Mijlocul cel mai eficace de a perfecţiona pe bărbat este de a mobila şi de a ridica pe femee. Distrugeţi, domnilor, instituţia matrimonială dacă puteţi, credeţi că astfel veţi fi mai uniţi, mai fericiţi? Credeţi că trotoarele vor fi mai puţin populate? Puteţi asigura că femeea lipsită de garanţiile căsătoriei, va fi mai puţin exploatată, mai puţin venală, mai puţin animal de muncă sau mai puţin animal de lux? Libertinajul abundă în oraşele mari, tocmai din cauză că mariajul este mai puţin practicat. Ne asvârliţi în obraz toate neajunsurile conjugale, dar ele sunt ale voastre. Moravurile noastre devin anarhice, pentrucă spiritul vostru revoluţionar s’a pus intre femee şi bărbat, pentrucă soţii sunt înclinaţi din ce în ce a nu accepta din unirea lor decât plăcerile, respingând datoriile şi nerecunoscănd obligaţiile lor. Ei au pierdut sensul căsătoriei creştine. Indrăsniţi să dărâmaţi ultimul dig, care protejează familia contra năvălirii moravurilor rele Şi când viciul va îneca piatra sfântă a căminului domestic, legea forţei reluând imperiul său în relaţiile sexuale, vom vedea femeea umilită, rănită, oprimată, ■ înjosită, recuzând în acea mizerie în care creştinismul a găsit-o. Dacă cele mândre, cele tari, scapă acestei decăderi, celelalte vor redeveni ceea ce trecutul le-a cunoscut, carnea suferinţei sau carnea, plăcerei şi, spre ruşinea umanităţei, femeea nu va mai fi decât o lamentabilă femelă. Iată unde duce uniunea liberă pe femee, la distrugerea ei şi prin: ea la distrugerea societăţei, la distrugerea umanităţei. ’ - • , Deci, doamnelor, preconizaţi căsătoria, căci aceasta este barometrul moralităţei unui popor. Mioara Paicu Avocat Consiliul de miniştri a ratificat procesul verbal al comisiunii mixte româno-bulgare privitor la lucrările de construcţie a unui ferryboat pe Dunăre. Acest ferry-boat, va fi construit intre Giurgiu şi Rusciuc aşa cum a hotărît comisiunea mixtă întrunită în ziua de 1 Iunie 1933, la Bucureşti. Ministerul educaţiei naţionale ne comunică: . , “ La începutul anului şcolar, birourile ministerului educaţiimii naţionale, sunt supraîncărcate cu lucrări de extremă urgenţă. Pentru a da funcţionarilor posibilitatea să rezolve.nn. linişte şi cât mai repede posibil, lucrările curante, care nu pot întârzia, s'a îmimăsurat ca publică să nu aibă acces în minister decât dela ora .11 a. m . ■ La Craiova a fost arestat spărgătorul Tudor ştefănescu care a jefuit, între alţii. “Şi pe d. G. Latrina, casierul general al primăriei Craiova. Spărgătorul a furat 258.000 lei şi bijuterii în valoare de 100.000 lei. Armurierul Roşu Gheorghe a împuşcat pe fiica sa în vârstă de doi ani după care a împachetat cadavrul şi l-a trimis prin poştă soţiei sale de care era despărţit. Tatăl criminal a fost arestat. In cadrul acţiunii de ajutorare a pomiculturii, ministeril cooperaţiei a decis înfiinţarea a numeroase silozuri in centrele pomicole. Până acum sunt aproape terminate silozurile din Târgovişte, Câmpulung (Muscel), Gioagiul (Hune,doara), Curtea de Argeş, Şirăuţi (Botin) şi Tighina. Fiecare din aceste silozuri are o capacitate de zece vagoane. E probabil că Duminică seara va părăsi Geneva d. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine. D-sa se va opri la Belgrad, astfel că nu vă sosi in Capitală decât săptămână viitoare, Joi sau Vineri. Agenţii perceptori Ioan Bucur şi Aurel Beţie din Mediaş au fost înaintaţi parchetului pentru falsuri şit acte publice şi delapidate. Şi unasau impozite, dând chitanţe pentru o sumă şi treceau în cotor alte sume decât cele primite. Consiliul de disciplină al universităţii din Cluj a început judecarea mai multor studenţi cari au desfăşurat acţiuni politice în timpul vacanţei. Intre alţii, vor fi judecaţi studentul Remus Gordon, învinuit că a făcut propagandă pentru o organizaţie extremistă şi studentul Tomşa Traian învinuit că a lucrat in numele „Asociaţiei studenţilor medicinişti” dizolvată de rectorat. Vineri 1 Octombrie 1937 Călătorie în Univers Note pe marginea cărţii d-lui Mircea Herovanu Timpul fuge repede. Acum 15 ani, în 1922, pe când eram student ,la Facultatea de ştiinţe din Iaşi, am fost vizitat intr-o zi de un grup de elevi de liceu, cari ni-au cerut să le dau cărţi şi îndrumări pentru o revistă de astronomie fundată de ei. . .. Printre aceşti elevi era şi d. Mircea Herovanu, fiul primarului Iaşilor. Nu ştiu dacă am făcut, bine încurajând pe astronomii minori ai Iaşului, doarece ştiinţa cea mai precisă nu se bucură la noi nici de consideraţia dată celor mai mediocre exibiţii sportive. D. Herovanu a continuat de la 1922 să citească Cărţi de astronomie, ba „Casa Şcoalelor“ i-a editat de curând o carte intitulată ,,Călătorie in Univers", cu, o prefaţă semnată de cunoscutul meteorolog d. Oteteleşanu.şanu. E o lucrare interesantă, pe care o recomandăm cititorilor noştri. D. Herovanu îşi imaginează o călătorie în univers făcută cu o astronavă ce ar avea iuţeala gândului, deoarece viteza luminii e prea mică pentru imensitatea spaţiului sideral. Părăsind pământul autorul îşi transportă cititorii, pe aripa gândului, fireşte prin atmosferă. Cum d-sa e şeful laboratorului de actinometrie şi optică atmosferică, cititorul află amănunte despredispersiunea luminei şi despre relativa transparenţă a aerului. Apoi, odată ajunşi dincolo de câmpul gravitaţional al Pământului, d. Herovanu dă câteva detalii despre lună şi soare, despre Mercur, şi Venus, Marte, asteroizii, planetele mari şi pustietatea spaţiilor cereşti, nebuloasele spirale şi structura materiei stelare. Toate aceste lucruri autorul le expune in primul capitol : Cerul şi alelele. In capitolele următoare d. Hreovanu atacă probleme de filozofie ştiinţifică şi de ştiinţă filozofică, precum : evoluţia speţelor, criza transformismului, eternitatea vieţii, călătoria germenilor, sinteza şi anihilarea atomilor, anihilarea materiei în stele, vechimea vieţii pe pământ şi viitorul omenirii. Aceste capitole merită a fi citite cu atenţie. Ar fi fost de dorit ca autorul să evite formule şi figuri geometrice care îndepărtează de la lectură pe cei cari nu sunt familiarizaţi cu matematicele. Cum un popularizator al ştiinţei trebue să aibă, in primul rând un stih frumos, recomandăm d-lui.ilerovanu ca în viitoarele scrieri să facă sacrificii de timp pentru cizelare, spre a se deosebi de acei profesori can scriu așa cum ar vorbi. Cititorul „Călătoriei în Univers“ află apoi de teoria lui Bohr, mai află": Ce e deficitul de massă, apoi d. Heyovanu îi mai explică ce sunt isotopii, fotonii, cum se filtrează lumina in atmosferă, cum se nasc galaxiile, cum se transpun legile în „Continuum“, ba tratează chiar concepţia mecanistă, relativitatea, şi moarea universului. ....................... In capitolul final, intitulat „In faţa necunoscutului“ autorul expune mecanica quantică, principiul incertitudinei, mecanica ondulatorie, încheind cu un paralelism intre filozofie şi ştiinţă. In 350 de pagini d. Mircea Herovanu a reuşit să facă intradevar o impresionantă călătorie în infinitul mare și in infinitul mic, ambeie atât de asemănătoare prin legile mecanicei ce le dirijează. L. Florin ---■■ w imm I -------- - | Citiţi în ultimul număr din CINEMA al 3-lea capitol, din „VIAŢA MEA“ de Ginger Rogers roman-foileton de pasionantă relatare CINEMA oferă mari avantagii de preţuri la cinematografe