Adevěrul, octombrie 1937 (Anul 51, nr. 16464-16490)

1937-10-01 / nr. 16464

Pagina a 2-a Cum se hrănesc pacifiştii (Urmare din pag. I-a) vorbeau de sacrificiile ce se cer ce­­tăţeanului german erau desminţite la Berlin. Pe urmă s-a renunţat la desminţiri, însăşi conducătorii po­litici au declarat că în „loc de unt poporul german are tunuri“. A dis­părut untul, a dispărut­­pâinea, a dispărut carnea, a dispărut orice grăsime, şi iată acum s’a terminat şi cu bietele mezeluri la care ţinea cu atâta duioasă şi naivă pasiune germanul dinaintea nazismului. Ia schimbul lor, savanţii germa­ni, prepară nu fără ingeniozitate fel şi fel de merinde noui. Iată de pildă ce citim în „Neue Freie Presse“, o gazetă îngăduită de regim pentru informarea naţiei — ceea ce dovedeşte că e socotită la Berlin ca una dintre cele o­­biective. Sub titlul „Lupta pentru liberta­tea nutriţiei poporului germ­an“, „Neue Freie Presse“ scrie: ....In loc de carne care ar trebui să intre în proporţie de cel puţin 10 la sută, în compoziţia cârnaţi­­lor va intra pe viitor o cantitate egală de sânge de vacă tratată cu oxigen ca să aibă o valoare ali­mentară suficientă. Gustul suferă din cauza unui uşor miros, în schimb preparatul are destulă al­­bumud­ă“. Şi mai departe: „Trebue să, mai adăugăm că, în Germania se prepară de mai multă vreme cârnaţi şi mezeluri din peşte. Sunt alimente foarte uşor alterabile, (a dat multe cazuri de intoxicaţie gravă N. R.) ceea ce a determinat ministerul de interne, să dea o dis­poziţie comisiilor sanitare speciale, să cerceteze preparatele cu cea mai mare atenţie. De regulă, ordonanţă prevede că din peşte se pot prepara tot felul de mezeluri începând cu cârnaţi de fript, salam, etc. Se mai anunţă de asemenea că s-a descope­rit un aparat care permite valori­ficarea măduvei care reprezintă 16 la sută din oasele proaspete şi care se pierdea la preparatul fierturii. Cu acelaş aparat, se mai pot prepa­ra inima şi plămânii vitelor precum şi intestinele lor. Preparatul rezul­tat amestecat cu grăsime de pe oase poate folosi drept unturi. Deaseme­nea s-a întrebuinţat brânza de vacă în brutării în locul unturii, care a­­duce o economisire de 6 procente din acest preţios aliment, ceea ce dă un total de câteva mii de kg. zilnic, întrebuinţarea acestui preparat cere insă un plus de zahăr. Dacă coca preparată este prea dulce, se mai a­­daugă sare“. In locul drojdiei s’a găsit ceva şi mai interesant: aerul proaspăt. A­­luatul pentru mehlspeiss tratat cu aer e destul de bun“... Iată cum trebue să se hrănească astăzi Germania, la ce regim de crunte privaţii sunt puşi cetăţenii ei în favoarea înarmărilor. La ce pot folosi aceste înarmări dacă stăpânul ei de azi vrea cu tot dinadinsul pacea? La apărarea teritoriului ei pe care nimeni nu i-l revendică? La apărarea libertăţii germane, pe care toate statele victorioasa au respectat-o, atunci când impe­­riul ,era învins şi lipsit de orice po­sibilitate de a se apăra? Sunt acestea, întrebări la care simpla afirmaţie făcută — oricât de tare la Berlin — nu răspunde în favoarea păcii. C. Băleanu Vizita d-lor Inculeţ şi Cancicov in Basarabia CHIŞINĂU, 29.­­ Duminică 3 octombrie, sosesc în localitate d-nii Ion Inculeţ, vice­preşedintele con­siliului de miniştri şi Mircea Canci­cov, ministru de finanţe. D-nii Inculeţ şi Cancicov vor vi­zita judeţul Lăpuşna. Cu acest prilej, ministrul de finan­ţe se va interesa de nevoile basara­­bene şi va studia posibilitatea de a le satisface, pe calea acordării de credite extraordinare. La Chişinău, cei doi miniştri vor vizita palatul în construcţie al Tea­trului Naţional, pentru a cărui ter­minare d. Cancicov a promis un a­­jutor de 5 milioane din partea mi­nisterului de finanţe. Tot la Chişinău, ministrul de fi­nanţe va primi o delegaţie a co­mercianţilor, care îi va prezenta un memoriu cu privire la felul în care se fac şi se încasează impozitele în provincia noastră. Noul primar al Londrei LONDRA, 29. (Rador). — Sir Harry Augustus Awyford a fost fi­les astăzi primar general al Londrei pe timp de un an. Sir Harry Augustus Awyford a fost ales în această demnitate în locul lui sir George Broadbridge. înglobată, astfel, în specia, de care se poate vorbi liber, a puricilor... Raţiunea acestei inegalităţi de a­­preciere faţă de diferiţii paraziţi ai trupului constitue o problemă. N’aş putea spune că n’am văzut ploş­niţe sau păduchi, deşi aceste insecte fiu se mărturisesc; nu le-am simţit însă noiodată, fie că activitatea lor se desvolta numai noptea în timpul somnului adânc, fie că am trăit în împrejurări mai favorabile, dar nici­odată nu le-am surprins la lucru, şi nu le-am înregistrat cu ochiul efec­tul imediat, incontestabil, irecuza­bil. Nu tot aşa şi puricele : rezulta­tul acţiunii lui e instantaneu, cu o usturime pe care n’o întrece decât înţepătura ţânţarului şi, ceea ce e mai grav, se multiplică aproape la infint. Puricele se bucură de o ubiquitate unică: nu există insectă cu o iniţiativă mai fulgerătoare, împrăştiată fiind pe o arie mai mare, pe întreaga arie a trupului, în ma­nevre rapide, imposibil de urmărit, fără alt plan de campanie decât cel al unei ofensive dezordonate de po­lemist naţional, care, în succesiu­nea a două secunde, te atacă la călcâiul, rămas tot al lui Achile, şi apoi la ceafă; puricele e baiazidul insectelor parazitare. De mult, în­tr’o fantezie literară, am văzut în născocirea lui mijlocul prin care Satana a isbutit să-l facă pe Iov să se lepede de Iahveh; pierderea bo­găţiilor, moartea neamului lui, le­pra, toate nenorocirile ce l-au isbit pe rând, n’au isbutit să-l desprindă de la credinţa lui; a fost însă de a­­juns ca puricele, creat atunci, să-i frământe trupul o noapte întreagă ca o armată de opliţi pentru ca bă­trânul să-l blesteme pe Dumnezeu. Locuitatea puricelui e cu atât mai mare cu cât nu operează numai noaptea, ca ceilalţi paraziţi, ci şi ziua. E deajuns ca un singur purice să se strecoare în haine, pentru a avea o zi furtunoasă, într’o luptă de fiecare clipă cu un duşman invi­zibil, care, prin ubiquitatea lui, e unul şi e totuş şi o mie, adică inse­sizabil. Cu toate că puricele e cel mai feroce duşman al omului şi al ac­tivităţii lui diurne, el e totuş un parazit despre care doamnele vor­besc, dibuindu-se vag cu mâinile peste fuste, pe picioare sau prin corsaj, chiar în timpul conversaţiei, fără nici o ruşine, pe când ploşniţa şi păduchele sunt insecte odioase, a căror prezenţă dezonorează. O ploşniţă ivită în romanul meu Mite pe haina lui Eminescu a făcut să strâmbe din nas de desgust pe câţi­va critici subţiri, despre a căror curăţenie nu s’ar putea avea totuş certitudine; ploşniţa se suportă cel mult la domiciliu dar nu se măr­turiseşte în public. Cum se explică o nedreptate a­­tât de evidentă? Nedreptatea este, negreşit, un element al vieţii ome­neşti, dar şi ea trebue să aibă încă, o pricină măcar de ordin psihologic, şi, de fapt, o ar­e în asimilarea in­stinctivă a agilităţii cu inteligenţa, faţă de care avem simpatii. Nimic nu ne dovedeşte că puricele ar fi mai deştept decât păduchele, dar extraordinara lui sprinteneală, di­namismul micii lui fiinţe ce se poate sălta la distanţe de miii de ori mai mari decât dânsul, ubiquitatea, de care se bucură, conţin în sine o pre­zumţie nu numai sportivă ci şi de mare agerime intelectuală, după cum placiditatea, obezitatea, imobi­litatea celorlalte dobitoace, e pri­vită ca o expresie a prostiei. La obârşia nedreptăţii nu e, aşa­dar, decât un transfer­ de valori din or­dinea fizică în ordinea morală. E. Lovinescu eggh M% Mk *''**ijr" 8£»*m 0s***tftJ «■ '^w*-’"’’“fc* yt fef» “'M *«­ ^JoTl *.»,«»*■ ■'.«—.-.,«i.JT* ! ,■.1^' \ ’?"...”af^JJmJTs. 4*»~? »•®*W*,'*f &£w I ZZirit. ■ ’“ \ *14 "‘jf *’*^Jf ■ . r^Hgpr^y ^ ■ ***»jjfnXw"T*J Am asistat acum câteva zile la o dispută, destul de violentă, ale cărei cauze trebuiau căutate cu totul in altă parte decât in nervo­zitatea partenerilor. Pot spune insă că n'a lipsit mult ca această dispută să se transforme intr'un a­­devărat scandal, cu consecinţele lui fireşti: intervenţia forţei publice, procesul-verbal şi chiar transpor­tarea unuia din parteneri la Pre­fectura poliţiei. La fund din ghişeele dela Mesa­geriile Poştei s’a prezentat un domn intre două vârste, cu un pa­chet. Un cetăţean paşnic ca mai toţi cetăţenii Capitalei noastre, şi, probabil, dintre acei care se feresc să cadă sub rigorile noului Cod pe­­ncol, care are articole pentru cei gălăgioşi. Factorul a primit pache­tul, l-a numerotat şi l-a aruncat pe cantar in fata aducătorului. Acul oscilă şi se opri la limita: 3 kg. ~ 3 kg. şi o sută! zise factorul, scriind totodată greutatea și pe fruct. —Cum 3 kg. și o sută, domnule? protestă cetățeanul. L-am cântărit și acasă și n'avea mai mult de 3 kg., 3 kg. in capăt......... 3 feg. $­ cincizeci de grame! decretă factorul grav. Uitafi-vă ti­cul pe linia lui cincizeci. ~ Nu-i adevărat! Dumneata nu vezi? E pe linia lui trei! ridică to­md cetăţeanul. Publicul începu să-şi dea păre­rea. Funcţionarul se ridică şi el, mai veniră funcţionari şi de la ghi­nurile vecine şi se uitară la acul balanţei... — Trei cincizeci!... se declarară el de partea factorului, deşi se ve­dea bine că acul era intre luna lui 3 kg. şi 3 kg. şi cincizeci grame. — Cum trei cincizeci, dom'le? A­­di ca să plătesc opt lei in plus? Pentru cincizeci de grame? In loc de douăzeci şi patru să dau treizeci şi doi? Asta-i curată... Omul se opri la timp, ca să nu spue cuvântul grav, dar discuţia continuă pe acelaş ton ridicat, cu proteste violente şi bineînţeles cu achitarea stimei pentru­­ in loc de 3 kg. Fără îndoială dă nu cu funcţio­narul trebuia sa caute cetăţeanul să rezolve nedreptatea unui articol al regulamentului de taxare a co­teţelor, fiindcă funcţionarul se con­duce şi el după anumite norme şi indicaţii a căror nerespectare ar a­­trage, pentru, el consecinţe. Există, în adevăr, in acest regulament un aliniat care dispune ca pen­tru orice fracţiune de kilogram cât de in­firmă, să se taxeze ca pentru un kilogram. Cetăţeanul nostru, care a trebuit să plătească pentru 50 gr., aceiaşi taxă, ca pentru un ki­logram, s'a scandalizat şi pe bună dreptate. Cu toate acestea nu a fost departe de a i se aplica rigorile altei legi, care apără pe funcţio­nari în exerciţiul funcţiunii lor. Dar întâmplarea de la ghişeul Mesageriilor Poştei, ne-a servit ocazia, de a cere in numele acelui cetăţean, ca şi al altora, anonimi, care vor fi fost în aceaşi situaţie, repararea unei dispoziţii nedrepte a Regulamentului de taxare a ca­ietelor. Nu s'ar putea ca fracţiunile sub 500 grame să revie depunăto­rului sau chiar să se ierte, şi nu­mai cele peste 500 grame să fie ta­xate ca un kilogram, oricare ar fi fracţiunea in plus? Sau, să se ta­xeze şi fracţiunile?... Credem că o dispoziţie in acest sens,a Direcţiei generale a poşte­lor, ar răspunde unui act de drep­tate şi ar evita discuţii penibile care nu pot servi nimănui. Mihail Șerban 30 Septembrie unibULAL f­ILIPESCU * La 30 Septembrie 1316 a încetat din viaţi marele român Nicolae Filipescu. Coborî­tor dintr’o veche familie boe­­rească, Filipescu s’a născut in anul 1861. Studiile şi le-a făcut la Geneva şi la Paris. Intras în ţară, a luat parte la luptele politice şi a fost ales de mai multe ori deputat. Ca ministru de război, a dat dovadă de mare forţă de organizare, a creat unităţi noui şi a sporit bugetul acestui departament cu 40 la sută. A înfiinţat Şcoala militară de la Mănăstirea Dea­lului şi a pus temelia Cercului Militar Volum omagial „Societatea română de ştiinţe“ publică un volum omagial pentru d. prof. E. C. Teodorescu de la faculta­tea de ştiinţe din Bucureşti, retras din învăţământ. Volumul, de peste 200 de pagini, tipărit in cele mai bune condiţiuni, cuprinde numai articole originale trimise de oameni de ştiinţă din ţară şi din străinătate. El va apărea în cursul lunii octombrie şi va costa 200 de lei. Numărul exemplarelor fiind res­trâns, persoanele care doresc să-l aibă sunt rugate să se inserie din vreme la d. P. P. Stănescu, strada Dr. V. Poloni 24, Bucureşti VI, tri­miţând şi costul prin mandat poştal. Ninon de Lenclos Despre Ninon de Lenclos, una din celebrele curtizane ale secolului lui Ludovic al 14-lea, scrie o interesan­tă viaţă romanţată de Jean Goudal. Autorul are meritul, în afară de acela că a scris o admirabilă carte, că restabileşte adevărul asupra vie­ţii agitate a acestei femei, despre care La Bruyere s-a exprimat ast­fel: „O femee care are calităţile unui bărbat cumsecade este tot ce poate fi mai delicios pe lume. Ea sinteti­zează meritele ambelor sexe“. Acesta este ultimul cuvânt ce se poate spune despre Ninon de Len­­d­os şi aşa a căutat să o înfăţişeze în cartea sa de Jean Goudal. (Libraire Hachette). Citiţi Medicul Nostru din Bucureşti. In 1892 a fost primar al Capitalei. Niculae Filipescu este fondatorul zia­rului „Epoca”, apărut pentru prima da­tă in 1885. In coloanele acestui ziar, Filipescu a scris articole pline de ve­hemenţă, care oglindesc temperamentul vijelios şi caldul său patriotism.­­ . Convins partizan al intrării noastre in acţiune,­ Nicolae Filipescu, a avut vi­­ziunea unei Românii întregite în ’ hota­rele de astăzi. S’a stins din viaţă cu ini­ma frântă, înainte de a-şi fi văzu­t idea- am­ împlinit izbânda finală, câştigată de vitejia soldatului, a ridicat pe Nicolae Filipe­scu alături de marii români şi profeţi ai naţiei noastre. Lucrări prezentate la Academia Română D. prof. Alex. Lapedatu, preşedin­tele Academiei Române, a prezentat conferinţa rostită de d-sa la 9 De­cembrie 1936 în ciclul conferinţelor Universităţii Libere, la Sala Dalles, tratând despre Ion Câmpineanu 1798-1863 (Buc. 1937). D. dr. C. Antipa a prezentat publi­­caţiunea d-sale ,Les recherches hy­­drobiologiques et leurs applications pratiques en Roumanie", a extras din volumull întocmit de Academie spre a fi destinat pentru Expoziţia Internaţională de la Paris, intitulat „La vie scientifique en Roumanie ”. general R. Rosetti a prezentat două hărţi manuscrise cumpărate pentru colecţiile Academiei. Una din ele reprezintă Moldova şi Basara­bia şi operaţiile armatei ruseşti, co­mandată de Rumianţov în 1771; cealaltă reprezintă operaţiile ace­leiaşi armate în 1773 în jurul Silis­­trei. Ambele cuprind detalii de deo­sebit interes. Reeducarea gândirii D. I. Sulacov este un harnic pu­blicist al cărui nume îl întâlnim a­­desea şi prin paginile revistelor pro­vinciale şi pe frontispiciul­ vreunei cărţi. Nu de mult d. I. Sulacov a tipărit in editura „Şantier“ un roman inti­tulat „Foame“, care a obţinut un frumos succes de critică şi de lite­ratură. De curând d-sa a dat la iveală o nouă lucrare „Reeducarea gândirii“ in care pune probleme ce interesea­ză în special educația tineretului. Cartea a apărut in editura „Ca­pitala“, Bolgrad. ADEVĂRUL PAVILIONUL ROMÂNIEI LA EXPOZIŢIA DIN PARIS Scena*/7A/­ 29 SEPTEMBRIE 1884. — Teatrul Naţional: „Fân­tâna Blanduziei“ de V. Alecsandri. 1887. T. N.: „Ovidiu“ de V. Ale­csandri. 1892. T. N.: „Toupinel“ dé Bisson, 1896. T. N.: „Denisa“ de Dumas. 1901. T. N.: „Frica de bucurie“ de doamna de Girardin. 1902. T. N.: „Judecător şi frate“ de Jules Barbier,­­ -1908. T. N.: „Heidelbergul de altă­dată“ de W. Meyer-Foerster, tradu­cere de O. Densuşianu,­­1909. T. N. : „Modelul“ de H. Ba­taille, traducere de G. Ranetti, 1912. T. N.: „Un duşman­­ al ponorului“ de Ibsen, 1913. T. N: „Romanţioşii“ de Ed. Rostand. /A­.Liv ' 1915. T. N.: „Azilul de noapte“ 'de M. Gorki. ’ traducere de losif Nă­dejde. ' 'n : 1925. T. N.: “ „Iubire” de­­ Paul Pror dan. '• ‘ 1927. T. N.inv.Sapho“ de Daudet?şi Bollot. ‘ V' 1929. T. N.: „Om şi supraom“’ de B. Shaw. . ,.v , ’ : 1936. T. N.: „Generaţia de sacrifi­ciu“ de I. Valjan. . . . ..... .. ... .. « , CARAGIALE INPOTRIVA...TEA­TRULUI NATIONAL, Marele',Ca­­ragiale a fost un om deiudat. Extre-j. mist in... sentimente. in. .mtslesul; că după ce 'ridica pe 'Ciiseyft 'te' slava­ cerului, odată, când cu gândul nu gândeai, îl făcea albie de porci — schimbă, jos,­ câ­nd s­fârcit când ri­sipitor, când entusiast când căzut, intr'un fel de toropeală, genialul autor dramatic şi scânt­eetorul om a dus — sunt 28 de ani de atunci — un fel de campanie, înpotriva , cui credeţi? — împotriva Teatrului Na­ţional! Campanie d nn toată, reg­ula“’ — cum ar spune chiar Caragiale, —­ dusă prin „Noua Revistă Română“ a d-lui C. Râdulescu-Motru, întrucât „ediţiile complecte“ ale lui Caragiale nu pomenesc de arti­colele cu pricina, cari­ am credinţa că au rămas înmormântate, le voiu scoate la iveală, pentru a înfăţişa o latură a interesantei firi,­a genialu­lui, scriitor, înşirarea întâmplărilor - o Voi face, oarecum d­andaratelea, adică de la efect la cauză, aceasta peri­teu „eco­nomia“ celor ce le vom înfăţişa. „SCRISOARE ASUPRA TEATRU­LUI NAŢIONAL“. — In Septembrie 1909, Caragiale a trimis următoarea scrisoare „de desvinovăţire“ d-lui prof. C. Rădulescu-Motru: Stimate Domnule Profesor, Publicând într’unul din numerele „Revistei” dv. câteva rânduri asu­pra organizării Teatrului Naţional, Pe care de demult o socotesc nepo­­trivită, am fost bănuit că născo­ceam acuma teorii-,numai şi num­ai fiindcă meschine interese personale mi-ar fi fost contrariate de­­către­­ noi. Direcţiune generală a Teatre­lor. Asta ar fi fost, vezi­ bine, re­probabil — deşi parc’ar trebui per­mis şi unui modest publicist să aibă interese personale şi să-i pară rău a le vedea contrariate, mai ales când fie cât de meschine şi le simte le­gitime. Dar am fost­­ nu ■ numai bă­nuit, ci şi fără cruţare pedepsit cu destul de crude maltratări prin or­ganul politic a doi distinşi bărbaţi din tânăra generaţiune... (Caragiale face desigur aluzii la învinuirea care i s’a adus că ar fi plagiat „Năpasta“. Nota noastră). E adevărat că, mai târziu, când m’am­­ desvinovăţit ca­tegoric de năpăstuire, biciul­­gene­ros insfărşit, ori, poate osteniti m’a iertat; au încetat maltratările — se înţelege fără a mi se acorda, ca de obiceiu, după vădirea unei erori ju­diciare, o cât de slabă mângâiere,: un cât de uşor regret măcar, pentru pedeapsa infamantă cu care pe ne­drept fusesem pilduit in făţa lumii. N’am­ să mă plâng de asta... Biciul n’are suflet, şi prin urmare nici regrete... Dar, în fine, m’a iertat, iar bine! putea să mă lovească 'nainte... Ce puteam face alta decât să rabd? Slavă Domnului! Ce a fost a trecut,. Ceeace insă nu pot lăsa să treacă fără o lămurire, (să știu de bine că iar am să ’ndur biciul acelor domni) este afirmarea,de fapt că „eu aș fi gândit acuma, in­ 1909, despre orga­nizarea­ Teatrului Naţional, aşa cum am scris in revista dv.”. De aceea, îmi permit a vă ruga, stimate dom­nule profesor, care, primind salu­tările mele cele mai distinse, să bi­nevoiţi a publica alăturatele ,,Notiţe critice”, datate din 1899, acum zece ani, pe cari le găsesc printre hârtiile mele şi cari, sunt aproape sigur, au şi fost Pe atunci publicate cu iscă­litura mea unde? nu mai ţin minte - V ,-,•••• ■ ■ ! Detaliu în metal bătut d­in sala avuţiilor româneşti Ioan Massoff Ce sa ascultăm la Radio Joi 31 Septembrie BUCUREŞTI, ora 20.15: Cântăreţi Igerihant (discuri): Nottpte si vin­ri de Schubert (voce: Georg Walter); Sere­, nadă şi Cântec de dragoste de Brahms (voce: Heinrich Si­hljish­us) Arif. djjv '„TalthaeusSf” -ul „Alb­ul Rinului”' der Wagner (voce: Rudolf Borkelmann); Arie şi Duet din „Maeştrii cântăreţi” de Wagner (voce: Friedrich Schorr şi Lauritz Melchior;. 20.45: Iulia Hasdeu de Ion Manolescu. 21.00: D-na Zenaida Odobescu-canto; Arie din „Mignon” de Thomas”; plâng, romanţă de Tosti; Romanţă de Glier­ :„Umbra” de Cavadia; Ce te legeni co­drule de Scheletti; Mândră, mândruli­­ţa, m­ea de Monţia. 2T.20: Concert de seară. Orchestra Ra­dio diff.j. de Th. Rogalski. RADIO PARIS, ora 7: Concert de muzică românească. Cuvântarea mesaj a d-lui Al. G. Donescu primarul muni­cipiului București. ROMA, ora 23.45: Concert de muzică clasică. BUDAPESTA, ora 20.: Concert sim­fonic. STUTTGART, ora 1­2: Muzică noc­turnă.­­I Vineri 1 Octombrie .­RADIO BUCUREȘTI, ora 20.35: Mu­zică de cameră pentru instrumente de suflat. Quartetul No. 5 în re de Rossini (Hristache Popescu-flaut, C. Metami­­clarinet, C. Scheuch-fagot și S. Pincu­­coni.­­J . RADIO ROMANIA. RADIO BUCU­RESTI, ora 2130; „Trubadurul”, operă în 4 acte (8 tablouri) de Giuseppe Ver­­di, (discuri). V." ■ DISTRIBUȚIA ■■ Contele dc Luna Apollo Granforte Leonora Maria Garena Azucena Irene Minghni-Cattaneo Manrico AureMano Fertile Ferrando Bruno Carmassi Corul şi Orchestra Operei Scala, dirij. de Sabajnt), BUDAPESTA, ora 20—21: Transmi­siunea unui spectacol de operă. PARIS P.T.T. ora 19.15: Recital de pian. Manevrele bulgare SOFIA,.29. (Rador). — Manevrele îşi urmează cursul normal. In tot cursul zilei de ieri, opera­ţiunile diviziilor de infanterie al­bastre, şi roşii au­ continuat,­ fiind urmărite de Suveran, de membrii guvernului şi de ataşaţii militari. Partida roşiilor a deslănţuit un atac energic şi bine organizat pe întregul front. Partida albaştrilor a opus o rezistenţă înverşunată. Operaţiunile iau sfârşit Miercuri la amiază. Citiţi „Realitatea Ilustrată“ Civilizaţia umană menită unei apropiate şi meritate prăbuşiri? Un mare scriitor romancierul american JACK­ LOM­­DOK, dă lumii un sinistru avertisment, descriind cu o zguduitoare putere de evocare tragica aventură finală a neamului omenesc: Ciuma Stacojie în colecția de 8 Iei »AVENTURA14 la fe­i chioșcarii și librarii. Femeia şi Uniunea liberă Uniunea liberă a fost cunoscută din­­ cele mai vechi timpuri. In Orient era foarte comună. Romanii au practi­cat-o şi ei până, în cei din urmă ani ai republicei. Cezar August venind împărat, promulgă două legi încu­rajatoare ale căsătoriei pe care jurisconsulţii le desemnează sub un singur nume de: „Lex Iulia et Pa­­pia". Această lege avea ca scop de a da pedeapsa cuvenită celibatului şi de a spori veniturile fiscale. Totuşi această lege oprea luarea în căsătorie a prostituatelor, adul­terinelor, etc. Sub înrâurirea ideilor creştine, împăratul Constantin încearcă să îndepărteze uniunea liberă din obi­ceiurile poporului Roman, iar mai târziu împăratul Leon nu mai îngă­dui în Orient o asemenea formă, su­­primănd-o cu desăvârşire şi consi­derând-o ca fiind contrară religiu­­nei.După acest sumar istoric al uniu­­nei libere, să vedem cum este privită femeea din punct de vedere moral şi umanitar. Este incontestabil recunoscut că uniunea liberă se­ bazează pe un principiu de in­jesire.­­ In special pentru femee, care fiind lipsită de ori­ce garanţie legală, re­­cade în mod mizerabil sub mâna bărbatului, care o poate pleca pof­telor şi brutalităţilor lui. Istoria atestă că, cu cât idealul conjugal scade cu atât mai mult con­diţia femeei, se agravează şi cu cât dragostea se degradează, cu atât mai mult femeea decade. In astfel de condiţiuni civilizaţia riscă să piară, căci acolo unde fe­meea nu­ este respectată,­este impo­sibil ca umanitatea să­ fie respec­tabilă. Mijlocul cel mai eficace de a per­fecţiona pe bărbat este de a m­obila şi de a ridica pe femee. Distrugeţi, domnilor, instituţia ma­trimonială dacă puteţi, credeţi că astfel veţi fi mai uniţi, mai fericiţi? Credeţi că trotoarele vor fi mai pu­ţin populate? Puteţi asigura că femeea lipsită de garanţiile căsătoriei, va fi mai puţin exploatată, mai puţin venală, mai puţin animal de muncă sau mai puţin animal de lux? Libertinajul abundă în oraşele mari, tocmai din cauză că mariajul este mai puţin practicat. Ne asvârliţi în obraz toate neajun­surile conjugale, dar ele sunt ale voastre. Moravurile noastre devin anarhi­ce, pentrucă spiritul vostru revolu­ţionar s’a pus intre femee şi bărbat, pentrucă soţii sunt înclinaţi din ce în ce a nu accepta din unirea lor decât plăcerile, respingând datoriile şi nerecunoscănd obligaţiile lor. Ei au pierdut sensul căsătoriei cre­ştine. Indrăsniţi să dărâmaţi ultimul dig, care protejează familia contra năvălirii moravurilor rele Şi când viciul va îneca piatra sfântă a că­minului domestic, legea forţei re­luând imperiul său în relaţiile­ sexuale, vom vedea femeea umilită, rănită, oprimată, ■ înjosită, recuzând în acea mizerie în care creştinis­mul a găsit-o. Dacă cele mândre, cele tari, scapă acestei decăderi, celelalte vor rede­veni ceea ce trecutul le-a cunoscut, carnea suferinţei sau carnea, plăce­­rei şi, spre ruşinea umanităţei, fe­meea nu va mai fi decât o lamen­tabilă femelă. Iată unde duce uniunea liberă pe femee, la distrugerea ei şi prin: ea la distrugerea societăţei, la distru­gerea umanităţei. ’ - • , Deci, doamnelor, preconizaţi căsă­toria, căci aceasta este barometrul moralităţei unui popor. Mioara Paicu Avocat Consiliul de miniştri a ratificat procesul verbal al comisiunii mixte româno-bulgare privitor la lucrările de construcţie a unui ferryboat pe Dunăre. Acest ferry-boat, va fi con­struit intre Giurgiu şi Rusciuc aşa cum a hotărît comisiunea mixtă în­trunită în ziua de 1 Iunie 1933, la Bucureşti. Ministerul educaţiei naţionale ne comunică: . , “ La începutul anului şcolar, bi­rourile ministerului educaţiimii na­ţionale, sunt supraîncărcate cu lu­­crări de extremă urgenţă. Pentru a da funcţionarilor posi­bilitatea să­ rezolve­.nn­. linişte şi cât mai repede posibil, lucrările curan­te,­ care nu­­ pot întârzia, s'a îmi­­măsurat ca­ publică­ să nu aibă ac­ces în minister decât dela ora .11 a. m­ . ■ La Craiova a fost arestat spărgă­torul Tudor ştefăn­escu care a je­fuit, între alţii. “Şi pe d. G. Latrina, c­asierul general al primăriei Cra­iova. Spărgătorul a furat 258.000 lei şi bijuterii în valoare de 100.000 lei. Armurierul Roşu Gheorghe a îm­puşcat pe fiica sa în vârstă de doi ani după care a împachetat cada­vrul şi l-a trimis prin poştă soţiei sale de­ care era despărţit. Tatăl criminal a fost arestat. In cadrul acţiunii de ajutorare a pom­iculturii, ministeril cooperaţiei a decis înfiinţarea a numeroase si­lozuri in centrele pomicole. Până acum sunt aproape termi­nate silozurile din Târgovişte, Câm­pulung (Muscel), Gioagiul (Hune­,­doara), Curtea de Argeş, Şirăuţi (Botin) şi Tighina. Fiecare din a­­ceste silozuri are o capacitate de ze­ce vagoane. E probabil că Duminică seara va părăsi Geneva d. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine. D-sa se va opri la Belgrad, astfel că nu vă sosi in Capitală decât săptămână viitoare, Joi sau Vineri. Agenţii perceptori Ioan Bucur şi Aurel Beţie din Mediaş au fost îna­intaţi parchetului pentru falsuri şit acte publice şi delapidate. Şi un­a­­sau impozite, dând chitanţe pentru o sumă şi treceau în cotor alte sum­e decât cele primite. Consiliul de disciplină al univer­sităţii din Cluj a început judecarea mai multor studenţi cari au desfă­şurat acţiuni politice în timpul va­canţei. Intre alţii, vor fi­ judecaţi studentul Remus Gordon, învinuit că a făcut propagandă pentru o or­ganizaţie extremistă şi studentul Tomşa Traian învinuit că a lucrat in numele „Asociaţiei studenţilor medicinişti” dizolvată de rectorat. Vineri 1 Octombrie 1937 Călătorie în Univers Note pe marginea cărţii d-lui Mircea Herovanu Timpul fuge repede. Acum 15 ani, în 1922, pe când eram student ,­la Facultatea de ştiinţe din Iaşi, am fost vizitat intr-o zi de un grup de elevi de liceu­, cari n­­i-au cerut să le dau cărţi şi îndrumări pentru o revistă de astronomie fun­dată de ei. . .. Printre­ aceşti elevi era şi d. Mir­­cea Herovanu, fiul primarului Iaşi­lor. Nu ştiu dacă am făcut, bine în­curajând pe astronomii minori ai Iaşului, doarece ştiinţa cea mai pre­cisă nu se bucură la noi nici de con­sideraţia dată celor mai mediocre exibiţii sportive. D. Herovanu a continuat de la 1922 să citească Cărţi de astronomie, ba „Casa Şcoalelor“ i-a editat de curând o carte intitulată ,,Călătorie in Uni­vers", cu, o prefaţă semnată de cu­noscutul meteorolog d. Oteteleşanu.­şanu. E o lucrare interesantă, pe care o recomandăm cititorilor noşt­ri. D. Herovanu îşi imaginează o că­lătorie în univers făcută cu o astro­navă ce ar avea iuţeala gândului, de­oa­rece viteza luminii e prea mică pentru imensitatea spaţiului sideral. Părăsind pământul autorul îşi transportă cititorii, pe aripa gându­lui, fireşte prin atmosferă. Cum d-sa e şeful laboratorului de actinometrie şi optică atmosferică, cititorul află amănunte despre­­dispersiunea lumi­­nei şi despre relativa transparenţă a aerului. Apoi, odată ajunşi dincolo de câmpul gravitaţional al Pământului, d. Herovanu dă câteva detalii des­pre lună şi soare, despre Mercur, şi Venus, Marte, asteroizii, planetele mari şi pustietatea spaţiilor cereşti, nebuloasele spirale şi structura ma­teriei stelare. Toate aceste lucruri autorul le expune in primul capi­tol : Cerul şi alelele. In capitolele următoare d. Hreo­­vanu atacă probleme de filozofie şti­inţifică şi de ştiinţă filozofică, pre­cum : evoluţia speţelor, criza trans­­formismului, eternitatea vieţii, călă­toria germenilor, sinteza şi anihila­rea atomilor, anihi­larea materiei în stele, vechimea vieţii pe pământ şi viitorul omenirii. Aceste capitole me­rită a fi citite cu atenţie. Ar fi fost de dorit ca autorul să e­­vite formule şi figuri geometrice care îndepărtează de la lectură pe cei cari nu sunt familiarizaţi cu matemati­cele. Cum un popularizator al ştiin­ţei trebue să aibă, in primul rând un stih frumos, recomandăm d-lui.­ilero­­vanu ca în viitoarele scrieri să facă sacrificii de timp pentru­ cizelare, spre a se deosebi de acei profesori can scriu așa cum ar vorbi. Cititorul „Călătoriei în Univers“ află apoi de teoria lui­ Bohr, mai află": Ce e deficitul de massă, apoi d. Heyo­­vanu îi mai explică ce sunt isotopii, fotonii, cum se filtrează lumina in atmosferă, cum se nasc galaxiile­, cum se transpun legile în „Continu­um“, ba tratează chiar concepţia mecanistă, relativitatea, şi moarea universului. ....................... In capitolul final, intitulat „In fa­ţa necunoscutului“ autorul expune mecanica quantică, principiul incer­­titudinei, mecanica ondulatorie, în­cheind cu un paralelism intre filo­zofie şi ştiinţă. In 350 de pagini d. Mircea­ Hero­vanu a reuşit să facă intradevar o impresionantă călătorie în­ infinitul mare și in infinitul mic, ambeie atât de asemănătoare prin legile meca­nicei ce le dirijează. L. Florin ---■■ w imm I -------- - | Citiţi în ultimul număr din CINEMA al 3-lea capitol, din „VIAŢA MEA“ de Ginger Rogers roman-foileton de pa­sionantă relatare C­INEMA oferă mari avantagii de preţuri la cinematografe

Next