Adevěrul, decembrie 1946 (Anul 59, nr. 16731-16753)

1946-12-01 / nr. 16731

Pag. 2-a Sub noua dîrecfiune LATI fos#­m JSBJB MlkiVSfli eîev al casei BANDY - NIPON 3 MiB KAN 3 UL cocosul óé aur {mim) Anunţă PRETiIRS MODERATE la Restaurant deîr jsr Je Dela orele 2X'h PROGRAM ARTISTIC EXCEPŢIONAL Dela orele 4 dim, CIORBA DE BERTA Orchestră — jazz — MITICĂ S&VA — La.*3 — 6% p Azi in Splai CIOCANUL ÎNTÂLNEŞTE PE U. D. R. Ar­na din Splai, ga/riueste astfi/i dup* i vind matchul Dermagant — Ciocanul, amiază, un interesant progranj cupiat. Liste — Se dă match câşt'gat cu 3—0, grupării vorba de întâlnirile Ciotan'Ul U D. R. Ciocanul, pentru Divizia Naţională A­­: STB — Feroe mai] în cadru! campionatului Diviziei B. Deși prezin­t o formatie descompletată Ciocanul este favoritul întâlnirii. UDU-ul va opune însă o rezistentă serioasă D. Sandu G­rigor­e, va arbitra începând de îa ora 15 urmatoareiele echipe: CIOCANUL: Gorenstein, Ambru, Popa, Simi­­îovici; Voroncovsfey; Const­an­tinescu-Greci; Bariba; K­urvath; HoerHug; Koisescu și Xa­­ciu. IJ. D. R . Conradt; Lazăr; Aîasin; Neagrăa; Nagy; Novac; Micu; Ulrich; Opeîfcz; Jijlc Dusa-Mâine la A. X. E. F. Derbiul campî'en&fcu!uî de t&s­ mnăs Juvevntus» s. T. A. Mâine după amiază la ora 15, se joacă pe stadionul AN­EF, ma­tehul Juventus — ITA. Partida poate fi considerată ca derby-ul campionatului de toamnă, întrucât se întâl­nesc cele mai în formă echipe ale campiona­tului. ITA — neînvinsă până în prezent -­ este favorită pe hârtie dar Juventtus având avan­tajul terenului poate scoate un rezultat­­mare. Pronosticul nostru e un rezultat de egali­tate. D. Pikî Kroner va conduce următoarele formații: JUVENTUS: Negru; Tănăsescu, Gîră Andrei; Pepelea; Petrescu; Barbulescu, Oană; Fain; Popescu; Iordache și Flamaropol. I. T. A.: Justin; Pall, Lorant, Reinhardt, Mészáros; Băcut; Nicşa, Mercea, Bonyhady; Petchovsky­ şi Toth ITT. In­ deschideri, II. era 13, se joacă matchul de Dvizia B. dintre Socec şi Sporting­­Piteşti* Etapa XIPai în ţară In cadrul etapei a Xll-a din campionatul diviziei Naţionale A. se vor disputa milos în ţară următoarele matchuri: PETROŞANI: Jiul — Dermagantî fav. Jiu! ORADEA: Libertatea Carmen­­ia*. Li­bertatea. CRAIOVA: F. C. Craiova — C. F. R. Cuc); fa­v. CFR ( Buc.) CLUJ: „U" - Ferar! fav. ..U". PLOEŞTI: Prahova — C. F. R. (Timi..); fav. CFR (Timist Sfreîsj FcSLwţionat de C. F. R. (3ae©îireştj) Tratativeîe pentru achiziţionarea lui Stm',, dela C. F. R. (Tg. Mure.) de către formaţia feroviarilor bucur­­­eni, — au fost terminate cu succes. Formele pentru legitimarea Jucătorului mu­­reşan, au fost înaintate ori F.R F.A-ului, nr. luând ca Dum'neră Stroia să joace în *or­­matia C. F. R.-u'ui, fn ma­tehul cu F. C. Cra'ova Sftsriîa m Asssîrîaj OuptâEtică la Milano Duminecă Ta Milano, se dispută matchul ini- nat'onal de foot hali: Italia — Austru. „quadra Azurra" care este pregăită tor, de „veteranul" Vittorio Pozzo, este favorita 'n'SJnirii. ©eyfroiH*?wit a pierd­^t în vizi cw C‘oczniP| cu 0—3 0. C. N.-ul a dat următoarele decizii pri­— Individul Valid­ Carol, a fost suspendat din orice activitate sportivă pe timp de 3 luni. — Antrenorul Marcos» a fost suspendat pe viată. — Se amendează, gruparea Dermagant cu 1.008.000 iei peip­ru lipsă de pază. — Terenul Dermagant, a fost suspendat pe timp de 6 luni. Refacerea parcului tie vapoare el Serviciu­lul Maritim Român CONSTANTA 29. — Am arătat la timp că Serveiul Maritim Român, dîn cauza­ pierderilor survenite cu prilejul războiului, posedă un parc de vapoare restrâns, fapt care Împiedică reluarea traficului maritim normal cu statele medi­eraniene, în special cu Grecia şi Palestina De mai multă vreme S. M. L­ eul se află în trata­­ve cu unele între­­prided de navigaţie italiene d­ar îi oferă spre vânzare un grup fl« va­poare de diferite tonaje cari ar putea să refacă parcul de vase semerîst. Pentru a duce tratative la faţa lo­cuit.: şî a examina starea In cere se găsesc vapoarele oferite, o comisiune alcătuim din d-nîi inginer Gheorghiu­­comandor Alexandrescu și Victor Poe­­naru a plecat în Italia. Marinarii români cari somează din cauza lipsei de vapoare aşteaptă cu multă bucurie apropiata sosire a noui­­lor năvi. Cinematogisful Excelsior Cronice filmului: Henre al IV-lea de Luigi Pirandello După atâtea comed’oare menite numai tot descretească frunţile ostenite ale spectatorilor şi după atâtea drame lacrimog­ne, hanaia «! ca subiect şi ca interpretare, iată to line o producţie care iese din comun. Celebra dramă a lui Pirandello, in C9-e ilustrul autor italian studia­« problemei» subconştientului şi ale dedublării personalitât’i, □e infătişează un caz straniu, situat la g­a nita d’ntre luciditate s i nebunie. Un bărbat Îndrăgostit suferă un accident, de pe urma căruia, pie­rzăndu.şi memoria ,e crede regele I­ uric al IV-lea. Spre a nu i agrava boala rudele si prietenii N­ eoni.ici ca atare transformându-i casa Intr un pal*' regesc al epocii, cu costumele şi moravurie timpurii. Bărbatul se Însănătoşeşte si. poate, până '* sfârşit cu 'ubtU Ini să-şi desăvârşească fe­ricirea. Qsvaldo Valenti, marele artist Italian. 1" rolul lui Ilenric al IV-lea, secundat de Ci­­ra Calamai şi Enzo Bil­oti, dau filmului cu talen­tul lor pecetea desăvârşirii artistice. Regism­ul Giorgio Pas­­ina a isbutit să ducă la capăt un film grandios, în care­­ora mo­dernă merge paralel cu realizarea istorică a curţii regelui Henric al IV-lea. E un film de atmosferă, un­ filn de lar­­goste, un film Imnresir nant de ectSgSIn.tJ vqloare artislică. Ecranul cinematog­aiului Excelsior ne redă fiorii suferinlii și parnii­­­lor om nești, analizate cu măestrie de Li­gii Pirandello. E un film pentru oameni de mist *1 de cultură. —*,v " A. B. l i hab 2 ÎCI •■»5» Antren Bibliografii Numărul 92 al săptămânalului de satiră şi humor „Papagalii " cuprinde un bogat material urmoristic. Des­prindem din sumar; Cerem anularea alegerilor în catrene de A. No. şi de­sene de Grad; Calomnie da Al De­­vechi; Săptămâna de N. Kiriţescu; Covorul roşu de Fred Ghenădescu; Tenebras de Edgar Valias Cubine; Sânchi se ţine de scoală, etc. # Miercuri 4 Decembrie 1948 va apare numărul doi al revi­ei Lumină și co­loare, de sub conducerea d-ior profesor Al. Rosetti. Arîstida Blank și Ionel Jla au Acest număr este consacrat Iul N. Tcurlea şjș ''f' ■: 'T. A apărut No- 11 din publicaţia săp­tămânală . MONDIAL-MAGAZIN„ Ga­zeta Familiei“, cu un bogat şi intere­­sant sumar, din care spicuim: Ce e nou la Hollywood; In pragul erei atomice; pianul Baruch şi Raportul Winner; Vaslui! 2 minu­t de George Voib­escu; In Statele Unite au fost aleşi rep­ezeetanţi noul de I. Flavius; Uit!, unele zile ale fruntaşilor nazişti; Presa mondială 1 rr rezumat; Din natru puncte cardin­i'c; BStă ia din Africa şi secre­te'« el; Detectiv Magazin — pagina lui A. Dumb' ăveanu; Din li'.mca tribunalu­lui de Aurel I Ieplr; Cinema de Sorin M’adoveanu; Carnet bUcureş'ean de V. Cris'ian; Teatrul de Lascar Sebastian! Medicul fami­ lei de dr. A. Savin; Tea. trul viaţii de M'rcea Sep’illci; poşta re­­dacţiei; Cititor’i între ei; Curs de eng'e­ ză şi ru'ă; Enigmis­­ză; Snh; JocU' i dls. _­trac'tve; Pagina celor mici; MîCa Pub'i. j d­­ate gra'ul'ă pentru cei cari caută Un post, etc. etc. «si mmm DUMINICA ft DECEMBRIE,OMU WthDlll­l jf^tibtidedain. STOFE LENAJURI pentru rochii desene exclusiv stră­ine, mătăsuri absolut garantate pentru lingerie, imprimerii-fante­ziuri pentru primăvară, soldeazâ etajul doi, Eliţcul Zah­ari­a. Plaja Sfântul Gheorghe, intrarea Meinl- Rugăm notați etajul doi. Trimnimul Adevĕrulu­i Cronica literară de ŞERSAN CIOCULESCU Tudor Arghezi: „Versuri alese”, Editură de stat Editura de Stat publică în colecţia După cum se ştie, d. Tudor Arghezi şi-a exprimat în nenumărate rânduri, din anul 1904 (Linia dreaptă) în­coace, concepţiile artistice, fie în ar­către domnii editori, la răscrucea ce­­tară şi contingenţă. Cine nu şi amin­­tor cincizeci de ani de act vitate liter­ateşîe de versurila frurrtosului „Ex­­i~ rar'â, împliniţi în citatul verii trecute, brisî*' Un om de sânge ia din pisc noroi Şi zăms'.leşte maca lui fantomă De reverie, umbră şi aromă,­­ Şi o pogoară vis printre noi. Dar jertfa lui zadarnică se pare, Pe cât e ghersul cărţii de frumos. Cade iubită, fără de folos, Tu nu răspunzi la nici o întrebare, De bună seamă, arta nu poate şi nu trebue să se lase ispitită de sco­puri practice; totodată, ea nu îşi face iluzia de a răspunde la întrebările ul­time ale conştiinţei umane, care nu­tresc substanţa d­sciplinei metafizice a filosofiei. Cu toate acestea, litera­­ticele teoretice, fie în poeme inves­­tuțra frumoasă contribue în mod iridi­­n­te fiecare cu caracterul unei „arte reci la procesul de cunoaştere, pe poetice". Scrisoarea din fruntea nou­ii alte căi, desigur, decât ştiinţele pe­­culegeri rosteşte mai mult sfielile­­zifive sau cele neologice. Poezia „nu poetului de geniu, peste care a ve- i răspunde la nicio întrebare”, pentru nu­ faima fără să o fi solicitat, decât­­ că menirea ei este dimpotrivă, să nu crez artistic răspicat. Ratificând a-l întreţină în omul mediativ, s­oţul dis­portativă cu numele „Biblioteca de buzunar", un număr de 96 poeme din ediţia definitivă de „Versuri", trasă în trei ediţii de Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Cum însă cea d­e urmă dintre acesta ediţii s'a epuizat la rândul ei, iniţia­tiva binevenită a editurei de Stat pune la îndemâna publicului, cu această antologie, singura culegere (legerea poemelor, făcută de editură, Iterului, care ne cuprinde de pretutin­­de versuri ale maestrului, care se află; poetul se afirmă „cel mai indiferent dem­, ca însăşi dumnezeirea, pe cre­­astăzi în librărie, cu preţul cel mai faţă de manuscrisele lui", considerân­­dincioşi: n­eo sumus, vivemus et mo­­convenab I, într'o prezentare plăcută du-şi toate poeziile, „deopotrivă delvem"Jr. Misticism! vor obiecta scepîie şi comodă. Iubitorii poeziei arghe-­­ prisos". E un mod indirect ce a­ şi v­oli, ridicând din umeri. Aşa este, dar omului, care întreţine totuşi, parado­xal, simţul ingenuităţii lirice, climatul sufletesc prin exce­nţă a­ poez­ei. D. Tudor Arghezi îşi priveşte cu umor, în scrisoarea preliminară, ve­chea activitate literară, cei „50 ani de cobzărit". Ca şi Eminescu, care a tradus sub titlul „Lais", compunerea dramatică a lui Augier, „Le Luthier de Crémone", marele nostru contempo­ran şi*a alcătuit bucată cu bucată, din material linguistic propriu, instru­mentul minunat de expresie. Plecând de la constatarea general valabilă că „într'o Lmbă sunt ma multe limbi (în Manual de morală practică)“, d-sa a ajuns în stăpânirea celui mai bogat al nostru univers și ale marelui sistem cosmic care nu­ a fost dat să-l con­templăm, iară speranţa de a-i desci­fra vreodată, exaus­iv, toate semnifi­caţiile. Prin alte cuvinte, materia poate fi dominată şi prefăcută în e­­nergie, pentru satisfacerea nevoilor noastre, dar nu şi explicată în aşa fel, ca să acopare tot câmpul cuiozităţii noastre, din faza adultă a in­tel­genţei. Au fost şi vor mai fi poeţi, încredinţa­ că poezia trebuie să-şi concentreze lu­crarea asupra aceloraşi ob­ective ca şi ştiinţa şi fi­osofia. Rezultatul ac­ţiunii lor a înregistrat un faliment in­tegral, la rebutul pedagogiai. „Poezie, copilărie..." aşa îşi începe d. Jucov Arghezi paragraful din urmă,lexic românesc, în care, prin virtutea discreţionară a geniului, s'au năruit ai scrisorii TIMPIKAl'A ENDE SE BAT MUL­ T(Urmare din pag. l­a) sănătatea, aşa că redevine mlă­dioasă, poate să-şi continue des­tinul. Acuma deabia, prin aceas­tă operaţie de „recoacere”,­­i aşa se numeşte în limbaj meta­lurgic — aurul şi-a redobândit tenul. Parcă ar fi ieşit de la insti­tutul de înfrumuseţare. Etapa următoare, e ştanţarea. Lama tăiată în rondele purcede să se apropie de imaginea defini­tivă ca un negativ fotografic pus la developat. Introdusă într’un aparat care ţopăie peste dânsa, se desprind­e din lama tăiată cu un instrument tăios şi rotund în lădiţe de lemn. In stadiul aces­ta nu se deosebesc de nasturii pentru mantalele cazone. Sunt desbrăcate, contopite într’o nu­di tata fără stare civilă. Zac în grămadă și numai când alunecă vreunul pe ciment, sunetul slobo­zit e ca un tril ce descoperă pri­madona din missă. Aci, înainte de a păși în sanctuarul imprime­­riei unde capătă confirmarea definitivă, discurile se numără, apoi se cântăresc. Ultima scenă: tipărirea, sau mai pretenţios, trapa, o maşină înaltă. Lângă talie ţine lipită o cratiţă ce se umple cu fisele ce­lea galbene. Prin fundul crud­, bortelite, ce comunică banal un jgheab mititel şi înclinat,­­ răstimpuri măsurate o roudri­­ alunecă dispărând în pânte­a maşinei, o svâcnitură cât un­­­l­­taţ de uşurare şi iată jos sări­­ prin gura unei ţevi, moneda , aur, medalia. Ţâşneşte într’o c­i­­aenţă lentă şi egală, ca un sâm­bure de dovleac împroşcat Cu limba printre dinţi, chiar com­paraţia locală, asemuieşte ac­ţiunea ţevei cu scuiparea. „Se­a­­pă galbeni­” — spune lucră­to­r ". „Scuipătoarea” e tot o lădim­­e lemn, unde banii de aur, obori­i de atâtea canoane, fac siestă. Ne întrebăm dacă pentru vru­nea mulţime, baterea unui ru­stoc de medalii, e un evenimut emoţionant? Acum doi ani, dar stârnită în jurul lor, o publica­re de jazz, reuşise să-i cante curiozitatea. Simplu interes sp. tacular, hărăzit unui miraj ce n se deosebește ca iluziune de „ci cui sub apă”, sau alte pantomim cu zâna de aur. Atâta i sa împuiat glpa capul, săptămâni dearândul, pr ziare, la radio, la cinema, înot s’a pomenit pătrunsă de aştep­tare, ca de o febră messianică. S’a încredinţat curând că potc­vit bătrâneştei zicale, aurul e blestemat A contaminat cu afu­risenia lui, întreaga viaţă co­mercială dela ridiche la aparta­ment, dificila zămislire a medaliei, poate ar trebui s’o îl­sotim simultan cu tabloul paces­­telor cu care şi-a ilustrat carte...» S’ar părea că experienţele ner-'r tive­ nu sunt învăţături con cl­u dente în împrejurări economice nn care e nevoe să se recurgă la soluţii empirice, fiindcă nu gr pot încă aplica soluţii dogmatic-­­­moderne. Marele public care a asistat ca spectator la aventura medaliei, tălbăcită în arena bur­sei negre, dar care i-a suportat nevinovat efectele prin repere,, sinne, — îşi mai supune încă oda­tă obrazul bărbieritului fără să­pun. El nu va urmări succesul iniţiativei pe tabela, cursurilor bancare, ei pe mercuriarii halei la cota prazului şi a cepei. E o iz­bândă fără fast ce-i dreptul, dar ministrul responsabil trebuie sa ştie că lupta se dă nu în incinta „corbeilie”-ului, printre puţinii penaţi, ci, în iarms.ro-ul vulgar ■Fox de la infinitul mic al plantei şi anima­lului, până la omul truditor, care răs­coleşte ogorul, îndoaie fierul sau îşi pământă mintea, în căutarea zadar­nică a răspunsurilor. Poezia argheziană nu ignoră în e­rernul suferinţei omeneşti, sfârşind însă prin afirmarea jubilantă a vieţii şi a dumnezeirii, a isvoarelor etnice generoase, î în ale căror unde strălu­ceşte licărul de încredere în perma­nenţa valorilor de viaţă naţionale, şi a omeniei, care înfrăţeşte sub aceeaşi stea înaltă, toate neamurile. Religios în sensul primordial al cuvântului peste litera dogmelor revelate, poe­tul a cunoscut dramatica încleştare a îndoelilor, până să atingă limanul fericit al credinţei, într'o familiaritate gospodărească cu Creatorul dela o Copilărie, da, în sensul conservăr­i­i privilegiile termenilor zişi „literari” nealterate a prospeţimii de perce- ;sau „poetici", cu reabilitarea limbaju-t tindă la alta, boltită sus departe, pere, înaintea fenomenalităţii cosmce lui de joasă provenienţă, transfigurat! Cobza fermecata, care răsună de o mereu regenerate, artistic. Poetul apolitic a săvârşit ast- jjumătate de veac, cuprinde pe întirr Şi sorcova luminii In braţe i-o arunc, fel, printr'o intuiţie linguistică nep­­sul registrului ei muzical, toate ne Născut în m-.ne, pruncul, rămâne ’n bişnuită, cea mai de seamă revoluţie rele şi toate armoniile posibile, din nune prunc I în limba literară, căreia i-a lărgit do­ar limitele, nu este însă dîn care şi-a de firesc este ca poetul să se mişte‘cheia de boltă a simţirii poetului, se­ has rădăcinile începuturilor; «Ea exaltă în lume cu candoarea mereu împros- întitulează „Vânt de toamnă", ano-,toate simţirile, aplecându-se recept .. . »pătată, înaintea minunilor micului timpul crepuscular al naturii ca şi al divă asupra scării întregi a vietăţilor, asseziei, combinarea lor, expertă şi naivă toto­dată. A citi o culegere ca aceasta, din totalitatea producţiei lirice ar­gheziene, înseamnă să te laşi furat de valul unei uriaşe simfonii, pentru a-ţi primeni sufletul la apele vii ale ] al zarzavatului și pâinii.. V-Orîi--­ Coafurile Moda caracterizează de obicei o e­­pocă. Dacă am răsfoi un volum de­spre evoluţia modei, oprindu-ne la al­bumul de familia din tenereţea pă­rinţilor noştri­ am tri­s concluzia că în timp ce bărbaţii au găsit un fel de ,,stabilizare“ a îmbrăcămintei, toa­letele doamnelor au continuat să schimbe fundamental linia corpului, cam la câţiva ani odată. In acelaş timp cu îmbrăcămintea variau şi ca fura şi pălăriile­ cari lua­seră dimensiuni şi simboluri ce ni s e par azi ridicole. Ele n'aveau nimic comun cu grafiocsele şi complicatele coafuri dela curţile regilor Franţei, pe care le privim cu atâta simpatie în filmele istorice şi care ne inspiră la balurile costumate. Coafurile ma­melor nu găsesc loc In reeditarea u­neî epoci. Ele au murit imediat după războiul trecut, adică în prima fază a emancipării feminine Intr’adevăr, războiul trecut a adus mai mult decât o evoluţie in viaţa femeilor. Ceeaca s’a înfăptuit atunci nu s’a realizat nici pe departe după cel de al doilea război, care a i°s* un război de principii şi ar fi trebuit să aducă o schimbare şi mai totală în viaţa femeilor. După primul război —, deşi arena politică a fost de moltă structură — fel incite ati ieşit la luptă Au avut de învins prejudecata, ridicolul, menta­­litatea. Şi­ au făcut loc, răzbătătoare- în viaţa economică- în lab­oratoare, nu in­dusuie, nu tribunale. Nevoile vieţii le-au împins să-şi câştige existenţa Ele şi-au dat seama că nu pot sta cot la cot cu colegii lor — cari le erau pe atunci si adversari — in ţinuţă de plîmbare sau de vizită.. Şi atunci, e­­ro­ic. si-au retezat părul, şi-au scurtat rochiile■ s’au scuturat de zorzoane. Moda aceea era practică, adecvată e­­pocei de eliberare. Nu putem spune­ că părul tăiat in pat, sau aproape băeţeşte, sau cu câr­lonţi scurtaţi după modelul clasic al statuilor elene nu era graţios, estetic­­fluturând liber în vânt, uşor de aşe­zat cu o corectare a degetelor când încordarea muncii sau goana maşinii ni-l aducea peste ochi. Coafurile de atunci au însemnat o adevărată eli­berare de sub tutela meşterilor coa­fori. Şi bărbaţii şi-au lepădat atunci mustaţa, bărboiţii şi favoriţii şi aşa au rămas până în zilele noastre. Dar femeile? Astăzi se ţine ş­ mai greu piept vieţii ca după războiul trecut. Femei­le înregimentate într'un partid mun­cesc până la extenuare pentru idea­lul ce le însufleţeşte. Orice sfert de oră le este preţios, orice răgaz de o­­d­ihnă binevenit. Unele îşi neglijează casa, interesele, familia, dar nu gă­sesc curajul să se elibereze de dicta­tura coafurei actuale Cât­imp pier­dut pentru bucle; somn chinuit cu bî­­gudiuri; energie cheltuită pentru ru­louri simetrice umplute cu ”crepew”; pentru complicaţii de mese aranjate ingenios şi corect, dar greu de men­ţinut. Aceasta să fie coafura luptătoare­lor? Preocuparea lor la fiecare mo­ment, controlarea obsedantă cu mâna sau în oglindă a unei ţinute, care ne fură un timp­ din atenţie, din ener­gie? Acolo am ajuns după decenii de afirmare, la sclavia modei, la ascul­tarea oarbă ,a unui dictat fără rost? N’ar fî oare momentul să ne în­toarcem la coafurile practice ale pre­mergătoarelor noasVe? Bz Madeleine s­trăină pt.cofisîvă a­­bă aitivilor săi, a servito­rilor, a oamenilor din Quinsac, a celor trei fraţi Berry, a animalelor de curte, a prietenilor, făcând ca fiecare dintre ei să aducă cu sine colorituil, mentalitatea şi imnurile sale. Francis Jammes, bătrânul critic care m’a învăţat scriu o critică, spunea cu ocazia publicării primei serii de culegeri a lui Berry, că este ..o carte care clasează pe autor prin­tre pr­imi poeţi ai timpului”... Intr'adevăr, aceste două volume cari complectează o lacună şi deşi într’un spaţiu mai restrâns, totuşi păstrează personagiilor acelaş colorit, aceleaşi caracteristici şi în special acelaş temperament pe care li-l cu­noaştem din volumele mai sus enu­merate; îl situează pe André Bu­ry vncăodată, ca pe un poet de mâna întâia, plin de o bogată personalitate evolutivă, rămasă însă nenfluenţată de cor,­lesul secolului său, „Mie fezbrree“ dePierre Roche (Editura Sequana) „Lăsat, orice speranţă", ar fi re­petat Dante, dacă i-ar fi fost dat să prevadă cu­est alt infern- cea mai tristă mahala parisiană, cu bordeele ei; cârciumile ei; uzinele ei scuipând cerul jos, cu fumul lor negru şi greu, cu străzile sale mo­horâte, cu fauna sa de mze­­rie şi de promiscuitate, con­­stituesc cadrul şi atmosfera roma­nului halucinant, în care Pierre Roche vădeşte aptitudini de observa­tor, dar în acelaş timp de povestitor plin de tandreţe şi de o emotivitate contagioasă. Zena, Steph: o nenorocită, un der­bedeu... Ea, una ca atâtea altele Imprăş­­tiindu-şi viaţa pe drumuri, el unul ca atâţia alţii, sătul de muncă, atras de viaţa trândavă a protectorilor de fete. Totuşi, în pofida mocirlei In care trăiesc, în care sunt condam­naţi să trăiască, continuă în carnea lor, — pândită permanent de i­razii, spital, groapă comună, — să per­siste ceva adânc, etern omenesc. In sufletele­­lor trăeşte ceva căruia de nu era teribila lege a oamenilor cari să le „bareze viaţa”, le-ar fi îngăduit poate să iasă din cloacă. Aşa însă drumul le e închis, „barat”. O carte bună, de un autor tânăr, scrisă într'o limbă cursivă în care imaginile se nasc uşor, pline, bogate fără efort, fără beţie de cu­vinte. In spatele unui văl de sudoare, mizerie, fum şi ceaţă, se găsesc pa­gini de năprasnică sguduire... frLa 19*0504* cites dans“ de An­dre Berry (Ed. Sequana) Sub titlurile: „Lais de Gascogne”, „Chonnefable de Muriel et d'Alain’*, „La corbeille de Guistaine.­­.Le con­ge de jeunesse“,­­.Sonnet à Marisé“ , La Rose de Macat... André Berry a publicat până în 1942 povestirea zi­lelor însorite ca și a celor îneguitate ale copilăriei frământatei sale ado­lescente ca­ şi ale tinereţei sale. Ee comis­t­uesc în întregime opera poetică personală a lui Andr­é Berry, operă care astăzi nu mai este de găsit, în librărie. Iată însă, că în lucrarea de care ne ocupăm astăzi, găsim, reunite toate aceste cărți în-, __ trio singură și vastă galerie a puz- ; ^cprrtament, avocat Vasl­e sToican, d­elief de personagii pe cari, în cri- * ..................... ' tica din ziarele franceze dinaintea răsboiuilui, le numisem alături de alţi critici — „prsonagii belugiene“, unelt­e grave s­au mişcătoare, altele pitoreşti sau comice. De la Bordeaux la Arras, de aici la Veneţia, Braga, Londra, Amsterdam, şi Grenada, André Berry ne duce din aventură în aventură din con­­fdenţă în confidenţă, împrăştiind frânturi de suflet în prezentarea *’**­:a­s­tm. «Copilăria lui George Eliesen la Radio Duminică dimineaţa la ora 8.45 în cadrul orei copii­or, postur­e noastre de radio vor re­ransmite un spectacol excepţional de teatru radiofonic dato­rit confratelui nos ru d. Sergiu M­­­tohian. Este vorba de piesa „Copilăria­ul George Enescu“, în care autorul a drama­­zat aspecte autentice din primii ani de viaţă ai genialului nos­tru compozitor şi muzicant, fixând ambianţa de familie şi revelaţia pri­melor intuiţii muzicale. Exemplificat cu c­­ări din muzica­l-ul George Enescu, spectacolul radio­fonic de Duminica dimineaţa, va a­­vea desigur o rea­l valoare documen­tară și instructivă. B-du 3 ADEVERI/L I VERN3SACI5 Duminică 1 Decembrie, la orele U a. nn va avea ioc tg Căntiit-Ui Artei verni, saglui expoziţiei colective tre Crăciun, la Care participă plcicui Th. Pallady. F­ &Iratu. Ai. Ciucuie­cu, ştefan Con­­s­aMines cu, AI. lîtrsU M. H. Maxy,­­ fon Mirea şi scuip'otu­i îon Vlasto. Ex- i poziţia va mai cuprinde şi lucrări m­e- I alic ale regretaţiior pictori M. W. Ar­­nold şi Bob BUigatu.­­ Areastă evcoriţie rătr­âne deschisă I până io ’n­ epu­ul anului viitor. Festival A.RILU.S. Astăzi Sâmbătă 30 Noembrie, la orele 20, are loc în focalul direcţiei aviaţiei civile din strada CantaCuzino Nr. 63 un festival artistic organizat de Cercul Ar­­lus, din această Instituţie, d. Lelius Po­­vescu va conferenţia despre: „Legătu­rile noastre aeriene cu U­­B„ S. S” CONCERTE Astăzi seară, orele ?• va fi con­certul d-nei Marie Aridla, acompaniată la pian de d. profesor Th- Fuchs in sala de teatru a UcCu'ui , Mîhaî Viteazu“ »în Bulevardul Pache 72. ŞEZĂTOAREA «AILIS­» DIN MISTERUL JUSTIŢIEI Cercul „ARI­US“ din ministerul Justi­ţ­ei a ţinut er­ o şezătoare cultural.artis- Uca în amfiteatrul acestui minister. Au participat d-nii Ionel Davia, secre­tarul general al ministerului de justiţie şi preşedintele Cercului „Artus“ din a­­cum şi funcţionarii ml­secreta- general, nisterului. A vorbit d. I. Martinescu, funcţionar în ministerul de Justiţie, despre impor­tanţa zilei de 1 Decembrie 196, aniver­­sarea a 39 ani de la alipirea Ardealului la patria mamă şi deschiderea noului Par­lament. p. D. I Suchianu, preşedinte la Con­sil­ul legislativ, a vorbt despre „Insem­­nătatea universală a s­eraturii ruse”. Corul ministerului de justiţie a execu­­tat mai multe arii, după care a rulat un film sovietic. Iniţiativa parmară şi intervenţia de stat (Urmare din nou, m­at­toritul profesional, dar nu mai puţin se impune ascultarea lor atentă în ve­derea culegerii cum grano sails, a unui material informativ şi orienta­tiv de valoare. Mai sunt alte două aspecte extrem de importante, asupra cărora trebue să atragem atenţiunea deosebită a celor în drept. Este, în primul rând, faptul ps­iologic al dorinţei resimţite de populaţ­e în legătură cu o sim­­­plificare radicală, o simplificare quas revoluţionară a gospodăriei tutelare a statului pe tărâmul economic. Ni­meni nu mai poate răzbi astăzi prin labirintul întortochiat al prescripţ­­­­iilor autorităţilor în materie economi­ccă hipertrofie a formalismului legi­ferat va trebui să fie înlocuită prin norme unitare şi concentrate. A doua revendicare tot atât de esenţială şi de vitală, constă în coordonarea nu __________ ____ _____ ^um­ar a principiilor mici şi abstracte, j—, discuri mici ce se­­prăvălesc dar şi în cooperarea strânsă da fia­­care zi, a tuturor autorităţilor de la vârful piramidei până la ultima celulă care stă la baza e - Dacă viitorul de­partament al planificării şi al coordo­nării va transforma funcţionarea dife­rite­or servicii publico economice, într'o integrare mutuală obiectivă în s­ujba interesului exclusiv al cele-*­tivităţii, desfiinţând frncţiunile natu­rale sau artificiale de până acum, el va fi realizat acea mare reformă pe care o aşteptăm de atâta vreme şi ale cărei repercusiuni binefăcătoare asupra întregii vieţi economice se că, fără să rişte o rătăcire în siră,'nn-ivor face repede simţite, dul paragrafel­or şi decreleor. Aceas- Atîdiei FâSimcsi ­ PENTRU A ÎNŢELEGE AMERICA __(Urmare din pag. l­a) . In viaţa omenirii, America o­cupă un foc mare şi nu se poate înţelege secolul nostru fără a în­­ţelege America. Americii îi sun consacrate sute de ode şi pai, f­ete. E uşor să glumeşti pe steg­ma ei, precum e uşor s’o prea­­măreşti; mult mai greu e însă so înţelegi. înapoia tehmicei com­plicate, se ascunde de multe o­ri o inimă simplă, dar această si­n­­pacitate, ascunde la rândul ei a­­devărata complexitate umană. Mulţi europeni se mărginesc , ia peste picior pe americani­­ ;­ cauza cultului lor aproape ce t -­iăresc pentru tehnică. Astăzi a­­ceiaşi europeni îşi linguşesc ra­dele de peste ocean, în speran­a de a obţine de la ei un automobil vechi sau un costum demodat! Desvoltarea Americii a urmat o altă cale decât bătrâna Europă. Franţa a început cu catedre­le gotice şi trubadurii, America a început cu febra „goanei du­­ aur”, cu baruri şi automobile. Faţ­a atins repede un înalt pivet al culturii materiale- Ea aminte­se un om cu un cap mic şi corpul mare, muşchiulos, de boxeur. Insă America nu e o lume i­ţepenită; ea este într’o mişcar’e perpetuă. Puritanii de eri de­ v.. neurastenici, alcoolizaţi, eroii de ai lui Hemmingway. Copiii­"bap­tiştilor şi ai metodiştilor cite­z „New Yorker” o revistă satirică, care îşi bate joc de „ameria­­nism”. Şi în general niciodată iul european nu-şi bate joc de af­rican aşa cum o fac înşişi ameri­canii. Sunt convins că america­ii care blestemă America sunt de fapt nişte patrioţi pasionaţi­ şi ei sunt scuturaţi de febră —­ori nu de febra aurului­­— ei carii valori spirituale. Lor nu le aju­t case înalte, şi dacă râd de aceste case, o fac nu pentru că prefe­r colibe, ci fiindcă vor idei şi se­n­­timente înalte. Am văzut astfel de americani şi îmi amintesc ei cu dragoste, şi când îmi a­­mintesc, îmi spun: — Avem prieteni adevăraţi în America a­lături de sguduitoare platitudini ale producţiei în serie, a dat şi maeştri eminenţi. . Charlie Chaplin e iubit în toa­tă lumea. Am văzut filme minu­nate de Ford, Milestone şi alţii. Există un humor foarte sănă­tos în filmele fraţilor Marx. Desenele animate ale lui Walt Disney sunt adevărate poeme, capabile să emoţioneze un om din viaţa căruia a dispărut de mult orice poezie. Există arhitectura americană, aridă, uneori inumană, însă strâns legată cu epoca noastră, şi aceasta este o contribuţie în cultura mondială. Apreciez foarte mult pe scrii­torii americani: Steinbeck, Faulkner, Csinwel, Hemmingway şi alţii. E surprinzătoare, în America, lipsa unei bune literaturi mijlo­cii. Pe de o parte, o duzină de mari maeştri, pe de altă parte, mii de fabricanţi de literatură eftină. Pe d de o parte, dialogul minu­nat al lui Hemmingway, pe de altă parte nu ve,dle din revistele săptămânale, atât de plate şi proaste, încât ar îngrozi pe cel mai nepretenţios european. In America nu există case cu patru Sau cu cinci etaj­» In ora­şele de provincie sunt mii de că­suţe cu veradă şi chaise-longue­­uri şi câţiva sgârii-nori. Aşa e şi in literatură, sau prea bun, sau prea prost. Scriitorii mari nu sunt sihaştri de salon, ci sunt oameni legaţi de popor, chiar dacă massele lar­gi nu le citesc cărţile. Scriitorii francezi contimporani sunt într’o anumită măsură abstracţi- La ei predomină gândirea asupra acţi­unilor, abundă analiza şi lipsa vieţii cotidiane; eroii romanelor se întâlnesc, discută, se despart, iar se întâlnesc şi iar discută. Scriitorii americani mai buni sunt altfel; ei sunt organici. Am cunoscut mai mulţi dintre ei. In viaţă, ca şi în cărţile lor, ei sea­mănă cu nişe copaci uriaşi, cu rădăcini adânci. E greu să vor­beşti cu ei pe teme abstracte. Dar ei sunt nişte povestitori minu­naţi. Ei pot să deteste mediul ce-i înconjoară, dar îl cunosc bine. Biografia fiecăruia este co'orată , Az­ sâmbâ',ă la °rel3 17 83 va H ^P!t?â. Oamenii au trucul £ " Pfm toate. Faulkner a f°st zugrav ciclului consacrat maeştrilor pîc . Şi factor poştal Steinbeck, lucră­tor agricol. Sunt oameni cari ex- . ... primă năzuinţele cele mal as- Un£ x ta va n !ns°l a de pro­­cunse ale poporului lor, visul a-j * cestuia despre o inimă mare, care' DumInIc3 1 Decembrie a. c„ orc nu poate fi înlocuită cu nici un ff “t d'„ ,pr°fe,S0I 7?n Zc-mJl\ef u • a, j ' . . t^ne la At eneul Romdn conferinta: mo ^^5 oricât un puternic. mul d€ rând“. Intrarea liberă. Srilîya Ehrenbu­rg CONFERINȚE franceze din secolul XIX organizat Căminul Ariei.

Next