Adevěrul, iunie 1947 (Anul 60, nr. 16874-16897)
1947-06-10 / nr. 16880
mi 61-Kr. 18.880 4 PAGINI 5000 LEI Dii AL V. Beldlman 1888—1897 Const. Müle 1897—192Ó' Marți 10 Iunie SS47 ^ Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Cir. g^n. P. T T. cu No. 140.306/94C Proprietar: S. A. R. »Sărindar" EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL" Şl „DIMINEAŢA" Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 Const. Grani 1921—1936 •. B. BRĂNIŞTEANU, BIROURILE: Bucureşti, Str. Matei Millo 11 Pieţele volante vor fi amenajate pe platouri asfaltate, cu instalaţii de canalizare, apă şi lumină. ...Dacă-i aşa, ne mutăm cu toţii, acoro" încă cinci Mai sunt cinci luni până la viitoarea reuniune a consiliului miniştrilor de externe. Cele ce se petrec astăzi în lume constituie un intermezzo, sunt consecinţa eşecului conferinţei de la Moscova şi reprezintă pregătirea viitoarei conferinţe de la Londra. Măsurile luate de o parte şi de alta, consolidările de poziţii şi declaraţiile de principii — nu pot fi înţelese decât în perspectiva discuţiilor ce vor avea loc la conferinţa despre care d. Ervin a spus că va fi «cea mai importantă din Istoria omenirii”. Este probabi® Insă că tocmai pregătirile intensive de astăzi vor impune în Noembrie căutarea unei reglementări generale a diferendelor şi nu numai a unor soluţi Parţiale, pentru frânturi de probleme. Cum va arăta lumea in Noembrie ? In Europa răsăriteană recoltele vor fi strâns© şi, dacă socotelile de azi se vor dovedi bune, cele mai acute lipsuri vor putea fi înlăturate: Uniunea Sovietică va conta cu un excedent exportabil de circa trei milioane de tone de cereale; anii cei mai grei ai celui de al patrulea plan cincinal vor fi depăşiţi. In Europa occidentală, planurile americane pentru o organizare bizuită pe perspectiva unei izolări îndelungate, vor fi complectate; se va şti atunci dacă Franţa acceptă să conlucreze la consolidarea Germaniei de vest, dacă guvernele constituie cu fortarea formulei tripartsmului sunt viabile, dacă planurile americane de finanţare în stil mare sunt aprobate de Congres. O serie de factori de nesiguranţă vor dispare, o serie de calcule bizuite pe apropiata desvoltare a economiei mondiale, vor fi clarificate. Lumea va gândi mai sobru şi tendinţele de scindare a continentului vor fi dat tot ce pot da. Un nou început va fi posibil. Intre timp, alături de măsurile cari tind la izolarea tarilor si regiunilor, continuă o muncă mai mifîn vizibilă, dar stăruitoare, pentru pregătirea acelei reglementari generale pe care trebue s’o su-râm pentru Noembrie. Oarecari progrese, nu lipsite de importantă, au fost realizate la Seul, in Coreea, unde viitorul regim al ţării este discutat de o coinisiun© sovieto-americană, la Viena unde se va trece probabil deja discutarea abstractă a ceea ca se înţelege prin „proprietate germană”, la enumerarea concretă a obiectelor in discuţie şi la evaluarea lor; în subcomisiunea armelor convenţionale unde de asemenea noui progrese în direcţia controlului energiei atomice sunt aşteptate. In sfârşit, se poate prevedea că până în Noembrie, primele cinci tratat© de pace vor fi intrat în vigoare şi şi vor fi produs primele rezultate. Este posibil ca până în Noembrie să se convină şi asupra unei noui metode de lucru în consiliul miniştrilor de externe. D. Bevin, aprobat de Eden, şi-a exprimat, in ultimul său discurs în Camera Comunelor, nemulţumirea faţă d© rezultatele metodelor de lucru de până acum. Argumentarea sprijinitorilor d-lui Bevin arată că consiliul miniştrilor de externe, instrument diplomatic special şi un fel de cabinet internaţional, nu trebue confundat cu Consiliul de Securitate. Este probabil că englezii cari vor găzdui viitoarea sesiune a consiliului miniştrilor de externe, vor propune noui metode de lucru. STEFAN ELIAD IAŞII LUI CREANGĂ ŞI AI TRISTEŢELOR DE AZI Artiştii Teatrului Naţional din Iaşi au venit in Bucureşti ca sa arate că în oraşul lui Alecsandri in care a scris primele sale versuri şi unde o Aglsie Fruteanu, ori State Dragomir au trăit făcând dovada marilor lor talente, se continuă şi azi o bună tradiţie de artă conştiincioasă. Bar, sosirea acestei echipe artistice are şi o finalitate economică. Ba ne aminteşte şi nu zic dojeneşte, de trecutul glorios al pragului ce a dat culturii româneşti atâtea remarcabile personalităţi. Cetatea veselului Creangă are azi nevoie de sprijin material şi ruinele prezente cer multă energie reparetoare. Cum au jucat şi ce au ales sa joace artiştii ieşeni, e o chestie ce n’o atingem decât tangenţial, deşi ni se pare că in locul unor piese traduse, din care una perimată, am fi preferat o piesă din repertoriul desuet, dar nu mai pufi® plăcut, al „bardului dela Mirceşti”, una din acele piese cu rezonanţa Iaşilor de altădată: „Coane Chiriţa” ori ,forţa dela Sadanura”. Prezenta îor aci, printr’o firească asociere de idei sau de contraste ne reaminteşte de belşugul fără lux ostentativ al Iaşilor de altădată. Iată-l pe Creangă stând la vorbă nopţi în TAUSAM (Urmare din pagina 2a) GLOSE POLITICE Din când în când «» Din când, in când, cam la 2—3 luni. Direcţia Generală C F. R. publică in ziare comunicate şî înştiinţări aratonei sancţiunile ce se vor aplica călătorilor găsiţi pe acoperişurile vagoanelor. Ca dovedeşte repetarea stăruitoare a unor asemenea ameniţări, e limpede. Oricine îşi dă seama că sau lumea nu le ia in serios şi deci nu sunt eficace sau cei însărcinaţi cu aplicarea lor, nu reuşesc să-şi facă datoria. Singurul efect al acestor dispoziţii este că, din când în când şi anume mult, mai des decât apar avertismentele şi ameninţările, citim în ziare relatarea accidentelor suferite de călătorii de pe acoperişuri. Unii cu capetele retezate la trecerea unui pod, alţii sdrobiţi pe terasament din sdruncinul vagoanelor la o curbă sau macaz. O*liftist S’a tot vorbit, în ultimul timp, despre criza construcţiilor. In legătură cu cauzele cari au provocat-o şi o întreţin, a fost evidenţiată scumperea materialelor de con- strucţie şi ca un corolar al ci, lipsa de rentabilitate a inveslip-undor de această natură. In favoarea primului argument se citează acum, un caz cu deosebire interesant. Iată-i o firmă de specialitate, din Bucureşti, a adus de curând trei lifturi, de la Viena .Lifturile sunt elegante, de calitate convenabilă, dar relativ mici — pentru patru persoane. „ Unul — unul singur — costă 1.500 milioane sau mai. explent două miliarde şi jumătate lei. Cum « lesne explicabil, marfa fost plătită mai. înainte, când costul valutelor era. mai mic. Dacă ar fi. fost achitată acum. când suntem cu tonţi mf’on/.’ri. ea ar fi revenit la un preţ infinit suprar. Cirtwnstanți etire eo*pri«« intre* altele, dece avem o criză a construcţiilor și în special, a construcțiilor mari, de raport. O PROBLEMĂ DOUĂ SVONURI In iama car© vin© nu s© va distribui păcură pentru calorifere! Svonul acesta a făcut o carieră rapidă, ca toate ştirile absurde, reuşind să semene panica nu numai în rândul celor cari se servesc de încălzire centrală dar chiar şi în lumea nevoiaşă pentru care petrolul lampant reprezintă foarte mult Căci lipsa păcurei prevestea o lipsă aproape sigură a gazului. Ceva mai târziu a ţâşnit al doilea svon: toată lumea va primi cantitatea de păcură din 1954 şi distribuirea începe imediat. Ambele svonuri erau la fel de puţin verosimile însă, dat fiind că umanitatea s'a compus întotdeauna din optimişti şi pesimişti, fiecare cetăţean şi-a ales una din minciuni şi astfel toată lumea s’a pomenit cu o preocupare în plus peste cele cotidiane. In acest timp svonuri, mai mărunţele veneau să completeze, dacă nu să agraveze, starea da spirit a cetăţeanului. Iată însă că Min. Minelor şi al Petrolului publică o desminţire. Faptul reprezintă un real serviciu, făcut populaţiei cu toate că în cuprinsul său comunicatul de care vorbim nu aducea nimic agreabil, n’a început livrarea combustibilului pentru iarnă. Foarte frumos! zice lumea, însă pe piaţă mai circulă al doilea svon, adică tocmai cel mai rău: la iarnă nu va fi păcură. Pe acesta nu crede Mir. Petrolului de datoria sa să-l desmintă? Sau, eventual, să-l confirme? Pentru că ar fi de preferat ca populaţia să ştie de ne acum pe ce se poate conta şi pp c« nu. In.călz’tu! rămâne neutru cela •eec. chiar in luna Iunie, o problemă în car« n’ar ti?î-ui să aibă ce misterul AM INTRAT INTR O PERIOADĂ DE Legile şiDEFLAŢIE ? curiozităţile vieţii economice Nu poate să ne surprindă peste măsură faptul că procesul de adaptare a vieţii noastre economice, continuă. Era de prevăzut că trecerea la nouile raporturi dintre preţuri şi salarii va dura, după modificările quasi-revoluţionare pe care le-a suferit economia românească în ultimele luni. Avem de a face astăzi, între altele, cu o slăbire a interesului speculativ pentru aur şi valute străine; s-a ajuns la o anumită stabilitate fără a fi fost nevoie de o intervenţie oficială propriu zisă. Cauza principală a acestui fenomen este lipsa de numerar, care apasă asupra pieţii. Când bugetul statului şi bugetele regiilor autonome însumează aproape două sute de mii de miliarde, nu se poate face faţă cu o circulaţie fiduciară, de douăzeci de mii de miliarde. Această lipsă de numerar dă naştere la situaţia paradoxală că lumea economică aşteaptă o îndreptare dela intensificarea fenomenului inflţionist. Care este din acest punct de vedere caracteristica stării de lucruri actuale? Poartă momentul prin care trecem semnele unei inflaţii? Este justificată susţinerea că am intrat într’o perioadă de deflaţie? Se poate vorbi astăzi de o stabilizare monetară fără a da dovadă de spirit de uşurinţă ? Nu numai lumea dela noi, dar şi lumea din alte ţări nu se poate pune de acord nici în ceea ce priveşte natura inflaţiei şi nici în ceea ce priveşte diagnosticul ei. Inflaţia nu este niciodată statică. Atât prin natura cât şi prin repercusiunile ei economice, ea este eminamente dinamică. Evoluţia pe care o antrenează se caracterizează printr-o înlănţuire de cauze efecte propice tuturor fenomenelor monetare şi care-i face adesea atât de dificil studiul şi înţelegerea. Prin „inflaţie“ se înţelege desigur umflarea nesănătoasă a massei monetare, prin înmulţirea mijloacelor de plată fără contrapartida linei creşteri corespunzătoare a massei produselor şi serviciilor disponibile. Dar odată procesul acesta declarat, creşterea preţurilor, nu merge nciodată paralel cu creşterea volumului instrumentelor de schimb. Când o ţară este prada unei inflaţii grave, preţurile se urcă totdeauna peste nivelul pe care l-ar justifica volumul circulaţiei şi al creditelor. Inflaţia influenţează preţurile şi reciproc acestea din urmă agravează inflaţia. Prin urmare, pe de o parte expansiunea monetară agravează scumpirea preţurilor, iar pe de altă parte această scumpire antrenează noui emisiuni de mijloace de plata. Inflaţia nu poate fi privită ca Înfrântă decât în clipa când această progresie s’a oprit atât de o parte cât şi de cealaltă. Cu alte cuvinte, când s’a oprit emiterea unor noui cantităţi de racnetă pentru alte scopuri decât sporirea producţiei şi totodată costul vieţii şi-a încetat mersul ascensional; altfel, vor trebui neapărat creiate noii disponibilităţi pentru a satisface nevoile economiei. Cum de obicei sporul acestor disponibilităţi depăşeşte nevoile economiei, cercul vicios nu se mai rupe niciodată. Este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se împiedece urcarea preţurilor, când massa monetară se măreşte fără a se mări în acelaş timp sau întriun interval scurt cantitatea de bunuri. Ceea ce se poate face însă, cel puţin acolo unde cheltuelile publice se pot acoperi integral din impozite şi din apelul la economiile private, este să se oprească expansiunea massei monetare, dacă nivelul preţurilor este prea ridicat faţă de această massă, iar disponibilităţile tind să devină insuficiente. Prin urmare, perioadele în care se nasc asemenea situaţii sunt cele mai potrivite pentru efortul de redresare a devizelor şi de restabilire a echilibrului între preţuri de o parte şi circulaţia mijloacelor de plată, de cealaltă parte. Pentru a putea profita de o asemenea ocazie însă, prima condiţie este ca situaţia bugetară a ţării respective să fie destul de sănătoasă, asigurând în întregime finanţarea publică fără a se mai recurge la institutul de emisiune. Se poate întâmpla ca circulaţia monetară, raportată la circulaţia din epoca premergătoare războiului, să nu arate decât un spor redus în comparaţie cu urcarea costului vieţii. Faţă de această disparitate, s’ar constata mai curând o contracţiune decât o supraabondenţă a mijloacelor de plată. De aici s’ar putea conchide că nu inflaţia, sau cu alte cuvinte excesul de tonetă, ar înrâuri preţurile, ei dimpotrivă preţurile ar povoca expansiunea massei monetare, devenită insuficientă faţă de nevoile economiei naţionale. Acest raţionament, la prima vedere destul de plauzibil, nu este însă concludent, căci nu ţine seama nici de expansiunea creditelor bancare, care, ca şi biletele de bancă, reprezintă o putere de cumpărare promptă, nici de volumul monetei tezaurizate la cele două epoci comparate, nici de viteza de circulaţie a instrumentelor de plată, a cărei accelerare echivalează cu o argumentare (după cum a cărei încetinire echivalează cu o reducere) a massei monetare, presupunând că toate celelalte elemente ar fi egale. Se poate afirma oare a priori că tarile cu asemenea stări de lucruri s’ar găsi într’o perioadă de de antic? Formulată în termeni generali, o asemenea concluzie pare temerară. ANDREI FILNYHN sassus' BUCURIA INTELECTUALULUI Este o chestiune deschisa, dacă munca intelectuală trebue privită deasupra muncii manuale. In societăţile burgheze, părerea generală pare a fi că un om care lucrează cu capul valorează mai mult decât unul care lucrează cu mâinile. Aceasta nu Înseamnă insă că intelectualii se bucură de o stare privilegiată de asemenea societăţi. Nici din punct de vedere moral, situaţia lor nu este mai bună. In mentalitatea burgheză, un intelectual trebue să se mulţumească a fi tolerat. Cum nu produce valori „tangibile”, el trece drept un om mai mult sau mai puţin inutil. Dacă, totuşi, intelectualul este uneori privit cu oarecare considerations, aceasta se întâmplă din pură atitudine convenţională sau dintr’un capriciu personal. Vanitatea burghezului bogat e destul de sensibilă pentru a nu ignora un element atât de viciu sub raportul resurselor psihologice. Rolul de Mecena nu implică totdeauna sinceritate şi înţelegere. In tot cazul Statul burghez n’a fost niciodată prea generos cu intelectualii. Situaţia lor e precară sau cel mult modestă faţă de alte categorii sociale, chiar în cele mai prospere ţări. Căci produsele spirituale, oricât de valoroase ar fi, n’au o circulaţie atât* de sigură ca produsele materiale. In societatea* organizată pe principii socialiste, munca intelectuala e pusă pe picior de egalitate cu munca manuală. In practică însă există o deosebire în favoarea ei. Cu toată situaţia descrisă, muncitorii intelectuali din ţările burgheze sunt docili, suportând neajunsurile inerente regimului social în care trăiesc. Idealismul lor e uneori susţinut de speranţa că pot ajunge să dispună de bogăţii, ca cei puţini şi aleşi. Se ştie că în unele ţări sunt scriitori, artişti şi inventatori, cari parvin să aibe venituri frumoase de pe urma operei lor. Numai profesorii nu pot spera să obţină vreodată o asemenea satisfacţie. Dar să nu uităm că numărul intelectualilor prosperi e redus, iar drumul pe care au mers a fost totdeauna greu. Nici unul din cei „ajunşi” n’a fost scutit de a cunoaşte foamea, pe când confraţii rămaşi în massa anonimă continuă sâ se zbată în nesiguranţă. Ne-am putea întreba, pentru ce muncitorii intelectuali nu renunţă la ocupaţiile lor de schimbul unora mai rentabile? Inteligenţa şi imaginaţia cu cari sunt dotaţi i-ar ajuta să-şi câştige existenţa printr-o muncă mai aproape de realitate. Răspunsul nu e greu de găsit. Dragostea Şi plăcerea pe cari le simte intelectualul în ceea ce crede a fi vede NICOLAE PETRESCu cutia sa, îl fac să rabde, să uite " Şi să persevereze. Un cântăreţ din Atena antică spunea odată: „Dacă oamenii ar şti câtă plăcere deriv eu din faptul că le cânt, în loc să mă plătească ,ei, mi-ar cere să le plătesc eu pentru a mă asculta!”. Această mărturisire cuprinde poate motivul cel mai hotărîtor, care-1 face pe intelectual să suporte cu stoicism atâtea lipsuri materiale. Bucuria pe care o trage din ocupaţia sa .reprezintă o compensaţie mai mult decât suficientă pentru a-1 împăca sufleteşte cu soarta. f, Art la Băneasa, Bursisk urmărind „Derby TELEFOANE. HAI - Dacă entomologistul Fahre nu era silit să trăiască la ţară, învăţător la Serignan, astăzi am avea o ştiinţă mai puţin. Atâta pagubă ar putea să răspundă cititorul, nu fără oarecare dreptate, admiţând că omul perfect ignorant, cinstit ignorant, total şi divin ignorant, e cel mai aproape de adevărul în sine. Dar decât imaginaţia ignoranţei fără care nu poate dura nici ignoranţa, ştiinţa pare şi mai autentică şi mai frumoasă, viaţa întrecănd în fantastica ei varietate toate imaginaţiile şi geniale, adunate laolaltă. In multul timp liber dela mica lui catedră dintr-un sat catolic din Midi, în lipsa modelelor mari şi exotice, care pe naturalişti, ca şi pe pictori îi fac să zugrăvească leul, pantera, elefantul, crocodilul, gazda, hiena în cuşca zăbrelită. Fahre şi-a mulţumit curiozitatea de om neliniştit cu ce avea la îndemână peste drum de şcoala primară, un maidan cu tot soiul de lighioane minuscule, dispreţuite de Academie, de Doctorii în multe şi de către orice savant cu demnitatea integrală. învăţătorul s’a întins pe burtă şi a stat aşa întins în ţărână 40 de ani. Au eşit din ţărână zece cărţi neasemuite, cu un singur cititor timp de mulţi ani de zile, editorul, mi se pare Dolagrave. Am uitat. Primul volum care a cunoscut acum 47 de ani un cititor şi în România, mi-a fost furat. Editorul a ţinut ani îndelungaţi depozitul celor 10 volume în pod, cu o grijă religioasă, admirator fervent al întemeetorului Entomologiei — vândute prin isbucnire subită într’o singură zi. Fără Fahre nu s’ar fi ştiut nimic despre lumea insectelor, atât de asemănătoare subiectiv cu a oame TABLWFB H UI nilor civilizaţi. O enormă cantitate, de cunoştinţe ne-ar fi rămas interzise. Cine şi-ar fi închipuit cu imaginaţia că femela unor anumite gângănii îşi mănâncă masculul, după desfătarea nupţială? Şi ar fi crezut cineva că furnicile se hrănesc cu lumină?... De altfel, tot omul, cu sau fără publicitate, poartă în el un embrion de câte ceva ştiinţific în stare de poezie, botanist, mineralog sau naturalist, şi îndată ce o apucă prin burueni şi mărăcini, lângă iaz, un zăvoi, în pădure, deslegat de birouri, de arhive, de clinici, de ateliere, de redacţii, se trezesc în surtucul lui un observator pe viu şi o mare părere de rău. Un prieten îmi scrie dintr’un cătun depărtat că a descoperit un lucru nemaivăzut, pichera, bibilica!■ Surmenat de o inginerie meticuloasă, ostenit de maşini, de proecte, de rapoarte, el nu ştia că există în natură o pasăre aşa de lizară, asemănătoare cu o broască ţestoasă întraripată. Pe un trup masiv și ele-T. ARGHEZE (Continuare în ptiu. 2-a) ■BMWjiiMUiawWBMWWWg . Administraţie 6.57.63 Publicitate. 5.57.63 Redacţia 5.38 56 CHESTIA STAGNAREA ZIM Un client pe strada Lipscani NĂZBATfiî CONCLUZIE In Monitorul Oficial a apărut o decizie prin care a fost abrogată, blocarea coarnelor de bovin© și bivoline. Ceeace face să se presupună —* adaugă un confrate din provincia — că, până acum, a fost liberă, exclusiv, utilizarea coarnelor de... bipedine. Kix , DISCURSUL PREŞEDINTELUI TRUMAN Idealurile Naţiuniilor Unite pot îndepărta războiul pentru totdeauna WASHINGTON, 9 (Rador). — Intr’un discurs finat la Kansas City, preşedintele Truman a avertizat pe americani că dezintegrarea forțelor militare americane după capitularea Germaniei şi Japoniei a fost »o Încurajare pentru naţiunile ce socotesc slăbiciunea din partea naţiunilor iubitoare de pace ca o invitaţie la agresiune. Dacă un asemenea lucru s’ar întâmpla, ţările ale căror popoare Împărtăşesc idealurile noastre şi care au ochii ţintiţi spre noi, dar care sunt slabe din punct de vedere material şi uman, vor pierde încrederea în posibilitatea noastră de a sprijini principiile pe care le susţinem”. Preşedintele a ţinut acest discurs in cursul ceremoniei în unei mori a morţilor din regimentul din care a făcut parte in timpul primului război mondial. Preşedintele a reamintit că Hitler îşi mărea potenţialul de război, în vreme ce puterea democraţiilor scădea. Din pricină că adversarii lui nu erau pregătiţi, el şi-a precipitat hotărîrea de a intra in Polonia în 1939. Japonia a dat lovitura de la Pearl Harbour deoarece credea că Statele Unite sunt prea slabe pentru a riposta. De aceea, trebue să ne monţinem armata, marina şi aviaţia noastră gata pantru orice caz urgent. Ele trebuesc organizate într’o institute militară unică şî trebuesc sprijinite de rezerve din civili bine instruiţi” POLITICA MILITARĂ A STATELOR UNITE Făcând aluzie la definiţia lui George Washington a politicii militare a Statelor Uteilto, preşedintele Trurpan a spus: „luapunderea catăţeniar, aşa cum a a fost arătată de Washington, prin care cerea ca această nouă naţiune să şi menţină securitatea căminelor proprii a devenit în timpul nostru o răspundere pentru a servi cauza securităţii mondiale. Singura securitate pentru Statele Unite sau pentru orice altă naţiune, când în schimbul păcii nu am putea avea decât moarte sau distrugere, constă numai în abolirea războiului. Obligaţia noastră ca cetăţeni, ai celei mai puternice naţiuni din lume este să ducem popoarele pământului către o pace durabilă. Speranţele noastre pentru pace, justiţie şi colaborare interniafiorală sunt Întruchipate la Organizaţia Staţiunilor Unite. Vom continua să facem toate sforţările pentru a atinge idealul tratfurilor Unite, care poate îndepărta războiul pentru totdeauna. PRINCIPIUL PĂCII MONDIALE Sprijinind Organizaţia Naţiunilor Unite, trebue să susţinem totdeauna principiul pe care trebue să bazeze pacea mondială. Acest principiu este că popoarele trebue să aibă dreptul de a trăi fără teamă de agresiune şi sub instituţii pe care şi le-a ales liber. Răspunderea noastră în conducerea popoarelor lumii către căutarea păcii îmbracă forma ajutorării popoarelor mai puţin norocoase, care se străduiesc cu seriozitate să îmbunătăţească sau să reconstruiască înştituţiile de naţiuni libere şi independente. Noi putem îndeplinii obligaţia noastră în serviciul cauzei păcii numai menţinând puterea noastră. Dorinţa de a avea pace, fără puterea de a avea pace, nu se poate concepe”. In decursul discursului său, preşedintele Tiuman a mai spus: „Menţinerea unor puternice forţe militare nu este singura neaoşttare pentru cauza păcii. Trebue să avem deosemtui o economie sănătoasă şi puternică, prin desvoltarea agriculturii şi a resurselor naţionale, cu înţelepciune conservate, cum şi prin desvoltarea unui simţ civic viguros, conştient de datorii. Un sentiment civic sănătos cite cel mai important element al tăriei noastre naţionale. Deasemeni, trebue să avem şi cetăţeni sănătoşi. Vom desvolta programul nostru sanitar naţioal, care va furniza str* vitri sanitare publice potrivite, îngrijire milioana amplă şi posibili(C*mtr.umre in pag. 2-a) ! Preşedintele Truntoin