Adevěrul, iunie 1947 (Anul 60, nr. 16874-16897)

1947-06-28 / nr. 16896

Passina !?-ra ©=(3 ■ Programul Iniţial la Giuleşti, mat­­Chul Carmen—CFR se­­ va desfăşura pe arena Venus, deoarece­ stadionul Giu­­leşti este în reparaţie. Ploaia abun­dentă din ultimul timpi şi m­a­tchul Ro­mânia—Iugoslavia i-au­­stricat gazonul. In­ deschidere se va ju­ca matchul de divizie B dintre Sparta şi Textila Sf. Gheorghe.­­ Astfel programul cuplat de Dumini­că din Splai are următoarea: Înfăţi­şare: , Ora 18: Sparta—Textla Sf. , Gheor­­ghe.­­ , Ora 18: Carmen—CFR B. ! Formaţiile probabile ale celor două echipe ,vor . Următoarele: CARME­Ni Valentin Stănescu, Costică Marinescu, Novac, Niculescu, Covacii Siclovan, Farcaș, Marian. Gică Popes*­cu, Torjoc, Sârbu. CFR:­­Sadowski, Ghiurițan, Asbicea­­nu, Mihăilescu, Mari, TănăsescU. Lun­­gu, Stroia. Radu Florian, Filoti, Cri­­citoiu. VîrbJcBHfs Rsîpsc eliminat­­ • Sa Wimbledon LONDRA, 27 (Radio). — Ultimul re­prezentant al României la proba de simplu domni, Vinicius Rurac a fost eliminat din cursă de Collal Long, al patrulea jucător australian cu 9—3, 62, 6—9 In schimb Magda Rurac făcând echi­pă la dublu doamne cu d-na Wood­­gate (Anglia) a învins perechea Darlae —Strauson (Marea Britanie) cu 6—4, 6—1. La dublu mixt soţii Burac au învins perechea Carter—Quertier (An­glia) cu 6—3, 7—5. Vietto conduce în Turul Frânt©* Etapa doua a Turului Franţei Lille—­­Bruxelles a fost câştigată de René Viet­­to, care a sosit la distanţă şi a câştî­Din pivoturile de eri, două l’au rezistat. Cfişu a fost învins de Glo­rios, iar Baron a cedat pasul Loli­­tei. Pensionarul lui Verona n’a a­­vut o cursă fericită. Huţu­leag a tre­cut prea devreme la atac şî s’a vă­zut obligat să schimbe linia. Cu toată lupta acerbă, n’a putut trece de Glorios, care, cu Cucu în șea, a făclit o cursă remarcabilă. La doui ani, Lolita a dispus net de Baron, înșelând părerea grajdului. Iapa este mai bună decât a fost so­cotită și fie este fermă că proprie­tarul s’a lăsat prea ușor convins să se despartă de pensionara sa, lici­tată după alergare la suma de 225 milioane. Victoria acestor doi cai a triat sever buletinele jocului austriac, rănite şi de succesele Iepelor Alina şi Saftea. Dintre favoriţi numai pândică, Santal şi Jiu au confirmat şansele lor.Obscur a concurat Pietrosul. S’a aflat, după cursă, că armăsarul ar fi avut după sprintul de dimineaţă o uşoară hemoragie, amănunt care a economisit grajdului câteva mar­tingale, nu însă şi publicului, ţinut departe de tainele antrenamentului. In premiul Nansuc, câştigat de Saftea, Cimbru, susţinut în ring şi gat „tricoul galben” elveţianului Rub­ier Mâine la Venus Petre Epătescu« fiistâSîîeşte pe cercwl! Secher Arena din Splai va găzdui mâine în­cepând de la ora 17 o mare reuniune de box. In match vedetă Petre Brătescu du­blu câmpii« naţional va întâlni pa cehul Arhost Sechor care a sosit şi în Capitală. In semi-vedetă Dumitru Marin va întâlni pe Iile PiţU. Programul ama­tor cuprinde următoarele partide: P. Duroitrescu—­V. Secoşan, N. Buză—Gh. Fiat, I. Ciolea—L. Borduz, M. Voînea—* N Rouă. Turnem! Spartei se va­­ desfășura îtt noctastasa Sâmbătă începe pe terenul Fac. de Drept turneul echipei cehoslovace de volley (Sparta) Praga, campioana ţării. Matchurile se vor desfăşura în noctur­nă — o inovaţie la noi. Programul turneului este următorul: SÂMBĂTĂ 28 IUNIE Or­­a 19,30: Start Club—Viforul Dacia (baskett femenin). Ora 20.30: Carmen—‘Societatea Sportul (basket masculin). Ora 21,30: CSTR—Sparta (volley mas­culin). DUMINICA 29 IUNIE Ora 19,30: Start- Club—Selecţionata Bucureşti (basket femenin). Ora 20,30: Viforul Dacia—Medicina (baskett masculin) Ora 21,30: Societatea Sportul—Sparta (volley masculin) LÎÎNi 30 IUNIE Ora 19,30: Pu­lberăria—Orpheus (bas­kett rfiâscUlih I-a), ffaăia. Ora 20,30: Societatea Sportul—Tele­foane (baskett masculii!) Ora 21,30: Medicina^Sparta (volley masculin), la mutual, a rămas la start. Al doui­­l­ea, contra tuturor eforturilor joc­­keului, s’a plasat Diligent. Comi­sarii alergărilor s’au sesizat şi au suspendat pe Ionescu pe trei reu­niuni, dând în acelaş timp un sever avertisment antrenorului Horvath, răspunzător de modul cum se com­­­portă pensionarii săi. Jocul austriac s’a ridicat la suma de lei“ 189.634.950 şi a fost împărţit între 5 buletine, Iată rezis­tor­ul tehnic PR. DESIREE: Pândică (Negoiţă), Crâmpoşie, Grog. 3 cai — Cota: 10: 11.PR. NANSUC: Alina (Crişan), Mo­­răriţa, Pietrosul. 6 cai — Cota 10: 54,­ 30, 24. REPRIZA II: Saftea (Huţuleag), Diligent, Mărînca. 8 cai — Cota 10: 35, 14, 43, 18. PR. VIOLETA: Glorios (Cucu), Crişu, Chiru. 4 cai — Cota 10: 26, 12, 10. PR. FĂRÂMIȚA: Lolia (Pali), Baron, Pacific. 4 cai — Cota 10: 71, 15, 11. PR. MAGNESIUM: Santal (Crișan, Claca, Rosenaar. 6 cai — Cota 10: 28, 16, 28. PR. ROSCOVA: Jiu (Jorga), Djinn, Browning. 5 cai — Cota 10: 22, 17, 14. Prin­tre serile de scriitori ce se perindă zilnic la sediul Societăţii noastre, oameni strâmtorări, cari îşi poartă sărăcia cu multă demnitate şi nu vin să facă apel la slabele subsidii de cari dispune cassieria S. S. R. de­cât atunci când Ie ajunge cuţitul la os, am primit dăimăzî vizita unui coleg pe care-l credeam înstărit. „ N’am venit nici după un ajutor, nici să revizuiesc un text de film, nici să ştampilez o ediţie, aici să es -'roiez o traducere. Dă-le altora, Aiai nevoiaşi ca mine. Eu, jilavă Dom­­nuhii, mă strecor cum pot, expediez cotidianul mai din pensie, mai din unele drepturi de autor, mai din ve­nitul unei ferme a nevesti-mi. Dar nu pot să mai cumpăr o carte. Te rog să-mi împrumuţi câteva din ul­timele noutăţi. In literatura noastră se scrie din ce în ce mai frumos. Nu pot însă, urmări tot ce apare, înainte cumpăram tot. Nu mai pot. O vreme, mă duceam la anticari, şi le dam două cărţi vechi pe una nouă. Nu mai am multe’. „Să-ţi spun drept, mă şi doare ini­ma să mă despart de o carte, să-mi golesc biblioteca, mai ales că cele ce mi-au mai rămas sunt cu dedicaţii de la­ autori, de la prieteni cari au murit. De altfel, nici anticarii nu mai ţin atâta la schimburi, fiindcă nu mai au nici ei cui vinde. Sunt bu­curoşi să le cumperi orice, pe un preţ cât de mic... S’au săturat şi c­ei de atâţia cari vin numai să vândă sau să ia cârţi cu împrumut. Unii scot volumele din raft... le răs­foiesc, întreabă de preţ, pe urmă Ie de YaCTQR EFT8M1U pun la loc şi pleacă, fiindcă nu le pot cumpăra. Sunt trişti şi ei şi anticarul. Librăriile sunt goale. Vând trei patru cărţi pe zi. Lectura, pentru mine, ca şi pentru alţii, nu este numai o plă­­­­cere, e o nevoie. M’am învăţat aşa de patruzeci de ani. Nu pot să renunţ tocmai acum când nu mi-au rămas re­le bucurii. „Ai ultimul roman al lui Dan Pe­­traşincu? Dar „Reîntoarcerea fiului risipitor” al lui Radu Tudoran? Mul­ţumesc. Ţi te aduc în bună stare, peste o săptămână. Te-aş ruga să-mi faci rost până atunci de „Sfârşit de Veac în Bucureşti” al lui Ion Marin Sadoveanu. Văt, c’a apărut într’o în­­tr’o ediţie nouă. „Am auzit mult bine şi de „Euri­­dice” a unui tânăr, Petru Dumitriu. Dă-mi-o, te rog... Consideră-mă abo­nat la toate cărţile pe care le pri­meşti. Iţi fac şi un serviciu: îţi tai foile... O carte citită de altul e mai caldă.„ I se adaogă, la fiecare pa­gină, încântarea pe care a produs-o primului lector. Vechiul prieten şi-a luat opurile împrumutate, şi a plecat lăsând în urma lui o dâră de melancolie... A nu mai putea citi!... A renunţa la cea mai aleasă desfătare a sufle­tului! E cu atât mai intensă această tris­­teţă cu cât e mai puţin înţeleasă de cei mulţi. Atâtea griji s’au adunat pe capul oamenilor, geana după hrana zilnică e atât de aprigă, încât nevoia de-a ceti pare floare la ureche. Şi e cu atât mai melancolic... In juni di »traverse Primim. Domnule Director, Sub titlul ,,In jurul unui premiu“ a apărut în ziarul d-voastră un comen­tariu privitor la ,,contradicţia curioa­să“ dintre cronica elogioasă a sub­semnatului despre monografia „Pe­­traşcu“ a d-lui Aurel Vladimir Diaconu şi notiţa anonimă tot din ziarul „Naţi­unea“, prin care se arată surprinderea faţă de premierea cărţii, ca fiind nu­­meritată. Mă simt dator să declar că această contradicţie n­u-mi aparţine, fiindcă nu sunt decât autorul croni­cii, în care motivat şi sub semnătură, am arătat de ce" prezentarea şi conţi­nutul lucrării sunt de o valoare ex­cepţională. Nu suntem dintre acei critici, despre cari d’Alembert spunea că profită de uitarea deriziunilor lor, pentru a-şi lua libertatea de a apro­ba astăzi ceea ce a­u blamat­eri şi viceversa. Alţii au fost de altă părere supu­nând opera d-lui Diaconu unei exe­geze atât­ de minuţioase încât nu ve­dem care lucrare despre artă i-ar fi putut rezista. Critica în artă, scria nu de mult Degand în ,­,Lettres Fran­­caises“, este eminamente discutabilă, după orice principiu s’ar conduce. Notiţa din ziarul nostru nu a fost decât ecoul criticilor apărute în altă parte şi care l-au impresionat pe au­torul ei, mai mult decât cronica noa­stră. În definitiv, redacţia unui ziar nu este o asociaţie de admiraţie mu­tuală. Ca să dovedim deplin că în redacţia noastră o astfel de admiraţie nu este obligatorie, ne exprimăm şi noi de­zacordul cu acest fel de notiţe în care se apreciază, sau mai bine zis se de­­preciază opera unui seritor, fără nici un fel de motivare. Primiţi vă rog asigurarea distinsei mele­stime. E­strm F­estival Căminul Cultural „Fiii Vâlcii” or­ganizează un festival artistic azi 27 iunie orele 19, în sala Ateneului Ro­mân. Programul va fi executat de ar­tiştii vâlceni: Ionel Geantă, Cornelia Stroescu şi Mircea Buciu de la Opera de Stat, Şt. Marinescu, Marin Pre­­descu, precum şi o echipă de dansuri naţionale.­­ Invitaţiile se pot ridica în seara­­festivalului la Ateneu. I­ NBR O POLITICĂ şi ECHIPE! NAŢIONALE ■ Nu se poate contesta federaţiei de eventualitatea că punctele de vedere footbali­că se strădueşte din răspu­teri pentru a asigura echipei naţio­nale o o alcătuire în concordanţă cu posibilităţile noastre reale. Problema selecţionării a provocat întotdeauna insamnea factorilor răspunzători, pentrucă buna sau proasta ei desle­­gare se face deobiceiu într’un exa­ale ,,observatorilor"­ri cir putea încurca şi mai mult iţele. De pildă, un astfel de ,­,observator“ ar putea remarca în­tr’o partidă oarecare nu mai puţin decât şase mijlocaşi buni de ţinut în seamă, fără însă să-i a­­tragă luarea aminte nici un fundaş sau nici Un înaintaş mai răsărit. Iar men -public, sub -privirile critice ale, dacă printr’o coincidenţă nefericită, spectat­orilor. Iar aceştia, foarte ode-­­ alţi doi observatori“ reţin pentru sea, ju­­deca prin prisme diformate de selecţionare deasemeni un număr anumite consideraţiuni subiective,­­ prea mare de mijlocaşi şi foarte pur fără să ţină seamă de realităţile a­­vute în vedere.­­ Sunte­m­ în preajma matchului cu Bistodria'­.La 6 iulie vom înfrunta la Sofia o ec­hipă care nu se dă bătută prea uşor­ pe teren propriu şi în ve­derea acelei dispute au început pre­gătirile necesare. Deocamdată —­ după cum s’a anu­­ nţat­­— a fost completat lotul iniţial1­ cu făcători indispensa­bili. Evident, o măsură bună. Dificul ■ cultutea cea­­mare însă va fi ca întot­deauna, trecerea lotului prin sita se­lecţionării, penitru a se ajunge la e­­chipa naţională,. Vor fi trimişi „obser­vatorii", însărci’naţi, să efectueze a­­ceastă operaţie, la '­matchurile oficiale de Duminică şi ch­iar la Budapesta, unde I.T­.A. îr­dâln­eşte o combinaţie Újpest —* M.T.R'. Punctele de vedere ale acestor „observatori" vor fi con­­centrate la Bucu­reşti, iar comitetul federaţiei care «Vre sarcina de a rea­liza selecţionarea^ va decide în ultimă instanţă-Dacă intenţiile organului de con­ducere sunt fără cusur, nu acelaş lu­cru se poate sp­une însă şi despre me­toda adoptată în vederea punerii lor in aplicare.­­ Noi nu vedem c cum va deslega un­­for compus din 13? persoane o pro­blemă atât de grea. Şi asta chiar în anii fundaşi. Comitetul federal se va găsi în imposibilitate de a face o se­lecţionare cu adevărat efcace. Sau va fi nevoit să repete greşeala dn mat­­chul cu Iugoslavia când a înlocuit în repriza doua pe fundaşul Marinescu prin mijlocaşul Miha­iles­cu, în lipsa unei soluţii mai potrivită. Pentru matchul cu Bulgaria, —din lipsă de timp — singurul corectiv practic rămâne doar restrângerea la minimum a membrilor comisiei de selecionare. Şi dacă nu este din cale afară de greu, numirea unui selec­­■ţkmeur unic competent. Trei păreri,­ selecţionate, sau una, singură er­ifi­­cată, pot discerne mari, cu folos decât o duzină şi mai bine de oameni, au tot atâtea puncte de vedere. Ca vm. deziderat pentru viitorul a­­propiat rămâne însă înfiriparea pre­­misei politici a echipei naţionale, al­cătuirea unui organ permanent de selecţionare, formarea unui lot de ju­cători iniţierea unei metode eficace şi realizarea unei pregătiri corespun­zătoare. Toate acestea vor trebui neapărat puse în practică, dacă Federala de football ţine cu tot dinadinsul ca stră­dania conducătorilor ei, să, fie încu­nunată de succes. MATCH3JL CIIRMEN-C. F. Fr. SE DISPUTA KUMM! NECA LA VENUS HIPISM REZULTATUL ALERGA­RILOR DELA BANEASA M­ELANCOLIE L. • Rosisimi JL A­ ntâjj C­ronica plastică de TACHE SOROCEANU Pictura şi cinematograf­ul.­Tipărituri frumoase Pare curios, dair aceste două arte plastice se ignorează aprroape total, şi chiar in ceea ce aparţine domeniului S&u propriu, decorurile şi costumele pictura serveşte puţin cinematograful Vina nu-i nici a pictorilor nici a ci­­nematografiştilor, ci a publicului că­ruia nu-i plac lucrurile extravagante. Când regisorul Korda turna scenele filmului „Viaţa viitoare’’ după roma­nul lui Wells, a recurs la serviciile lui Ferdinand Léger, cunosc­utul decora­­tor modern, dar L-a avertizat că acea­­sta îl­-1 obligă să utilizeze toate ma­chetele ce-i vor fi prezentate. Până la urmă n’a utilizat nici una. însuși Wells a fost adversarul cel mai înver­şunat al artei pictorului francez: a­ceste decoruri — a spus el ___ sunt prea futuriste. Și totuși, există un fel de filme un­de publicul acceptă toate fanteziile, desenele însufleţite. Dar ele produc printre spectatori o metamorfoză a­­proape unanimă, îi transformă in­ co­pii mici. Dacă filmele lui Walt Dis­­ney sunt cele mai cunoscute şi mai gustate să nu se creadă că sunt sin­gurele sau cele­ mai bune. Ferdinand Léger a desenat un film însufleţit încă din 1923, urmat de Salvador Da­li, Bunuel, Man Ray şi alţii care au creat mici capodopere suprarealiste însă, şi publicul înţelege greu aria abstractă, oriunde ar întâlni-o. El va avea totuşi ocazia să vadă tot film la care au colaborat cinci pictori dintre cei mai moderni. Regisorul Hans Richter face pregătirile nece­sare pentru turnarea unei pelicule de lung metraj, în care vor fi înserate cinci scenete fiecare de șapte minute aproximativ desenate de Marcel Du­champ, Ferdinand Léger, Max Ernst, Man Ray şi Alexandru Calder. Aces­te scene se vor ilustra povestea unui savant devenit nebun regisorul lu­­ându-şi astfel toate precauţiile. Și o­­dată m­ai mult — remarcă Jean Du­­ché, nitr’un articol din revista „For­­mes et portieurs”, caiet consacrat ci­nematografului — vom putea spune că artistul pictor se plasează la ju­mătate de cale între copilărie și ne­bunie. Pictura poate intra larg în cinema­­tograf când e vorba de un film con­sacrat unui mare creator — cum s’a mucrât cu ReSOif. a fost o realizare cu totul nouă concepută de fiul lui Renoir, spirit impregnat de ge­­nini­ pictorului şi nu o simplă inscenare după pânze celebre. Italia.­­­nul Emmer a izbutit totuşi să scoată o peliculă extrem de interesantă transpunând pe ecran personagiile din „Grădina supliciilor’’, tablou de Jerome Bosch, pictor fantastic. Cine va avea insă îndrăzneala să trans­­pute­m imagini însufleţite lumea de monştri a lui Picasso? Deocamdată, cele mai obişnuite sunt astăzi apariţiile statice ale pic­turei în filme documentare în care opera artistului este analizată, pre­zentată de imaginea mişcătoare, in Franţa, asemenea pelicule au fost consacrate până acum lui Matisse şi Maillol. Se va crea astfel o istorie ci­­nematografică a picturei. Variind dis­tanţa obiectivului faţă de pânză şi lumina, scoţând, în evidenţă un a­­m, în unt, confruntând intr’un decu­paj analitic momente şi aspecte ale operei unui artist, publicul şi pict­orii vor avea la îndemână h­a instrument critic cu totul nou. Era o vreme când povez­­ie şi poe­­mele îşi găseau loc cel mult prin re­viste, ca să le varieze conţinutul, în volum apăreau rar, iar când era în­vinsă împotrivirea editorilor după­­ drumuri multe şi intervenţii felurite, straiul lor tipografic era sărac ca şi sărăcia căutătorilor de rime. Astăzi lucrurile s’au schimbat as­tăzi un mănunchiu de versuri un poem e prezentat în condiţii alese, în­tr’o grafică somptuoasă. Formatul vo­­lumului ia propriii, hârtia e din bel­şug, litera frumoasă iar împlinirile decorative vignete şi ilustraţii, sunt opera unor artişti de seamă. Pe care iubitor de slovă potrivită în tiparee meşteşugite nu l-au bucurat plachete­le editate de Ministerul Artelor şi Fundaţia Regală pentru artă şi lite­ratură poeţilor George Bacovia Ci­cerone Teodor­escu, Eugen Jebelea­­nu, Aurel Ba­ranga? Noi vedem in a­­tenţia şi grija care se acordă tipări­rii cărţilor cu poezii, un semn al vre­mii de preţuire a valorilor spirituale. Fiindcă pretutinden de parcă ar fi la mijloc o înţelegere unanimă ori poa­te dorinţa unei răscumpărări a gre­şelilor din trecut, aceeaşi primire şi acelaş joc de cinste se acodă poeţi­lor. Iată, bunăoară, două tipărituri scoase de acel pasionat iubitor al cărţii frumoase librarul elveţian F. Roth, din Lausanne, opere ale scrii­torilor Maurice Zermatten şi Gonza­­gue de Reynold. Cea dintâi este­­n­titu­lată „Scara in zid” (L’escalîer dans le mur), iar cealaltă „Dialog in faţa casei’’ (Dialogue au scan­ de la maison). Amândouă sunt tipărite nu pentru un câştig material, ci pentru a încânta pe cei ce le vor deschide şi ceti, sunt ca nişte omagii adusi de e­­ditor autorilor. Traducem începutul poemului lui Mance Zermatten: Multă vreme m’am temut de mun­te. Sunt un ţăran­ de acolo. Toate, i­­rm­aginile copilăriei meie au perspec­tivă grandioasă. Mai întâiu cătunul — și îndată, in jurul lui, pădurea i­­mensă plină de fantome; apoi păşu­nea, unde vitele sunt cuprinse uneori de panică, fiindcă li s’a năzărit ci­ne ştie?, că văd arătări invizibile pentru ochii noştri şi, în fine acea­stă prezenţă­ masivă, inumană care ne înfricoşa pe toţi; înaltele creste de piatră pe care apusul le vopseşte în roşu. Da, să subliniem mai întâiu faptul acesta: toţi ţăranii au teamă de mun­te. Nu numai copiii ci şi oamenii şi vânătorii de capre, nu numai bătrâ­nele­ superstiţioase, ci şi primarul şi preotul, adică cei care ştiu... Toţi sunt îngroziţi de acele semne tainice arătate zi şi noapte de acele mugete, de acele mâini, de acele necontenite perindări de coloare — şi numai în plină zi îndrăzneam să ieşim din casă în plin soare şi înarmaţi ca un băţ. Nu viperele sunt acelea care ne în­spăimântau, nici avalanşele nici ro­stogolirile de stânci, nici prăpăstiile. Sau mai degrabă, toate acestea la un loc şi balaurii d­in poveste care se scaldă in lacurile de sus, şi nesfârşi­tele cortegii fumurii ale morţilor ca­re nu cunosc niciodată odihna, şi că­lătorii nevăzuţi care se culcă în ză­padă, lăsând aco’o tipare insângera­­t­­e — toate aceste şi încă multe al­­t­­ele care nu se pot rosti în cuvinte, ci doar muzica le poate tălmăci: tai­na spaţiilor unde nu există viaţă, a­­dâncimea umbrelor nopţii, liniştea vastă sfâşiată de ţipete, de chemări monstruoase care opresc locului une­ori pe câte un cioban, înlemnindu-l de spaimă şi impingându-l până în pragul nebuniei. însemnările articolului de faţă ar putea fi socotite literare, şi deci nu ne privesc pe noi Dar la reuşita unei tipărituri frumoase contribue in largă­­măsură şi al­te­­ lucru care ne pri­veşte. ADE t* ge»® is w­ar—t umm cotivE m culturale ÎIOMÂaO - J­UGOSLAVĂ Festivalul d­e la Ateneu — Eri la ora 5:40, a avut loc la Pre­şedinţia Consiliului de Miniştri so­lemnitatea semnării convenţiei de colaborare culturală între Regatul României şi Republica Federativa Populară a Iugoslaviei. A semnat de Vladimir Râbnikar, Preşedintele Comitetului pentru cultură şi arte în numele guvernu­lui jugofilav şi d. Octav Livezeanu, ministrul Informaţiilor, în numele guvernului român. Hir Ieri la ora 3 după amiază a avut loc la Ateneul Român afi festival artistic cu prilejul semnării convenţiei cultu­rale între România şi Republica Popu­­lară Iugoslavă. Au luat parte la festival membrii guvernului în frunte cu d. prim minis­tru, reprezentanţi ai Corpului diploma­tic, membrii delegaţiei iugoslave la Bucureşti precum şi numeroase perso­nalităţi din viaţa politică ş culturală a ţării. CMwâBîispsa d-lui ministru ©Gfew Lu­f@£©amt O viaţă nouă s’a instaurat în Balcani fiindcă noui sunt ideile care o călău­zesc, noui forţele care o propulsează. Această viaţă nouă s’a călit mai întâi în eroica luptă de eliberare a popoare­lor din această parte a lumii, printre care cele iugoslave ocupă locul de frunte. După eliberare, voinţa de lup­tă a acestor popoare s’a convertit in elanul spre reconstrucţie şi spre pro­gres, în hotărârea lor de a fi activi factori de pace. Convenţia culturală pe care am sem­nat-o astăzi se integrează acestei o­­pere de contribuţie la consolidarea ra­porturilor creatoare între cele două ţări şi ea va da atât mai bune roade cu cât isvorăşte din dorinţa unanimă a popoarelor iugoslave şi a celui ro­mân. Discurs**i­d-Sui WladSmir Ratmisar Convenţia pe care am semnat o, mar­chează o etapă nouă in raporturile de prietenie Care există intre poporul ro­mân şi popoarele Jugosla..?«. Ceeace ur­mărim prin âcMUâ - 'âftţie este să dăm un fundament cât mai solid cu putinţă relaţiilor noastre existente care, sunt convins, nu vor întârzia să ia forma unei colaborări foarte strân­se ce se va moinifesta deopotrivă în domeniile politic, economic şi cultural. Nu mai vorbesc de trecut, dar aşi voi să subliniez un fapt care mi se pare de o primordială importanţă pen­tru sarcina noastră, şi anume faptul că astăzi, pentru prima oara în istoria noastră, vedem cele două popoare in­spirate de aceleaşi principii de viaţă şi împărtăşind acelaş ideal social şi po­ litic. Dacă drumurile pe care ele urmea­ză în marşu­l spre viitor se deosebesc întrucâtva prin forma lor, dimpotrivă cee ce este esenţial, adică spiritul care însufleţeşte popoarele noastre şi scopul pe care îl urmăresc rămân comune şi in fond, marele drum pe care îl ur­mează rămâne de asemenea acelaş: dru­mul adevăratei democraţii. Mi se pare că avem multe de făcut în acest domeniu. Vom avea să desvol­tăm schimburile culturale între cele două ţări ale noastre, să atragem şi să interesăm pentru sarcina noastră savanţi, scriitori, artişti şi tehnicieni, să strângem legăturile între organiza­ţiile de tineret şi organizţiile de cul­tură fizică. Trebue să facem în aceas­tă direcţie tot ceea ce în trecut regimu­rile politice nestipulare din ţările noa­­stre au omis înadins să facă. Trebue să ajungem ca popoarele noastre să se cunoască mai bine pentru a se sti­ma mai mult. Am profunda convingere că vom reuşi să atingem acest scop. Teatrele particulare prezintă: ^ Ă L h era S s sapa C0ME1IA oSSSftîL Uit. ’ 3 Zile 3 la posptes»© OBgBN Uit. 3 zile STUDIO SCWfl MEU RlITHl fcSBADB g a os«a 8 seara j Zîlnîc dela 9 dimineaţa la BOEMA Sunt o sârpă in asir j IZBAMOA ACSELERSTUL 402 fZBMIM ßLLS sw 8£.onre Jft Miercnrl premIerg mimw * prem,c'raAiii na nlfcard aAfnY și vreau să-l beau Inc’o dragostei P2 911713 j­ fuLTA BUZESTI AM UN MILIARD ««șî vreau să-l bsau, este tiftiul re’ wssfsâ de mare meutere, reviste sete­­alităȘilor., na uzicSicr, veseliei șî opiî. irgîsatBuîul. AZI 8 PREM­­OS A !a SAVOY Dir. de Scenă GEORGE VAL­ I F­IOROS ASASINAT if cam. QMStiLli! CONSTANTA Cadavrul unei femei iac'm cu toporul, găsit intr’o cameră de jac CONSTANTA, 27. (Prin telefon). Ana Sava, din bul. Ferdinand 26, a fost găsită în camera de baie a locuin­tei sale, cu craniul sfărimat de o pu­ternică lovitură de topor. Cadavrul ză­cea într’un lac de sânge, îmbrăcămin­tea’ victimei era ruptă, cuveta băii e­­ra sfărîmată, ceeace denotă că între victimă şi asasin a fost o luptă dis­perată. Poliţia a arestat pe fata de serviciu Maria Gh. de fel din judeţul Tulcea, angajată cu o lună înainte de către victimă, fără acte în regula Arestarea s’a făcut pe baza unor prezumţiuni din care ar reeşi că fata ar fi asa­sina ori complicea asasinului. Când d. Chiriac Sova, fratele victi­mei s’a întors pe la orele zece şi ju­mătate din oraş, ser­­ftoarea i-a spus că Ana este plecată la o croitoreasă. ‘La amiază când d. Chiriac a trimis-o •în str. Ion Adam s- şi caute stăpâna,­­fata s’a întors spunând că n’a găsit-o acolo. Pe de altă parte croitoreasa spu­ne că în cursul dimineţii a fost în două ^rânduri să-şi caute clienta şi i­­S’a răspuns de către fata de serviciu că nu-i acasă. Cadavrul a fost găsit de către d. Chiriac Sava, pe la ore­le 1, când nu­mitul a forţat uşile şi a pătruns în baie. La locul crimei au sosit d-nii procu­­ror Moisescu, chestor Dinar Marca­­rian şi comisarul Mihalcea, şeful bi­roului judiciar al chesturei, care con­duce cercetările. Investigaţiile se îndreaptă şi în altă direcţie acela a dispariţiei în împreju­rări ciudate, Duminica trecută, a unui colier de perle preţioase care aparţi­nuse celei asasinate. MAI» C.N.U.-U LU­I IN BĂTURĂ (Vrinttre din patrîna, t~a) calmul său imperturbabil, a reuşit să creeze impresia că Anglia este ţara cea mai puţin interesată în re­zultatele desbaterii. Nouii diplomaţi sovietici ieşiţi din academia profesorului, Boris Stein sunt educaţi în cea mai perfectă tradiţie britanică. D. Gromîko îl întrece chiar şi pe Sir Alexander Cadogan în materie de discurs do­zat şi lipsit de patimă. Cei care îl ascultă vorbind în ruseşte pot ple­ca cu convingerea că tânărul diplo­mat atât de serios, ar fi lipsit de nervi. Colegii săi îi păstrează multă simpatie alături de popularitatea de care se bucură diplomatul sovie­tic. Cei doi americani, Warren Aus­tin şi Herschel Johnson au o per­sonalitate atât de def­ebilă, că a­­ceeaşi politică a Statei Unite sună altfel, după cum expu­tea aparţi­ne unuia sau celuilalt dintre cei doi diplomaţi. Mr. Austin, jovial, comu­nicativ şi prietenos cu toată lumea, îşi înfăţişează teza într’un stil emo­tiv şi serios dar cu bună dispoziţie care nu înlătură argumentele. Mr. Johnson, un diplomat de ca­rieră, sgârcit la vorbă, cu o înfăţi­şare rigidă, un nas napoleonian şi ochi negri pătrunzători sub sproce­­ne blonde, adaugă declaraţiunilor sale totdeauna un caracter de in­transigenţă. La reuniunile internaţionale e greu de evitat identificarea ţărilor cu reprezentanţii lor respectivi. Este totuşi o greşeală şi aceasta poate duce la false concluzii. Dacă vrei să ai o imagine adevărată a unei ţări, trebue să ţii seamă de fapte şi să te sustragi farmecelor ambasadorilor ei. O problemă veche (Vrvnare din pagina l-a) s’a putut aplica la noi până acuma aparţin în majoritate celor săraci, trataţi gratuit cu dozele aduse de Joint, sau de alte instituţii de bine­facere. Dacă acest medicament se va do­vedi în adevăr foarte eficace şi ne­vătămător, el va fi produs în canti­tăţi mari şi va fi folosit nu numai din motive umanitare, ci chiar din simplu interes material. Casa cen­trală a asigurărilor noastre sociale întreţine foarte mulţi tuberculoşi în sanatorii pentru a căror întreţinere plăteşte acum 600.000 de lei pe zi şi i se cere mai mult. Oricât de scump ar fi medicamentul, dacă el va scurta cu câtva săptămâni întreţinerea bol­navului în sanatoriu, Casa centrală va fi în câştig, chiar din punctul de vedere material. Putem spune acelaş lucru despre toate Instituţiile care internează pe tuberculoşi. Situaţia nu va fi deci atât de gravă cum se pare. Deocamdată, când vorbim despre streptomicină, esenţialul este să do­rim ca experienţele cu acest medica­ment să adeverească ceea ce imagina­­ţia aprinsă a bolnavilor consideră de pe acum ca o strălucită victorie a ştiinţei medicale. Gr. Gratia* ( Sati­sa! şi dîscîplina lui (Urm­are dîn pagina l­a) voinţă şi readaptare continuă la condiţiile unei vieţi sociale din ce în ce mai complexe. Acest proces a fost la noi mai slab decât în alte ţări civilizate, fie din cauza împrejurărilor istorice, fie din pri­cina unor neglijenţe în educaţia conducătorilor. Dacă nu era posi­bil să înlăturăm cu desăvârşire împrejurările, în schimb neglijen­ţele de care vorbim puteau fi în­vinse. Să reţinem că deprinderea dis­ciplinei residă până la urmă în voinţa susţinută a individului de a se integra în viaţa grupului, da­torită căreia el participă conştient la bunurile organizării şi ale or-­­dinei. Fără o asemenea deprin­dere, omul rămâne mai depute nematur, deci incapabil de a-şi stăpâni impulsiunile animalice, cu cari se naşte. Nicolae Petrescu SPECTACOLELE ZILEI TEATRE GRADINA SAVOV: Am un milion şi vreau să-l beau (premieră) ALHAMBRA: Nana GRADINA BOEMA: Sunt o cârpă In amor. MODERN: 3 la purtare COMEDIA: Arsenic şi dantelă veche GRADINA IZBANDA: Acceleratul 402 NOSTRU: Şi greerele cântă... pe bani ODEON: Scumpa mea Ruth GRADINA VOLTA BUZEŞTI: încă. O dragoste pe lume CINEMATOGRAFE ARO: Goana vieţii ARTA: Bandiţii din California. SCALA­­(Sală şi grădină): Pie,­­ et Jean. EFORIE: Inimi întunecate EXCELSIOR: Lacrim de ţiganca TRIANON: Luminile Parisului GRADINA VOX EFORIE Luminile insuiu LUXOR: Nu te pot uita GIOCONDA: Tu eşti deapururi in ini­­ma mea. GRADINA MIGNON: Lacrimi de ţi­gancă. GRADINA PROGRES: Goana vieţii TIVOLI: Dorothy Lamour în ..Dansa. REGAL: Goana vieţii SELECT: Şi acum pe mâine ORFEU: Var été ! ED PALAS: Dorinţi neîmplinite CASANDRA: Un cântec de vioară OMNIA: O aventură la miezul nopţii DALES: Merg pe drumul meu CORSO: Dunărea albastră FRANKLIN: Căi greşite NISSA: Bătălia Atlanticului VICTORIA: Furtul de la Ar­zona CARTIER AMERICAN Escapada DACIA: Mademoselle Fiii (seara in grădină).­­DIANA: Sergentul York FLORIDA: Cezar şi Cleopatra IZBANDA: Pentru un sărut ILEANA: Stan­a: Bran lupi de mare MARCONI: Zile fericite MARNA: Rapsodia diabolică MIORIŢA: Ştrengăriţă ODEON: Suprema dragoste RAHOVA: L’eternel retour pACHE: Divorţul SPLENDID: Noaptea amintiriior TOMIS: Scuzaţi vă rog VENUS: Eşt cea mai frumoasâ NONI: Macarie Viconte GLORIA: Dragostea mea îţi aparţine VOLGA: Cântecul vieţii mele, toarea din Singapore AIDA: Cavalerul răzbunării ALIANŢA: Raffles VOLTA BUZEŞTI: Viaţa începe mâine NERO (sală şi grădină): Comedia u­­mană şi trupa de reviste Licurici.

Next