Adevěrul, octombrie 1948 (Anul 61, nr. 17278-17304)
1948-10-14 / nr. 17289
(• „mmnmir ) KDIEÎ fiO _ Ur 17 ORQ ht\ I P*JÎ ZL I FI Taw poștală piatrti în numerar conform aprobării Directiui KIIUL U£ WI. I 1,4.0 V *+ L.&1 Generale P T. T. Nr 140 306/946 șl 261.020/947 ^ Adevărul FONDATORI * AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. (IRAUR 1921 — 1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 Lucrări edilitare care au întârziat prea mult Câteva străzi din Capitală — dintre cele mai oropsite — şi-au văzut, în sfârşit, trotuarele acoperite cu pavaj nou/ „Pavaj nou”, e un fel de a vorbi, căci în realitate, unele din aceste ulicioare n’au avut niciodată trotuare . Dichisirea cartierelor periferice a început —‘ şi sunt permise toate speranţele că nu se va opri înainte de a schimba înfăţişarea oribilă a celei mai mari părţi a Bucureştiului. Mărturisim că documentarea noastră asupra acestei opere municipale se reduce la lectura unei informaţii într’o gazetă, dar având respectul înăscut faţă de autoritatea lucrului tipărit, nu ne-am mai ostenit până în cartierul „Apărătorii Patriei” spre a admira nouile trotuare. Ne aducem însă aminte să fi umblat mai de mult, pe acolo şi nici acum n’am uitat gropile de noroi, bezna de nepătruns şi pestilentele înăbuşitoare, constituind laolaltă „pitorescul” degradant în care erau lăsaţi să trăiască locuitorii mai puţin norocoşi aşezaţi prin pările acelea. Edilii treceau rar ca să se încredinţeze cu proprii lor ochi de aspectul respingător al unor uliţe care nu se aflau, totuşi, decât la cincispreze minute depărtare de bulevardele şi squarurile „triicului Paris”, cum îi ziceau aglomeraţiei bucureştene cel ce nu-l văzuseră pe cel mare. ■ Ei trebuia un adevărat instinct de explorator ca să te aventurezi după primele ploi de toamnă, prin străzile abandonate dela marginea celui mai de frunte oraş al ţării — iar concetăţenii noştri care s’au încumetat să-şi înjghebeze pe-acolo gospodăriile, scoteau din când în când capetele din nord, ca să ceară primăriei să-şi trimită furgoanele şi măturătorii într’o expediţie mântuitoare. E adevărat că promisiunile încurajatoare n’au lipsit niciodată. In deosebi, în ajunul alegerilor, locuitorii periferiei vedeau ivindu-se în paragina lor, tot felul de părinţi ai urbei pe care nu-i văzuseră până atunci decât în fotografie. Oamenii se minunau refuzând să-şi creadă privirilor. Automobilele candidaţilor se afundau în gropile adânci, înpotmolindu-se în noroiul cleios, iar farurile lor erau singurele lumini ajunse până acolo Alegerile însă treceau, noroiul rămânea şi din trotuarele, .promise, din electricitatea ca... trebuia să inunde cu lumina ei orbitoare uliţele întunecate — nu se înfăptuia nimic. De aceea, lucrările iniţiate acum de primăria municipiului vor bucura toată lumea — şi, mai cu seamă, pe fericiţii beneficiari ai... trotuarelor noui. S. D. ■ Proprietari S. A. R. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trbolor S. I Corn. Nr 142/946 Ne amintim că acum, vreo patru luni, Institutul central de stică, pe baza unei decizii ministeriale, a hotărît să organizeze o vastă anchetă asupra modului cum trăesc oamenii. Toate categoriile de cetățeni, orânduite a, nem A ,după profesiune, și deci după na-DREPTUL LA CĂLDURA * • «nMiS, -UJILI * ■** i delegat reprezentanţi, — capi de Frigul ne-a venit, anul acesta, '■ famile, în număr de ' vreo cam prea de vreme. Chiar în zilele noua mii, care Sa completeze când soarele ne zâmbeşte arătân- tematic, vreme de Un an, N- du~şi colţii, incă e destul de rece, î^£e budgetelor Zilnice, mai ales din cneaţia şi seara. Logic ! Desigur, o asemenea anchetă ar fi ca în imobilele cu căldură are ramificaţii multiple, în ce pri centrală, în care se utilizează cum- veşte rezultatele pe care Ie poate bustibil lichid, să se fără ţmţină ca.1- (la un generalf şî dela primă O-dură mai cu seamă dumneata şi cţirej 0 asemenea lucrare îtî aseara. Dar nu se poate pentru ca °, rata, după Cum am spus, CUm dispoziţie luată c ndva, pe vremea jj-ge^e şi cum se descurcă omul, când economia de combustibil era imperios necesar», interzice ca în luna Octombrie să se pună caloriferele în funcţiunea Bineînţeles aplicarea acestei dispoziţii loveşte mimal pe locatari blocurilor, ai căror administratori sunt responsabili. In vilele particulare înzestrate cu căldură centrală, opreliştea nu se respactă. Nedreptatea intte din însuşi criteriul după care reglementat încălzirea. Acest criteriu nu poate fi, ca astăzi, fixarea unei date calendaristice. Fenomenele naturale, cari comandă temperatura atmosferică, nu vor să ţină seama de calendar. De ce atunci calendarul să dicteze când e frig sau e cald? Singurul criteriu cată să fie termometrul pentru că numai el poate indica dacă este nevoie sau nu de căldură. Mai ales, acum când, pe de o parte producţiunea petroliferă a luat un ritm normal, iar pe alta consumul de ţiţei scade prin întrebuinţarea din ce în ce mai mare a gazelor naturale, vechea reglementare nu mai are rost. E. S. GLOSE POLITICE Rabat mare». Ziele trecute a început procesul fostului mareşal Rodolfo Graziani acuzat de înaltă trădare, colaborare cu inamicul şi alte, contravenţii de aceasi categorie. Se ştie că mareşalul a trecut de partea lui Mussolini când „ducele” eliberat de nemţi, a constituit în nordul Italiei, ocupat de aceştia, un guvern zis fascist-republican. Arestat încă acum trei ani, Graziani a obţinut nenumărate amânări ale procesului său, sperând să se facă uitat. Avocaţii tocmiţi de nevasta lui n’au însă a se plânge de aceste amânări, căci, după cum afirma ziarul „Republica” ei au încasat până acum mai mult de zece milioane lirere in contul onorariilor. In cercurile politice din Roma se dădea ca sigur că fostul generalisim al lui Mussolini nu va putea fi condamnat la mai puţin de douăzeci de ani închisoare, dar în ultimul tmp pronosticul s’a schimbat. Avocatul Mastino del Rio care-l apără pe Graziani a declarat că speră să obţină... un rabat de optzeci la sută asupra acestei pedepse — adică să~şi scoată clientul basma curată, cu patru ani — din care urmează să fie scăzuţi cei trei de prevenţie., A aflat târziu ■■■ •Avocaţii cari l-au vizitat in ichisoare, afirmă ca fostul mareşals~ a mărturisit marea dezamăgire ce-a încercat-o cetind in memoriile lui Ciano, pasagiile care-l privesc deadreptul. Aproape nu e pagină în care Clano să nu înregistreze părerile lui Mussolini asupra „ilustrului” comardant de oşti. După ce a fost bătut pe toate fronturile, cu excepţia acelora pe care n’a luptat, Graziani era considerat, de „duce’- ca un incapabil El plănuia dealtfel să-l trimeată în judecată și să-i smulgă insignele de mareşal- Amuzant e faptul că debarcarea lui Mussolini in 1943 l-a salvat pe Graziani de acest proces — și fostul mareșal care nici nu bănuia ce soartă îi rezervase ducele”, s’a grăbit să-l urmeze în aventura trădătoare din nordul Italiei... Minuni olteneşti Aproape că nu trece z! lăsată de Dumnezeu ca gazetele să nu conţină măcar un singur protest în contra cântarelor oltenilor care îşi desfac marfa în stradă, de preferinţă fructe ori legume încărcate in cărucioare. S’ar putea ca cineva să intrebe: pentru ce nu se aprovizionează din piaţă sau de la prăvălie cetăţenii pentru care balanţele judeţilor lipseşte de ortodoxie? Din două motive, răspundem noi: întâiul, pentru că droaga ambulantului colindând uliţele scuteşte pe cetăţean de alergătură şi al doilea, fiindcă la oltean... e mai eftin, întotdeauna petecul de carton al ambulanţului, cocoţat între fructe sau zarzavaturi, indică un preţ mai redus decât cel afişat la prăvăliile de specialitate. Nu mult, câţiva lei acolo, o nimica toată. Totuşi, de ajuns pentru ca trecătorul, care e deprins să memoreze preţurile în cotidiana schimbare a câteva zeci de articole, se lasă sedus de diferenţă şi dă busna la cărucior, fără să-şi mai facă socoteala că, cu ce îl fură cântarul, diferenţa dispare total. Dacă negustorul e ...cinstit. Pentru că altfel, riscă să se pomenească că a plătit mai mult ca pe calea Victoriei. Este adevărat că, de multe ori, se găsesc oameni care să protesteze, ţipând că sunt traşi pe sfoară. Reacţiune pur platonică, pentru că juvetele, tare în argumentaţie, refuză să recunoască un răcnet cu care muşteriul s’a repezit până la cel mai apropiat cântar. Şi are dreptate, flag. (Continuare în pag. 2-a) fa*ă poștală plătită în numerar conform aprobării Iîirectiuni Generale P T. T Nr 140 306/946 și 261.020/947 vecin l-am găsit extrem de adâncit în completarea unor pagini, mari, de registru, cu rubrici de o complicată varietate. Tocmai calcula, pe o hârtie alăturată, cât valorează în bani uleiul consumat într’o zi, cumpărat într’una din piețeleperiferice. Vecinul meu m’a lămurit că lucrează pasionat la întocmirea exactă a „Cârtii de familie". UN VECIN INTERESANT Nimerindu-mă în vizită la un lot, după sezon, sau după scăde- jtofilor, ai legumelor, unde cifrele nule iniţiate. Dar ancheta cuprinde în ea însăşi, aspecte mult mai ample, se poate vedea de pildă, cu scopuri social-ştinţifice, cum se hrănesc caloric diferitele categorii sociale, ce alimente se consumă în cantităţi mai mari, care e provenienţa lor, ce cote din venituri se cheltuesc pentru: hrană, îmbrăcăminte, întreţinerea casei, culură, etc. In alte cuvinte, se poate studia care produse au o consuma- Stati- t*e iflai, mare, în ce măsură ,și în ce mod, — cele două , sectoare ale economiei noastre, — de Stat și particulare, — intră în calculul budgetului particular cotidian. N’am intrat în aceste amănun- te cu vecinul meu, dar am răsfoit amândoi, paginile migăloasei lui opere, și am dat din cap, filosofic, văzând aritmetica atât de complicată, pe care o practică, pentru a reuși să umple o rubrică după alta, — reflectând succesiunea nevoilor noastre, — cu cifrele pe care ni Ie îngădue buzunarul. Deosebit de încurcat se arată vecinul Ia capitolul pâinii, de în luptă cu greutăţiie existen'ei ■ ..j* , . „ „ . de fiecare zi. Se vede din rubrici P,ldf’ unde cea nea^ra dove„‘ echilibristica aritmetică ce se d,ndu'3e de mute *p r' insuficienta, face pentru o suficentă împăr- trebue s’o completeze budgetarire a venitului, evoluţia preţuriler franzela. Sau la acel altarau sporit, îngreunând enorm existenţa vreunui sold divizibil cu numărul zilelor ce mai rămân până la sfârşitul lunii. Şi dacă nu-ţi atinge, întreb eu? — Asta nu-i vina cărţii de familie. Răsfoind filele interesantului registru, vecinul mi-a spus: nu-ţi închipui ce curios sunt să văd şi cu negru pe alb, cum o scot la capăt. Vor spune unii că în definitiv, dacă te frămânţi neorganizat, sau te frămânţi cu creionul în mână, e acelaş lucru. Nu sunt de aceiaş părere. Creionul are virtuţi imense. E un regulator admirabil în materie de budget. Ei taie de aici, taie de dincolo, îţi fixează limita până unde te pofi întinde şi te aduce pe drumul echilibrului faţă ţie care exigenţele noastre trebue să se supună vrând nevrând. Cu creionul multe sunt posibile. Când ni s’au adus două cafele vecinul nostru a calculat în bani cafeaua şi zahărul, Ne-a notat la „budgetul de familie” la „eşiri” după care am început să sorbim satisfăcuţi! A. P. S. Gospodarul face iarna car si vara sanie h c. ... ' . „• «• • » • » . t » — Pregătiri pentru sezonul balneo-climatic viitor — Se cunoaşte deosebitul interes pe buesc cercetate în comun toate forcare actualul guvern îl arată staţimele administrative de conducere, unilor balneo-climatice şi folosirii lor de către massele muncitoare, nu numai pentru recâştigarea sănătăţii de către bolnavi, ci şi pentru retrebuesc supuse unei critici amănunţite toate metodele folosite, trebueşte cântărit randamentul fiecăreia pentru a se păstra tot ce e radobândirea forţelor în timpul conce-J lositor şi a se înlătura tot ce nu sediilor bine meritate după un an de găseşte util, pentru a se face uz de muncă. Zeci de mii de salariaţi de toate categoriile au avut în vara aceasta posibilitatea să viziteze staţiunile noastre balneo - climatice, fie fără nici o cheltuială dacă erau trimişi de Asigurările sociale, fie pentru o sumă modestă, accesibilă oricui, dacă se duceau numai pentru odihnă. Factorii hotărîtori socotesc insă o singură concepţie, pentru a se stabili un plan unitar de conducere. In al doilea rând, se va raţionaliza triajul bolnavilor. In perioada capitalist a conducerii statului, numărul vizitatorilor din statuni trimişi in grupuri de instituţii publice sau particulare era foarte redus. Majoritatea vilegiaturiştilor erau particulari, care veneau pe cont prorealizările de până acum numai ca priu. Bineînţeles că în acel timp un modest Început. In programul lor nu putea fi vorba de un triaj. Se de viitor se prevede ca numărul vi-l ducea în staţiune oricine avea posilegia turiştilor să sporească din anilitatea materială de a o face. Cel în an. Nu putem prevedea viitorul mult dacă medicul personal al boliai îndepărtat, dar un lucru este navalul îl putea da un sfat, pe care sigur, în sezonul 1949 staţiunile adesea acesta nu-l urma, ci prefera balneo-climatice vor adăposti un să se ia după cele auzite prin vecini număr mult mai mare de vizitatori decât În 1948. Desvoltarea acestor staţiuni, pentru a se înlătura lipsurile de până acuma şi a se spori capacitatea lor de primire este deci una din preocupările principale. La C.GM. existau pe la sindrofii. Iar medicul balneolog din staţiune de multe ori nu indrăsnea să expedieze pe bolnavul venit fără indicaţie sau chiar cu contraindicaţie, ca să nu supere pe proprietarul vilei şi mai ales pe medicul care În mod greşit Îndreptaseră un resort balneo-climatic care bolnavul În staţiune, se ocupă de plasarea sindicaliştilor. Toate aceste considerente au dissalariaţi particulari sau publici. La părut acuma. Imensa majoritate a Casa Centrală a Asigurărilor Sociale se lucrează intens la desvoltarea staţiunilor din patrimoniul ei. Dar mai ales Ministerul Sănătăţii are în sarcina sa rezolvarea unei părţi cu atât mai mari a acestei probleme, cu cât după naţionalizarea întreprinderilor, un mare număr de staţiuni au intrat in patrimoniul acestui minister. Bineînţeles, că Ministerul Sănătăţii, prin atribuţiile sale, nu se poate interesa numai ca proprietar, de staţiunile sale proprii, ci, in calitate de Îndrumător al întregei activităţi sanitare, publice şi particulare, este preocupat de bunul mers al tuturor staţiunilor balneo - climatice din ţară. De aceea, la conferinţa pe ţară a administratorilor şi directorilor medicali de subordinea ministerului, au fost invitaţi şi reprezentanţii, chiar conducătorii celorlalte mari instituţii care posedă staţiuni climatice, precum şi medici balneologi, oficiali şi particulari. La deschiderea conferinţei, d. prof. Mârza, ministrul sănătăţii, a trasat în linii generale planul de lucru al ministerului, cerând avizul şi concursul celor prezenţi pentru realizarea lui. Acest plan se bazează pe patru idei principale. In primul rând este ideea unităţii in conducerea staţiunilor balneo-climatice, înţelegând prin aceasta, nu unificarea lor patrimonială, ci unificarea sistemului de conducere. Trese ia măsuri pentru ca astfel de fapte să nu se mai întâmple. Deasemenea numărul vilegiaturiştilor se va putea mări prelungindu-se sezonul balnear. In unele părţi vor putea, cel puţin, Începe sezonul cu o fără întrerupere. În altele se va putea, cel puţin începe sezonul cu o lună două mai devreme şi termina mai târziu. Pentru aceasta va fi nevoe de anumite lucrări, amenajări care trebuiesc studiate dinainte. Astfel a procedat C C.A.S. cu băile Olăneşti unde în momentul de faţă se fac lucrări pentru transformarea staţiunii in loc de cură permanentă. Este posibil că aceste lucrări se vor ter- GR, GRAUR (Continuare în pag. 2 a) turi, intinsori şi pălăvrăgeli. bolnavilor vin trimişi fie de C.C.A.S., fie de sindicate, fie de întreprinderi, care pot refuza pe cei ce pretind să se ducă la cură intr’o staţiune pe care medicul respectiv o crede nepotrivită. Va fi deci necesar pe de o parte ca medicii tuturor acestor organizaţii sau instituţii să cunoască bine indicaţiile tuturor staţiunilor. Şi va mai trebui ca trimiterile la băi să se facă numai după indicaţii medicale. Înlăturându-se toate intervenţiile lăturalnice, toate protecţiile şi toate interesele laterale. Pentru aceasta va fi nevoe de o înţelegere între toate instituţiile care trimit bolnavi la băi. Al treilea punct asupra căruia este aţintită atenţia ministerului este posibilitatea de cazare, pentru a putea răspunde dorinţei de a se mări numărul vilegiaturiştilor. In vara aceasta toate hotelurile şi vilele mai mari au fost rechiziţionate pentru cazarea asiguraţilor şi sindicaliştilor. Nu se poate spori mult numărul vilelor rechiziţionate. Dar se pot utiliza mai bine. In dările de seamă ale administratorilor de staţiuni balneo-climatice s’au arătat cazuri în care vile n’au fost folosite pentrucă le lipsea mobilierul sau lingeria necesară; au fost cazuri în care unele autorităţi au rechiziţionat case încăpătoare cu mari posibilităţi de cazare, dar pe care nu le-au utilizat, lăsând multe camere goale. Şi in această privinţă va trebui să Joi 14 Octombrie 1943 IM ©@taf®£si a assiaiassai»®î3 de aw îittsf’iasfi soson» ...Pentm la iarnă! Adfia şi Publicitatea 5.57.63 Telefoane: , Redacţia 5.38.56 1 Secretariatul de redacție 3.86.12 Multă vreme am considerat drept fantezie romanul lui Wells „Maşina pentru explorat timpul“. Celei ce face accentua neverosimilul temei, nu era posibilitatea ştiinţifică dovedită că timpul prezent poate fi investigat, ci mai himeric — timpul scurs, acel care a fost! Cu o asemenea maşină nici un firişor de timp nu se pierde, nici o secundă nu cade la rebut. Orice minută prăpădită, picată pe podea din clepsidra neglijent administrată de visători şi hoinari , poate fi recuperată, valorificată iarăşi Vă daţi seama ce-ar fi să se real Uzeze în serie un aparat care să culeagă automat, minutele risipite în birouri, cele rămase pe sub mese și scaune, din ajun, sau prin dulapuri, prin crăpăturile dușumelelor, în unghere... II văd ca un cioc capilar ciugulind fără întrerupere , pompând ca un aspirator de praf, ca să verse apoi, deasemeni mecanic, depozitul impalpabil în ceasul de nisip ce închipue măsurătoarea timpului. Şi fireşte, restituind fiecărui risipitor, ca pe nişte bănuţi nestemaţi — cantitatea de clipite evadate din căscări încă unnou practic pe care-l întrevăd înfăptuit — maşina con-, tru reperat hoţii de timp. Acei ce s’au specializat în arta escamotării timpului dela orologiile publice bunăoară. E o chestie ce mă urmăreşte de mult, de când am observat umblând pe străzi, ridicând ochii spre cadranele ■ edificiilor, subtila dar cotidiana dispariţie a timpului. . . . M’a frapat dintr’untâi constatarea că dela un orologiu lipsesc trei minute Am controlat-o câteva zile în şir, ajungând la convingerea că e cineva care le fură pe nesimţite, cu o desăvârşită iscusinţă Mi-am mutat pânda in altă parte. Aceiaşi constatare. Am cercetat un colţ de bulevard mai ferit, mai puţin circulat şi care nu mi-a fost mirarea, înregistrând acolo, o sfeterisire şi mai importantă: cincisprezece minute. Ca peste alte să se adaoge trică odată pe atâta. Şi nimeni nu băga de seamă. Nici trecătorii, nici gardianul, nici măcar fostul bancher de vis-a-vis FOX (Continuare în pag. 2 a) CARNETUL NOSTRU SE FURA TIMP ! CHESTIA ZILEI Duioşie Numeroase mărci „CAP DE BOU” sunt prezentate într’o expoziţie filatelică. Desen de ROSS — Ce cauţi aici ? — Am venit să-mi văd galeria familiei... BUCUREŞTII, ACUM 50 DE ANI Capitala, în lumina cifrelor de atunci şi de acum din cari 23 de femei; 3392 agricultori; 979 brutari şi simigli; 329 grădinari, din cari 28 femei; 77 mezelicii (mezelari) din cari 22 femei; 857 măcelari; 89 pescari; 1731 precupeţi, din cari 38 de femei; 247 cofetari; 1522 băcani şi cârciumari, din cari 29 femei; 119 birtaşi şi restauratori, din cari 8 femei; 144 cafegii; 2487 mecanici; 2198 tâmplari; 212 ciasornîcari şi giuvaergii; 763 tipografi; 328 antreprenori de lucrări; 647 frizeri şi bărbieri; 2732 cismari; 2076 croitori şi 1574 croitorese; 4690 comercianţi in general, din cari 68 femei; 13.577 muncitori cu braţele, din cari 2063 femei; 23.927 servitori, din cari 12.613 femei ; 970 birjari; 504 găzari; 210 prostituate, etc., etc.... Pe starea civilă, in Capitală erau acum 50 de ani: 91.865 bărbaţi şi 68.054 femei necăsătoriţi; 50 000 bărbaţi căsătoriţi; 3691 bărbaţi văduvi şi 17.857 femei văduve; 584 bărbaţi divorţaţi şi 1818 femei divorţate. După cum se observă, procentul mare In văduvie ii dădeau femeile, tot aşa la divorţuri, pentru că dacă cele 1618 femei au divorţat de tot atâţia bărbaţi, apei mai mult de jumătate din aceştia s’au recăsătorit, rămânând doar 584 nerecăsătoriţi. Voiajuri, pasageri Cifrele din registrele Prefecturii poliţiei ne arată limpede că cele mai multe paşapoarte erau solicitate în luna iulie a fiecărui an. Astfel, din cele 4364 paşapoarte eliberate în Dacă datele statistice au servit 20 de femei, 761 lăutari şi muzicanţi, doi ani mai târziu, din 15.724 paşadrept călăuză cercetătorilor, in coordonarea muncii lor, ele prezintă uneori interes şi pentru cititorii noştri. Prin cifrele de cari ne vom folosi în câteva reportaţii, vom încerca să facem o incursiune in trecutul nu prea depărtat al Bucureştilor, de acum 50 de ani. Şi dacă cifrele vor fi o aducereaminte pentru unii, ele vor prezenta o curiozitate pentru alţii, mai tineri, pentru cari trecutul Capitalei le este oarecum strein, cel puţin sub raportul statistic, al cifrelor, un bun prilej de documentare. Suprafaţa, străzi, populaţie, pe profesiuni Bucureştii se întindeau acum 50 de ani pe 5800 hectare, având 1026 străzi, pavate cu: bolovani, piatră cioplită, asfalt şi lemn. In decursul celor 50 de ani, suprafaţa oraşului a ajuns la 12.188,96 ha., iar numărul străzilor la 2 617, din cari şi azi se mai află nepavate sau În curs de pavare, 264. In ce priveşte „poporaţiunea”, Bucureştii aveau acum 50 de ani 282.071 suflete, din cari: 373 medici, numai cinci fiind femei; 127 farmacişti, toţi numai bărbaţi; 15 droghişti; 41 dentişti 631 ingineri, 471 avocaţi, din cari nicio femee; 345 preoţi; 597 profesori şi 647 profesoare; 130 de ziarişti, din cari două femei; 851 pictori, artişti şi sculptori, 79 femei; 5512 militari; 249 moaşe; 646 funcţionari publici, din cari numai 57 femei; 4307 funcţionari particulari, din cari numai1898, 1130 au fost eliberate în Iulie; poarte eliberate in cursul anului, numai in luna Iulie au fost eliberate 11.430. Toţi beneficiarii erau: fabricanţi, negustori sau oameni politici. In ce priveşte hotelurile, deşi ele nu puteau egala pe cele din Apus, ofereau totuş un confort civilizat, având in 1898 un număr de 5270 pasageri numai din străinătate, pe lângă cei 35.595 români, din diferite părţi ale ţării. In amintirea multora mai stăruie incă chipul sergenţilor de oraş de acum 50 de ani: mustăcioşi, incisme cu carâmb, lîfoşer la cingătoare, chipiu in formă de potcap, numai că avea cozoroc, pelerină neagră şi tignal de vişin. Subcomisarii de cl. II-a — pentru că alte clase nu mai erau pe vremea aceea — purtau în schimb galoane aurite pe umeri, (Continuare în pag. 2-a) Pn*n orașului MGH. ȚEPI Citim la Mica Publicitate: „Cedez patru locuri la Deliu”. Bănuim, în paranteze. Cu ce scop ne dă asaltul: El preferă să cedeze. Și să decedeze.. altul! ”*“’ F, Letrodă !