Adevěrul, octombrie 1949 (Anul 63, nr. 17582-17607)
1949-10-14 / nr. 17593
mi 83 Nr. 17.593 Al. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921—1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 FONDATORII Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 4 PAGINI 4 LEI Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Corn. Nr. 142/946 Vineri 14 Octombrie 1949 Directori H. sorBANU BIROURILE: BUCUREŞTI I str. BREZOIANU 14 | t-»-- | I Redacţia 5.3S.56 Mai mulţi lăptari au fost condamnaţi fiindcă au făcut „declarații false". Or fi declarat că vând lapte ! Inovatori, descoperitori, raţionalizatori Zilele acestea a avut loc o conferinţă pe toată ţara care ni s’a părut a fi foarte semnificativă, atât în sectorul ei limitat — acela al tehnicienilor inovatori, descoperitori şi raţionalizatori din industria noastră carboniferă —cât şi în ce priveşte întreaga categorie a acestui fel de tehnicieni, din toate celelalte domenii de activitate industrială. Vom mai reţine deasemenea faptul că fostul AGIR s’a transformat intr’o grupare mai largă, devenind o Asociaţie Ştiinţifică a Tehnicienilor. Se pune astfel într’o lumină nouă un aspect dintre cele mai relevante ale activităţii tehnice: aspectul îmbunătăţirii progresului ştiinţific şi al stimulării invenţiunilor, descoperirilor şi raţionalizărilor procesului tehnologic. Ştiinţa în regimul socialist coboară din sferele ei abstracte pe terenul practic al utilităţii tehnice şi sociale imediate. Munca propriu zisă şi munca ştiinţifică trebue să se’ contopească şi să se împletească in acelaş scop al unei producţii sporite şi al obţinerii unei cantităţi şi unei calităţi de bunuri cât mai remarcabile. Această chestiune nu a rămas numai pe planul îndrumării academice generale, ci a trecut pe terenul muncii, aşa cum ne-a dovedit-o prima conferinţă pe ţară a tehnicienilor din industria carboniferă. Am putut afla cu acest prilej ca mijloacele practice pentru sporirea randamentului muncii de extracţie a cărbunelui, se pot obţine nu numai prin mărirea efortului cantitativ, adică prin înmulţirea braţelor de muncă şi a uneltelor, ci şi prin eforturi calitativ, adică prin sforţarea intelectuală a perfecţionării procesului tehnologic, graţie invenţiilor, descoperirilor şi raţionalizărilor. Stimulat de încurajarea forurilor superioare, omul din câmpul muncii, oricare ar fi el, îşi încordează atenţia şi îşi pune mintea la contribuţie pentru a înlesni activitatea industrială şi mai ales succesul ei productiv. O astfel de perfecţionare a maşinilor şi procedeurilor de muncă are, în afară de efectele generale de ridicare a nivelului tehnic al ţării, şi efecte economice imediate. Alături de ceilalţi factori, care sunt: economiile la materiale, reducerea consumurilor specifice, eliminarea timpilor morţi, disciplina în muncă etc., perfecţionarea inventivă a tehnicii se răsfrânge asupra preţului de cost al produselor. Invenţiile şi descoperirile ţintesc să reducă nu numai ce este înapoiat în metoda de exploatare, ci de asemenea tot ce este complicat şi costisitor. Ele aduc o simplificare, care se traduce intr’o micşorare de cheltueli a procesului tehnologic. Alături de această simplificare, ele duc totodată la o amplificare a randamentului muncii. îmbinaţi la un loc, toţi aceşti factori, la care se adaugă râvna individuală, duc la sporirea productivităţii muncii, la o producţie mai mare obţinută cu aceleaşi mijloace, care însemnează în ultimă analiză o lărgire a accesibilităţii unui număr cât mai mare de produse pentru massele muncitoare şi deci o ridicare a nivelului de trai. ANDREI FIUMON NEGLIJENŢĂ Au trecut şapte luni de la naţionalizarea farmaciilor. In acest timp, ministerul sănătăţii a reuşit să reorganizeze serviciul farmaceutic pentru marele public şi să asigure aprovizionarea farmaciilor rămase, o operă destul de grea, dusă la capăt. Se pare însă că cei însărcinaţi cu reorganizarea farmaciilor lucrează după un vechi dicton latin şi nu-şi bat capul cu lucruri mărunte. Astfel, dintre localurile farmaciilor desfiinţate, unele au fost atribuite altor scopuri, altele au rămas goale. Iar dintre acestea se găsesc unele rămase exact în starea în care au fost lăsate după ce s’a ridicat materialul aflător în ele. Cine face o plimbare pe str. Th. Masaryk vede la colțul cai str. Al. Sahia, într’un bloc impunător, un magazin gol, la stradă, cu ferestre mari. Dar nu e chiar gol de tot. înăuntru se vede de pe stradă un morman de gunoaie, de cutii de medicamente, de borcane sparte, care se lăfăeşte pe duşumeaua magazinului, aşa cum a fost lăsat la naţionalizare. Nu găsit încă o femee de serviciu şi o mătură pentru a-l înlătura. Tocmai pentru că acest local este proprietatea ministerului sănătăţii, el nu ar trebui să servească drept subiect de ironii pentru trecători. Higiena se cere oricărui cetăţean, dar autorităţile publice trebue să dea exemplu. Iar între aceste autorităţi, cele dependente de ministerul sănătăţii trebue să fie in fruntea celorlalte. Spectacolul din fosta farmacie din str. T. G. Masaryk Nr. 1 nu face cinste serviciului de higienă al Capitalei. Gama GLOSE POLITICE Anatole France Se ştie că puţin înainte de a demisiona, guvernul Queuille şi-a serbat aniversarea, fenomen rar în a patra republică, dacă ne amintim că nici un guvern din ultimii patru ani n’a atins o asemenea vârstă. După o şedinţă a consiliului de miniştri, ministrul de război Ramadier a înmânat d-lui Queuille o ediţie completă a operelor lui Anatole France, ca un omagiu din partea guvernului — Anatole France e autorul meu favorit, glumi d. Queuille— şi de mult doream... să-l citesc! Cineva a făcut reflecţia următoare: — Şi când mă gândesc că dac’ar mai fi trăit bietul Anatole France, Moch l-ar fi retras drepturile cetăţeneşti, aşa cum i le-a retras lui Aragon! A cerut Treptat, treptat politicienii din Bonn încep să scoată din cartoanele fostei arhive a ultimului Reich hitlerist toate chestiunile preferate de numeroşii teoreticieni ai „spaţiilor vitale”. Astfel, zilele trecute „cancelarul” Adenauer a cerut nici mai mult, nici mai puţin decât restituirea fostelor colonii germane. El s-a referit, de pildă, la teritoriile din nordul Nouei Guinee Temerara cerere a „primului ministru” al Trizoniei a fost primită cu surprindere în special în Australia, unde se urmăreşte cu nelinişte evoluţia expansionismului japonez, încurajat de sugestiile care pornesc de la cartierul general al lui MacArthur, în legătură cu colonizarea câtorva milioane de japonezi în Noua Guinee. Urna pentru pace Cu prilejul zilei de 2 octombrie „Ziua internaţională a luptei pentru Pace”, poporul francez a votat pentru pace. La Chatillon-sous-Bagneux, o localitate din Franţa, organizaţia „Luptătorii pentru pace ’ cutre era străzile cu urna în care se depuneau voturile. La un colţ, un sergent de stradă încearcă să risipească mulţimea care vota. — Nu ştiţi că nu e voie? vociferează el. — N’ai de cât să iei urna, îi replică un membru al organizaţiei pentru pace. Sergentul n’a mai spus nimic şi s’a îndepărtat. Trebuie să precizăm că urna de vot avea patru metri înălţime şi un volum de aproximaţii 12 metri cubi. ŢEPI Colectarea noii recoll de vin. Spre centrele de colectare, Purtând voios recolta nou”. Vin poloboace pe-o cărar Şi'nsoţitorii lor ...pe două! F. Lobodă In incinta şi pe culoarele O. N. U.-ului - Impresiile unui ziarist sovietic - Activitatea la Adunarea generală a ONU-lui intră în a patra săptămână. Agenda extrem de încărcată a actualei sesiuni cuprinde peste 80 de probleme, a căror desbatere este in toiu în faţa diverselor comitete, după ce plenul Adunării generale a asculat expunerea făcută la discuţia generală de către delegaţiile celor 59 de naţiuni membre. Reproducem în cele ce urmează câteva fragmente dintr’o interesantă corespondenţă transmisă de la Flushing Meadows de către ziaristul sovietic A. Moscvin, publicată în ultimul număr din revista „Temps Nouveaux“. In aparenţă nu s’a schimbat nimic la Flushing Meadows, unde se ţin şedinţele plenare ale Adunării generale ale ONU-lui. Culorile albastru şi alb ale drapelului ONU- lui flutură deasupra clădirii cenuşii şi dreptunghiulare, cu un singur etaj, lipsită de orice ornamente arhitecturale. La câţiva metri distanţă de edificiu, pe o mică peluză rotundă, se înalţă port drapelele celor 59 de state. De patru ori pe zi, numeroasele drumuri care duc spre clădirea care adăposteşte ONU-ul, sunt brăzdate de nesfârşitele şiruri de automobile care aduc sau duc pe delegaţii, consilierii, corespondenţii de presă şi interpreţii care participă zilnic la lucrări! Profitând de timpul frumos, şi de absenţa vântului, un avion al unei agenţii de publicitate evoluează lent pe cer, descriind în imense litere albe cuvintele „Pepsi-Cola”... Pe culoarele lungi şi strâmte ca ale unei cazărmi, care înconjură vasta sală de şedinţe a Adunării generale, este un dute-vino de delegaţi, de ziarişti, de reporteri fotografi. Se vorbeşte în toate limbile. Numai două încăperi afumate, ţinând de sala de şedinţe, sunt mobilate. Ele sunt tot timpul pline de lume. Sunt încăperile în care funcţionează barul. Se consumă whisky and soda, în timp ce amatorii de amintiri se înghese la mesele unde se vând cărţi poştale, cocarde ale tuturor ţărilor şi chiar batiste imprimate cu emblema ONU-lui. Pe culoarele Adunării generale se pot auzi adesea reflecţii şi aprecieri care se deosebesc fundamental de declaraţiile făcute la tribună sau destinate presei. La primul şi singurul etaj este situat domeniul presei, al radioului şi cinematografului. Cele mai mari agenţii din lume, numeroase corporaţii radiofonice americane, engleze şi canadiene, ca şi numeroase ziare new-yorkeze îşi au încăperile lor speciale. Cât despre reporterul mărunt, el îşi bate telegramele la maşinile de scris într-o sală comună şi plină de sgomot. Asta nu deranjează deloc pe aceşti profesionişti, deoarece mai tot timpul ei cutreeră nesfârşitele culoare în goană după noutăţi şi schimbă impresiile, alergând de la un delegat la altul sau se mai odihnesc din când în când pe la mesaţele incomode ale barului rezervat presei. Galeria presei este arareori plină. La prima vedere nimic nu s’a schimbat de anul trecut. Chiar și ordinea de zi a celei de a patra sesiuni a Adunării generale nu s’a schimbat prea mult. Se găsesc înscrise pe agendă numeroase chestiuni care au fost desbătute în cursul celei de a treia şi chiar celei de a doua sesiuni. După ce arată că puterile occidentale şi in special Statele Unite şi Marea Britanie au îngăduit incărcarea agendei cu tot felul de probleme secundare, cu intenţia de a abate interesul discuţiilor de la adevăratele probleme esenţiale, — autorul stărue asupra marelui discurs rostit de către şeful delegaţiei sovietice în desbaterea generală a Adunării. Vineri, 23 Septembrie, a fost „o zi mare” la Adunare. Ministrul afacerilor străine al U.R.S.S., A. I. Vîşinski, şeful delegaţiei sovietice, luase cuvântul. Se ştia că avea să vorbească in acea zi, iar discursul său era aşteptat cu nerăbdare. Era aşteptat de către amici, ca şi de către adversari. Cu câteva ore înaintea discursului lui A. I. Vîşinski, preşedintele Truman făcea la Washington senzaţionala sa declaraţie cu privire la „explozia bombei atomice în Uniunea Sovietică”. Mai mul, exact cu câteva minute înainte ca ministrul afacerilor străine al U.R.S.S. să-şi fi început discursul, Acheson convocase la Flushing Meadows o conferinţă de presă „atomică”. Nimic surprinzător, dacă numeroase persoane au considerat această coincidenţă mai mult decât stranie, a discursului şefului delegaţiei sovietice şi a declaraţiilor senzaţionale ale bărbaţilor de stat americani, ca o tentativă de a neutraliza discursul pe care avea să-l rostească A. I. Vîşinski, de a deturna atenţia opiniei publice mondiale, de a suscita o recrudescenţă a agitaţiei atomice. Dar toate aceste socoteli s’au dovedit false. Recunoaşterea tardivă de către oamenii politici americani a faptului că Uniunea Sovietică posedă arma atomică a trezit reacţiuni cu totul contrare celor scontate la Washington. Părerea generală care a domnit în acea zi în cercurile Adunării a fost foarte bine exprimată de către un ziarist francez, care a spus: „Uniunea Sovietică a procedat la devalorizarea bombei atomice americane”. CARNETUL DE SÂNÂTATE — A început distribuirea pentru salariaţi — A Început repartizarea carnetelor de sănătate pentru toţi cei îndreptăţiţi la asistenţă sanitară gratuită din partea organelor ministerului sănătăţii, adică pentru toţi salariaţii publici şi particulari şi pentru pensionarii de orice categorie. Prin aceasta se face un mare pas înainte in organizarea asistenţei medicale. Noul sistem al asigurărilor sociale, care a adus cu sine asistenţa medicală gratuită pentru un număr imens de locuitori ai ţării, pretinde o organizare specială. Statul face sacrificii atât de mari acordând nu numai consultaţii medicale, dar şi tot felul de tratamente, internarea în spitale, etc, încât trebue pe de o parte să se îngrijească de aproape ca aceste prestaţiuni să se desfăşoare în condiţii satisfăcătoare atât pentru solicitanţi cât şi pentru personalul medical şi ajutător, iar pe de alta să înlăture orice abuz. Dacă s‘ar lăsa deplina libertate pentru oricine, să se prezinte la oricare dispensar, la orice policlinică, la orice spital, s‘ar putea ca la unele din aceste instituţii să se constate aglomerări prea mari, ceea ce ar căşuna neplăceri bolnavilor şi ar îngreuna mult munca personalului sanitar. Pe de altă parte, medicul care ar consulta un bolnav n'ar cunoaşte istoricul şi mersul boalei decât din spusele bolnavului, care în majoritatea cazurilor n‘ar putea spune nici ce a constatat alt medic care l-ar fi văzut înainte, nici ce medicamente luase anterior. La această dificultate se mai adaugă şi abuzurile la care s-ar putea deda unii bolnavi. Faptul că numeroase laboratoare de analize medicale se află azi, gratuit, la dispoziţia bolnavilor, ar face pe mulţi ipocondrici sau neîncrezători să circule de la un laborator la altul, făcând mereu analize de control, în cele mai multe cazuri inutile.Singura posibilitate pentru că importantele avantagii pe care ni le pune la dispoziţie noua orânduire sanitară să dea efectele dorite, este ca asistenţa sanitară să fie organizată, sistematizată. Pentru aceasta este absolut nevoe de carnetul de sănătate Când fiecare îndreptăţit la asistenţa sanitară Îşi va avea carnetul sau de sănătate spre a obţine orice fel de asistenţă sanitară, el va trebui să prezinte Carnetul de Sănătate în care medicul, farmacistul, șeful laboratorului sau al serviciului de proteze, etc., va nota diagnoza, rezultatul anali-GR. GRAUR (Continuare in pag. 2-a) EXPOZIŢIA INDUSTRIEI SOVIETICE DIN PAK CIL NAŢIONAL Uriaşul escavator, în greutate de 165 tone, care dislocă 250—300 n. c. de pământ pe oră. Există, după cum se ştie, o ordonanţă care interzice blocarea trotuarelor, rezervate, in teorie, pietonilor. Or, cu toate că nimeni n’a abrogat ordonanţa pomenită, lucrurile sunt departe de a se petrece in realitate aşa cum trebue să se întâmple. Pietonii, pe care fluerul miliţianului şi c°nstrânge la observarea strictă a regulelor de circulaţie, se ciocnesc adesea de obstacole ocazionale aşezate pe trotuar, în aşa fel încât între a păşi prin mijlocul drumului, unde îi pândeşte amenda legiuită şi a escalada, obstacolul căţărându-se pe garduri, bieţii oameni preferă, după o explicabilă ezitare, prima formulă Ceea ce, trebue recunoscut, nu poate conveni absolut la toată lumea, din motive lesne de priceput. Nu este absolut indispensabil ca cineva să fie dotat cu un excepţional spirit de observaţie pentru a-şi da seama că materialele de construcţie — cărămizi, niip, ciment, etc. — sau lemnele de încălzit, depozitate de alatul trotuarelor împiedecă respectarea ordonanţei miliţiei care interzice categoric pietonilor utilizarea părţii carosabile a arterelor publice. Cu toate acestea, abuzurile de care vorbim se săvârşesc zilnic, în văzul tuturor. Am putea cita exemple de trotuar central blocat de un morman de cărămizi pe lângă care pietonii trec, de mai bine de o lună, enborind in mijlocul străzii; am putea cita, de asemenea, cazul binalei ale cărei materiale descind de pe trotuar până la câţiva centimetri de linia tramvaiului, obligând astfel pe trecători să-şi ia un risc îngrijitor, oride câte ori nevoile îi aduc prin partea locului, am putea pomeni, iarăşi, despre condamnabilul nărav de care dau dovadă unii automobilişti transformând trotuarele publice in garaje particulare, câteodată ambele fiind ocupate in întregime de maşini, iar pietonii nevoiţi să se aventureze prin mijlocul străzii, unde îl pândeşte pericolul vehiculelor în goană sau... fluerul miliţianului. Toate acestea sunt cunoscute deoarece, cum am spus, se petrec la lumina zilei şi în mai multe părţi deodată. Cu atât mai mult ar fi de dorit ca autorităţile in sarcina cărora cade reglementarea circulaţiei să amintească, mai der, celor în cupă, necesitatea de a pune la dispoziţia pietonului — c°nsîderat ca etern... infractor — toate mijloacele apte să-i Înlesnească respectarea ordonanțelor. FRED GHEPSERESCU Carnetul nostru SĂI DĂM AJUTOR! CHESTIA ZILEI Pe frontul chinez Armatele populare chineze au ajuns le 60 KM. de CANTON Ciang-Kai-Shek: X’o să nu'ajungă ! Desen de ROSS CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE - Noua Chină şi politica angio-americana in Extremul Orient Ultima fază a operaţiilor militare din China se desfăşoară acum chiar în liniile de apărare exterioară a Cantonului. Trupele de eliberare chineze sunt la şaizeci de kilometri de oraş, de unde, cu mare grabă Kuomintangul îşi transferă cu avioane mari de transport, documentele şi averea, funcţionarii şi familiile, spre insula Formosa şi spre Ciang-King. In toată alarma şi spaima care au cuprins rândurile naţionaliste, nu lipseşte insă şi o notă comică. Ştirile anunţă astfel că Ciang Kai Shek s’a apropiat de Canton, — este drept „în largul mării” şi că a ţinut „un consiliu de război” pe bordul unui crucişător. După ce a dat şi un „manifest” mareşalul Ciang s’a Înapoiat in insula Formosa. Trebue adăugat că, manifestul lui Ciang Kai Shek şi Îndemnurile lui, s-au produs exact în ziua în care poporul chinez sărbătorea, cu mari manifestaţii, proclamarea Republicii Populare Chineze. In ziua în care la Peking un milion de oameni aclamau formarea guvernului popular central chinez — iar Mao Tse Dun era desemnat ca preşedinte al Comitetului naţional. In ziua în care se anunţa că încă o nouă provincie, provincia Kansu a fost complet curăţată de trupele Kuomintangului, iar din diferite capitale de ţări europene se afla că personalul ambasadelor chineze de acolo s-a declarat pentru noua Republică Populară . Evenimentele acestea care duc toate spre limpezirea şi pacificarea Chinei, spre o nouă orânduire socială, economică şi politică în vastele regiuni, evenimentele acestea schimbă însă întreaga strategie pe care se sprijineau Marea Britanie şi Statele Unite. Surprinse de precipitarea şi puterea ofensivei militare a forţelor populare, de incapacitatea răsboinică a armatelor lui Ciang Kai Shek. Statele Unite şi Anglia au adoptat, pentru un prim moment, o atitudine de expectativă. Se miza, la Washington şi Londra, pe ceai ce se numeşte factorul timp. Trupele populare îşi opriseră înaintarea în faţa râului Yang-Tse. Se credea atunci într-o localizare a răsboiului, in posibilitatea ca Clang Kai Shek să-şi regrupeze forţele. Câţiva senatori americani au propus imediat Congresului ajutoare militare urgente pentru Kuomintang, încurajat Ciang Kai Shek dădea o raită la Manila. Împreună cu preşedintele Filipinelor punea bazele „unui pact anticomunist” la care urma să se alăture şi Coreea de sud. Iată insă, că ofensiva forţelor populare isbucneşte pe neaşteptate. Oprirea nu fusese dictată nici de oboseală, nici de lipsă de armament. Ploile care căzuseră din abundenţă făcuseră impracticabil, pentru un timp, fluviul Yang-Tse. Acum, şase armate treceau fluviul şi se desfăşurau impetuos, spre provinciile sudice ale Chinei, având drept obiectiv final Cantonul. La Washington nu mai este vorba de ajutorarea Chinei naţionaliste. In ce priveşte pactul in trei semnat de Ciang la Seu! — se declară că „Statele Unite nu aderă la el, întrucât politica americană rămâne neschimbată“. Se adaugă Insă că ţările Pacificului sunt libere „să acţioneze cum vor“. Cartea alba publicată de departamentul de stat relevă — cam în acelaş timp — fapte uluitoare. Ciang Ka’i Shek este tratat împreună cu guvernul său drept o bandă de „dictatori venali, corupţi şi militarmente incapabili“. Statele Unite se spală pe mâini: „milioane de dolari şi imens armament au fost prăpădite de Ciang, care s-a dovedit nu numai risipitor, rapace şi incapabil, dar şi de rea credinţă faţă de misiunile militare americane“. Trei luni după apariţia „Cărţii Albe“ se observă că factorul timp nu lucrează în folosul strategiei anglo-americane. La Shanghai este proclamată noua Republică Populară Chineză, reprezentanţii noului guvern (recunoscut între timp de Uniunea Sovietică şi de republicile populare) îşi fac apariţia la ONU, unde tulbură quietudinea delegaţiei Chinei naţionaliste, care T. S. (Continuare în pag. 2-a) CITIŢI în PAG. 11l-a: Lucrările Comitetului politic OXU D. IVranuilski, şeful delegaţiei R. S. S. Ucraina, acuză Statele Unite şi Anglia că instigă în viaţa internă a Republicilor Populare.