Administraţia Română, 1923 (Anul 3, nr. 4-12)

1923-04-01 / nr. 4

de gospodărie locală, politica lor financiară şi înlesnirea traiului comunităţii vor trebui să se întemeeze mai mult decât la Stat, pe desvoltarea serviciile gospodăreşti. In servicii edilitare de tot felul, în uşurarea aprovizionărei şi a transporturilor, într’o adevărată gospodărie de in­teres general, comuna şi judeţul trebue să găsească mijlocul de a acoperi nevoile lor. Municipalizarea ser­viciilor publice şi regia cointeresată sunt azi principii de bună administraţie în­deobşte admise. Numai pentru nevoile ce nu se pot împlini printr’o asemenea politică, comuna şi judeţul trebue să caute izvoare de venituri în impunerea obişnuită, iar ajutorul acordat de Stat administraţiilor locale trebue să fie aşa întomit încât să nu le îngădue să lase uitării organizarea acelor servicii de folos general, cari ar putea să aducă, deodată, în­lesniri reale de trai cetăţenilor şi mijloace financiare importante, autorităţilor locale“. Acest răspuns e potrivit şi acomodat pentru co­munele urbane, cari şi în trecut s’au folosit de mijloace de a acoperi nevoile lor, recomandate de dl Ministru de Finanţe, dar nu se poate aplica cu succes în comu­nele rurale, cami asemenea îşi au nevoile lor, cum de pildă plata funcţionarilor comunali, învestiţiunile comu­nale, restituirea cheltuelilor de deplasare contate de medicul cercual, veterinar, consilierul agronomic, judeţean, contabilul judeţean, administratorul­ de plasă şi altele. . Principiile de municipalizare a serviciilor publice şi de regia cointeresată, nu se pot aplica în admini­straţia comunelor rurale, întrucât serviciile publice şi regia cointeresată sunt centralizate în comuna reşedinţă administratorului de plasă şi în oraşul reşedinţa judeţului* Se naşte deci a doua întrebare, oare pe viitor cum şi în ce mod se va putea face faţă cheltuelilor administrative a comunelor rurale, fiind limitate impu­nerile adiţionale în folosul comunelor asupra veniturilor — bazele impozitelor elementare ale Statului ? Soluţia acestei chestiuni de mare importanţă va întâmpina mari dificultăţi, ştiut fiind, că partea cea mai mare a comunelor rurale nu dispune de avere imobilă, iar valorile mobiliare, proprietatea comunelor, cum ar fi titlurile împrumutului de război ungar, ti­purile de rente pentru răscumpărarea regiei monopolurilor de la comune, sunt fără valoare actuală şi neproducătoare de venituri. E ştiut, că comunele nu sunt îndreptăţite a percepe taxe de consumaţie asupra articolelor taxate de fisc, asupra cifrei afacerilor şi asupra veniturilor impozitate de Stat, în afară de acestea venituri, altfel de venituri cari nu vor fi supuse impozitelor fiscale după punerea nouei legi în aplicare nu vor mai exista, cari ar putea fi impuse la impozite comunale. Aşa cred, că prin înființarea noului regim fiscal, independent de administraţiile locale­, cheltuelile admi­nistrative ale judeţului şi comunelor nu se vor micşora ci din contră vor creşte potrivit cerinţelor actuale. Admi­nistraţiile judeţene şi comunale îşi vor susţine şi mai departe organele sale de administrare şi control, per­­ceptoratele comunale şi orăşeneşti pentru administrarea fondurilor proprii şi a diferitelor fonduri locale, toate acestea vor reclama cheltueli însemnate. După părerea mea situaţia financiară a comunelor numai prin o reformă administrativă potrivită se va putea ameliora, reorganizând întreaga administraţie in­ternă a Statului într-un mod corespunzător şi în special a regimului fiscal în concordanţă cu administraţiile ju­deţene şi comunale, care sunt părţi constitutive ale Statului, ţinând seamă de principiul de economie, de colaborare şi de controlul public, reciproc, descentralizat pe judeţe. Virgi I Ionescu-Dârzeu, Consilier Ministerial în Min. de Int., Bucureşti O nedreptate Legile sunt făcute totdeauna cu un singur scop, acela de a răspunde unor urgente nece­sităţi, creiate de stări de fapt şi de drept, stări cari­­ cer imperios — o lăture de apropiere pentru buna corelaţie, buna armonie, care tre­bue să fie într’un stat organizat. Şi tot legile sunt raporturile dintre clasele sociale şi ale intereselor lor inerente Pentru realizarea unor asemeni deziderate, o singură principală condi­­ţiune se cere: a nu se avea în vedere un in­teres egoistic, cu tendința de a se avantaja o anumită clasă socială, ci a se urmări satisfa­cerea tuturor intereselor, cari pot creea un Stat armonic. Mi au fost sugerate aceste idei, din lec­tura pe care am făcut-o „legei pentru organi­zarea şi unificarea corpului avocaţilor“ votată şi promulgată prin Înaltul Decret Regal No. 610 şi publicată în „Monitorul Oficial“ No 251. Astfel în Capitolul IV „despre drepturile avocaţilor“, între altele art. 40 precizează cari sunt actele, pe cari trebuie tu, justifiabil, să le introduci în justiţie, numai prin avocaţi şi nu prin alt funcţionar public sau „apărători“ — o formă veche de „avocaţi“ ale căror drepturi au fost câştigate din trecutul îndepărtat, acei cari deşi nu aveau titlul academic, licenţiat sau doctor în drept, totuşi, când s’a introdus or­ganizarea corpului avocaţilor, în vechiul Regat, li­ s’au acordat dreptul de a pleda în faţa dife­ritelor instanţe judecătoreşti. In aliniatul al 11-lea din articolul mai sus - 4 -

Next