Administraţia Română, 1928 (Anul 8, nr. 1-24)

1928-01-15 / nr. 1-2

­b ■Arty cAA~ jjr 1-2 »ADMINISTRAŢIA ROMÂNA. RAPORTUL a Uniunei Generale a Notarilor Comunali şi Cercuali din România, despre activitatea Uniunei generale dela reconstituire până în prezent, citit în adunarea generală a Uniunei ţinută în Arad la 9 Ianuarie 1928. Onorată Adunare Generală, Domnilor Colegi! Consiliul de administraţie al Uniunei noastre în şedinţa ţinută în Cluj la 30 Oct. a. r. a îndrumat prezidiul să întocmească un raport detailat despre toată activitatea sa şi a Uniunei noastre de la începutul re­organizării ei şi aceasta, pentru ca să se cunoască pe deplin totul ce s’a petrecut în viaţa Uniunei, şi în viaţa administraţiei comunelor rurale până azi. In urma mandatului primit dela consiliul de administraţie şi conform dispoziţiunilor statutului Uniunei noastre, avem onoare a vă înainta următorul R­aport: Onorată Adunare Generală. Mulţi colegi, chiar mulţi dintre factorii chemaţi ai administraţiei comunelor, precum şi dintre func­ţionarii superiori, nu ştiu cine a fost notarul comunal în trecut. Vom face deci o reprivire asupra situaţiei notarului din trecut, spre a arăta deosebirea mare între notarul de azi, faţă de cel de eri. Nu s’a schimbat situaţia comunelor, nu s’a schimbat mersul administraţiei comunale şi totuşi notarul comunal e mai puţin azi, decât era ieri. Deja din timpurile cele mai vechi notarul era un factor cul­tural în comună. Menirea notarului, ca ştiutor de carte şi de legi, era, să apere interesele sătenilor, să­­ sfătuiască pentru a-şi putea validita drepturile, pentru a nu depăşi limitele legii şi pentru a nu contraveni legilor. Avea un rol important, mai ales la aranjarea schimbărilor de avere, care se întâmplă prin succesiuni, prin testament, contracte etc. toate redactate de el. Se ştie din timpurile cele mai vechi, dela cari ne-au rămas urme, că activitatea notarului avea nota generală de apărător şi sfătuitor al sătenilor. Dela anul 1812 începând şi conform legii IX din 1832 locuitorii comunei aveau dreptul a alege pe notar în prezenţa pretorului, însă numai pe un timp pre­care, putând fi concediat din serviciu ori şi când. Starea aceea, că notarul poate fi concediat ori când din serviciu, dovedindu-se a fi şi în detri­mentul administraţiei, nu s’a putut menţine, în consecinţă la 16 Noemrie 1869, s’a modificat legea hotărîn­­du-se, ca notarul să se poată concedia din serviciu numai în baza unei sentinţe judecătoreşti. In anul 1869 s’a ţinut primul congres al notarilor, unde şi-au exprimat toate doleanţele, demon­strând pentru prima dată puterea unei corporaţiuni conştiente. A început a prinde rădăcini adănci în păturile cele mai largi ale opiniei publice, câştigând convin­gerea, că într’un stat liber nu pot exista, decât numai comune libere şi s’a împus reformarea radicală a ad­ministraţiei comunale. Aceasta s’a înfăptuit prin legea ungară art. XVIII din 1871. S’a pus în fruntea comunei primarul, ajutat, sfătuit şi condus de notar. Comuna avea antistia co­munală, azi delegaţia permanentă. Primarul şi juraţii comunali, azi membrii delegaţiei permanente, erau aleşii comunei în posturi onorifice, erau conduşi în împlinirea datoriilor lor de notar, fiind ei incapabili a îndeplini toate obligaţiunile împuse de legi, chiar la fel, ca şi azi în multe, foarte multe locuri. Aşa, că toată greutatea administrativă a căzut în sarcina notarului şi s’a desvoltat o practică administrativă, prin care notarul a devenit de facto, capul administraţiei comunale. In anul 1886 s’a recunoscut prin lege importanţa notarului, i se dau drepturi şi datorii Intr’o formă mai preciză. Se dă comunelor drept autonomie. Autonomia comunală este exprimată prin organul, care se numeşte reprezentanţa comunală, azi consiliul comunal, condusă de primar, ca preşedinte şi de notar, ca raportor şi conducătorul proceselor verbale. Iată dar, că deşi prin lege, de iure, primarul a fost pus în capul admi­nistraţiei comunale, de facto însă a trecut aceea într’un timp scurt în mâinile notarului. In anul 1901 devenind administrația publică atât de complicată, s’a împus simplificarea ei; conform regulamentului Ministerului de Interne Nr. 126000/1902, toate drepturile de conducere a comunei au trecut în mâna notarului.

Next