Albina, ianuarie-iunie 1935 (Anul 38, nr. 1-25)

1935-05-17 / nr. 19

ALBINA 295 ■***■* AGRICULTURA In luna aceasta de vor fi tunete dese, an bun și vară buni însemneală, iară de va fi ploaie In șiua de Pogorârea Duh. Sfânt, tot rele Înainte spune. La 10 ale lui Mai intră soarele In semnul cerului Ge­menii, care este călduros și este bine atuneia a neguțători, a umbla la vânat, pe copii a-i da la Învățătură. Umblarea vremii Din 1 — 6 frumos și cald, apoi 3 zile cu vânt, apoi iar&ș, până la 18 frumos și uscat, tncât vor suferi toate plantele de secetă, 28 — 29 ploaie căldicică, aducător de roadă — sfârșitul frumos. Semne de timp V­INERI 17 M­A­I 1935 31 zile Ort. : Sf. Apostol Andronic Cat. I Sf. Victor Iar. t 14 Isar 5495 Luna V Trim. II In 6 Mai se termină va­canțele in justiție. Cărți pentru Agricultură Dacă am mai tăgădui azi — dacă s’ar mai găsi cineva care să tăgăduiască — însemnătatea cărții de agricultură pentru înaintarea plugăriei și rolul pe care ea trebue să-l aibă în educarea profesională a celor 15.000.000 plugari români — ar fi să făgăduim rolul cărții în progresul omenirii. Cartea de agricultură — cartea populară de agri­cultură — e menită să traducă pe înțelesul plugarilor, toate regulile stabilite de știința plugărească și să hotărască pe plugar să le pună în practică, cu scopul precis de a spori producția, de a obține prețuri cât mai bune, prin urmare, de a asigura producțiunea pământului, inventarului și muncii și, deci, bună­starea plugarului. Oricât s’ar spune că plugarul nostru nu citește, că avem încă prea mulți analfabeți, că săteanul are puțină încredere în ce aude și în ce citește și că, în plugărie, el ia exemplele văzute, rostul cărții de agricultură nu se poate tăgădui, mai ales dacă îi este explicată și lămurită de un agronom, sau chiar de un învățător, preot sau alt cărturar de la sate. De­sigur — pentru o țară agricolă ca a noastră — cel mai potrivit lucru ar fi să avem, în fiecare din cele 17.000 de sate, câte un agronom, cu lot mic model, cu bibliotecă agricolă, etc. Așa este în Italia, așa este chiar în Bulgaria, țară mai mică și mai să­racă de­cât România. Dar dacă nu putem face azi această organizare, trebue s’o înlocuim cu cărțile populare de agricultură: învățătorul — în lipsa agronomului — trebue să se adune, să le întrețină, să le citească și să le lămuriască plugarilor, aplicând el cel dintâi sfaturile cetite, pe lotul lui și pe lotul școlii. Avem edituri și instituții cari tipăresc orice fel de cărți și de biblioteci. Dar o bibliotecă de cărți popu­lare de agricultură nu avem. Nici în serie — pe ramuri ale agriculturii — nici desperechiate. Este adevărat că hârtia este scumpă, după cum este adevărat că ar putea să fie mai ieftină. Dar guvernul poate să intervină și să impună ca hârtia pentru cărțile de agricultură să se dea cu jumătate preț. Și costul hârtiei nu ar pierde. Dar, chiar la prețul de azi al hârtiei, se pot tipări ieftin cărți de agricultură. Azi costul unei cărți nu reprezintă decât 30% din prețul de vânzare. Restul de 70% este, 35% câștigul editorului și 35% câștigul librarului. Adică și editorul și librarul câștigă fiecare sută la sută, față de costul cărții. Aceste câștiguri trebue mult reduse .Pe de o parte, asigurându-se editorului desfacerea, pe de altă parte dând librarului numai 10%. Dacă nu se poate ajunge pe această cale la refte­­nirea cărții de agricultură, trebue să recurgem la editura oficială. Ministerul Agriculturii trebue să lucreze și în această direcție. Cartea populară de agricultură trebue răspândită în sute de mii de exemplare. Și numai ieftinătatea ei poate înlesni această răspândire. Cu hârtie cu jumătate preț și fără socoteli de câștig — ba chiar suportând o parte din cost — Ministerul COOPERAȚIA AGRICOLĂ îndrumarea și organizarea De la 1918, schimbându-se structura proprietății rurale, s-a schimbat și felul de cultură și de produc­­țiune. Până atunci sătenii împroprietăriți puteau să mai muncească și pe moșiile marilor proprietari. După exproprierea generală însă nu a rămas decât mici insule de proprietăți mai mari, cari nu mai pot produce cantități mari și uniforme de cereale, dar cari, transformate în ferme model, pot servi ca exemple de bună cultură micilor plugari și ca pepi­niere de semințe alese și vite de soi. La odoarele de cereale, astăzi, cumpărătorii pot aduna cantități mari de cereale dar de soiuri diferite și de calități inferioare. Ceea ce se făcea altădată de către marii proprie­tari, pentru curățirea cerealelor (adică « standardi­zarea » pe arie) astăzi nu se mai face. Trebue să intervenim și să punem altceva în locul marelui agricultor. Acest ceva poate fi « cooperativa agricolă comunală ». Pentru ca micul plugar să-și echilibreze exploatarea, să-și asigure venitul și să aibă de lucru în tot cursul anului, ar trebui să se ocupe și cu celelalte ramuri ale agriculturii, combinând cultura cerealelor cu creșterea vitelor, a păsărilor, cultura pomilor, a legumelor, a albinelor, a viermilor de mătase, etc. « Asociația agricolă comunală » ar putea rezolva această problemă, dând extensiune fiecărui produs, după regiunea în care se produce, îndrumarea și organizarea s’ar face după sfaturile administratorului agronom al asociației sau a confe­rențiarului agricol comunal, care ar face legătură și ar fi un important organ și pentru Ministerul Agri­culturii și Camera agricolă județeană. Aceasta s’a făcut și altădată, la « obștiile de arendare », înființarea « agronomului comunal » este baza pro­gresului agricol, fie administrator al islazului, sau agronom al cooperativei agricole, care să facă aplicații practice cu elevii claselor 3, 4 și 5 primare, pe loturile școalelor primare, cursuri teoretice și aplicații cu elevii cursurilor complimentare, conferințe cu sătenii, să administreze islazul comunal, să îndrumeze coope­rativa agricolă, să fie agent statistic comunal, să conducă un lot mic model și altele. Totul este ca munca să se înceapă odată peste toată țara, pentru ca acești specialiști să înceapă organizarea cooperativelor agricole, instruirea co­piilor și a sătenilor, etc., odată pe tot cuprinsul țării, agriculturii prin cooperație nu cum se face astăzi, prin conferințe răslețe, cu subiecte felurite și la intervale mari de timp. Crearea asociației agricole comunală (sau cooperativă agricolă comunală) trebue să fie obligatorie, așa cum s’au creiat și obștiile de împroprietărire. Ele să îngri­jească de îndrumarea agricolă a comunei, de producție și desfacere, de aprovizionare și credit, etc. După cum fără obștiile de împroprietărire nu se putea face împroprietărirea (căci obștiile au susținut toate cheltuelile pe care Statul nu le putea da), tot astfel educarea și organizarea plugarilor — deci spo­rirea și desfacerea produselor lor agricole — nu se poate face fără « Cooperativa agricolă comunală » și fără agronomul comunal. Numai acestea vor putea să ridice vieața economică a satelor, prin ridicarea nivelului profesional al fiecărui plugar și prin organi­zarea producției și desfacerii. Ing. agr. GH. VOICULESCU ~T O moară sistematică din com­. Daia, Jud. Vlașca ,­ Ferma Rodunei din com. Budachi-Cordon, Jud. Cetatea-Albă Școala de agricultură dala Purcari, Jud. Cetatea-Albă întreținută de Camera agricolă____________ poate ajunge la acest rezultat. La fel trebue să facă și Uniunea Camerelor agricole, ca și alte instituții cari tipăresc cărți pentru popor, uitând că suntem un popor de plugari și cari se preocupă de culturali­zarea maselor, uitând că masele populației românești sunt mase de plugari și că cea dintâi cultură care le este necesară este cultura agricolă. Dați satelor cartea ce trebue, cartea de agricultură. A. D. CARABELLA Cercetați mijloace noui de producție. Găsiți metode noui de exploatare Criza agricolă a pus pe gânduri și pe cel mai harnic și priceput agricultor. Aveți o proprietate, aveți buna voință, munciți și, totuș, sunteți lipsiți de câștig. Smulgeți-vă din mijlocul rutinei și a descurajării. Aveți încredere în agricultură. Căutați să o înțelegeți, să vă identificați cu dânsa. Numai așa veți putea trage toate foloasele la care aveți dreptul. Fără să părăsiți cultura cerealelor, căutați și găsiți și un alt mijloc de exploatare a proprietății d-voastră. Alegeți-vă și o altă ramură a agriculturii, aceea care convine mai bine poziției locului, compoziției lui chi­mice, regiunei și mai ales putinței de desfacere. Pomicultura, creșterea pasărilor, albinăritul, cre­șterea vitelor, piscicultura și altele, sunt destule ra­muri ale agriculturii ce pot fi cu folos exploatate, ra­muri care dau bune câștiguri celor ce se îndeletnicesc cu ele și știu să le exploateze. Industrializați, la nevoie, produsele lor. Vindeți-le direct pe piață, scăpând de intermediari și veți obține mai mult câștig. Nu uitați că dacă cerealele sunt ieftine și se cultivă aproape în pierdere, în schimb, fructele, ouăle, carnea, păsările, peștele sunt mai căutate, atât în țară cât și în străinătate. Pe toate le aveți la îndemână. Ce așteptați ca să le exploatați bine și cu chibzuială? Va fi, poate, muncă mai multă, lucrări de îmbunătățire a terenului, bătaie de cap, supraveghere, etc., dar și câștigul va fi mai frumos. Veți avea câștigul pe care azi nu-l aveți. AUREL TĂLĂȘESCU

Next