Almanah Agenda, 1998

misterul copilăriei lui Farin­­don Timp de 40 de ani, monstrul sacru al cinematografiei fran­ceze, actorul Alain Delon, a păstrat tăcerea asupra copi­lăriei sale. Din prudență, din decepție... nimeni nu știe. Ac­torul a abordat acest subiect o singură dată, în anul 1967, în­­tr-un interviu publicat în săptă­mânalul „Candide“, pentru ca mai apoi, în 1981, să ceară ca singura biografie existentă de­spre el să fie retrasă de pe piață. Anul acesta, la împlinirea vârstei de 62 de ani și săr­bătorirea a 40 de ani de carieră încununată de succes, care l-a făcut să devină unul dintre cei mai populari actori de pe glob, el a acceptat să se confeseze. Alain Delon s-a născut la Sceaux, suburbie a Parisului, la 8 noiembrie 1935. Este Scor­pion, ca ascendent în Balanță. Astrele au reunit în el toate subtilitățile seducției: magne­tismul primei zodii cu șarmul celei de-a doua. Poartă numele tatălui său, Delon. Pe mama sa o chema Edith Arnold și era o frumoasă farmacistă. Spre deo­sebire de alți actori, care au venit în contact cu cinema­tografia abia în perioada de adolescență, aceasta a fost prezentă în viața lui încă de când a făcut primii pași. îna­inte de a fi actor, el a fost spectator asiduu, crescut între bobinele de filme și cabina de proiecție. Tatăl său, Fabien - un aventurier marginal - era directorul cinematografului „Regina“ din Bourg-la-Reine. în fiecare zi de joi, tatăl și fiul mergeau la Paris pentru a ve­dea actualitățile, documentare și desene animate la Cineac Montparnasse. La vârsta când cei mai mulți băieți poartă pantaloni scurți și se dau drept Zorro, Alain era deja copilul „ultimei ședințe“, la curent cu toate noutățile. Era un băiat de­osebit de frumos - „Oh, Edith, ce frumos e fiul tău!“, își repeta mereu mama sa. Ochii mari, clari, stăpâneau fața acestui copil, marcată deja de pliuri între sprân­cene, ca semn al durității și dâr­­zeniei. La numai 4 ani, părinții au divorțat și astfel Alain Delon s-a trezit singur cu mama sa. Pentru a putea lucra, aceasta l-a în­credințat familiei Nero din Frenes. A fost primul șoc emoțional trăit de băiețelul care se atașase pe viață de mama sa­­ decedată la 30 iunie 1995. Alain Delon avea să declare că separarea părinților săi a fost cea mai profundă rană din viața lui. Deși înconjurat de cea mai mare dragoste din partea bunicilor, el a rămas marcat pe viață. A avut frați și surori vitre­ge, dar nu a avut o familie. „Sunt singur ca un animal“, spunea odată actorul. Singu­rătatea i-a devenit de-a lungul anilor cea mai fidelă „compani­oană“. Iar faptul că astăzi ani­malele sale preferate sunt lupii, nu este deloc întâmplător. Și, nu de puține ori, el avea să declare că se consideră un lup încarnat în samurai. Este o frază împru­mutată din cartea de percepte a războinicilor japonezi, care au înscris-o ca pe o deviză: „nu există singurătate mai profundă ca cea a unui samurai, dacă acesta nu este un... tigru în junglă“. încă de la vârsta de cinci ani, încântătorul băiețel cres­cut de Madame Nero - mamă de „împrumut“ - era considerat „micul tigru turbulent“. La vre­mea aceea locuiau la 50 de metri de închisoarea din loca­litate, iar prietenii săi erau doi fii de gardieni. Privirea lui de copil „sacrificat“ se oprea la zidurile închisorii, după care se aflau prizonierii ce i-au marcat copilăria. Pentru tatăl și mama sa viața și-a urmat cursul. Departe de Alain, Edith s-a îndrăgostit de Paul Boulogne, care nu peste mult timp s-a mutat la ea și împreună au avut o fetiță, Paul Edith. Tatăl lui s-a recăsă­torit și a avut doi copii, apă­rând tot mai rar în viața lui Alain. El aparținea categoriei de copii calificați drept „duri“, care se atașează forțat de alții. Edith și-a înscris fiul la un pension religios, dar foarte repede a fost dat afară, fiind Gustul pentru acțiune... 84

Next