Almanah Cutezătorii, 1989
nskig eveniser pe puntea de navigație, M3 după ce nava „Cotnari" traversase Marea Neagră, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, iar acum înainta cu toată viteza în Marea Egee. Era o zi strălucitoare, caldă, cu cerul albastru ca și întinderea nesfîrșită de apă liniștită și binevoitoare. Comandantul Victor Moldoveanu, un bărbat tînăr, cu vigoarea și robustețea unui rugbist, era într-un moment de liniște. M-am așezat lîngă el. Bucuros de venirea mea, începu să-mi povestească despre fiul său Vladimir. Pe băiat pot spune că îl știam după fotografia pe care comandantul o avea pe birou. Seamănă cu Dudu, soția mea, îi plăcea lui să explice trăsăturile frumoase ale băiatului. Ca statură însă, este ca mine: înalt, voinic... Iubește marea la nebunie! De cînd avea cîțiva anișori mă tot bătea la cap să-l iau pe vapor. Bineînțeles că asta s-a întimplat mai tîrziu, cînd a devenit școlar, în prima lui vacanță mare l-am luat în port. A urcat la bordul navei, a văzut și a început să înțeleagă unele manevre pe care le fac navele la schimbarea danelor de încărcare și descărcare a mărfurilor, a pătruns în limbajul timonierului, și-a însușit comenzile primite de la șeful de cart. Cel mai mult îi plăcea să se urce pe scaunul înalt de la cîrmă și să execute ordinele: bandă dreapta, bandă stînga... El întorcea rapid roata din fața lui pînă cînd, imaginar, vasul se înscria pe direcția cerută. Din vara aceea, ori de cîte ori eram acasă, nu trecea o zi să nu-mi spună că ar vrea să vină cu mine pe mare într-o călătorie adevărată, i-am promis că am să-l iau cînd va fi mai mare și cînd s-o ivi un prilej potrivit. Dar a trebuit să-mi țin promisiunea mult mai repede decît mi-aș fi închipuit. Urma să fac un voiaj de la Constanța la Tulcea... Era o zi caldă, nu adia nici o undă de vînt. După controalele cuvenite ale autorităților portuare, nava a ieșit încet printre cele două faruri în mare. Vladimir, cel mai tînăr membru al echipajului, stătea în picioare lîngă timonier. Vaporul înainta cu viteză sporită, depărtîndu-se de țărm. Ieșind pe puntea exterioară, băiatul observă, spre pupa vasului, cîțiva inși care, cu brațele doldora de niște haine ciudate, își vorbeau mai mult prin semne, ca să nu atragă atenția. „Ce se întîmplă pe covertă?“, întrebă puștiul, arătînd spre ei. Ofițerul de cart îl privi zîmbind: „Se fac niște pregătiri speciale!" „Cum adică?" „O să vezi tu îndată!", căută șeful cartului să încheie discuția, plecînd la treburile sale. Deodată, șuierul gros și prelung al sirenei sparse văzduhul, în timp ce nava își încetinea din ce în ce mai mult viteza, urmînd să se oprească și să rămînă în derivă undeva, în largul Mării Negre. „începe festivitatea?", întrebă iarăși băiatul, ca și cum ar fi avut o presimțire. Apropiindu-se de comandant, îndrăzni încă o întrebare: „Și cine va fi eroul?" „Nu știi care sînt cei mai noi de pe vapor și doresc să devină marinari?" îl întrebă Moldoveanu, aplecîndu-se spre el. „Păi... începu el, rămînînd puțin pe gînduri: Marcel, Cornel și cu Dragoș..." „Și altul?" insistă comandantul. „Eu! Atunci... înseamnă... că și eu?!", se miră Vladimir, făcînd ochii mari. „Hai să mergem pe covertă - îi propuse comandantul. Fii liniștit, toți cei de pe vas au trecut prin așa ceva. Vezi, să nu te faci de rîs față de ceilalți marinari!" Coborîră treptele scării interioare, după care ieșiră pe puntea bărcilor. De acolo, Vladimir vedea cum la pupa navei, pe un podium înalt, se așezase un tron, în dreapta acestuia se afla o cadă din pînză impermeabilă, în care, bănuia el, va fi scăldat cel care... pătrundea pentru prima dată cu vaporul în largul mării... Dar iată că membrii echipajului se îndreptau spre coverta din bordul tribord. Băiețelul se strecură printre ceilalți trei, mai în spate; în acel moment, dintr-o barcă, urcă scara metalică a raportului... Neptun, Zeul Mărilor, cu tridentul în mîna dreaptă. Purta pe cap o coroană aurie, iar barba sa lungă mătura podeaua. Pe umeri îi atîrna o mantie cenușie pe care erau cusute tot felul de alge, pești și alte vietăți marine. Era urmat de un întreg alai: marinari, două rusalce,