Amfiteatru, 1981 (Anul 16, nr. 1-12)

1981-01-01 / nr. 1

O gîndire novatoare în spiritul umanismului revoluţionar D­eceniul şi jumătate care s-a scurs de cinci la conducerea supremă a partidului nostru şi a României socialiste se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu reprezintă un răstimp istoric de adinei prefaceri la scara întregii vieţi sociale, a universului spiritualităţii româneşti, purtind pecetea de neşters, inconfundabilă, a spiritului creator, a umanismului revoluţionar. Această perioadă bogată în Înfăptuiri, plină de tumult, a dat la iveală energii nebănuite a căror întruchipare materială deplină — civilizaţia socialistă a patriei — nu poate fi cuprinsă în esenţa ei, in totalitatea semnificaţiilor pe care le are, decit prin relevarea rolului determinant al conştiinţei is­torice active a naţiunii noastre, ce-şi găseşte întru­chiparea exemplară in personalitatea complexă a con­ducătorului de azi al partidului şi al ţării, patriotul şi revoluţionarul înflăcărat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Socialismul, edificat în România prin acţiunea is­torică a maselor, emanaţie a unei propensiuni multi­seculare irezistibile spre împlinirea idealurilor sacre ale poporului de libertate socială şi naţională, rodul unei voinţe nestrămutate, se întemeiază pe un model original, in care, simbioza organică intre teorie şi practică, între conştiinţă şi acţiunea conştientă ade­vereşte, prin însăşi forţa lucrurilor, justeţea unei op­ţiuni. Societatea românească în care trăim se caracteri­zează printr-un impetuos şi amplu avînt al forţelor de producţie, pe baza cărora se perfecţionează con­tinuu relaţiile socialiste, ce antrenează profunde transformări revoluţionare la nivelul conştiinţei so­ciale şi suprastructurii. Dintre procesul transformărilor structurale economice, sociale şi politice şi procesul transformării conştiinţei sociale în socatisim există o coreaţie profundă, in sensul că existenţa socială de­termină conştiinţa socială, dar nu este mai puţin adevărat că dezvoltarea conştiinţei socialiste consti­tuie un factor esenţial in edificarea noii orinduiri, exercitind la rindul său o influenţă covîrşitoare asu­pra accelerării mersului înainte al societăţii In concepţia teoretică şi practică a Partidului Co­munist Român, în stratega şi practica sa privind construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, activitatea politico-ideologică, propaganda, educaţia comunistă alcătuiesc un corp unitar, un tot armo­nios, avind drept scop concentrarea şi dinamizarea tuturor resurselor şi energiilor umane intr-un efort colectiv conştient, eficient, in toate sectoarele sociale, in vederea înfăptuirii programului partidului. Vorbind despre această puternică forţă materială în transfor­marea revoluţionară a societăţii şi asigurarea pro­gresului general, secretarul general al partidului sub­linia un aspect important şi anume că : „Fără a nega cituşi de puţin rolul esenţial al forţelor de producţie in dezvoltarea societăţii, noi pornim de la teza de asemenea marxistă, că la rindul ei, conştiinţa poate exercita o puternică înm­urire asupra mersului înainte al societăţii, că ideile înaintate cucerind masele de­vin o uriaşă forţă materială a progresului. Tocmai animaţi de această convingere dorim să intensificăm activitatea ideologică, politică şi cultural-educativă, eforturile pentru ridicarea conştiinţei socialiste a oa­menilor muncii“. A­ctivitatea politico-ideologică constituie în socie­tatea socialistă, mai mult decât o simplă prero­gativă politică a unui grup conducător, a unei clase sociale sau a exponenţilor acesteia, un com­plex de activităţi reprezentând prin cadrul, conţinu­tul şi finalitatea socială o ipostază a praxisului so­cial şi politic, o componentă indispensabilă a procesu­lui de edificare a noii societăţi, o necesitate obiectivă. Schimbarea condiţiilor materiale de viaţă in socialism nu conduce automat la schimbarea calităţii conştiinţei sociale. Făurirea unei noi conştiinţe este un proces infinit mai complicat şi mult mai îndelungat decit procesul făuririi bazei tehnico-materiale a noii so­cietăţi. Aceasta nu poate fi realizată, pur şi simplu, prin extensiunea universului de cunoştinţe şi idei sociale, politice, ştiinţifice şi culturale ale membrilor societăţii. Este necesari aprofundarea lor. Înţelegerea legităţilor sociale, a proceselor şi fenomenelor ce au loc in societate, convertirea ideilor in convingeri, in mobiluri de acţiune. Sinteza trainică între idee şi faptă, traductibilitatea lor reciprocă In planul dia­lecticii sociale, a practicii umane, interacţiunea intre conştiinţa şi existenţa socială, nu presupune doar transcrierea unui act cognitiv In parametri acţionali, ci reclamă o redimensionare sociali totală in plan moral, a fiecărui individ, a întregii societăţi. De aceea activitatea politico-educativă desfăşurată de partid, în condiţiile societăţii socialiste, unifică imperativul cunoaşterii multilaterale şi al acţiunii in deplină cu­noştinţă de cauză cu imperativul întronării în viaţa de zi cu zi a unor relaţii int­er­umane care să fie fun­date pe principiile şi normele eticii şi echităţii socia­liste — germeni reali ai comunismului. Ea este parte integrantă a unui proces ce ţine de funcţia esenţială a sistemului politic socialist şi care vizează sporirea eficienţei sociale a oricărei activităţi sociale­ utile, îmbunătăţirea condiţiilor care să permită participarea plenară a fiecărui cetăţean — prin Îndeplinirea rolu­rilor sale sociale, nu numai de ordin politic — la per­fecţionarea democraţiei socialiste, accentuarea carac­terului ei direct efectiv, constituind condiţia sine qua non a desăvirşirii operei de edificare a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. Principiul axial al acestui efort emancipator îl re­prezintă ideea corespunzător căreia întreaga activitate politico-ideologică şi cultural-educativă din societatea noastră trebuie să se desfăşoare sub îndrumarea şi conducerea unitară, nemijlocită, a partidului. La baza întregii activităţi în acest domeniu stă, indiscutabil, concepţia revoluţionară despre lume şi viaţă a parti­dului , materialismul dialectic şi istoric, carta sa fundamentală teoretică şi politică, Programul Parti­dului Comunist Român de făurire a societăţii socia­liste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. B­aza teoretică, filozofică şi ideologică a activi­tăţii politico-educative iniţiate şi conduse de partid se impune în primul rind prin carac­terul ei unitar, hegemonie, din punct de vedere in­telectual ; ea reprezintă un ansamblu de idei, de principii, fiind în acelaşi timp un sistem de refe­rinţă, de interpretare şi înţelegere a realităţilor so­ciale şi politice contemporane. „Corpus“ de idei vii, îmbogăţit continuu in lumina datelor cunoaşterii şi practicii sociale, valorificind creator tot ceea ce a dat mai bun gîndirea umană, ideologia ştiinţifică a parti­dului nostru este rezultanta unei deveniri istorice a învăţăturii clasicilor marxismului, înglobează expe­rienţa valoroasă a luptei proletariatului, a edificării socialismului în ţara noastră, regăsindu-se in totali­tate In tezele, aprecierile şi indicaţiile cuprinse In documentele partidului, in lucrările secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Reflectind rea­lităţile sociale şi politice ale lumii de azi, procesele, tendinţele, fenomenele şi evenimentele majore ce o traversează, această ideologie este sincronă marilor transformări ce au loc în ţara noastră şi pe plan mondial, situindu-se in miezul vieţii, al problemelor cardinale ale epocii pe care o trăim, refuzindu-se În­cremenirii, mortificării dogmatice la care ar con­damna-o ataşamentul faţă de litera şi nu de spiri­tul marxismului, inerţia acceptării unor judecăţi şi teze enunţate cindva de Marx, Engels sau Lenin şi nu căutarea unor soluţii şi răspunsuri noi la între­bări şi probleme actuale. Activitatea politico-ideologică a partidului se defi­neşte astfel prin obiectivitatea şi realismul ce o ghi­dează, prin permanenta corespondenţă cu faptele, cu realitatea, prin vocaţia adevărului, repudiind orice gen de mistificare, orice încercare de „poleire“ a reali­tăţii, prezentînd cu curaj şi luciditate stările de lucruri reale, conturînd o imagine cit mai exactă, cit mai veridică a acestora. Caracterul principial al cu­noaşterii pe care o favorizează la nivelul nadelor decurge din însăşi trăinicia bazei sale gnoseologice. Această activitate se sprijină pe unitatea dintre teorie şi practică, ea neputînd fi redusă nicicum la simplul act al difuziunii unor idei sau la o funcţie pur executivă, subordonată unor scopuri politice pragmatice. Aşa cum remarca secretarul general al partidului, misiunea propagandei noastre nu este şi nici nu poate fi doar una de ordin expozitiv . „Act­­vitatea ideologică, propaganda de partid trebuie să acţioneze pentru a studia şi — pe această bază — pen­tru a ajuta la înţelegerea justă a fenomenelor so­ciale care au loc în societatea noastră ca rezultat al dezvoltării forţelor de producţie, al perfecţionării rela­ţiilor sociale şi de producţie, să contribuie la elabo­rarea căilor pentru a stimula această activitate, pen­tru asigurarea unei concordanţe cit mai depline între caracterul forţelor de producţie şi relaţiile ele pro­ducţie pentru a asigura astfel mersul ferm înainte al întregii noastre societăţi“. Propaganda partidului nu are astfel numai o valoare instrumental-politică ci reprezintă un veritabil declanşator al unui proces de cunoaştere socială, urmărind potenţarea gîndirii şi înţelegerii oamenilor, de-a lungul unui demers in­telectual autonomizat, prin care se produce conştien­tizarea scopurilor şi mijloacelor, se creează premisele acţiunii conştiente. Acestei acţiuni profund transfor­matoare in plan intelectual ii sunt străine deopotrivă anchiloza dogmatică, bucherismul steril, repetarea scolastică a unor teze considerate imuabile şi infaili­bile. Unei atari cunoaşteri şi înţelegeri îi este însă stuctural indisociabilă, o caracteristică definitorie c o­partinitatea, militantismul revoluţionar. Promo­­vînd interesele generale ale clasei muncitoare, ale na­ţiunii socialiste, activitatea ideologică, propaganda partidului atestă mai mult decit un simplu fapt de apartenenţă­ la un sistem social-politic, fiind o expre­sie autentică, a capacităţii partidului nostru de a afir­ Mihai MUSTAŢA : Decorarea drapelticii • ianuarie, 1581 - AMFITEATRU Omagiu Simbolizind puterea, pacea şi munca_ poporului, Indirjirea românului statornicind după statornicia-i Cu care l-a vizonat pămîntul şi cu care părinţii l-au hrănit, Conducătorul ca un mare cuvint are soarta acestui cuvînt Şi ca un steag curat se vede în mijlocul Un drum, un drum drept, o cale fierbinte, un sens Înainte, Cu adinca recunoştinţă faţă de locul naşterii, Cu grijă construind împrejurul patriei tinere Apărarea ei care ca vulturul din inima sa există Şi va fi în fiecare urmaş zbor maiestuos Valurilor roşii, galbene, albastre ale steagului patriei. Frumoasă şi sfintă minune, cu oameni cu tot, cu generaţii, Este patria pentru care prin jertfă de sine conducătorul Duce întreaga istorie, trecutul şi visul, părintele şi copilăria, Cuvintu! rostit şi cuvîntu! gindit pînă la cîntecul Care se cîntă la sărbătoare, pină la muzica zilei ce vine, Pină la semnul aşezat între filele cărţii de dealuri şi văi, Privelişti ninse şi nestricate de urme străine. Ca un mare cuvînt soarta lui, lupta lui, cauză mare şi mare idee, Venind către toţi, pentru toţi, în peisaj învelindu-ne Ca într-o speranţă, ni se arată sublim, alb Ocrotind cu zăpezi ginditoare sămînţa, copilul plinii, esenţa şi viaţa, un chip după care, oriunde am fi, oriunde Ne am face datoria, întoarcem capul şi salutăm. I Ileana Cernat mulţimii. Ia nivelul şi profund, cald Topi­ţer­ie de Ileana BALOTA 3 la un punct de vedere corespunzător ideologiei sale ştiinţifice şi de a elabora o politică proprie în con­cordanţă cu condiţiile istorice concrete in care ac­ţionează, cu esenţa concepţiei sale teoretice şi prac­tice revoluţionare. D­ealtfel întreaga activitate ideologică şi politico­­educativă a partidului stă sub semnul unităţii de concepţie, mijloacele şi modalităţile sale practice diferenţiate, slujind un scop determinat, mu­­lindu-se armonios în jurul obiectivelor strategice fi­xate intr-o etapă sau alta. Există însă şi­ alte carac­teristici fundamentale ale acestei activităţi : actuali­tatea, caracterul concret, accesibilitatea, continuitatea, caracterul de masă, popular, finalitatea socială uma­nistă, raţionalitatea, spiritul vizionar novator. Ele conturează, în totalitatea lor o fizionomie complexă, distinctă a propagandei partidului nostru, a activi­tăţii politico-ideologice, care denotă, prin toate aces­tea, o inepuizabilă forţă de înm­urire şi convingere, o înaltă valoare cognitivă, axiologică şi praxiologică. Nu greşim cituşi de puţin dacă spunem că asupra acestei concepţii cuprinzătoare despre funcţia şi va­lenţele activităţii politico-ideologice în planul dina­micii istorice a procesului de edificare a socialismului şi comunismului în România, pe care partidul nostru a elaborat-o şi a perfecţionat-o neîncetat, o am­prentă categorică şi-a pus de-a lungul timpului per­sonalitatea teoreticianului şi militantului revoluţionar, a secretarului general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Fibrele intime ale teoriei noastre revoluţionare poartă întrînsele seva regeneratoare a gîndirii cutezătoare a conducătorului comuniştilor români ; opera sa gran­­dioasă, deschisă, inepuizabilă prin semnificaţiile ei prezente şi viitoare, stă drept mărturia cea trai eloc­ventă a unei epoci de creaţie politică care identifi­­cînd un destin de excepţie cu destinul unei colecti­vităţi, s-a înscris ca o pagină memorabilă în istoria poporului nostru, în însăşi istoria contemporană. Mihai

Next