Amicul Tinerimii, 1934 (Anul 2, nr. 1-4)

1934-01-01 / nr. 1

Spre ţintă Era în ajun de Anul Nou .... Au trecut ani mulţi de atunci.... Era o noapte viforoasă, în timpul unei ierni grozave, şi împreună cu mai mulţi tineri rătăceam pe culmile Carpaţilor. Plecasem disdedimineaţă din vale, cu ţinta de a vizita câteva locuri frumoase, hotărîţi fiind ca să înserăm la o casă de poposire din munţi unde să sărbătorim intrarea intr’un An Nou. Mergeam cu toţii voioşi, sburdând prin zăpadă şi cântând. Zăpada se aşternuse frumos din a­­jun şi era o privelişte încântătoare. Dar iată că la un moment dat pierdurăm poteca, şi o apucarăm pe un drum greşit. De lucrul acesta însă ne dădurăm seama de abia către ora şase seara, când văzurăm că nu mai ajungem­ la casa de poposire spre care por­nisem. Ne-am oprit.... La lumina lanternelor am studiat puţin harta şi am văzut că drumul nos­tru era cu totul contrar celui pe care trebue să-l urmăm. Fără multă zăbavă o pornirăm îndă­răt. Dar, iată că deodată se porni o ninsoare năprasnică şi un vânt puternic .... înaintam cu greu.... Viscolul ne izbea cumplit în faţă . Merserăm aşa vreo patru ore,__când deo­dată zărim la o oarecare distanţă o mică licărire de lumină__Era casa de poposire.... Aceasta ne dădu un nou curaj a înfrunta mai cu putere viscolul furios ce voia să ne ţintească locului şi să ne învălue în mantia-i de zăpadă. După încă vreo oră de mers, ajunserăm cu bine la casa de poposire, unde împreună cu cei pe cari îi găsirăm, în mijlocul veşmântului alb de nea, serbarăm intrarea într’un An Nou. * * * Tot astfel şi în vieaţa noastră de tineri... Por­nim cu avânt, voioşi, cântând şi sburdând prin vieaţă; şi de multe ori nu ne mai întrebăm dacă drumul pe care l-am apucat este cel bun, acela care să ne ducă spre casa de poposire, spre lo­cul de fericire.... lângă Isus. Şi astfel, mergând înainte, cu ochii încântaţi de plăcerile din ju­rul nostru, trecem fără grijă. Dar e bine ca din când în când să ne oprim pe cale, să deschidem harta — Cuvântul dum­­nezeirii, care ne arată ce cale să urmăm, şi lumi­naţi de strălucirea conducerii divine, vom afla la ce punct ne găsim, şi vom şti ce poziţie să luăm, mai înainte ca neaua vremii să ne fi aco­perit şi viscolul năprasnic al lumii să ne fi îngheţat. Iubiţi tineri, ne găsim şi noi într’o noapte viforoasă, pe culmi de munţi, departe de ade­vărata ţintă. Să ne întoarcem şi să ne îndrep­tăm spre Isus. In casa Sa de poposire este loc pentru fiecare dintre noi, şi acolo e cald şi bine în timp ce afară viscolul bate cu furie nebună tot ce ’ntâl­­neşte în cale, acoperind sub mantia-i groasă de omăt pe cel care nu s’a grăbit să-şi găsească a­­dăpost în Isus. Să nu ne uităm şi să nu luăm seama la vifo­rul din jurul nostru, şi nici la ora târzie la cari ne-am afla. Să fim plini de curaj. Privind spre ţintă, spre Isus, să înfruntăm biciuirea vre­mii aspre şi să alergăm spre El. Lângă El vom serba, plini de fericire, începutul acestui An Nou. Cu El, vom trece în acest an ce ne stă în faţă, uşor, fericiţi şi voioşi. Vasile Flore­scu Pentru cei mai mulţi dintre noi — şi dintre voi Dumnezeu este un fel de rudă săracă, la care te gân­deşti numai când ai nevoie să-ţi facă vreun serviciu. Caracterul face puterea morală a omului .

Next