Amicul Tinerimii, 1935 (Anul 3, nr. 1-6)
1935-01-01 / nr. 1
ATUNCI, SI AZI ! In iesle, Tu’mpârâtul lumii? In grajdul vitelor de rând Să fii născut? E dureros! In adevăr, să nu fi fost In tot oraşul Şi pentru Tine-un adăpost? Să nu se fi găsit atunci Mătase’n loc de paie? Palate îmbrăcate’n aur, In Ioc de grajduri Şi gunoaie? O, cui i-ar fi trecut prin gând - Oprindu-se puţin din mers - - Că Tu nu eşti un prunc de rând, Ci eşti stăpânul bun şi blând A lumilor din univers? Dar asta nu le-a dat prin minte . . Nepăsători au mers ’nainte, In calea lor. . . O, par’că văd cum se desprind Din cadrul vremii ce-a trecut Icoanele acestea sfinte! Se deapănă domol prin minte Păstori şi turma lor de oi, Şi îngeri vestitori, Bogaţii, paturile moi, Şi ieslea umililor boi, Iar TU, în iesle! Mă prind fiori .... Te văd pe urmă printre iesle; Apoi, ştergând a lumii lacrimi, Te lupţi cu vijelii de patimi. Legat apoi Te duce ... Şi drept o bună răsplătire Pentru eterna Ta iubire. Te spânzură pe cruce. . . . Deşarta lume de mişei, Cu mintea plină de eres Nici pe departe n’a’nţeles Că-odată cu naşterea Ta Se naşte vieaţa pentru ei. „Nemernicii!“ Strigăm şi noi, Când ne uităm azi înapoi; De-am fi avut vieaţă-atunci, Şi pumni de fier, l-am fi fărâmiţii sub cer; Şi curăţiam de ei pământul Ca de o pleavă, ce-o arunci S’o ducă’n haos vântul! Dar azi, când vrei din nou să vii, Vieaţa noastră s’o învii, Şi s’o ’nsenini, Apoi s’o muţi în slăvi albastre, Mă’ntreb cu’ngrijorare: - Te vom primi noi oare In casa inimilor noastre, Pe jilţuri moi? Sau fără teamă, şi senini, Te vom trimete ’n grajd la boi, Precum Ţi-om împleti tot noi Cununa de ciulini? N. Carpen. Sunt oameni cari se hrănesc numai din jignirea altora Braşov* .V.V.V.V.V.V.VA V.V.