Amicul Tinerimii, 1936 (Anul 4, nr. 1-6)
1936-01-01 / nr. 1
Amicul Tîneiîmu educaţie, morală, ştiinţa, literatură, artă, distracţie MI Cât de repede fuge timpul! De câte ori, cu ocazia vreunui eveniment, uităm totul, şi ne adâncim cu gândul in trecut. Un trecut mai depărtat pentru cei bătrâni, mai apropiat pentru cei tineri, însă, şi pentru unii şi pentru alţii, presărat cu atâtea amintiri ce ne măgulesc ori ne îngrozesc, ce ne bucură ori ne întristează. Astfel de popasuri — din goana cu care fugim spre eternitate — facem in fiecare ajun sau primă zi de Anul Nou. Ultima zi a anului strecurat ne obligă s’aruncăm o privire înapoi, spre a face socoteala evenimentelor întâmplate in vieața noastră sau în Istoria Lumii. In prima zi a anului ce va veni, suntem îndrituiţi să medităm la evenimentele neintâmplate şi la surprizele ce se vor desfăşura treptat de pe masojul timpului. Timpul! Ce cuvânt magic. Ce este timpul? Un învăţat spunea că este „durata mărginită, în opoziţie cu eternitatea“. II putem compara cu un tren express, cu un avion, cu o aeronavă, sau cu un fir lung de aţă, care se deapănă de pe fus, înfăşurându-se pe ghemul veşniciei. II mai putem compara şi cu un fluviu, care curge când lin, când furios sau furtunos şi care nu se opreşte niciodată. Şi noi am călătorit alte 365 de zile pe oceanul vieţii. După multe şi felurite întâmplări am ajuns la graniţa unui alt an: 1936! Ce ne va aduce în tre cutele mantiei sale? Bucurie? Nenorocire? Mister! Trecutul îl cunoaştem, prezentul este tot al nostru, în faţa viitorului insă, treime să închidem ochii. Şi poate spre binele nostru, căci ce-ar fi să ştim dinainte ce ni se va întâmpla? In Strassburg exista odată un orologiu cu inscripţia „Nu ştii când va veni stăpânul casei". In oraşul Nirenberg se afla de asemenea cândva un ceas pe al cărui cadran, care indica orele, se aflau înscrise cuvintele: „Una din ele (ore) va fi cea din urmă". Pe frontispiciul primăriei din Minden, între cifrele cari arată orele se poate ceti: „Toate lovesc, cea din urmă ucide!" Aceste inscripţii celebre concretizează minunat noţiunea de viitor. Ne aduc aminte de vremelnicia vieţii şi de durata mărginită a existenţei noastre. De timpul scurt şi nesigur pe care-l avem în faţa noastră şi mai ales de clipa atât de temută fiecărui muritor. .. Aţi fost pus vreodată în faţa acestei clipe, sau numai la un pas distanţă? Cum v’a găsit? Dacă surpriza s’ar repeta, şi de data aceasta pentru ultima oară, credeţi, că aţi fi împăcat cu Dumnezeu? 1936 poate fi pentru tine,, iubite Cetitor, ca şi pentru noi, încă un an de graţie, dar ştivem oare să-i împletim zilele? Red.