Amicul Tinerimii, 1938 (Anul 6, nr. 1-6)

1938-01-01 / nr. 1

te-ai ruşina şi ai dori să rămână ascunse şi tăinuite? In unele din aceste tablouri se poate vedea clar cum am ofensat pe Dumnezeu, cum am jicnit pe semenii no­ştri, ori am făcut alte fapte de cari am dori ca nici noi să nu ne mai amintim, şi nici alţii să nu ştie. A stat în pu­terea noastră să făptuim bine sau rău, potrivit cu trăsăturile noastre de carac­ter, manifestate în fiecare zi. Ce fel de maeştri am fost? Putem compara anul şi cu un buchet alcătuit din trei sute şasezeci şi cinci de flori, pe cari fiecare dintre noi a fost chemat să le culeagă din grădina vieţii sale. Să ne gândim că acest buchet tre­­bue să-l prezentăm Maestrului nostru Isus Hristos, care Şi-a dat vieaţa pe cruce pentru mântuirea noastră. Ce fel de flori am pus în acest buchet? In anul care a trecut am trăit, poate, unele zile, despre cari am putea spune că nu sunt chiar flori mirositoare, plăcute, ce ne-ar putea face onoare prezentându-le şi al­tora, ci mai de­grabă sunt spini şi mă­răcini, cari nu numai că nu ne atrag, dar sunt cu totul respingătoare prin înţepă­turile lor. Ce fel de grădinari am fost şi ce a produs grădina vieţii noastre în anul trecut? Fiecare zi din an poate fi comparată cu o placă, pe care s’a imprimat în mod exact tot ceea ce am vorbit, toate cuvin­tele noastre, fie bune, fie rele. Dacă ar fi posibil ca un aparat să redea tot ce am vorbit în fiecare zi, are și plăcere ca cele vorbite de noi să fie redate în auzul tuturor? Intre cele vorbite s-ar pu­tea găsi cuvinte de cari ne-am ruşina în prezent,­­ cuvinte cu cari am întristat pe părinţii noştri, pe semenii noştri sau pe Dumnezeu. Chiar dacă cele vorbite simt azi de domeniul trecutului, va veni un timp când ne vom da seama de ele. „Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteala de orice cuvânt nefolo­sitor, pe care îl vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tele vei fi osândit". Căci din cele vorbite, ca şi din orice faptă, se poate vedea caracterul fiecărui om. „Omul bun scoate lucruri bune din vistie­ria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui". Cele trei sute şasezeci şi cinci de zile au fost tot atâtea ocazii de a face un bine celor ce au avut nevoie de el. Poate că am întâlnit săraci, văduve, nevoiaşi, bolnavi ori alţi suferinzi. Am folosit noi ocazia de a le veni în ajutor? La fiecare pas întâlnim bolnavi la corp şi la suflet. Ce am făcut pentru alinarea suferinţelor lor? Am lucrat noi în aşa fel ca să le ştergem lacrimile, spunându-le un cuvânt de mângâiere şi de îmbărbătare, care să aducă nădejde în sufletul lor? Sfânta Carte ne spune că la ziua cea mare a răsplătirii celor drepţi, Dumnezeu va ţine socoteală de toate aceste fapte de bine­facere. Multe alte gânduri s’ar putea desprin­de din mintea noastră, meditând la anul care a trecut, însă din toate cele trecute am putea să tragem învăţătură pentru viitor. Anul cel nou să ne aducă gânduri noui, aspiraţiuni noui, o inimă nouă, şi întreaga noastră fiinţă să devină nouă, spre a putea fi pregătiţi pentru fapte mai bune decât în anul trecut. In preajma a­­nului nou mulţi iau hotărîri de îndrep­tare a vieţii de până aci, dar din neferi­cire acestea rămân în domeniul idealului. E bine să treacă la fapte. Numai atunci hotărîrile au valoare. Urăm pe această cale „An nou fericit" tuturor cetitorilor „Amicului Tinerimii“ și le dorim prosperitate în cele bune. M. Manea Sburând peste culmile înzăpezite. De­sigur, e mai bine să ierţi mai mult, decât să condamni mai mult

Next