Amvonul, 1891 (Anul 1, nr. 1-48)
1891-01-01 / nr. 1
4 AMVONUL pentru preotul de mir,liu s’a făcut încă absolut nimic în acesta privinţă. Credem că acum a sosit timpul, că răbdarea ndstră va afla alinare, ca dreptatea nostră să fie satisfăcută, când Majestatea Sa Regele nostru, a recunoscut nevoea simţită de a se ridica suferinţa deasupra preotului şi înaltul Guvern şi-a dat cuvântul său de a se îmbunătăţi starea materială a clerului. In acest scop Clerul capitalei în unire cu studenţii Facultăţii de Teologie, la cari suntem siguri că va adera tot preotul român din Regatul României, întrunindu-ne şi sfătuindu-ne frăţesc, am formulat următorul proiect privitor la îmbunătăţirea materială a clerului. Principiul de care ne-am condus a fost acel al gadaţiunei şi care în totalitatea lui se va aplica în viitor. Vă rugăm dar respectuos Domnule Preşedinte, a sprijini cererea nostră în mijlocul representanţilor ţărei, de a căror bunăvoinţă nu ne îndoim, fiindcă mulţi din Domniele Lor cunosc în realitate starea tristă a preoţilor provenită din causa miseriei. Iată vederile noastre în privinţa îmbunătăţirea stărei materiale în conformitate şi cu vederile Satului Sinod, formulate în proiectul pentru regularea parohitelor din ţară, votat încă din 1888. 1. Pentru că avem o Facultate de Teologie, menită a da Bisericei preoţi mai culţi conform cerinţelor sociale, şi pentru a se putea ajunge şi la noi ţinta mult dorită, adică ca, cel puţin preoţii şi diaconii din parochiile urbane să fie licenţiaţi în teologie, urmază a se crea acestora o perspectivă, pentru ca să se devoteze carierei preoţesti; de aceea propunem, ca preoţii şi diaconii licenţiaţi, să fie retribuiţi cu 800 lei pe lună, fie la bisericile Statului, fie la cele de enorie , sumă care nu este nici de cum ecsagerată, faţă de o personă cu titlu academic şi potrivit cu ecsedinţele traiului la oraşe; şi nici statul nu va întimpina greutăţi cu retribuţiunea lor, de oarece actualmente, nu sunt de cât 4 sau 6 la minier, şi poate tot atâţi vor apărea pe fiecare an. 2. Preoţii şi diaconii de la bisericele foste mo-nastireşti, să fie retribuiţi de Stat ca şi până acum cu câte 100 lei pe lună, însă egal, fără a se mai face deosebire între parceli, preot ajutor şi diacon. Şi acesta o propunem, în vedere că la cas de vacanţă, salarul preotului decedat sau permutat să se repartizeze egal între cei rămaşi, ca astfel pe de o parte să se amelioreze treptat şi sorta acestora, iar pe de alta să se scadă numărul preoţilor în plus, conform proiectului Sântului Sinod. 3. Personalul bisericesc din parochiile urbane, să fie astfel retribuit: Parochul, colegul său şi diaconul cu câte 200 lei pe lună; de asemene şi absolvenţii Facultăţii de Teologie în cas de hirotonie. Cântăreţii cu câte 100 lei pe lună. Paracliserii cu câte 60 lei pe lună. 4. Personalul bisericesc din parochiile rurale să fie astfel retribuit: Parochul şi colegul seu cu câte 100 lei pe lună. Cântăreţii şi paracliserii cu câte 30 lei. 5. La bisericile parocldale urbane sau rurale, unde, după proiectul Satului Sinod, sunt ataşate una sau mai multe biserici filiale, şi unde prin urmare sunt mai mulţi preoţi în plus, salariele prevăizute pentru preoţii de la bisericele parochiale să se împartă egal cu preoţii în plus de la acele parochii, astfel că, deşi s a prevăzut câte 200 lei pentru preoţii parochielor urbane şi câte 100 pentru preoţii parochielor rurale, în realitate ei nu vor primi aceste sume întregi, până când nu se va reduce numărul preoţilor în plus. Să escepteză însă, bisericele aşa numite ale Statului, cari neavând de cât un număr restrâns de enoriaşi, şi fiind concentrate mai multe biserici într’o parochie, li sar lua şi din ceea ce primesc astada, dacă li s’ar aplica acestă măsură. 6. Personalul de la bisericele Statului, să se retribuescă de Stat ca şi până acum, iar personalul celorlalte parochii, să se plătescă jumătate de Stat şi jumătate de Comune. 7. Sumele necesarii pentru reparaţia bisericelor, pentru vestminte preoţesci şi cărţi rituale să se dea — la timpul cuvenit — de cătră Stat pentru bisericele Statului, şi de cătră Comună, la bisericele cari aparţin de Stat şi Comune. 8. Statul şi Comunele, să prevadă în budgetele respective sumele necesarii pentru hramul şi întreţinerea bisericelor ce le aparţin, cari sume să se distribue astfel: a) Câte 50 lei lunar pentru bisericele parochiale urbane; b) Câte 30 lei lunar pentru bisericele filiale urbane; c) Câte 25 lei lunar pentru bisericele parochiale rurale; d) Câte 12 lei şi 50 bani pentru bisericele filiale rurale. 0. Să nu se mai chirotonisescă pe viitor în Comune urbane, decât licenţiaţi în teologie, iar în cele rurale, seminarişti de gradul al ll-lea. Acesta disposiţiune nu se aplică personelor intrate deja în cler, de asemenea şi absolvenţilor Facultăţei de Teologie* 10. Dacă un licenţiat în teologie va fi dirotonisit, preot sau diacon, la o biserică a Statului sau la una parochială, Statul sau Comuna va înscrie în budget suma necesarie pentru a fi retribuit cu 300 lei lunar. 11. Să nu se mai facă deosebire în salarii între preotul paroch, preotul ajutor şi diacon, deoarece toţi au aceeaşi drepturi şi ateiaşi nevoi.