Amvonul, 1893 (Anul 3, nr. 1-9)

1893-01-01 / nr. 1

ANUL III. No. 1. '* I I li [I N AM VENIT ;­­ SĂ STRIC, Cf : SĂ PLINESC. Ill Math. 5, 17. BUCURESCI, 1 IANUARIE 1893. §r~­­...........‘''aj I APARE N­E PATRU­ ORI PE LUNĂ . b._______________ PENTRU CORESPONDENȚĂ A se adresa: Econ. Gr. N. Popescu Bis. S-ta Vineri Ilerasca. Scrisorile neb­ancate se refusă. ORGAN AL CLERULUI * 4 REDACTAT DE COMITETUL SOCIETĂȚII „AMVONUL ROMÂN" PREȚUL ABONAMENTULUI In țară............................10 Iei anual » »............................0 » */2 an In străinătate . ... 12 leî anual. PIUA ONOMASTICA A I. I’. 8. MITROPOLITUL PRIMAT N­. N­. IOSIF Duminecă, 27 Decembre, I. P. S. Mitropo­lit Primat a sărbătorit dina onomastică a I. P. S. Sale. Cu acesta ocasiune I. P. S. Sa a primit felicitările Clerului înalt din Ţară, cum Si felicitările întregului Clei■ al Capitalei. Toți din toate părţile s'au grăbit a uni am multi şi sănătate deplină înaltului Prelat, pentru a pu­tea cu tărie să susţină interesele, Bisericei. Şi tuturor Eminenţa Sa le-a­­mulţumit cu afabi­litatea sa caracteristică, arătându-le iubirea ce Ie-o portă şi asigurăndu-l de sprijinul Seu. Bucuresci, 31 Decembre 1892. Astă-i sli incheeni activitatea unui an. Cina de astă-z­i pune capăt anului 1892 şi ne des­chide drumul anului 1893. Anul 1892 a fost plin şi de fapte realizate şi de credinţe sdro­­bite. Se înţelege că în cursul şeii anul ce sfârşim ne-a fost şi proteguitor şi ne-a dat şi ocasiune de a ne desilusiona. Ne-a scris anul 1892, pentru că ne-a dat putinţa de a închega mai bine unitatea celor ai noştri şi ne-a do­vedit că putem compta pe bărbăţia fraţilor noştri; ne-a folosit 1892, pentru că a deşteptat un cler emulaţiunea şi zelul către progresul la care trebue să tindem ; ne-a fost bine­voitor anul ce ne părăseşte, căci a îngrijit ca inte­resele Bisericei să nu fie jignite aşa după cum se tindea; dar ne-a fost răposatul an, către sfârşitul săli, cam glumeţ pe socotala nostră, ca ori­ce bătrân ce nu are alta de făcut de­cât să se gândăscă la mormânt. Şi în adevăr că în zilele din urmă ne adusese supl­iri; dar gândindu-ne serios la etatea sa, obser­­vându-i pulsul şi considerând că starea fizică nu-i mai poate da forţe pe care noi le cerem de la etatea juvenilă, am socotit surprinderile sale ca glume ale bătrâneţei şi cu ele a şi răposat, fără ca să lase anului nou de cât a­­mintirea încercărilor sale. Ca orî­ce an, şi anul 1892 s’a dus în negura veacurilor şi nu ră­mâne acum de cât să căutăm a face ai noul an, tânăr şi viguros, să nu moştenăscă de cât părţile bune ale răposatului, iar acele rele să le ducă în mormânt cu el 1892. Bătrânul a răposat, Dumnedeu­ să’l­erte; tânărul se iveşte, să’l creştem aşa cum ne trebue şi cum se cade. Şi speranţa nostră este că vom reuşi, pentru că din unirea nostră nu pote să iasă de cât înmormântarea relelor a­­pucăturî ale lui 1892. Să ne bucurăm dar de credinţa ce o avem şi să fim tari in ea că nu va fi alt­fel. Să a­­ducem laude lui Dumnedeu­ că ne a ajutat până acum şi să sperăm că ne va ajuta şi de aci înainte. Şi Dumnedeul părinţilor noştri, care ne-a scăpat de atâtea rele care au­ trecut peste Ţăra nostră, va face ai şi in 1893 să fim salvaţi de ori ce rău s'ar îndrepta in con­tra nostră. Prin conlucrarea nostră vom în­vinge ori­ce obstacol, înainte dar cu curagiu

Next