Amvonul, 1893 (Anul 3, nr. 1-9)

1893-01-01 / nr. 1

C­AMVONUL şi păzind regulele şi regele Tereî să ne păs­trăm patrimoniul sacru. Din parte-ne, urăm tuturor fraţilor noştri mulţi şi fericiţi ani pentru ca să putem lucra cu putere la realizarea dorinţei noastre, care nu este de­cât dorinţa tuturora : fericirea Terei. a * :­ BIBLIA $1 DESCOPERIRILE N­OIRNE (Urmare) Răutatea omeni­lor și faptele lor rele, care le-au causat deluvial, nu se văd același la Berose ca la Genesa. Totuși multe sunt identice. Așa de ex. : porunca de a construi o corabie, adunarea ani­malelor de toate spețele în corabia, trimeterea pa­serilor spre a se convinge dacă deluviul a înce­tat, etc. Ca şi arca lui Noe, oprită pe Munţii Ara­rat, tot aşa şi corabia lui Xisuthrus al lui Berose, se opreşte în Armenia. Cum însă între Ararat şi Armenia era o asemănare, ba Eronim traduce chi cuvântul Ararat prin Armenia, se vede că există o identitate asupra localităţii, mai ales că nu este vorba de un munte in expresia «Munţii Araratuluî». Dar cestiunea nu este limpecată, întru cât tradiţia armena şi cea judaică a fixat Muntele Ararat ca locul unde s’a oprit arca. După unii Ararat ar fi Aryavarta (pământul sacru) la nord de Hindustan. (Bohlen şi M. Lenormant). Drept că Ararat însemna Armenia în cărţile posteriore Bibliei; nu este nici un cuvânt care să ne îndrep­­tăţescă a crede că avea acestă însemnare şi mai înainte. Mai apropiate sunt cele ce ne spune Biblia. In cele 12 cânturi ale unei poeme Chaldeene, reconstituită de George Smith şi datorită lui Sin­­lici­umnini. Se pare că acestea sunt anteriore lui Moisi, copiate de copiştii lui Asurbanipal. Eroul este Izdubar, mare luptător şi mare vânător, stă­pân în Babilon şi apoi pe posesiunile dintre Eu­frat şi Tigru şi de la Munţii Armeniei până la Golful Persic. Izdubar care domneşte peste Babi­lon, Erech, Surippak şi Nippur nu este de­cât Nemrod de care vorbeşte Biblia. Din acestea Nip­pur este Salane al Genesei şi Surippak este Ac­­cad. Prieten al astrologului Ileabani, Izdubar ucide mai mulţi monştri; în urmă merge cu leul de Ilea şi cu el după l­a lună de naviga­ţiu­ne ajunge la îmbucătura Eufratului, unde găsesc pe Hari­­sadra (nume grecisat şi conrupt este Xisuthras) care ca sore al vieţei era nemuritor. Acesta spune eroului istoria deluviului : Inscripţia cuneiformă Eu voia a’ţi spune istoria conservaţiunei mele şi oraş­­cuiul deilor a’ţi manifesta. Oraşul Surippak, cetatea care tu o ştii, e situată pe Eufrat; acesta era veche, când deii ce locuiau în ea deciseră a aduce deluviu; marii trei eraţ­ toţi aci. Anu, tata tor, Bel, luptătorul şi Căci pământul era conrupt înaintea lui Elohim şi plin de vio­lenţă. Şi Dumnedeu pri­vi pământul şi iată era conrupt, pentru că tot ce era carne conrupsese voia sa pe pământ. Genesa, Cap. 81. ISTORIA DOGMELOR Petru Lombardul, episcop de Paris (f 1164) se distinse ca scriitor dogmatic şi ca încercător de a concilia ih­eologia cu ştiinţa. In opoziţie cu cartea lui Abelard Sir et nou scrise Petru Cartea sentinţe­lor, în care se observă un metod şi o ordine a ma­teriei, ceea­ ce a făcut ca cartea sa să fie multă vreme baza învăţământului dogmatic la catolici. Misticismul Legătura sa cu Scolastica Direcţiunea, scolasticei şi încercările ei, urmă­rite cu multă energie, deschiseră misticismului drumul dialecticei, cu toate sforţările bărbaţilor însemnaţi cari se opuneau la aceasta. Jean de Salisbury (f 1180) episcop de Chartres, fu unul din scriitorii însemnaţi ai misticismului. Dotat cu un spirit viu­ şi cu o judecată puternică, sprijini forte mult misticismul contra tendinţelor către dialectică, lucru ce’l face să se pogoare pînă a susţinea un idealism mistic. In calea sa, urmări cu multă stăruinţă direcţiunea şcolei din Paris, înfiinţată în 1109 de Guillaume de Ghampeaux. Şcola aceasta condusă de H­ugues şi Richard de St. Victor, avea oare­care însemnătate. Hugues, german de origină, nu primea nici misticismul lui B. de Clairvaux, nici scolastica lui Abelard, pentru că cea d’anteia nu prețuia filosofia, iar cea de a doua sentimentul religios. In opera sa Cărţile Sacramentelor arată superioritatea misti­cismului în viaţa religiosă. El merse însă prea de­parte adăugând la teoria sa reveriele lui Pseudo- Dionisie Areopagitul. Ca urmaş al său avu pe scoţianul Richard de St. Victor (f 1173). Numai prin mijlocul contemplaţiuneî, zicea el ca şi Ger­­son, putea dobândi cunoştinţa imediată a lui Dumnedeu, căci prin ea ne punem în raport cu Dumnezeu. Revoluţiunea şi graţia sunt cele două moduri prin care inteligenţa umană a putut ajunge apoi de a dobândi cunoștința perfectă a adevăru­­lui. Bernard de Chairvaux (f 1153) avea aceiași

Next