Amvonul, 1893 (Anul 3, nr. 1-9)
1893-01-01 / nr. 1
CAMVONUL şi păzind regulele şi regele Tereî să ne păstrăm patrimoniul sacru. Din parte-ne, urăm tuturor fraţilor noştri mulţi şi fericiţi ani pentru ca să putem lucra cu putere la realizarea dorinţei noastre, care nu este decât dorinţa tuturora : fericirea Terei. a * : BIBLIA $1 DESCOPERIRILE NOIRNE (Urmare) Răutatea omenilor și faptele lor rele, care le-au causat deluvial, nu se văd același la Berose ca la Genesa. Totuși multe sunt identice. Așa de ex. : porunca de a construi o corabie, adunarea animalelor de toate spețele în corabia, trimeterea paserilor spre a se convinge dacă deluviul a încetat, etc. Ca şi arca lui Noe, oprită pe Munţii Ararat, tot aşa şi corabia lui Xisuthrus al lui Berose, se opreşte în Armenia. Cum însă între Ararat şi Armenia era o asemănare, ba Eronim traduce chi cuvântul Ararat prin Armenia, se vede că există o identitate asupra localităţii, mai ales că nu este vorba de un munte in expresia «Munţii Araratuluî». Dar cestiunea nu este limpecată, întru cât tradiţia armena şi cea judaică a fixat Muntele Ararat ca locul unde s’a oprit arca. După unii Ararat ar fi Aryavarta (pământul sacru) la nord de Hindustan. (Bohlen şi M. Lenormant). Drept că Ararat însemna Armenia în cărţile posteriore Bibliei; nu este nici un cuvânt care să ne îndreptăţescă a crede că avea acestă însemnare şi mai înainte. Mai apropiate sunt cele ce ne spune Biblia. In cele 12 cânturi ale unei poeme Chaldeene, reconstituită de George Smith şi datorită lui Sinliciumnini. Se pare că acestea sunt anteriore lui Moisi, copiate de copiştii lui Asurbanipal. Eroul este Izdubar, mare luptător şi mare vânător, stăpân în Babilon şi apoi pe posesiunile dintre Eufrat şi Tigru şi de la Munţii Armeniei până la Golful Persic. Izdubar care domneşte peste Babilon, Erech, Surippak şi Nippur nu este decât Nemrod de care vorbeşte Biblia. Din acestea Nippur este Salane al Genesei şi Surippak este Accad. Prieten al astrologului Ileabani, Izdubar ucide mai mulţi monştri; în urmă merge cu leul de Ilea şi cu el după la lună de navigaţiune ajunge la îmbucătura Eufratului, unde găsesc pe Harisadra (nume grecisat şi conrupt este Xisuthras) care ca sore al vieţei era nemuritor. Acesta spune eroului istoria deluviului : Inscripţia cuneiformă Eu voia a’ţi spune istoria conservaţiunei mele şi oraşcuiul deilor a’ţi manifesta. Oraşul Surippak, cetatea care tu o ştii, e situată pe Eufrat; acesta era veche, când deii ce locuiau în ea deciseră a aduce deluviu; marii trei eraţ toţi aci. Anu, tata tor, Bel, luptătorul şi Căci pământul era conrupt înaintea lui Elohim şi plin de violenţă. Şi Dumnedeu privi pământul şi iată era conrupt, pentru că tot ce era carne conrupsese voia sa pe pământ. Genesa, Cap. 81. ISTORIA DOGMELOR Petru Lombardul, episcop de Paris (f 1164) se distinse ca scriitor dogmatic şi ca încercător de a concilia iheologia cu ştiinţa. In opoziţie cu cartea lui Abelard Sir et nou scrise Petru Cartea sentinţelor, în care se observă un metod şi o ordine a materiei, ceea ce a făcut ca cartea sa să fie multă vreme baza învăţământului dogmatic la catolici. Misticismul Legătura sa cu Scolastica Direcţiunea, scolasticei şi încercările ei, urmărite cu multă energie, deschiseră misticismului drumul dialecticei, cu toate sforţările bărbaţilor însemnaţi cari se opuneau la aceasta. Jean de Salisbury (f 1180) episcop de Chartres, fu unul din scriitorii însemnaţi ai misticismului. Dotat cu un spirit viu şi cu o judecată puternică, sprijini forte mult misticismul contra tendinţelor către dialectică, lucru ce’l face să se pogoare pînă a susţinea un idealism mistic. In calea sa, urmări cu multă stăruinţă direcţiunea şcolei din Paris, înfiinţată în 1109 de Guillaume de Ghampeaux. Şcola aceasta condusă de Hugues şi Richard de St. Victor, avea oarecare însemnătate. Hugues, german de origină, nu primea nici misticismul lui B. de Clairvaux, nici scolastica lui Abelard, pentru că cea d’anteia nu prețuia filosofia, iar cea de a doua sentimentul religios. In opera sa Cărţile Sacramentelor arată superioritatea misticismului în viaţa religiosă. El merse însă prea departe adăugând la teoria sa reveriele lui Pseudo- Dionisie Areopagitul. Ca urmaş al său avu pe scoţianul Richard de St. Victor (f 1173). Numai prin mijlocul contemplaţiuneî, zicea el ca şi Gerson, putea dobândi cunoştinţa imediată a lui Dumnedeu, căci prin ea ne punem în raport cu Dumnezeu. Revoluţiunea şi graţia sunt cele două moduri prin care inteligenţa umană a putut ajunge apoi de a dobândi cunoștința perfectă a adevărului. Bernard de Chairvaux (f 1153) avea aceiași