Analele Institutului de Studii Istorice, 1962 (Anul 8, nr. 1-6)

1962 / nr. 5

şi ale chiaburilor cu privire la restituirea pămînturilor expropriate, pre­cum şi pentru epurarea aparatului de stat. Alături­­de P.C.U., organizaţiile FEKOSZ-ului au participat în mod activ la această mişcare. Prin acţiuni combative, masele au protestat împotriva restituirii pămînturilor şi împotriva activităţii funcţionarilor reacţionari din aparatul de stat. Această mişcare de masă a fost folosi­toare şi din punctul de vedere al întăririi organizaţiilor. Ridic­îndu-se în apărarea cuceririlor democrat-populare, FEKOSZ-ul chema pe toţi proletarii agricoli şi pe noii împroprietăriţi să se alăture rîndurilor sale, arătîndu-le că singur FÉKOSZ-ul le apăra interesele. In luptele din primă­vara anului 1946, FÉKOSZ-ul s-a întărit în mod considerabil, au crescut numărul membrilor organizaţiei şi influenţa sa în rîndurile ţărănimii sărace. Succesele sale au frînat munca politică şi de organizare desfă­şurată de Uniunea ţărănească, împiedicînd traducerea în fapt a planu­rilor burgheziei de strîngere în cadrul unei singure organizaţii a tuturor păturilor ţărănimii. Activitatea organizatorică şi de lămurire desfăşurată de FÉKOSZ a crescut în amploare îndeosebi după constituirea Blocului partidelor de stînga. în luna martie 1946 a avut loc conferinţa pe ţară a secretarilor judeţeni ai FÉKOSZ-ului. Participanţii la această conferinţă au discutat sarcinile aflate în faţa organizaţiei şi au aprobat activitatea FEKOSZ-ului de organizare a mişcărilor populare şi de apărare a muncii birourilor de plasare, împotriva uneltirilor Uniunii ţărăneşti. Marea mişcare de mase din martie 1946 şi constituirea Blocului partidelor de stînga au dat lovituri puternice burgheziei, datorită cărora Partidul micilor agrarieni şi Uniunea ţărănească s-au văzut nevoite să dea înapoi într-o anumită măsură. După manifestaţiile de masă din martie, ofensiva Uniunii ţărăneşti a pierdut din intensitate, în aprilie însă, burghezia a pornit din nou la atac împotriva clasei muncitoare. Uniunea ţărănească a început o nouă şi amplă acţiune de propagandă agresivă prin întruniri şi prin organele sale de presă. La începutul lunii aprilie au avut loc în mai multe judeţe conferinţe ale conducătorilor judeţeni în cadrul cărora au fost examinate rezultatele obţinute în lăr­girea reţelei organizatorice. Rezultatele au arătat însă că dezvoltarea acestei reţele nu s-a înfăptuit în ritmul aşteptat de burghezie. Cele mai multe organizaţii ale Uniunii ţărăneşti funcţionau în judeţul Gyor (în 71 de comune), judeţ cu un mare număr de chiaburi şi ţărani mijlocaşi, unde organizaţia a dobîndit o influenţă mai puternică şi în celelalte pături ale ţărănimii, în celelalte judeţe, în schimb, organizaţia n-a reuşit să obţină succese mai importante. La aceasta au contribuit în mare măsură şi mişcările pornite de muncitori, de noii împr­oprietăriţi şi de ţărănimea săracă în primăvara anului 1946, precum şi activitatea din ce în ce mai intensă desfăşurată de FÉKOSZ. Uniunea ţărănească, profitînd de rezultatele obţinute în judeţul Györ, a pornit la organizarea unor „zile ţărăneşti judeţene" pentru a demonstra că „unitatea ţărănească" este pe ca­le de a fi înfăptuită. „Zilele ţărăneşti judeţene" aveau un caracter de ameninţare făţişă. Uniunea ţărănească caracteriza astfel scopul acestor întruniri : „Să se vadă şi în celelalte sate că ţăranii se ridică. Să se simtă forţa ce se manifestă în unitatea lor. Să afle lumea întreagă, ţărani şi neţărani, că 155

Next