Apărarea Națională, 1937 (Anul 17, nr. 1-44)
1937-01-05 / nr. 1
Aspecte, polemici, comentarii Discursul M. S. Regelui cu piiejul recepției de Anul Nou I înalt Prea Sfinte Patriarh, Țin să vă mulțumesc pentru Cuvintele ce Mi le-ați rostit, în numele Țării și al Bisericii, în această primă zi a Noului An. Este o zi în care avem datoria de a gândi la anul care a trecut și mai ales să ne pregătim pentru anul ce vine. Anul care a trecut, cu toate că a fost plin de griji, cu voia lui Dumnezeu și cumințenia oamenilor, a trecut în pace și a dat anumite semne de reînviorare și de prosperitate. Fie, ca aceiași voință supremă și aceiași cumințenie să ne păstreze și anul ce vine ca un an de pace și un an de belșug! Acum doi ani, tot cu un asemenea prilej, am dat o indicațiune de program de guvernare, program care se rezuma într’un singur cuvânt : gospodărie. Vad cu plăcere că, în anumite ramuri ale activității noastre publice s’a ținut oarecum seamă de acest sfat și că acest simțământ — că prima grijă a acelora cari sunt chemați să cârmuiască țara, — este de a apăsa din ce în ce mai mult drum în spiritul conducătorilor și datorii devine o cerință tot mai acută a tuturor locuitorilor acestei țări. Cari vor putea fi realizările anului 1937, nu este locul să o spunem aci. Știu totuși că sunt trei comandamente superioare, cari vor cere pentru țară orice sacrificii : este oștirea, sunt drumurile și este sănătatea publică. Acestea, cu toate mijloacele restrânse pe care le avem la îndemână, se vor putea înfăptui în parte, dacă la chiverniseala lor va sta acel spirit de strânsă și cuminte gospodărie. Atât guvernanților de astăzi, cât și celor cari, în decursul vremurilor, vor fi chemați să conducă această țară, le dau acest sfat: dacă vor să păstreze un renume, dacă vor să fie iubiți de această țară și dacă vor, ca Eu, ca Suveran, să le dau tot sprijinul, pe care treime să-l dau guvernelor Mele, aceasta va depinde înainte de toate, de astăzi înainte, numai și numai de sentimentul absolut de gospodărie și de utilitate publică. Țara aceasta și întreg poporul Meu, să fie convinși că din acest loc, unde Mă găsesc prin voința Celui Atot puternic și prin voința poporului Meu, Eu sunt acela care voi sta strajă neclintită, pentru ca acest deziderat al Meu și al Țării, să se îndeplinească cu sfințenie. Sunt sigur că toți aceia, cari au, cari vor avea, sau vor să aibă, o răspundere în această țară. Mă vor pricepe. Ca pretutindeni, simt și la noi unii mai optimiști, iar alții mai pesimiști. Astăzi voi face apel la cei pesimiști, căci cu cât crezi că lucrurile merg mai rău, cu atât trebue să-ți dai silința ca ele să meargă mai bine , de aceia apelul Meu la unire, apelul Meu la colaborare sufletească, pe care rând pe rând și zi de zi l-am făcut conducătorilor acestei țări se îndreaptă astăzi către aceia cari văd mai mult rău decât bine și cari deci trebue să priceapă că orișice patimă personală trebue lăsată la o parte și că numai satisfacerea intereselor țării poate să îndepărteze răul, pe care-l văd ei. Urând Țării și poporului Meu un an nou fericit, plin de prosperitate și de liniște, îmi reînoesc făgăduința că voi fi Acela care, fără prihană și fără odihnă, voi sta de veghe, ca această liniște să se păstreze și această prosperitate să se întărească. Așa să ne ajute Dumnezeu! Anul Nou national-crestin 5 9 la culoarea de Negru din Capitala ———---------------—a» Discursul d-lui Alex. Baca'oglu președintele culorii — De Anul Nou s’a împărțit la Casa de Stat Eugen Goga, din Culoarea de Negru a Capitalei, de către d. Alex. Bacaioglu, președintele Culorii, haine, ghete și alimente la copiii săraci și la familiile împovorate. Cu acest prilej au ținut cuvântări d-nii VASILE GEORGESCU, președintele Circ. 18, avocat RADUCANU, președintele Circ. 14, PETRE VASILE, președintele suburbanei Principele Nicolae și PĂRINTELE I. BURLANESCU, președintele suburbanei Colentina. La sfârșit, a luat cuvântul d. ALEX. BACALOGLU, președintele Culorii de Negru din Capitală, care a arătat însemnătatea sărbătorilor creștine pentru cei nevoiași și datoria pe care o au toate inimile generoase de a aduce în astfel de zile sfinte o rază de mulțumire în căminurile modeste. S’a manifestat cu mare entuziasm pentru d-nii A. C. CUZA și OCTAVIAN GOGA, președinții partidului Național-Creștin. *• Joi, ß ianuarie c., de Sf. Bobotează, are loc la ora 11 dimineața, sfințirea drapelului național-creștin al suburbanei Principele Nicolae, la Biserica Mărcuța. După sfințirea drapelului va avea loc o mare întrunire populară național-creștină, prezidată de d. ALEX. BACALOGLU, președintele culorii de Negru. D. ALEX. BACALOGLU 0 statistici a jidanilor din lumea întreagă " Cea mai veche statistică asupra jidavilor din întreaga lume s’a întocmit în anul 1800. La această dată, în Europa și in bazinul mediteranean, existau aproximativ 2 milioane și jumătate de jidani. La 1859, după datele statistice ale lui von Reder, publicate în Jüdische Volksblatt” în întreaga Europă se aflau 3250.000 jidani, în părțile europene ale bazinului mediteranean 600.000, în America 50.000. Deci în jurul anului 1850 în întreaga lume se aflau cam 4 milioane și jumătate de jidani. In 1880 se apropie de 6.000 milioane.000, iar la 1900 ajung la 10 In anul 1936 jidovii din întreaga lume numără 17 291.000 suflete. Pe continentul european, evreimea se repartizează, după cum urmează : în Germania 400 000, Lituania 177.500, Estonia 4.500, Letonia 97 000, statul liber al Danzigului 10.000 Memel 2.300, Danemarca 7.100, Suedia 7200, Norvegia 1.400, Finlanda 1750, Ungaria 440.000, Cehoslovacia 380.000, Bulgaria 4. 000, Grecia 98.000, Iugoslavia 70.000, Austria 189 000, Italia 52.000, Franța 230.000, Spania 8.200, Portugalia 2.600, Gibraltarul englez 1150, România 1.050.000 (!), Polonia 3.150.000, Elveția 17.800, Belgia 63 000, Luxemburg 2.500, Rusia europeană 2.710 000, Olanda 115.000, Anglia 340.000, Irlanda 4.000. In întreaga Europă se află deci 9.736.000 de jidani. Dintre aceștia cei mai mulți sunt în Polonia (3.150.000), Rusia europeană (2.710.000) și România (1.050.000). Jidovii de pe continentul african se repartizează în Egipt 64.000, Tripolitania italiană 16.000, Carenaica italiană 5.000, Tunisul francez 65.000, Algerul francez 9. 000, Marocul francez 119.000, Marocul spaniol 15.000, Tanger 15 300, Abisinia 80.000 Eriteea italiană 200, Kenia engleză 100, Uganda engleză 50, Congo belgian 200, Angola portugheză 150, în Africa centrală 900, Uniunea statelor sud-americane 80.000, Total 560.000 jidovi. In America : Statele Unite nordamericane (U. S. A.), 4.500.000, Canada 160.000, Mexic 6.000, Salvador 750 Honduras 250, Costarica 350, Panama 850, Cuba 8.200, Jamaica 1.300, Haiti 200, Portorico 200, în alte state nord-americane 300, Argentina 275.000, Brazilia 50.000, Chile 4.300, Paraguay 1.100, Venezuela 1.000, Columbia 500, Equador 100, Bolivia 300, Guyana 1.900, total 5.031.000 jidani. In Asia : Palestina 395.000 Siria 25.000, Iracul 90 000, Arabia și Yemen 28.000, Rusia asiatică 240.000, Turcia asiatică 31.000, Persia și Iran 55.000, Afganistan 10.000, China și Japonia 15.000, Manciuria 22.000, India 24.000 și alte state asiatice 800. In întreaga Asie sunt deci abia 936.000 jidani. In Australia și în diversele insule ale oceanelor sudice : Uniunea statelor australiene 25.000 Noua Zeelandă 2.900, Hawaii și Insulele Fidschi (U. S. A.) 100, în insulele australiene sudice 28.000. Total jidanilor din întreaga lume este de 16.291.000. Cei mai numeroși sunt în U. S. A. 4.500.000, Polonia 3.150.000, Rusia europeană 2.710.000, România 1.500.000. Celelalte țări din lume, chiar și Palestina are sub 500.000 suflete populație jidovească („Observator”). Girant responsabil 1, DUMITRESCU Consfătuirea național-creștină de la Botoșani — Adunarea șefilor de organizații moldovene — Duminică, 3 Ianuarie c., s-a ținut la Botoșani consfătuirea șefilor de organizații național-creștine din Moldova. In vederea acestui fapt, încă de ere au sosit în localitate d-nii prof. Gh. Cuza, secretar general al partidului, prof. Sân-Giorgiu, Urziceanu, Adam, Cârlan, Robu și alți numeroși fruntași din Moldova. In gară comitetul județean și lăncierii au făcut oaspeților o frumoasă primire. Urarea de bun venit a făcut-o de dr. Vasiliu, președintele organizației.Lăncierii au manifestat apoi pentru ziarul nostru. De la gară, asistența s’a îndreptat spre locuința d-lui dr. Vasiliu străbăt. ION SAN-GIORGIU, luând cuvântul, începe cu această mărturisire de credință: Vin astăzi, când d-voastră salutați reîntoarcerea mea în lupta naționalistă, să fac spovedania, la care singuri aveți dreptul. Căci vai de omul care a plecat din mijlocul semenilor săi nu îndrăznește să se întoarcă în satul său și să stea înaintea judecății părinților și fraților săi. Dar mai ales d-voastră, luptători naționaliști, printre care se găsesc stegari de pe vremea când mișcarea naționalistă avea în fruntea ei pe cei doi ctitori ai ei, A. C. Cuza și N. Iorga, sunteți poate singurii chemați să judecați luptele la care am luat parte. Pentru un judecător superficial, care judecă acțiunea politică a unui luptător după consequents sa față de oameni, nu față de credința sa, cei cincisprezece ani pe care i-am străbătut, pot apare ca un lanț de neexplicabile inconsequențe. Dar un drum politic nu se judecă după consequents față de oameni, fie ei șefi de partide ci după consequența pe care cineva o are față de credința sa politică, față de idealul pe care îl urmărește. Se poate întâmpla ca la o mai atentă cercetare a unui destin politic, ceea ce este inconsequență aparentă, să fie în fond desnădăjluita, tragica luptă pentru a fi consequent în urmărirea unui ideal neînțeles de alții. Cum știți foarte bine. Întreaga mea formație spirituală a fost naționalistă și socotesc ca o binefacere pentru evoluția mea faptul că doi mari apostoli naționaliști A. C. Cuza și N. Iorga mi-au pus în mână biblia naționalismului românesc. Eu nu voi putea uita niciodată că am debutat în literatură in „Unirea“ de la Iași a lui A. C. Cuza și în revistele de luptă literară ale lui N. Iorga. Și nu pot să uit primul pas de sine stătător pe care l-am făcut în politică în anul 1914. Eram student la Leipzig, când uimit de campania ziarelor germane împotriva României, care după războiul balcanic nu voise să împământenească in massă pe evrei, am publicat în revista „Der Hammer“ a lui Theodor Fitsch, unul dintre înaintașii de valoare ai lui Adolf Hitler, un articol despre „Chestia evreiască în România“ — reprodus apoi cu elogii de ziarul „Românul“ din Ardeal — și în care arătam în chip documentat de ce România nu poate oferi evreilor încetățenirea în massă. Lupta pentru menținerea art 7 din Constituție a fost socotită de generația naționalistă de la 1914 ca o imperioasă datorie naționalistă. Reîntors din străinătate în 1921, mi-am luat locul lângă d. Neculae Iorga, al cărui colaborator intim am avut cinstea să fiu până în 1929. Din clipa aceia întreaga mea acțiune politică nu a cunoscut decât o singură preocupare, un singur fel de atins, restabilirea echilibrului constituțional. Nu e acum momentul să insist asupra celor zece ani de luptă risipiți pentru un ideal, căruia i-am închinat toată tinerețea mea și a cărui împlinire n’a însemnat pentru mine nici un avantaj moral, nici o satisfacție politică personală. Participarea mea la criza din partidul liberal nu a fost și ea altceva decât urmărirea aceluiaș scop de a vedea un mare partid de guvernământ capitulând. N’am intrat în partidul liberal, nici pentru obsesiile economice ale lui Vintilă Brătianu și nici mai ales pentru testamentul constituțional al lui Ionel Brătianu, ci numai pentru a fi acolo în clipa când revenirea Suveranului așteptat avea să ceară oamenilor de credință și de acțiune în slujba aceleiași sfinte cauze. Mi-am făcut pe deplin datoria față de credința pe care am slujit-o și dacă m’am sbuciumat zadarnic să înfăptuesc o reîntregire a partidului liberal aceasta am făcut-o tot din acelaș imbold de a adapta cel mai mare partid de cadre pe care il avea țara la noua realitate constituțională. Ce sunt eu de vină că d. Gheorghe Brătianu socotește țara ca o moștenire ce i se cuvine de la părinți. In atmosfera de șantaj pe care o găsisem atât în vechiul cât și în noul partid liberal eu nu mai puteam respira. Cu atât mai nutilă și chiar mai potrivnică scopului meu mi se părea rămânerea în mjlocul liberalilor, cu cât scopul intrării mele în acest partid fusese atins și cu cât șantajul făcut de național-țărăniști cerea urgenta cristalizare a unui nou și puternic organism politic care pe de o parte să paralizeze șantajiile celor două partide de guvernământ, iar pe de alta să canalizeze puternica mișcare naționalistă care creștea ca o furtună. D-sa face apoi o incursiune în domeniul politicei externe creată prin războiul din Spania și spune: Față de această gravă situație internațională și față de ofensiva evreocomunistă, eu nu puteam decât să mă înrolez sub steagul lui A. C. Cuza și Octavian Goga, care au înțeles să dea politicei externe a României o îndrumare conformă cu doctrina naționalistă și cu interesele reale ale țării noastre. Dar nu numai fenomenele îngrijorând străzile. Aci a vorbit adunării de prof. Gh. Cuza, mulțumind pentru dragostea arătată. A urmat o consfătuire a fruntașilor național-creștini, în legătură cu activitatea ce o incumbă începerea noului an. Dimineața fruntașii național-creștini au luat parte la serviciul religios de la catedrală, iar la ora 11 s’a deschis adunarea la sediu, în prezența a 1000 de săteni din împrejurimi. D. dr. VASILIU a mulțumit pentru alegerea orașului Botoșani, ca loc al consfătuirii și a adus elogii d-lor A. C. Cuza și Octavian Gogo, rătoare pe pe care le-am constatat în viața internațională m’a făcut să-mi reiau locul în lupta naționalistă. Mai mult decât evenimentele externe, dramaticele realități lăuntrice m’au îmbrâncit spre lupta de odinioară a adolescenței mele și m’au făcut să p reiau un drum pe care îl părăsisem doar temporar, spre a fi prezent în frontul Restaurației. Acum câtva timp a apărut o antologie de scriitori români de origine evreiască , care sunt strânse laolaltă toate pseudonimele românești sub care se ascund scriitorii evrei de limbă românească. Ce înseamnă acest gest altceva decât recunoașterea pe față a celor două patrii, de care se folosesc pe rând evreii noștri, după trebuințele clipei? Nu s’au lepădat prin aceasta ei însăși de jumătate din cetățenia românească. Căutați-i în ziaristică și în politică și-i veți găsi pretutindeni alături de mișcările subversive și împotriva manifestărilor naționaliste care sunt denunțate ca obscurantiste și ca păcătuind față de sfintele canoane ale democrației In luna lui August trecut am reprezentat România la congresul internațional al Naționaliștilor de la Oslo. Am ținut acolo o conferință despre naționalismul românesc. Am arătat evoluția lui dela naționalismul întregitor de hotare la cel purificator de neam. Am pomenit atunci, și văd sigur fără a insista prea mult, despre chestiunea evreiască în România. Ei bine toată lumea aceia de savanți aparținând la 30 de popoare s’a minuna de toleranța noastră și de gravitatea problemei în sine. Din puținele pilde pe care le-am cules la întâmplare, fără o selecție metodică, se vede clar că în divorțul tot mai adânc ce se produce între populația evreiască și cea românească vinovații sunt evreii. Participarea lor la politica pseudo-democratică și necomunistă pe de o parte și infiltrarea lor dominatoare in toate ramurile de producție românească pe de alta, au creiat această stare morbidă, pe care naționalismul nostru caută s’o vindece. Nu intoleranța noastră a dus la această criză, ci o toleranță deseori vinovată prin venalitatea și necinstea ei. Dacă au fost naivi care au crezut că desființarea articolului 7 din vechea Constituție va duce la rezolvarea prof. prof. GH. CUZA spune : de câte ori am venit în mijlocul dvs. de atâtea ori am plecat de aci cu puteri incite de luptă. Azi, ne-am îmbogățit cu prezența d-lui Ion San Giorgiu printre noi, un vechiu luptător al Botoșanilor. Vremurile se schimbă și oamenii de asemenea să se schimbe. Unii bătătoresc mereu pământul, alții merg și calcă alte poteci. Să le dăm ertare acolo unde ei ispășesc. Suntem fericiți să constatăm că azi sunt mulți în situația d-lui Sân Giorgiu, cari se întorc la matca naționalismului părăsit pentru o clipă. Nu numai voi dela sate, cari v’ați alăturat și ați dat jertfa pentru cauza noastră, dar intelectualii și muncitorii dela orașe se îndreaptă spre noi, ultima nădejde a viitorului. Partidul Național-Creștin, spune d. Sân Giorgiu, n’a fost la guvern, dar e ca și când guvernează. Totuși, acest partid nu-și poate asuma răspunderea rătăcirii și nevolniciilor guvernărilor democrate de până azi. Până azi nu am stăpânit frânele guvernului, dar suntem factorul blemei evreiești, ei pot vedea azi limpede, că însăși încetățenirea în masse a evreilor a produs înflorirea peste orice așteptări a iudaismului. Reacțiunea naționalistă de azi nu este altceva decât o stare de legitimă apărare, în care se află acum un popor rănit în nădejdile sale și amenințat de cea mai grozavă dintre primejdii: sovietizarea. La primejdia externă a pătrunderii comuniste, la stăpânirea tot mai agresivă a străinilor comunizanți din lăuntru se adaugă o societate politică incapabilă de a-și apăra propriile ei interese și avantaje. Subt aspectul ei de liniște aparentă și de putere organizată, România cu clasa politică pe care o are indiferentă, superficială și venală, se găsește la o cruce de drum hotăritoare. In aceste frământări dramatice s’a născut și s’a format partidul Național-Creștin, căruia i-am dăruit și eu, împreună cu prietenii mei, toate gândurile și puterile mele de luptă și de creație. Noul an, care se arată atât de tulbure și amenințător, găsește partidul Național-Creștin la postul său de datorie, așteptând ceasul când deslănțuirea crizei de guvern va cere Suveranului o soluție, care nu poate fi decât una în armonie cu adevăratele sentimente ale țării. Astăzi întreaga țară este naționalistă și cere un guvern naționalist. Iar guvernul naționalist pe care îl cere țara nu-l poate da decât guvernul național-creștin. Ceasul nostru se apropie. El e ceasul împlinirii integrale al jurământului dela Iași. El e ceasul deptății naționaliste care știe că poate da un guvern de autoritate care va realiza România Românilor, fără drămuirea de spițerie a proporționalității. D. deputat GH. URZICEANU a adus salutul orașului Bacău. Remarcă bătăliile electorale ale partidului spune că 1937 va aduce o nouă bătășiie. Dușmanul a început să scoaă capul iarăși. Glonțele trase asupra mea în județul Bacău, le consider ca un semn de luptă și mai îndârjită. Vă Vă asigur că vom fi și mai oțeliți, esențial către care merge opinia țării. Nu înțelegem să ne combinăm cu niciunul din vechii reprezentanți ai guvernărilor trecute, oricâte formule ar avea aceștia. A merge cu d. Vaida ar î nsemna să abdicăm de la personalitatea energiei noastre trecând responsabilitatea pe mâini streine din care nu știm ce poate eși. Am indritai zicala: „Dă-ți popo pintenii, și bate iapa cu călcâele”. D. Vaida zice că e pentru România a Românilor. Dar în congres, răspunzând acuzei că nu e în nici un consiliu de administrație în care s’ar găsi streini, a răspuns că regretă a nu fi în 20 de astfel de consilii, ca să fie ocupate locurile ce se cuvin Românilor. D. Vaida a fost logic cu formula : „numerus valahiens”, care e în contrazicere cu formula „numerus nullus” și care nu admite nici o proporționalitate, ce-ar pune pe aceeaș linie pe românii băștinași cu streinii cotropitori. Vom milui pe vagabonzii cerșetoriei streine la pragul nostru, ce ne va mai rămâne din firimitura mesei ce va îndestula pe fiii de baștină ai acestei țări. Suntem destul de tari pe propriile noastre picioare, ca să nu avem nevoe de cârja nimănui, pentru realizarea programului nobun de guvernare. D. Gh. Cuza face apoi o privire asupra situației politice și asupra formulei de succesiune guvern, care nu poate privi dela cât partidul Național-Creștin. Atacă apoi pe național-țărăniști, spunând : azi degeaba mai trimite d. Maniune proconsulii presiunei sale politice în Parlamentul țării. Ei nu mai înspăimântă pe nimeni. Cel mult ei primesc drastice sancțiuni ca acelea ce-au fost aplicate deputatului Gh. Poni în Cameră de camarazii noștri. Corul lăncierilor a intonat apoi imnuri patriotice, după care adunarea a luat sfârșit. Fruntașii național-creștini au părăsit seara localitatea. A. M. Frima Cuvântarea d-lui Ion Sân-Giorgiu Cuvântarea d-lui Gh. Cuza n. dr. HAN. VAbIUU D. prof. univ. GH. A. CUZA # * Informații „Dreptul la guvernare al partidului național-țărănesc — spune „Dreptatea“ — se întemeiază pe opera înfăptuită în trecut și pe programul de realizări viitoare“. Socotind după trecut, în care s’a înregistrat incapacitatea și haosul, banditismele cele mai sfidătoare și ticăloșiile cele mai nerușinate, „dreptul“ acesta de guvernare național-țărănistă, se „întemeiază“ ’cam prost, pentru ca să poată inspira cuiva încrederea în vreun „program de realizări viitoare“ care nu poate fi altul decât aidoma celui desfășurat înainte... Cu minciuna au prânzit, dar de cinat mai va... „Fiți oameni de treabă !“ este apelul pe care-1 lansează „Dimineața“ de Anul Nou, adresânduse cititorilor ei. Zadarnică încercare... Mihail Sadoveanu, sinistrul personagiu din Sărindar, a cântat de Anul Nou „Plugușorul“ copilăriei sale. N‘a simțit oare nici o remușcare? Nimic nu i-a tulburat conștiința, simțindu-și ascultătorii numai jidovi? Sau poate îi lipsește conștiința? Cine știe, căci mult întunerec s-a făcut în sufletul acestui om, devenit unealta murdară a harbărilor de acolo. Ziarul „Aurora“, al d-lui dr. N. Lupu, în numărul său unic de Crăciun, — fiindcă foaia nu apare decât la Crăciun și la Paști, — publică la pagina 1-a un articol fulminant contra d-lui Hitler. Ceea ce nu oprește pe d-nii redactori respectivi de a publica la pagina 2-a reclama farbiiei germane Rieger din Sibiu.... „învățătură nouă“ ne predică cu cu patos de Anul Nou în „Lupta“ unul din jupanii Honigmann, ziși Fagure, închipuindu-și probabil că astfel va isbuti să depărteze — cum singur declară — primejdiile și nenorocirile ce plutesc deasupra capetelor consângenilor săi. Amarnică înșelare... „Lupta” vrea cu orice preț să convingă lumea românească că „naționalitatea” este „un proces de conștiință” și nimic altceva. Și-și mărturisește necazul că această „lume”, n’o înțelege așa cum bunăoară — citează ea — o fac ungurii. Dacă e așa, de ce nu poftește să-și desvolte acolo teoriile? Căci, dacă, așa suntem noi, nu vrem să le „înțelegem” și pace... Barbu Lăzăreanu — pe adevăratul lui nume Burău Leiterovici — făcând anumite ,.considerații sociale”, se ocupa nu de mult de „bunătăți”. Să fie vorba de acelea pe cari guvernul național-creștin de mâine le va servi jidanilor ? Dacă e așa, să fie liniștit jupănul Leizerovici, le vom „îndopa stomacurile“, întocmai, numai să nu capete... diaree, că, de, grijulii cum suntem... n’am vrea. Senatul Argentinei a aprobat cu 17 contra 4 voturi proectul de lege privitor la reprimarea comunismului. „Să ne lămurim și înlăuntru și în afară” propune „Lupta” Honigmanilor. Mai ales înlăuntru, că prea își fac de cap leprele jidovești... Decât să știi „prea multe“, apărăndu-ți patrimoniul național, e preferabil să nu știi nimic. De părerea asta e „Lupta“ Honigmanilor, care — așa de un pomplezir — laudă și recomandă nevoe mare „eticheta chineză“ în materie de procedură politică. Numai ea, sireaca, poate salva „situația" ce-i așteaptă pe jidovi. „In consumiotuiră de răsboiu” se pune, în coloanele „Dreptății“, onctuosul Virgil Madgearu. ...cu morile de vânt, desigur. „Noul an ne poate aduce orice rău. II primim totuși cu plăcere, fiindcă — în schimb — ne va lua guvernul“, declară „Adevărul“. Și — ca să fie „plăcere“ mai mare — îi va lua locul un guvern național-creștin... „Credința în idee și votul, — iată armele contra dictaturii lașe“ a isbucnit furios deputatul internațional-țărănist Cartojan la o adunare ținută deunăzi la Videle-Vlașca. „Credința în idee“? Care idee? Iată ce s’a ferit să spună deputatul Cartojan, căci altfel ar fi fost silit s‘o mărturisească: cea iudeo-comunistă, și s’ar fi dus dracului votul după cere se milogea foarte, în vederea viitoarelor alegeri. IN ZIUA de Anul Nou a avut loc logodna d-rei MARIA COVACEANU cu confratele nostru, d. CONSTANTIN FUNDU, secretarul de redacție al ziarului „ȚARA NOASTRA”. Le urăm noroc și fericire în căsnicie! „O pricină a dresmei spaniole și problema agrară“, preciza deunăzi „Lupta“. Nu rău, spectrul roșu nu s'a aratat de loc pe acolo? Măcar așa, nițeluș... „Dimineața” anunță: „Vine Anul Nou!” Vine. « Și desigur cu multe bucurii, pentru seminția lui Israel». .«Primejdia regimurilor autoritare“ dă alarma, cuprinsă de spaimă, „Dreptatea“. De ce ți-e frică nu scapi, oricât te-ai sbate... „Legi fără autoritate morală și juridică“ a declarat la Cameră deputatul iudeo-comunist, ing. Șt. Mihăescu, cu ocazia discuției recretelor-legi. „.Că despre cele național-țărăniste lumea e de mult duminită. Ca o dovadă de invazia elevilor jidani în liceele noastre secundare, este un ordin al ministerului Educației Naționale, care permite rabinilor să vină să predea religia mozaică în chiar localurile liceelor noastre. Și totuși nu crede de ministru Angelesen că era mai nimerit ca elevii jidani să primească învățătura religiei lor la sinagogi? A murit generalul german von Seckt, organizatorul armatei Reichului. Solemnitatea înmormântării ilustrului general a fost impresionantă, la ea participând Însuși Cancelarul Hitler. Un publicist rus, emigrant stabilit a Praha, un jurist de mare anvergură, S. I. Varșavschi, a scos o broșură, care se numește „La nouvelle constitution sovietique“. Deoarece presa mondială „democratică“, care s-a pus în slujba Kominternului, a elogiat până în extremis noua constituție sovietică și a prezentat ca un pas enorm de mare pe calea progresului social, — analiza d-lui S. S Varșavschi prezintă un interes deosebit pentru că „scoate ultima mască de pe fața sabotărilor civilizației europene“, după cum spune în prefață la ediția franceză Gustave Ganomherot, senator francez. „Ce făgăduește 1937"? se întreabă „Adevărul". Fără îndoială, nimic bun pentru el și pentru perciunații cărora vrea să le devină „prezicătoare“. O dăm înainte și cu crimele și călcările de lege. După socotelile serviciului statistic al Ministerului de Justiție, în ultimii 5 ani s’au făptuit în România 2 milioane, 876 mii călcări de lege, judecate de justiție. 4 milioane 114 mii persoane au fost aduse înaintea judecătorilor, fiind pedepsiți definitiv 1 milion, 977 mii de oameni. Din acestea 14 mii au fost crime și omoruri, fiind judecați 12 mii 870 oameni criminali. Iată un bilanț care nu ne face cinste. Ne lăudăm mereu că suntem creștini. Cele aproape 3 milioane călcări de lege (cunoscute, ce vor ajunge desigur și la 20 de milioane) toate acestea, ne îndreptățesc să spunem: suntem creștini doar de nume. Până să vedem temnițe transformate in școli, mai trebuie arat încă mult cu plugul Evangheliei. „Ballpress“ cu data de 17 Decembrie 1936 comunică următoarele informațiuni senzaționale: ~ „Ni se comunică din Moscova. — detașamente fasciste activează nu numai in provinciile U. R. S. S.-ului, dar și la Moscova. In ultimul timp antisemitismul a făcut progrese însemnate în toata țara, mai cu seamă printre tineretul școlar. In suburbia Moscovei Cerkizovo a fost descoperită o tipografie clandestină, care timp de mai multe luni tipărea broșuri și afișe cu caracter antisemit. Tipografia era instalată in podul casei unui comunist de seamă. Autori acestei literaturi antisemite se declarau ca naționalfasciști. Jidanii din U. R. S. S. primesc „sfaturi“ de la amicii lor din străinătate să lichideze în grabă facerile lor și să emigreze în Rusia Sovietică. Consulatul polonez din Moscova primește zilnic sute de cereri de vize din partea jidanilor sub motive de vilegiatură în Polonia« •■*** Tip: „UNIVERSUL*»