Apărarea Patriei, iulie 1953 (Anul 9, nr. 155-180)

1953-07-22 / nr. 172

i 2 APĂRAREA PATRIEI In fața organizațiilor de partid din For­țele noastre Armate stă sarcina importan­tă de a lărgi influența lor politică în ma­sele de militari, de a intensifica prin toate mijloacele munca politică în rându­rile soldaților, sergenților și ofițerilor, în scopul îmbunătățirii continue a pregătirii de luptă și politice. Munca pe care o desfășoară organiza­țiile de partid în rândul militarilor trebue să fie o muncă vie, concretă, mo­bilizatoare. Tocmai de aceea, în munca politică de masă, trebue să se acorde o importanță deosebită muncii de lămurire — dusă cu răbdare și perseverență — de­la om la om. Munca individuală cu oa­menii este o metodă de bază a muncii de partid. Câmpul de activitate al fiecărei orga­nizații de partid este foarte larg. Masa de militari, asupra căreia organizația de partid este chemată să-și exercite influen­ța ei politică, este formată din oameni cu caractere și trăsături morale diferite, cu preocupări variate. Iată de ce o condiție principală pentru a eficace muncă indivi­duală este cunoașterea oamenilor, cu­noașterea preocupărilor lor de fie­care zi. A cunoaște oamenii în­seamnă a cunoaște calitățile fie­căruia ; în parte, a ține cont de aptitudi­nile, de priceperea fiecăruia de a îndepli­ni o anumită sarcină; înseamnă a cunoa­ște lipsurile fiecăruia în parte, a vedea ce cauze stau la origina acestor lipsuri și ce posibilități există pentru a exercita in­fluența politică în vederea lichidării lor. In organizația de partid al cărei se­cretar este ofițerul Ioniță Ioan, munca individuală cu oamenii constitue o me­todă de bază în activitatea de partid. Exemplu în această privință îl constitue însuși secretarul organizației de partid, pentru care cunoașterea oamenilor este o preocupare centrală. Ofițerul Ioniță Ioan este permanent în mijlocul militarilor, cunoaște preocupările lor de fiecare zi. Aceasta face ca el să poată aprecia just realizările fruntașilor în pregătirea de luptă și politică și să poată interveni la timp, dând un ajutor concret și eficace, acolo unde există slăbiciuni și lipsuri, pentru lichidarea lor. Iată un exemplu: La un moment dat, ofițerul Manea Ștefan a comis unele abateri disciplinare, înce­pând să manifeste o oarecare superficia­litate în executarea sarcinilor de serviciu. Secretarul organizației de partid nu a ră­mas pasiv față de aceste lipsuri ale ofi­țerului. Mai întâi, el s-a interesat îndea­proape de viața și activitatea ofițe­rului Manea Ștefan. A văzut că este un ofițer tânăr, cu puțină experiență în mun­că și că este prea puțin ajutat pentru a-și îndeplini cu spirit de răspundere îndato­ririle ce-i revin. Secretarul a constatat că mediul în care ofițerul își trăiește viața particulară îl împinge spre comoditate, spre tocirea spiritului de răspundere față de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, îl sustrage de la ridicarea nivelului său ideo­logic. Pornind de la această cunoaștere temeinică, concretă, a condițiilor în care trăia ofițerul, secretarul de partid și-a propus să stea de vorbă cu el. Tovarășul Ioniță I. știe că a duce muncă individuală în spirit partinic în­seamnă a te apropia cu grijă de om, a-i vorbi astfel încât el să simtă în cuvin­tele ce i se adresează cuvântul cald și părintesc al partidului. Important este ca cel care duce munca politică în rândul militarilor să fie mo­dest, să nu ocolească chestiunile spinoa­se, să țină cont de părerile și sugestiile militarilor. Dacă i se pune o întrebare să nu ocolească răspunsul, iar dacă nu cunoaște problema să spună acest lucru, arătând că se va documenta și atunci va răspunde. Când tovarășul cu care discuți are o lipsă oarecare, el trebue convins cu răb­dare că merge pe o cale greșită, că acea cale nu corespunde nici interesului gene­ral și nici intereselor lui personale. Ținând seamă de aceste cerințe, tovarășul Ioniță I., stând de vorbă cu ofițerul Manea Ștefan, i s’a adresat cu cuvinte calde, tovărășești. Nu s’a ferit să-i amintească lipsurile. Angajamentul pe care și l-a luat ofi­țerul Manea Ștefan a pornit din convin­gerea sinceră că este absolută nevoie să-și schimbe vechea atitudine față de muncă. Roadele muncii secretarului nu au întârziat să se arate. In ultimul timp, ofițerul Manea Ștefan și-a îmbunătățit munca Succesul muncii individuale cu oame­nii nu poate fi hotărît numai de activi­tatea secretarului întregul birou trebue să muncească cu oamenii, să aplice me­toda muncii de la om la om. O condiție esențială a îndeplinirii acestei sarcini este în primul rând întărirea spiritului colectiv de muncă al organelor conducă­toare, al organizațiilor de partid. In ca­racterul ei colectiv constă forța uriașă a conducerii de partid. Munca colectivă a birourilor organizațiilor de partid trebue să asigure o activizare largă a tuturor membrilor și candidaților de partid în în­deplinirea sarcinilor care stau în fața or­ganizațiilor, astfel ca fiecare membru și candidat de partid să fie un mobilizator activ și priceput al maselor de militari în obținerea de rezultate din ce în ce mai bune în toate domeniile de activitate din unități și subunități. Cunoașterea de către biroul organiza­ției de partid a calităților morale și a lipsurilor fiecărui comunist în parte ajută la aprecierea justă a forțelor și posibili­tăților organizației. Tocmai de aceea procedează just acele birouri de partid care se străduesc să cunoască, înainte de toate, pe toți membrii și candidații de partid care trasează sarcini individuale în raport cu calitățile și posibilitățile fie­căruia. Necunoașterea oamenilor, trasarea sar­cinilor din birou înseamnă formalism. Faptul că în unele organizații de partid membrii și candidații de partid au fost încadrați în acest an, într-un mod neco­respunzător, în diferite forme ale învăță­mântului de partid, își are origina în munca superficială, birocratică, a unor organe de conducere, în necunoașterea de către acestea a nivelului de pregătire și a posibilităților fiecărui om în parte. Munca individuală nu presupune nu­mai discuții cu fiecare om în parte, ci presupune ca fiecare comunist să aibă sarcini concrete pe baza cărora să-și ducă munca. Aceasta este o chezășie antrenării tuturor comuniștilor la tradu­a­cerea în viață a hotărîrilor partidului, o chezășie a întăririi organizației de partid. Deosebit de important este faptul ca, la rândul său, fiecare membru de partid să folosească metoda muncii de la om la om ca metodă de bază în munca politică pe care o desfășoară în rândul militari­lor fără de partid. Participarea activă a tuturor comuniștilor la munca politică în rândul militarilor este o condiție vitală a asigurării rolului de frunte al aces­tora în toate sectoarele vieții ostășești. In desfășurarea muncii de la Iftfr la om, nu trebue uitat că întregul conținut al ace­stei munci trebue să fie legat în mod orga­nic de viața și sarcinile unității, de nece­sitatea educării militarilor în spiritul res­pectării cu sfințenie a jurământului mi­litar, a regulamentelor militare. Orga­nele conducătoare de partid, sub condu­cerea și îndrumarea permanentă a locu­i­torilor politici, nu pot trece cu vederea, de exemplu, faptul că la o subunitate re­zultatele la instrucția focului sunt nesa­tisfăcătoare. In­ acest caz, este de la sine înțeles că membrii biroului organizației de bază — pe lângă alte măsuri — vor sta de vorbă cu militarii din subunitatea respectivă, pentru a constata cauzele și a putea influența în mod direct la obține­rea unor rezultate bune. Trebue combă­tută mentalitatea greșită că pentru a a­­naliza munca într-un anumit sector și a lua măsuri de îndreptare trebue să se aștepte adunări și ședințe speciale. Munca de la om la om, ca și întreaga muncă de partid, nu trebue să se des­fășoare la întâmplare, ci în mod chibzuit și planificat, spre îndeplinirea unui scop precis. In acest sens este semnificativ următorul exemplu: Ofițerul Rac Victor, deși nou în munca de secretar al organi­zației de partid, pentru a da rezultatele dorite și-a dat seama că munca indivi­duală cu oamenii trebue să se desfășoa­re planificat. De obicei, el își planifică zilnic activitatea la care va participa, oamenii cu care va sta de vorbă, și, ți­nând seamă de sarcinile organizației de partid, prevede și direcția în care va căuta să îndrepte discuțiie. Deși porne­ște de la diferite fapte în discuțiile pe care le poartă cu membrii de partid, to­tuși el reușește de regulă să canalizeze aceste discuții spre sarcinile care tre­­buesc îndeplinite. Succesul în munca individuală depinde în mare măsură și de felul cum lucrătorii politici din organele politice se îngrijesc de creșterea organelor conducătoare de partid. Experiența arată că nu dau re­zultate bune metode ca acelea folosite încă de către unii activiști care, pretin­zând că fac „control“, stau de vorbă cu oamenii în mod telegrafic, de multe ori numai la telefon, reducând discuția la un dialog scurt,­­ cam în felul următor : „Cum stați cu îndeplinirea sarcinilor ?“, „Sa vedeți să le terminați cât mai re­pede !“ Lucrătorii organelor politice, îndru­mând organele conducătoare de partid să nu precupețească niciun efort pentru a desfășura o vie activitate politică în rândul maselor, trebue ca în primul rând ei înșiși să fie exemple în această pri­vință. Să se ferească de tendința de a înlocui munca educativă individuală cu măsurile administrative. Organele politice și organizațiile­­ de partid au datoria de a îmbunătăți zi de zi metodele muncii politice de masă, de a extinde și a adânci munca de la om la om cu militarii. Un bun prilej pentru ge­neralizarea experienței pozitive în acest domeniu îl oferă seminariile cu secre­tarii de partid, în cadrul cărora, secre­tarii își împărtășesc metodele lor de muncă, creându-se astfel posibilitatea în­sușirii experienței înaintate. La organul politic din care face parte ofițerul Mihai Alexandru, în ultimul timp, s­e acordă o atenție tot mai mare acestei probleme. Astfel, la seminariile cu secretarii sunt desbătute sistematic diferitele aspecte ale muncii de la om la om. Așa, de exemplu, de curând, a avut loc o consfătuire cu secretarii organizațiilor de partid în ca­drul căreia s-a făcut un rodnic schimb de experiență asupra modului cum trebue dusă această muncă. Secretarii prezenți la consfătuire, dintre care unii tineri în muncă, au avut prilejul să se convingă de necesitatea îmbunătățirii neîncetate a legăturii cu masele de militari prin folo­sirea formelor variate ale muncii de la om la om. Ei s’au convins că succesele în m­unca politică de masă sunt strâns legate" "de priceperea cu care organele conducătoare de partid și fiecare comu­nist în parte știu să se apropie de mili­tari și să-i convingă de justețea liniei poli­tice a partidului nostru, să desvolte la ei simțul unei înalte răspunderi, pentru în­deplinirea­­ îndatoririlor lor de cinste ce le revin pentru întărirea capacității de apărare a patriei. Just procedează acele birouri de partid, care, analizând felul îndeplinirii diferi­telor sarcini, se ocupă și de modul cum fiecare membru al biroului și fiecare co­munist în parte duce munca politică în rândul maselor. îmbunătățirea continuă a muncii de la om la om duce la obținerea de noi suc­cese în munca organizațiilor de partid, la întărirea lor, la strângerea legăturilor partidului cu masele — izvor nesecat de tărie și forță Căpitan C. BERARIU Locotenent-major V. CÂMPEANU VIAȚA DE PARTID Munca de la om la om - metodă de bază a muncii de partid Distinși cu semne onorifice De curând, în fața întregii unități, au fost distinși cu semne onorifice sergentul Silvășan Liviu și caporalul Găină Gheor­­ghe. Primul a primit semnul onorific „In­fanterist de frunte, iar al doilea semnul ono­rific „Gospodar de frunte". Sergentul Silvășan Liviu este exemplu de disciplină in fața subordonaților, exemplu de muncă plină de abnegație. De la venirea în armată și până acum, el nu a avut nicio abatere de la ordinea și disciplină militară. De multe ori a fost dat exemplu pentru fe­lul cum își instruește și își educă oamenii de sub comandă. Sergentul Silvășan este și un bun trăgător. La tragerile executate cu armamentul de infanterie, loviturile lui nu au dat greș, iar la fiecare ședință a totali­zat un număr mare de puncte. Și pentru felul exemplar cum își duce la îndeplinire misiunile în serviciul de gardă sergentul Silvășan Liviu a fost, de asemenea, deseori, evidențiat. In cadrul unei ore de club, sergentul Sil­­vășan Liviu a expus militarilor din subuni­tatea din care face parte metodele folosite pentru instruirea grupei pe care o comandă, felul cum a muncit cu subordonații și cum a obținut succese în muncă. Acest lucru a folosit deosebit de mult celorlalți mici co­mandanți din subunitate, care, in prezent, se străduesc să-i urmeze exemplul. Caporalul Găină Gh. îndeplinește funcția de bucătar șef. El depune tot interesul ca mâncarea pe care o pregătește să fie cât se poate de gustoasă, ține seamă în pregă­tirea hranei de regulile de igienă și contro­lează pe bucătarii subordonați ca zarzava­turile ce urmează a fi preparate să fie bine spălate și curățate. Faptul că acești destoinici militari au fost recompensați constitue un stimulent în munca tuturor celorlalți militari din unitate, care depun eforturi sporite pentru a deveni și ei fruntași în pregătirea militară, poli­tică și de specialitate. Sergent major SIMION RACARII O frumoasă realizare Matrozii și cartnicii din unitatea noastră muncesc cu deosebit elan în atelier, spre a întâmpina cu tot mai multe realizări ziua de 23 August, ziua eliberării noastre na­ționale. Demult, cartnicul major Boghi Gheza, u­­nul din inovatorii și raționalizatorii atelie­rului nostru, s-a gândit să confecționeze un chelner pe rulmenți pentru strung, care să înlocuiască chelnerul fix. După ce a termi­nat schița dispozitivului a prezentat-o co­misiei de inovații și raționalizări. Aceasta a aprobat lucrarea ca fiind o realizare pre­țioasă. Ajutat de cartnicul Farocaș Ion, strungar, cartnicul major Boghi a confecționat în scurt timp chelnerul pe rulmenți. Până în prezent acesta a dat rezultate din cele mai bune. El permite fixarea precisă a pieselor și în plus rezistă la o turație mai mare fără să se ardă, așa cum se întâmpla cu vechiul eherner. Noul eherner permite de asemenea ca metoda Colesov, metodă de tăiere intensivă a metalelor, să se aplice cu mai multă ușu­rință. Carm­ic IOSIF VLAIA Să fim primii la concurs „Trebue sa ne antrenăm cât mai temei­nic pentru ca, la concurs, să ieșim pri­mii...“, cerea sergentul Lițoiu Ioan, servan­ților de la aruncătorul pe care-1 comandă. Sub acest îndemn au participat militarii la antrenamentele sistematice executate în ve­derea concursului de tragere pe marea uni­tate. Și ca rezultat firesc al antrenamen­tului conștiincios, grupa de aruncătoare co­mandată de sergentul Lițoiu Ioan a obținut cel mai mare punctaj, ocupând primul loc la concursul de tragere pe marea unitate. Acum, cu aceeași perseverență, ei continuă antrenamentul pentru a participa la con­cursul pe regiunea militară. Cu același elan și cu aceeași dragoste se pregătește și grupa comandată de sergentul Mitrache Gheorghe. In prezent grupele de aruncătoare din subordinele sergentului Mi­­trache și Lițoiu se întrec în însușirea tot mai profundă a instrucției focului, că-i mai desparte puțin timp până la știind data când, alături de alți militari, vor concura pentru obținerea titlului de grupă fruntașă la trageri pe regiunea militară. Sergent major C­­APETRI TINERI AI PATRIEI NOASTRE ISCUSINȚA LUI DUNAEV Uscatul sfârșește în mare printr’o penin­sulă îngustă acoperită cu nisip alb de scoici. De la vârful ei începe digul construit din blocuri mari de granit care înaintează ca o linie neagră în largul mării. Aproape de vârful acestei peninsule își are coliba brigada de taliene­t de mare a tine­retului. Pe colibă se vede sfârleaza albă de lemn care arată direcția vântului. E nemi­șcată. Azi marea e liniștită. Vântul pare să fi adormit pe undeva. In astfel de zile, pes­cării cătrănesc plasele, repară ochiurile rupte, în așteptarea vântului de Sud care mână înaintea lui bancurile de scrumbii și gingi­­rică până la linia tab­erielor. Razele soarelui de vară cad aproape perpendicular. Tinerii pescari, cu piepturile goale, repară cu fire ră­sucite de bumbac, spărturile plaselor. De un­deva se aude un c­ântec pescăresc. Câțiva ti­neri îl acompaniază, apoi se -așterne liniștea. Câte un pescăruș cu aripile albe că zăpada străbate spațiul sburând spre mare. Pe po­teca pietroasă ce șerpuește printre tufele de răchită înaintează cu mersul legănat al mo­nacilor () un om cu fața acoperită de o barbă cărămizie, mare, de i se văd numai o­­chii strălucitori de voie bună. Brigadierul l-a recunoscut. — Hei, moș Ciortănică, te arăți cam rar pe la noi, hai povestește-ne ceva ! Am terminat treaba. Ciortănică e un sac cu povești și întâm­plări pescărești, dar îi place să se lase rugat. Tinerii pescari știu aceasta prea bine. Ei ies de pe sub plasele întinse pe capre mari de lemn și-i dau roată. Toți îl îndeamnă mai cu vorba, mai cu privirea. Până la urmă, bătrâ­nul pescar se înduplecă. Ciortănică se așează oftând pe butuc, își umple pipa de pământ ars cu tutun negru, marinăresc, tare și iute, apoi înc­epe să-și depene povestea. — Stăm uite-așa ca acum și-mi fumam pipa. Era ora de repaus. Toți dormeau prin colibe după ce mâncaseră borșul de pește. Era spre seară. Pe canal venea lunecând ușor un stol de pescăruși. De undeva ap­are în sbor un cormoran cu ciocul întins, ca slobozit din­­tr’o praștie și se scufundă în apele Dunării. Pescărușii, speriați, se ridicară ca un vârtej alb în aer, risipindu-se care încotro, țipând 1) taiian = sculă de pescuit. 2) morlaci = pescari de mare, în limba lor păsărească. Cormoranul apăru cu un crap mare în Cioc, în zbor ras pe dea­supra apei până aproape de mal și se opri pe o ridicătură de nisip. încerca să înghită crapul, dar se vede că nu putea. Crapul pu­tea să aibă cam vreo 3—4 kg. M’am ridicat cu fereală și din câțiva pași am fost lângă el. Cormoranul ridică aripile, dar erau încă ude. Batea zadarnic aerul cu el e. Crapul era înghițit pe jumătate și nu-l mai p­utea arun­ca afară. Căci să știți . Cormoranul, când e prea­ sătul și e amenințat să fie prins, a­­runcă tot ce are în stomac. Rău trebue că-i mai pare să-și ia sborul. Al meu n’avea ce să mai facă. Se înecase cu o pradă prea mare. Am­ pus mâna pe el, i-am scos crapul din gură și, ce să vedeți, jumătatea care fusese înghițită era cu pielea ca opărită. In două minute cormoranul și începuse să mistue. Stomac, nu glumă ! Unul din băieți îl întrerupse . De-aia mănâncă zec­e chile de p­ește pe zi ! Altul îl întrebă : — Dar cu cormoranul ce-ai făcut ? L-ai lăsat să plece ? — L-am împăiat și l-am dat inginerului de la școala noastră piscicolă. L-ați văzut voi bine. Ce mai întrebați ! Și el făcu dojenitor cu degetul... Printre c­ei de față era și un pescar sosii­­ de curând în brigada atemistă. El nu mai auzise povestea cu cormoranul și rămase cu ochii mari, deschiși, de mirare. Mare pagubă trebue să facă păsările astea negre ca smoala, pe care le vedea el însuși când ieșea cu brigada la tavian, unele Coco­țate ,pe fiecare stâlp cu ochii în apă după pradă, iar altele săgetând aerul, pe deasupra mării, în toate direcțiile. Odată erau puzderie pe o plajă, ca o armie gata de atac. Ciortănică văzându-i pe gânduri îl în­trebă ? — Ai rămas pe gânduri Dunaev, ori poate nu crezi ? — De crezut cred, dar mă gândesc cum de nu s’a găsit până acum un leac, hai să zicem o capcană, pentru ciorile astea lacome care fură peștele din plasa pescarului. — Ce ciori ? Ăștia sunt lupi de mare, nu Ciori. Lacomi și cruzi ca lupii. Ia uite-i ! Băieții priviră în direcția mării. Din toate unghiurile spațiului, păsări mari, negre, se îndreptau spre taliene, bătând aerul cu ari­pile lor puternice. Ciortănică îi răspunse cu aerul lui sfătos de pescar bătrân : — Marea are pește pentru toți. Și pentru oameni, și pentru păsări. Dunaev nu era mulțumit de acest răs­­puns. Nene Ciortănică, pescărușii fac vână­toare liberă cum vedem c­u toții, plutesc lin în aer cu ochii ațintiți în apă, când văd un peștișor se lasă în valuri, îl prind, apoi încă unul și încă unul. Dar cormoranul nu-și dă osteneala să-l vâneze, așteaptă să intre în plasa pescarului și de-acolo îl fură. Du­naev zăcu și-l privi pe Ciortănică cu un aer întrebător Acesta își scutură pipa de scrum, lovind-o încetișor de butucul­ de salcie, apoi se adresă lui Dunaev : — Prinde și tu un cormoran, că ești mai iute de picior, și apoi când voi mai veni pe la voi, mai stăm de vorbă. — Când vei mai veni pe la noi am să-ți dau unul în dar! Numai spune: când vii? — De azi într’o săptămână, adică Sâmbăta viitoare, sunt de gardă la scule. Brigăzile noa­stre sunt vecine, ne putem întâlni. După ce spuse aceste cuvinte, bătrânul pescar o luă pe cărăruța pietroasă spre brigada lui. După ce moșul dispăru printre colibe, bri­gadierul se apropie de Dunaev și-l întrebă : — Tovarășe, ai vorbit în glumă cu Ciorta­­nică, sau ai un plan serios ? — Trebue să le venim noi de hac. In deltă. Când eram argat la chiabur, am întins tot felul de curse. Am prins vulpi, nurci, h­erme­­line, vidre... Cu atât mai mult acuma, când sunt în brigadă, am să găsesc c­eva pentru cormorani. Brigadierul rămase pe gânduri, apoi îl în­trebă pe Dunaev : — Tu știi ce-ar însemna aceasta pentru pescuitul nostru marin, pentru brigada noa­stră ? — Cum nu ! N’ar mai fi nevoie de un om de pază, la fiecare tav­an, să se coacă la soare și să bea apă clocită... — Și mai mult, îi răspunse brigadierul Un cormoran mănâncă zece chile de pește pe zi. Noi avem numai aici treisprezece taiisne. Asta înseamnă pe zi 130 kg. Pe lună patru tone, iar din Martie până în Octombrie trei­zeci și două de tone... trei vagoane. De atunci Dunaev nu mai avu astâmpăr. Și noaptea visa numai cormorani. Ceru să facă o săptămână întreagă de­ pază la tavian. Zile de-a-rândul, întins în barcă, nemișcat, urmări sborul acestor păsări. Cormoranul­ ve­­nea, se așeza pe stâlp, ațintindu-și ochii în plasă, apoi se repezea în apă, apărea cu pra­da în cioc și bătând aerul cu aripile-i pu­ternice, sbura de se așeza pe vârful stâlpului unde își digera prada și își usca aripile. După ce se sătura, altul flămând îi lua locul. După câteva zile de pândă tânărul pescar știa ce are de făcut o capcană trebuia pusă deasupra stâlpului de lângă plasă. Dunaev îi arătă într’o zi brigadierului o coală de hârtie pe care era desenat ceva ca o perie rotundă, sau ca o floare a soarelui, un disc pe care erau fixate o sumedenie de ace subțiri cu vârfurile ca săgeata. Brigadierul privi cu atenție desenul, dar nu se putea dumini ce putea să fie. Ce-i cu peria asta ? Capcană pentru cormorani. Apoi Dunaev explică în ce constă capcana: pe o placă de fier se fixează undițe subțiri de oțel, dese ca peria. Cormoranul vine din sbor și se așează cu toate greutatea pe această perie din ace de oțel care ii intră adânc în ghiare. Brigadierul luă coala de hârtie pe care era desenată capcana, o împături cu grijă și după ce făcu un transport de pește la cherhana, intră la șantierele navale unde avea prieteni printre muncitori. După câteva zile ,Dunaev avea prototipul capcanei. A doua zi, la ora 3 dimineața, brigada ieși pe mare. Cormoranii mai dormeau prin cui­buri. Dar pe la ora 5, când barca se întor­cea plină de pește, apărură și ei dinspre deltă. Dunaev, împreună cu tovarășii săi, montase capcana în vârful stâlpului și aștepta în barcă. Inima îi bătea cu­­ putere. Pe toți stâl­pii din apropiere se așezase c­âte un cormo­ran, numai pe stâlpul cu capcana, niciunul. Dunaev ședea întins cu fața în sus în barcă, nu îndrăznea nici să răsufle. Deodată, pe deasupra lui, trecu un cormo­ran. Sbura deasupra stâlpului, ca un avion ce vine la aterizare. Când atinse capcana a­­mândouă aripile bătură aerul cu putere. Se prinsese. Acele de oțel îi pătrunseseră adânc în carne și-l țineau. Cormoranul încerca să se smulgă din capcana care-l țintuia de stâlp, dar, sbătându-se încoace și încolo, cârligele îi intrau tot mai adânc în carne. Până la urmă se prăbuși istovit, cu capul în jos, cu aripile atârnând ca două pânze negre. Du­naev se apropie. In Sâmbăta fixată, Dunaev și Ciortănică se întâlniră. Marea aruncase la țărm câteva zeci de cormorani. Dunaev îl conduse la mal și-l îndemnă . — Nene Ciortănică, alege după mărime. Dunaev câștigă lupta împotriva cormora­nilor. ION BĂLAN Miercuri 22 Iulie 1953 Nr. 172 (2167/ Intreținerea armamentului și a tehnicii de luptă în condiile vieții de tabără Prin grija partidului și a guvernului, Ar­mata noastră Populară a fost înzestrată cu armament modern și cu o puternică tehni­că de luptă. Unitățile și subunitățile noa­stre au in dotare armament de prim rang, mașini și materiale necesare pentru a apăra cu fermitate patria. Pentru ca armamentul și tehnica de luptă să aibă o viață mai îndelungată, ele trebue folosite cu pricepere și întreținute în bune condiții. Aceasta mai ales în condițiile vieții de tabără. Pentru a asigura de la început o justă fo­losire și întreținere a armamentului și tehnicii de luptă, i­n perioada instrucției de a­fară, am luat o serie de măsuri. Astfel, în­că înainte de a ieși cu unitatea în tabără, am întocmit un plan amănunțit pentru în­trebuințarea justă a mașinilor de luptă, pen­tru asistența lor tehnică și pentru păstrarea lor în ordine și bunăstare de funcționare. De asemenea, am prevăzut procurarea materia­lelor necesare întreținerii materialului tehnic blindat și armamentului pe care-l avem în dotare.­­ In urma unei ședințe avută cu locțiitorul politic, secretarul organizației de partid și cel al organizației U.T.M., ședință la care am­ participat și eu, comandantul a hotărît ținerea unor adunări in care să se discu­te problema întreținerii armamentului și a tehnicii de luptă în tabără. In adunările ce s’au ținut pe subunități s’au trasat sar­cini concrete în această privință agitatorilor de subunități, micilor comandanți, comuni­știlor și utemiștilor, cât și celorlalți militari. ; însuși comandantul a ținut o adunare cu întregul efectiv, unde a vorbit despre lip­surile ce au existat anul trecut in păstrarea și întreținerea armamentului și a tehnicii de luptă în tabără, arătând totodată și cau­zele care au determinat ivirea lipsurilor. Principala cauză — a arătat comandantul — a fost că nu s'au pregătit din timp apara­tura și materialele necesare întreținerii în bune condiții a tehnicii de luptă și a arma­mentului.­­ Având ajutorul organizației de partid și al celei atemiste, am reușit ca într’un timp scurt să verific toate tancurile, să contro­lez toate sistemele și organele lor de func­ționare, pentru ca odată sosită în tabără unitatea să nu întâmpine nicio greutate in privința funcționării lor. De asemenea, am luat legătura cu șeful serviciului armament și muniții, cu care am verificat întreg ar­mamentul de pe tanc, sculele și piesele de rezervă ale tancurilor și piesele de rezervă ale armamentului.­­ Pentru ca pe timpul transportării de la ca­zarmă în tabără, materialele necesare Între­ținerii armamentului și piesele de schimb necesare să nu se risipească sau să se piardă, am luat măsuri să se construiască lăzi de diferite dimensiuni în care toate aceste materiale au fost bine ambalate și transportate. De asemenea, pentru ca toți militarii să-și însușească în bune condiții tehnica de luptă și să învețe a mânui cu pri­cepere armamentul din dotare, am luat mă­suri să se aducă din cazarmă în tabără materialele necesare pentru orele de curs. Cunoscând fiecare piesă a tancului în parte și a armamentului respectiv, militarul ști s’o curele și s’o întrețină mai bine. vă Ajuns în tabără, primul lucru pe care l-am făcut a fost amenajarea sectorului pen­tru parcul de tancuri. Aici am grupat toate tancurile, am repartizat materialele sale întreținerii lor și le-am împărțit neco­porțional pentru fiecare tanc în parte, pro­! De­ asemenea, in urma indicațiilor comandantu­lui, am luat măsuri ca sala tehnică să fie în așa fel amenajată incât materialul și pie­i sele expuse aici sa nu fie atacate de agenții atmosferici­ , in tabără am organizat o ședință model de întreținere și curățire a tancurilor și a armamentului din dotare. La această ședin­ță am adus tot felul de materiale pen­tru curățat, arătând practic cum se folosesc just și cum se curăță fiecare piesă în parte. i Tot în scopul învățării militarilor cum să întreține în mod sistematic tehnica de luptă și armamentul în tabără, folosesc mun­ca clubului. Astfel, nu demult, am organizat și am ținut în cadrul clubului un referat despre felul cum se întreține și se păstrează armamentul în tabără. Aici le-am arătat mi­litarilor că condițiile întreținerii materialu­lui în tabără diferă față de cele din cazar­mă: în tabără nu avem posibilități­­ de în­treținere ca în cazarmă, aici intervine acțiu­nea­­ dăunătoare a diferiților factori ai na­turii ca: ploile, praful, vânturile, etc., care contribue la scoaterea mai repede din func­țiune a tehnicii de luptă și a armamentului, dacă nu sunt bine curățate și întreținute. O altă măsură pe care am luat-o, încă de la­ venirea în tabără, este aceea că, la fiecare ieșire a tancurilor în cursă, comandanții de echipare sunt obligați să efectueze in mod conștiincios un control amănunțit atât asupra tancurilor, cât și asupra armamen­tului. Acest control efectuat înainte de ie­­șire are ca scop prevenirea și înlăturarea­ unor stricăciuni care ar fi posibile în timpul programului. După înapoierea tancurilor din cursă, se efectuează, de asemenea, un control siste­matic al întregului tanc, căutându-se să se remedieze toate stricăciunile sau deranja­mentele observate în timpul deplasării tancurilor. Totodată se pun la punct toate actele de evidență a funcționării tancurilor și a armamentului, pentru­ a se ține cont de timpul de lucru al fiecărei piese în parte. Periodic, comandantul, împreună cu mine, efectuăm anumite controluri care au ca scop: verificarea organismelor și a pie­selor, gradul de uzură al fiecărei piese în parte, schimbarea anumitor unsori sau uleiuri, care după un timp oarecare de func­ționare a tancurilor și-au pierdut din calită­țile și proprietățile inițiale și nu mai pot asigura buna funcționare a pieselor. Toate aceste măsuri ce le-am luat au avut de scop de a prelungi durata de func­ționare a­­ întregului armament și a tehnicii de luptă ce o avem în dotare, reușind astfel ca ele să fie într’o bună stare de cu­rățenie, întotdeauna gata de acțiune. Acea­sta este o cerință de prim ordin a jură­mântului și regulamentelor, care trebue în­deplinită necondiționat și în cele mai bune condiții de fiecare militar al Forțelor noa­stre Armate. Locotenent SOFRONIE DUMITRU i Corespondenții voluntari ne semnalează că... In unitatea „N", activitatea comisiei G.M.A. lasă mult de dorit. Militarii din această uni­tate, dornici de a fi purtători­­ ai insignei G.M.A. ziln­ic se adresează ofițerului Petrescu Cri­­stian pentru a da ultimele probe. Ofițerul le răspunde de , fiecare dată, foarte calm : „Aș­teptați puțin, le vom da în curând“. N’ar fi nimic rău dacă s'ar întâmpla așa după cum le promite. Insă, acest răspuns se repetă de aproape un an de zile. Militarii din această unitate, pe drept cuvânt, se întreabă cât timp le va mai răspunde în felul acesta ofi­țerul Petrescu Cristian, când va reuși comisia G.M.A. să se întrunească pentru ca ei să poată da ultimele probe, când va stră­luci și pe piepturile lor insigna G.M.A. ? Acastă lipsă trebue să dea de gândit atât membrilor comisiei G. M. A., cât și ofițe­rului Petrescu Cristian. Ei vor trebui să-și schimbe atitudinea de nepăsare față de ac­tivitatea sportivă și să asigure buna ei des­fășurare. Intr’una din zile, militarii din subunitatea comandată de ofițerul Constantinescu Victor trebuiau să dea proba G.M.A. la înot. Nu toți militarii știau însă să înoate, și aceasta nu din vina lor, ci din neglijența ofițerului cu pregătirea fizică. Să vedem cum s-a procedat la trecerea acestei probe. Ofi­țerul Constantinescu Victor a ales de o parte pe militarii care știau să înoate, iar pe cei care nu știau, de altă parte, spu­nând : „Cu ultimii ani să stau eu de vorbă"! Pentru un moment se credea că ofițerul va desemna un militar cunoscător al înotului și împreună cu ei se va preocupa de ei ca să poată învăța înotul, ca ulterior să dea proba G.M.A. Insă lucrurile s-au întâm­plat altfel. După unele mustrări adresate militarilor că nu au învățat înotul nici până la această vârstă, ofițerul Constantinescu a dat ordin ofițerului Stancu Constantin să curețe și să aranjeze cu ei materialul. Această atitudine față de pregătirea fizică a militarilor este inadmisibilă. Ofițerul Con­stantinescu Victor trebue să-și schimbe ati­tudinea pe care a avut-o până acum față de pregătirea fizică a militarilor. In unitatea „N” nu se dă importanța cuvenită învățământului de partid și politic de masă. Propagandiștii cercurilor de studii și conducătorii de lecții politice lipsesc une­ori, iar militarilor nu li se asigură tim­pul necesar pentru studiul individual. Nu se dau consultații individuale și colective. La cercul de studiere a Istoriei P.C.U.S., în ultimul timp nu s-a mai dus niciun fel de activitate., deoarece ofițerului Vrâncea­­nu Ilie, propagandistul cercului, i s’a dat altă misiune. La cercul de studiere a biografiei lui L V. Stalin, dela ieșirea în tabără și până în prezent s’a ținut o singură ședință. Nici la cercul de studiere a Statutului U.T.M. situa­ția nu este mai bună. La acest cerc de stu­diu, dela începutul funcționării lui, s’au pre­dat numai două referate. Este de datoria eșaloanelor superioare ca să ia măsuri urgente împotriva celor vino­vați și să curme din rădăcină asemenea stări de lucruri. S'a întărit disciplina în subunitate Comandantul unei subunități, ofițerul So­­col Lucian, a observat într’un timp că în subunitatea pe care o comandă numărul a­­baterilor disciplinare începuse să crească față de lunile anterioare. Ici-colo se iveau cazuri de neincadrare în program, de ne­glijență în executarea serviciului de zi pe subunitate sau a celui de gardă. Toate a­­cestea au dat de gândit atât ofițerului co­mandant, cât și locțiitorul său politic, ofi­țerul Demeter Zoltan. Analizând starea disciplinară în subunita­te, comandantul și locțiitorul său politic au luat în discuție în primul rând faptul că unii mici comandanți, cum sunt caporalii Budei Dumitru și Halmas Simion, treceau cu vederea abaterile de la disciplină ale sub­ordonaților. Ei nu aplicau îndeajuns preve­derile regulamentului disciplinar și se mul­țumeau doar să atragă atenția militarilor de sub comandă asupra abaterilor săvâr­șite. Comandantul și locțiitorul său politic au analizat, de asemenea, cauzele care fac pe sergentul Stancu Aurel să nu aibă de­plină autoritate în fața subordonaților. In urma acestei analize, comandantul și locțiitorul său politic au luat o serie de mă­suri pe care le-au aplicat de îndată în prac­tică. Au fost organizate instructaje cu micii comandanți, ii s’a indicat să studieze mai temeinic îndatoririle ce ie au și li s’a pre­tins să le pună în practică întocmai. De a­­semenea, s‘a dus o muncă susținută de ri­dicare a autorității micilor comandanți, fă­când ca aceștia să se bucure de încrederea subordonaților, in ședințele de bilanț, co­mandantul a evidențiat pe sergenții care, dând dovadă de un înalt simț de răspunde­re, instruiau pe militarii din subordine, po­trivit regulamentelor. Totodată comandan­tul a criticat pe cei ce mai aveau lipsuri în această privință. In sprijinul muncii comandantului pentru întărirea disciplinei a venit și munca politi­că. Iar adunările utemiștilor au fost anali­zate și criticate cu tărie abaterile milita­rilor. Agitatorii și gazetele de perete au în­ceput să desfășoare o activitate mai rodni­că, combativă. Militarii au observat că în viața subuni­tății au avut loc unele schimbări. Coman­dantul a devenit mai exigent cu micii co­mandanți, iar aceștia, la rândul lor, aplicau riguros regulamentele. Când soldatul Gan­ciu Nicolae nu a executat regulamentar ser­viciul în gardă, el a fost pedepsit de co­mandant, iar când s-a ținut lecția politică despre „executarea conștiincioasă a servi­ciului de gardă, datorie a fiecărui militar“,­ fapta soldatului Ganciu a fost dată ca e­­xemplu negativ și combătută. De aseme­nea, soldatul Ganciu a fost tras la răspun­dere de către organizația atemistă și ajutat să-și lichideze grabnic lipsurile. Procedându-se astfel, în subunitatea co­mandată de ofițerul Socol Lucian starea dis­ciplinară s-a îmbunătățit. In fișele de re­compense și pedepse numărul recompense­lor a devenit mai mare decât al pedepse­lor Pentru felul conștiincios cum se achită de îndatoriri, caporalului Biro­ioan i s’au adus mulțumiri în fața frontului. Caporalul Badiu Dănilă, telemetrist, devenit acum fruntaș în pregătirea de lupta a și politică, ca și în pregătirea de speciali­tate. Soldatul fruntaș Brana Joan a devenit un bun conductor auto. Aceștia execută în­tocmai ordinele primite și își îngrijesc cu drag tehnica pe care o folosesc. Studierea temeinică a regulamentelor, cu­noașterea militarilor din subordine, au con­stituit o preocupare de seamă a ofițerului Soco] Lucian. Acest lucru l-a ajutat ca în subunitatea pe care o comandă să instaure­ze o disciplină fermă, micii comandanți să constitue un ajutor prețios, iar militarii să-și însușească tot mai mult cunoștințele de specialitate. Locotenent . CONSTANTIN AILOAIE 1

Next