Apărarea Patriei, iunie 1954 (Anul 10, nr. 126-150)

1954-06-10 / nr. 134

BIBLIOTECA CENTRALA UNIVERSITARĂ „i­­. EM­­INESCU“ IAȘI ­,­­ % Pentru patria noastră, Republica Populara Romîna 1 ★AMRAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL X Nr. 134 (2439) Joi 10 iunie 1954 4 PAGINI — 20 BANI Să răspîndim cît mai larg filmul în unitățile noastre Prin marea sa forță propagandistică și agitatorică, prin multiplele sale posibili­tăți de înrîurire asupra conștiinței maselor, cinematograful este un mijloc deosebit de prețios in opera de educare a ma­selor în spiritul patriotismului fierbinte și al internaționalismului proletar. Tratînd cele mai diferite teme inspirate din mer­sul înainte al societății, abordînd cu în­drăzneală cele mai variate probleme, cine­matograful contribuie la ridicarea nivelu­lui cultural, politic și profesional al oa­menilor muncii. Cinematograful este un puternic mijlo­c de mobilizare a celor ce muncesc la lupta pentru construirea socia­lismului, pentru apărarea păcii. Prin grija partidului și guvernului no­stru, în anii democrației populare, răspîn­dire­a filmului a luat o mare dezvoltare în țara noastră. A fost creată o largă re­țea cinematografică, filmele pătrunzînd pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale țării. Instituțiile de răspîndire a culturii, cluburile, căminele culturale, au fost do­tate cu aparate de proiecție moderne, li s-au pus la dispoziție cele mai bune filme produse în ultimii ani de cinematografia sovietică și de cea a țărilor de democrație populară, cît și producțiile cinematogra­fice rom­înești. Toate aceste realizări sînt expresia con­cretă a grijii deosebite a partidului no­­a­stru pentru satisfacerea nevoilor culturale mereu cre­scînde ale celor ce muncesc din Republica Populară Romînă. finind seama de valoarea educativă a filmelor, în Forțele noastre Armate se a­­cordă o mare atenție cinematografului. Astfel, filmul a pătruns adinc în unită­țile noastre militare. In armata noastră a fost creată o puternică rețea cinemato­grafică prin care se asigură militarilor po­sibilitatea vizionării filmelor. O mare par­te din uni­tăți și Case ale Ofițerilor au fost dotate cu aparatajul necesar organi­zării de Liuri de cinematograf. In acele unități în care încă nu există aparate sînt trimise caravane cinematografice, cu un itinerar bine stabilit, care asigură vizio­narea filmelor de către militari. Acolo unde n-a fost posibilă trimiterea de ca­ravane au fost alocate fonduri pentru a se asigura, vizionarea de către militari a filmelor care rulează la cinematografele din localitatea respectivă. Țin­înd seama de cerințele culturale crescînxre­­ ale militarilor, se pun la dispozi­ția­­ unităților noi și noi materiale. Astfel, în anul 1953 numărul caravanelor a sporit față de 1952 cu 40 la sută, iar în anul acesta pînă în prezent au fost trimise în unități cu­ 30 la sută mai multe aparate decît în anul trecut. Pentru instruirea per­sonalului de specialitate, pe lîngă D.S.P.A. funcționează în permanență un curs de șase luni al cărui scop este pre­gătirea de operatori cinematografici. O deosebită grijă este arătată și în ceea ce privește selecționarea filmelor ce sînt trimise în unități. Filmele sovietice, cele din țările de democrație populară, producțiile rom­înești etc., precum și o serie de filme legate direct de problemele pregătirii de luptă sînt trimise pentru a fi vizionate de militari. Cu mult interes primesc militarii filmele documentare. Cu ajutorul filmelor documentare, militarii noștri își însușesc multe probleme de știință, își explică mul­te fenomene din natură. Unele din ace­ste filme documentare tratează teme mili­tare legate de instruirea tactică și de cu­noașterea și mînuirea tehnicii de luptă. Vizionarea lor de către militari este cu atît mai necesară cu cît ele reușesc să lămurească repede și ușor probleme care par deseori foarte complicate. Filmele sînt pentru comandanți și loc­țiitorii lor politici un mijloc direct de e­­ducare a militarilor. In îndeplinirea te­melor de luptă, în întocmirea lecțiilor po­litice, a referatelor, comandanții și lucră­torii politici se folosesc de minunatele exemple pe care le găsesc în filme. De asemenea, mulți propagandiști, conducă­tori de grupe la pregătirea marxist-leni­­nistă și la lecțiile politice, precum și unii agitatori folosesc filmul în activitatea de propagandă și agitație. Conștienți de valoarea educativă a fil­mului,­mulți comandanți și locțiitori po­litici se îngrijesc de prezentarea în bune condiții a filmelor, de păstrarea aparatu­rii tehnice, considerîndu-le ca pe un avut obștesc de preț. Just se procedează în unitatea din care face parte ofițerul Tase Anton, u­nde filmul este considerat ca ur­ prețios izvor de învățăminte și unde se dă toată atenția prezentării filmului în fața militarilor. Există însă și unele unități în care co­mandanții și locțiitorii lor politici, pre­cum și organele politice nu dau atenția cu­venită răspîndirii filmelor. Ei nu se în­grijesc de respectarea planificării filmelor, nu "urmăresc organizarea vizionărilor, nu se preocupă de păstrarea filmelor și a aparatelor în bune condiții. De pildă, la Casa Ofițerilor din care face parte ofițe­rul Muscă, din cauză că nu se duce mun­ca pentru stimularea interesului militari­lor față de film, proiecțiile au loc în fața unor săli cu multe locuri goale. Greșit se procedează și la Casa Ofițerilor din care face parte ofițerul Titirez Victor unde șeful Casei nu se consultă cu comandantul garnizoanei pentru a se organiza o pla­nificare judicioasă a rulării filmelor. Din această cauză , nu au loc săptămînal decît una sau două proiecții în loc de șase, lip­sind astfel pe militarii din garnizoană de posibilitatea de a viziona filme. Lipsuri se observă și în ceea ce pri­vește respectarea itinerariului caravane­lor cinematografice. Unele direcții și secții politice nu respectă planificarea trimite­rii în unități a caravanelor. In unitatea din care face parte­­ ofițerul Martin Gheor­­ghe, caravana nu este folosită în mod judicios, nu este trimisă la subunitățile care nu fac parte din aceeași garnizoană, dar care aparțin unității respective. In unele unități nu se respectă planificarea trimiterii filmelor către alte unități , în altele — cum este în unitatea în care operator este plutonierul Cojocea Simi­­on — filmele și aparatura nu sînt bine întreținute. De existența unor asemenea lipsuri sînt răspunzători în primul rînd comandanții, locțiitorii lor politici, precum și organele politice din unități, care nu controlează felul în care se desfășoară munca de răspîndire a filmului în rîndurile militari­lor. Vizionarea filmelor este privită de aceste organe numai ca o simplă activi­tate recreativă și nu ca un puternic mij­loc de educație. Ele nu se interesează din vreme ce filme­le­ au fost planificate și de aceea nu sînt în măsură să organizeze prezentarea lor în fața militarilor. Așa se face că nu se întocmesc scurte referate introductive asupra filmelor, nu se organi­zează seri culturale în care să se poarte discuții în legătură cu subiectele filmelor prezentate. Unele organe politice dau dovadă de o atitudine nejustă atunci cînd nu folo­sesc minunatele filme documentare tratează diferite probleme de teorie care și practică militară. Aceste filme constituie un minunat material demonstrativ pen­tru lecțiile de tactică, de cunoaștere a ar­mamentului, pentru însușirea metodelor avansate de folosire a tehnicii de luptă în condițiile luptei moderne. Se impune ca o sarcină tuturor co­mandanților și organelor politice de a acorda toată atenția felului în care este prezentat filmul în fața masei mili­tarilor. Ei trebuie să combată toate atitu­dinile greșite, să tragă la răspundere pe toți acei care împiedică buna vizionare a filmelor, care dau dovadă de neglijență în păstrarea aparaturii și a peliculei. In munca de propagandă și agitație care se desfășoară în unități, filmul trebuie să de­vină una din armele cele mai întrebuin­țate. Locțiitorii politici, propagandiștii, a­­gitatorii, au datoria de a scoate mereu noi și noi învățăminte din filmele ce sînt prezentate militarilor, de a populariza a­­ceste învățăminte, insistînd asupra carac­terului lor educativ. Filmul ca mijloc de educare trebuie fo­losit cu pricepere. Un mare accent tre­buie să se pună pe alegerea filmelor, în sensul că între conținutul lor și între pro­gramul pregătirii politice și de luptă din săptămîna respectivă să fie, pe cît posi­bil, o strînsă legătură. Vizionarea neorganizată a filmelor, fără un țel precis, slăbește într-o măsură destul de mare forța educativă a filmelor, precum și influența lor asupra militari­lor. De aceea, comandanții, locțiitorii lor politici, organele politice, trebuie să se îngrijească din vreme de cunoașterea fil­melor ce sînt planificate unităților res­pective, să dispună întocmirea de referate și convorbiri pe marginea acestor filme, pentru a contribui nu numai la aprofun­darea de către militari a bogăției de idei și de­ învățăminte din aceste filme, dar și pentru îndrumarea militarilor pe calea îndeplinirii exemplare a sarcinilor ce le stau în față. în cadrul acestei activități, cluburile au un rol deosebit de însemnat, îndrumate îndeaproape de comandanți și sprijinite de organizațiile de partid și U.T.M., co­mitetele de club au datoria să se îngri­jească de întocmirea referatelor din ca­drul serilor culturale, să-i pregătească din vreme pe agitatori, să organizeze con­vorbiri și conferințe pe marginea filmelor. In felul acesta, comandanții, organele politice, instituțiile culturale din armată, vor reuși să transforme cinematografia într-un sprijin deosebit de prețios în pre­gătirea de luptă și politică a militarilor noștri, în activitatea pentru formarea la militari a unei înalte conștiințe politice, în lupta pentru ridicarea nivelului lor cul­tural. Finala campionatului de șah pe armată Azi are loc în Capitală deschiderea finalei campionatului de șah pe armată pe anul 1954, în organizarea Casei Centrale a Armatei. Printre cei care au reușit să se califice pentru finală se află și următorii militari : sergent Spaghi I., soldat fruntaș Rusu Gri­­gore, căpitan Butnaru C., locotenent Dăianu V., soldat fruntaș Mühlthaller M., locote­nent major Tudor C, elev Masichevici V., căpitan Rădulescu N., elev Cismaru A., lo­cotenent Macarie E., locotenent colonel Varzari B., soldat Nacht E., elev sergent Teodorescu C., soldat fruntaș Golopența Gh. și alții. Pregătirea concurenților anunță partide foarte disputate și cu greu se poate pre­vedea cîștigătorul titlului de campion de șah al armatei pe anul 1954 și al Cupei zia­rului „Apărarea Patriei“. In orice caz, actualul campion, locote­nentul Macarie Emil, va întîmpina asaltul unor jucători bine pregătiți ca : soldat E. Nacht, elev sergent Silaghi I., locotenent colonel Varzari B., etc. După festivitatea deschiderii, care va a­­vea loc la ora 17, în localul Casei Centra­le a Armatei, va urma tragerea la sorți și prima rundă a concursului. Maior M. BUICULESCU Locomotiva de mină nr. 100 (De la corespondentul nostru).­­ Cu cîtva timp în urmă, un grup de muncitori, ingineri și tehnicieni de la uzinele „23 Au­gust“ din Capitală, folosind documentația so­vietică, a realizat prototipul locomotivei de mină tip K.D. 35, sistem Diesel, cu ecarta­­ment redus, avînd o putere de tracțiune de 6,8 tone și o viteză maximă de 12 kilome­tri pe oră. După întocmirea prototipului s-a început producerea în serie a acestui agre­gat, unul dintre utilajele miniere de cea mai mare însemnătate. Hotărîți să se dovedească vrednici de în­crederea ce li s-a acordat, de a produce locomotive de mină, muncitorii și tehnicienii uzinelor „23 August“ au muncit cu drago­ste, cu multă tragere de inimă, pentru con­fecționarea acestui nou produs. Deunăzi, muncitorii și tehnicienii uzinelor „23 August" au sărbătorit o mare victorie: au produs a suta locomotivă de mină, In numărul de azi: Maior O. Lustig — "Așa se naște for­malismul (pag. 2-a) Gazetele de perete sprijină lupta pem­tru economii (pag. 2-a) Vești din unități (pag. 2-a) Mai mult simț de răspundere în difu­zarea ziarelor (pag. 2-a) Căpitan Lucian Dumitrescu : „Un cin­tec din ulița noastră“ de Cicerone Theo­­dorescu (pag. 2-a) Cuvîntarea rostită de Maurice Thorez la al XIII-lea Congres al Partidului Co­munist Francez (pag. 3-a) Lucrările celui de al XI-lea Congres al Sindicatelor din Uniunea Sovietică (pag. 3-a) Lansarea unui împrumut de stat în U.R.S.S. (pag. 3-a) Sport (pag. 3-a) CONFERINȚA DE LA GENEVA A MINIȘTRILOR AFACERILOR EX­TERNE . Declarația făcută de V. M. Molotov la ședința din 8 iunie 1954. Cuvîntarea rostită de Fam Van Dong (pag. 4-a) Scăderea bruscă a cursului acțiunilor la bursa din New York (pag. 3-a) Prin orașele și satele patriei încălțăminte trainică Colectiviștii își construiesc locuințe noi In întreprinderile producătoare de bu­nuri de larg consum, lupta pentru sporirea continuă a producției este strîns împletită cu aceea pentru lărgirea continuă a sorti­mentelor și îmbunătățirea calității produ­selor. In clișeu : Utemistul Pop Constantin, muncitor la fabrica de încălțăminte „Ki­­rov“ din Capitală, lucrînd la tălpuitul în­călțăminte­ cu ajutorul unei mașini „Top­­pler“ CRAIOVA, (de la corespondentul nostru) . Roadele bogate obținute anul trecut de către colectiviștii din regiunea Craiova au făcut ca tot­ mai mulți dintre ei să-și con­struiască locuințe noi. Printre aceștia se află și colectiviștii Cărămidă Dumitru, membru al G. A. C., „Viață Nouă“ din co­muna Poiana Mare, Petre Fîntină, din co­muna Maglavit, raionul Calafat, și alții. Co­lectivistul Fîntină și-a cumpărat și bicicletă și mobilă nouă. De asemenea colectiviștii Nicolina Ciobanu, din comuna Giubega, ra­ionul Băilești, Marin Oprea, din comuna Co­­țofenii din Față, Ilie Mandache și Țîrulescu Constantin, membri in gospodăria colectivă .Tot înainte” din satul Brănețu, raionul Balș, în afară de faptul că și-au construit case noi, și-au cumpărat vaci cu lapte, ci și multe alte lucruri trebuincioase în gospodăria personală Anul acesta, aproape 60 colectiviști din re­­giu­nea Craiova vor primi ajutor din partea statului pentru a-și construi locuințe proprii. Unități economice de interes local BACĂU, (de la corespondentul nostru).­­ Producerea de cit mai m­ulte bunuri de larg consum stă in centrul preocupărilor colecti­vului de conducere al întreprinderii econo­mice raionale Tg. Neamț, din regiunea Bacău. De la apariția hotărîrii plenarei din august 1953, această întreprindere­­ a­­ acor­­dat o atenție deosebită lărgirii rețelei uni­tăților de producție și dezvoltării unităților vechi. Astfel, a luat ființă o secție de mobilă care produce diferite obiecte, ca : paturi, mese, dulapuri, etc. In cadrul secției de olărie s-a trecut la fabricarea unor cantități importante de obiecte de uz casnic, iar sec­ția de cărămizi a produs cantități însemnate de cărămizi necesare construcțiilor social­­culturale. . Printre secțiile nou înființate în ultima vreme se numără fabrica de țesături „Olga Bancic“, un atelier de rotărie, un atelier de dogărie, unul de fierărie și unul de împle­tituri, secții care contribuie în mare măsură la îmbunătățirea aprovizionării țărănimii muncitoare cu obiecte de larg consum Comună fruntașă la întreținerea culturilor PITEȘTI,­­de la corespondentul nostru — Conștienți că buna îngrijire a culturilor îndeplinește un rol important în obținerea unei recolte bogate la hectar, colectiviștii, întovărășiții și țăranii muncitori cu gospodă­rii individuale din comuna Oarjea, raionul Pitești, au început din timp și cu nădejde lucrările de întreținere. Ajutîndu-se reciproc, ei au reușit să facă din comuna lor o co­mună fruntașă pe raion la aceste lucrări. Astfel, colectiviștii au privit 208 hectare însămânțate cu griu și ovăz și au prășit car­tofii pe o suprafață de 18 ha. Nici întovără­­șiții nu s-au lăsat mai prejos. Ei au privit peste 70 hectare cu păioase, iar în prezent lucrează la prașila s­a de porumb. Țăranii muncitori cu gospodării individuale au plivit păioasele pe o suprafață de 1.091 hectare, au făcut prima prașilă la porumb pe o suprafață de 39 hectare, iar la floarea soarelui și cartofi, pe o suprafață de 28 hec­tare. Mulți țărani muncitori, învățînd din experiența fruntașilor culturilor bogate, s-au hotărit ca anul acesta să facă prășitul cu prășitoarea, deoarece s-au convins că rări­­țatul și mușuroitul aduc pagube recoltelor. Eveniment însemnat In viata studenților Mai mult decît în anii trecuți, examenele de sfîrșit de an din actuala sesiune de la Institutul de Agronomie din București con­stituie un prilej minunat de legare a cunoș­tințelor teoretice cu sarcinile puse de partid în fața întregului popor pentru dezvoltarea continuă a agriculturii. Astfel, studenții de la Facultatea de agricultură dezbat împreună cu profesorii lor problemele sporirii produc­ției la hectar, iar cei de la Facultatea de zoo­tehnie vorbesc cu competență despre­ meto­dele dezvoltării șeptelului. Legarea teoriei cu practica a dat posibilitate studenților de la Institutul de Agronomie să se prezinte la examene bine pregătiți. La Facultatea de a­­gricultură, bunăoară, au promovat 96 la sută din studenții care s-au prezentat pînă a­­cum la examene. Grupa 2005 de la Facultatea de economie agrară a obținut un calificativ deosebit Mai bine de 90 la sută din studen­ții acestei grupe au fost notați cu calificati­vele „bine“ și „foarte bine“, iar restul cu calificativul „suficient". In Institut sînt nu­meroși studenți­­ care s-au dovedit bine pre­gătiți la toate materiile. Astfel, studentul Stelian Urtilă, din anul III al Facultății de agricultură, a obținut calificativul „foarte bine“ la toate cele 4 examene pe care le-a susținut pînă acum, Ultima revizie înainte de a ieși pe poarta fabricii, strun­gurile produse la uzinele „Iosif Rangheț" din Arad sînt verificate cu minuțiozitate. Muncitorii și tehnicienii fabricii se stră­duiesc ca produsele expediate întreprinde­rilor să fie în perfectă stare de funcționare. In clișeu : Tov. Manea Ștefan, controlor tehnic, T. Balaș, lăcătuș montor, și Emeric Covaci, maistru șef, făcînd un ultim con­trol la un strung de tip S 3. Teatrul —bun al întregului popor Sînt multe orășele în țara noastră des­pre a căror viață culturală nu se putea vorbi aproape nimic în trecut. Teiușul, bunăoară, era cunoscut ca nod de c­ale ferată între Cluj și Blaj, Tg. Fălticenilor rămăsese în­semnat i pe • harta Moldovei ca localitate isto­rică, iar Toplița atrăgea prin minunatul său defileu tăiat de apa Mureșului. Astăzi lu­crurile n­u mai stau astfel. Deseori locuitorii din Teiuș, Fălticeni, Toplița ca și din alte așezări ale țării au posibilitatea acum să asiste la spectacole de teatru. .Ele sînt pre­zentate din diferite colective ale teatrelor de stat. Anul acesta, de pildă, oamenii muncii din Teiuș au primit vizita colectivului Tea­trului de stat și a colectivului Teatrului de păpuși din Petroșani. La Toplița s-au depla­sat actorii Teatrului de stat din Turda, ai Teatrului maghiar de stat din Sf. Gheorghe și colectivul Teatrului de păpuși din Tg. Mu­reș ; la Jibou au d­at reprezentații colecti­vul Teatrului de stat din Baia Mare și cel al Teatrului de păpuși din Cluj ; la Slatina s-au oprit actorii Teatrului de stat din Arad, care au prezentat piesa „Ultima oră“ de Mihail Sebastian. De asemenea, la Fălticeni, Salonta, Săcele, Sebeș, Urziceni, Gura Humorului și în alte orașe ale țării tea­trele de stat din țară au prezentat numeroase spectacole Pregătesc inventarul agricol pentru campania de recoltare PLOEȘTI, (de la corespondentul nostru).— Odată cu terminarea lucrărilor de primă­vară, prima grijă a colectivului S. M. T.-ului din Ciorani, raionul Cricov, a fost de a în­cepe imediat repararea și pregătirea ma­șinilor agricole și tractoarelor necesare lu­crărilor de vară. Pentru aceasta s-au format 15 echipe de reparat, care, aplicând metode de muncă sovietice, au obținut rezultate fru­moase. Astfel, în cadrul întrecerii socia­liste ce se desfășoară pe echipe și intre trac­toriști, s-a reușit ca pînă zilele trecute să se repare 48 tractoare, 24 batoze, 8 secera­­tori și 50 de pluguri. Din țările de democrație populară SUCCESELE AGRICULTURII IN R. P. CHINEZĂ Potrivit datelor publicate de Ministerul Agriculturii al Republicii Populare Chineze, în anul 1953 în republică a fost obținută cea mai bogată recoltă de cereale cunos­cută în istorie — 165 milioane tone, cu peste 50 milioane de tone mai mult față de anul 1949. Recolta din anul trecut a depășit ni­velul anului 1952 cu aproximativ 2 milioa­ne tone. Aceste cifre sînt cu atît mai sem­nificative, dacă se are în vedere faptul că in unele regiuni din China anul trecut au fost condiții meteorologice nefavorabile. Factorul de bază care a avut un rol uriaș în avîntul agriculturii din R. P. Chineză a fost reforma agrară, care a eliberat de să­răcie 400 milioane de țărani chinezi.­ După înfăptuirea reformei agrare, țăranii chinezi au încetat de a mai preda moșierilor 30 milioane tone de grîu drept arendă și au obținut posibilitatea de a folosi aceste grîne pentru nevoile lor. In perioada 1950—1953 țăranii au achiziționat 50 milioane de unelte agricole. Anul trecut ei au cumpărat 3.600.000 tone de îngrășăminte. Un alt fac­tor care a influențat asupra avîntului pro­­ducției agricole a fost extinderea coopera­ției și sporirea numărului grupurilor de a­­jutor mutual în muncă la sate. La sfîrșitul anului trecut 43% din numărul total al gospodăriilor țărănești din China erau cu­prinse în cooperația agricolă și grupurile de ajutor mutual în China. VICTORII OBȚINUTE DE POPORUL R.P.D. COREENE IN REFACEREA ȚARII Pe zi ce trece crește amploarea refacerii R. P. D. Coreene. Datorită ajutorului fră­țesc acordat de specialiștii din Uniunea Sovietică, China și din țările d­e democrație populară, muncitorii, inginerii și tehnicienii din Coreea de nord obțin noi și noi victorii în muncă. .La începutul acestei luni a fost pusă în funcțiune o importantă fabrică de sticlă în orașul Nampho. In prezent, această între­prindere produce 4.000—4.500 m2 de sticlă in 24 de ore. Către sfîrșitul anului curent capacitatea de producție a acestei fabrici se va dubla. Metalurgiștii coreeni au realizat în ulti­mul timp succese considerabile. La 17 mai a avut loc punerea în funcțiune a furna­lului refăcut d­e la uzina de metale nefe­roase din Manchen. In această întreprin­dere au fost terminate de asemenea lucră­rile de reconstrucție a cuptorului pentru to­pirea electrică a metalelor. La 21 mai a fo­st dată în exploatare o mare fabrică textilă în orașul Kusan. DEZVOLTAREA INDUSTRIEI UȘOARE IN R. P. ALBANIA Partidul Muncii din Albania și guvernul R. P. Albania acordă o atenție deosebită industriei ușoare în general și industriei confecțiilor în special­ înainte de eliberare, existau in Albania numai două mici atelie­re de țesătorie și tricotaje, iar restul con­fecțiilor erau importate. In prezent combi­natul textil „Stalin“, fabrica de țesături de lînă, fabrica de încălțăminte, de țesături și de tricotaje sînt mari întreprinderi in­dustriale, care au contribuit în­tr-o măsură considerabilă la dezvoltarea industriei ușoare. Astfel, producția textilă a crescut­ aproxi­mativ de 37 ori față de 1938. Anul trecu­ au fost fabricate cu 87,7% mai multe țe­sături d­e bumbac decît în 1952, iar anul acesta industria textilă va produce cu 4.000.000 metri mai multe țesături decît a­­nul trecut. In 1947, în R. P. Albania a luat naștere industria de încălțăminte. înainte de 19­17, încălțămintea era confecționată de mici me­seriași sau era importată. In prezent, acea­stă ramură industrială produce aproape de 49 ori mai mult decît în primul an al exi­stenței sale. Numeroase tabăcării pregătesc materia primă necesară pentru încălțăminte. COMANDANTUL Mihai Mihai îl cheamă, și e locotenent. Nu prea arătos la chip, puțintel la trup, dar făcut așa cum îi stă bine unui infan­terist sadea : suplu, elastic și plin de ti­nerețe, cum este fiecare flăcău ajuns în pragul unui sfert de veac. Viața lui Mihai se asem­uie, mult cu a­­ceea a fiecărui om de vîrsta lui. Mihai e, de loc, din Horezu, un sat de prin împrejurimile­ Rîmnicului Sărat. Cînd­­va, încă pe vremea cînd ațîța dinți oa­menilor pe ulițe, în inima băiețașului în­colțise un dor, pe care avea credința ne­clintită că și-l va împlini , să ajungă ofițer. Și iată că anii au trecut. Visul i s-a îm­plinit. Și dacă-n drumul săui nu i-au fost presărate prea multe piedici, totuși, Mihai n-a fost scutit de greutăți. ...Era de mai bine de un an și jumătate elev al unei școli d­e ofițeri de infante­rie.. Și tocmai cînd strădania îi era­ mai cu temei, se pomenește că-1 cheamă în­tr-o zi comandantul. A intrat in cancela­rie, a salutat regulamentar și a așteptat cu inima strînsă. Comandantul nu obiș­nuia să cheme pe cineva în cancelarie, așa, netam­nesam. Nu e om rece, ursuz. Se apropie în chip părintesc de elevi, vor­bește zilnic cu ei despre cine știe ce mă­runțișuri. Dar asta o face în­ alte împre­jurări, nu in cancelarie. Mihai nu pricepea nimic. Nu se știa cu nimic vinovat. Era doar unul dintre ele­vii care s-au dovedit a fi exemple bune pentru ceilalți. Elevul aștepta cuvîntul comandantului, care părea nervos, adîncit intr-o frămân­tare. Îndată ce Mihai a­ intrat în cancela­rie, s-a dislipit ușor de scaun, aruncînd­ o privire fugară spre elev apoi și-a țintuit ochii pe fereastră, într-un punct neprecis. Căuta parcă răspuns la o întrebare, un în­ceput de frază pentru ceea ce avea să-i spună. Nu putea desluși cugetul elevului, nu-și putea da seama dacă vestea ii va bucura sau întrista. De aceea nici nu știa cum să înceapă. După cîteva minute, în care timp Mihai își frămînta degetele de la mîini și schimba mereu greutatea trupu­lui de pe un picior pe altul, își întoarse privirea către elev. A făcut cîteva clipe, isco­dindu-i adine din priviri, apoi i-a adus la cunoștință următoarea veste : — Tovarășe Mihai, mam­a dumitale a fă­cut o plingere prin care cere să fii lăsat la vatră. Hîrtia a fost aprobată la mini­­ster. Mîine poți pleca... Deci nu era vorba de vreo nemulțumire a comandantului pentru purtarea sa la învățătură sau în­ alte împrejurări. Cît despre vestea primită, s-a mîhnit adînc. A cerut permisiunea să părăsească încăperea și să revină ceva mai tîrziu cu răspunsul. Trebuia să se gîndească bine. Nu la ceea ce are de făcut. Răspunsul era clar : nu va părăsi școala pentru nimic în lume. Voia să se gîndească la felul cum va izbuti s-o îmbuneze pe mamă-sa, s-o facă să renunțe la ideea asta cu care Mihai nu se putea împăca nici în ruptul capului. „Mama !... Blîndă, duioasă. O să-i fie greu un timp, așa, fără Mihai în casă. Dar pe urmă­ cu atît mai bine va fi pen­tru ea“... își frămînta gîndul, își răscolea conștiința. Aproape că nu înțelegea de ce întocmise bătrîna hîrtia asta, de ce vrea ea să-l­­ intuiască în jurul casei, să-i stăvi­lească avîntul spre viața asta ale cărei frumuseți izbutise să le afle. Ieșit din cancelarie, Mihai se rezimă cu cotul de un calorifer și poposi cu gîndul pe plaiurile natale, în satul lui micuț de câmpie, in pragul casei. O întîlni pe bă­trână în mijlocul odăii, trebăluind nu știu la ce mărunțișuri. Era așa cum o știa de cînd plecase, dorul de Mihai îi mai adău­ ►gase însă o undă de tristețe pe chipul ei­­ împovărat de ani, încolo , neschimbată. Femeia lui Ion Mihai, cel care udase cu sîngele său pământurile Cehoslovaciei și-și jertfise viața în bătălia cu fasciștii pentru ca și în patria bunilor noștri vecini să crească în voie floarea vieții adevărate, aflase, nu se știe de unde, că ea, ca vă­duvă de război, l-ar putea opri pe Mihai acasă, l-ar putea opri să mai facă armata. — S-ar putea să-ți dea ascultare și să-ți împlinească vrerea. Apoi s-a-nturna Mihai acasă și 1-ăi avea lingă tine — o-ndem­n­ase un om din sat. Și bătrîna i-a dat ascultare. A-ntocmit hîrtia după sfaturile lui, neștiind de bună­­ seamă că Mihai se va împotrivi crunt cînd va afla. Gândurile l-au adus din nou pe Mihai în școală și­ peste puțină vreme bătu la ușă și intră în cancelarie. Comandantul îl aștepta nerăbdător. — Rămîn în școală, tovarășe coman­dant. Am să-i scriu mamei, să-i domolesc dorul. Am să-ncerc s-o­ fac să mă-nțelea­­gă că nu mă pot despărți de școală,­­ de visul meu. — Bine, dar e mama dumitale și tre­buie să-i dai ascultare, încercă comandan­tul să-l convingă. De fapt, comandantului școlii îi părea nespus de bine că Mihai s-a hotărit să rămână în școală. II știa un băiat sîrguincios, care muncea cu tragere de inimă și era sigur că va a­­junge uns bun ofițer, un comandant de­stoinic. — Totuși, nu pot pleca acasă — răs­punse hotărit elevul... E un vis al meu , demult, de cînd eram­ copil. Și n-a plecat.. A terminat cu succes școala. A fost făcut ofițer ...spre marea fericire a ma­mei. I s-a dat comanda unui pluton. Locotenentul Mihai Mihai instruiește a­­cum un pluton de pușcași; începutul n-a fost însă deloc ușor. . »au ivit în cale greutăți la care nu s-a gîndit vreodată. Oamenii care i-au fost dați spre instruire se deosebeau unii de alții. Unii mai vioi, mai vorbăreți,­ cu mai multă cunoaștere despre lume, alții mai molcuți atît în vorbe cît și în fapte. Pe toți însă îi asemuia ceva anume : fon­dul lor sănătos, care putea fi modelat după vrerea lui, cu grijă, cu migală, cu răbdare. Locotenentul a deslușit această mare „taină“ și a-nțeles că nu va putea­ lucra bine niciodată cu oamenii lui, dacă nu pătrunde lumea gândurilor fiecăruia din­­tr Așa a și făcut. Acum își cunoaște bine subordonații. Ii știe pe toți prin ce parte a țării își au satul, stă de povești cu ei despre plaiurile natale, despre cine știe ce iată și cîte altele. Le cunoaște firea. Pe soldatul fruntaș Lunceanu Gheorghe îl știe un flăcău zvăpăiat, uneori pînă la indisciplină ; cu el e foarte sever a­tunci cînd „sare peste cal“, dar nu trece cu vederea nici faptele lui demne de lau­dă de la cîmpul de instrucție. Mai știe că Lunceanu citește împreună cu Țăranu scrisorile pe care le primesc amândoi de la fetele lor ; că Enach­e este un, pușcaș de „mîna-ntîi“, dar că-i un om închis, care-ți destăinuie greu frămîntările lui sufletești. Pe comandanții de grupe îi cunoaște pînă-n adâncul ființei lor. Știe povestea căsătoriei caporalului Vasile Nicolae cu Sofilica și s-a bucurat împreună cu el cînd comandantul de grupă a primit ve­stea venirii pe lume a fiicei lui, Olim­pia. De caporalul Chițu Petre știe că în­­tr-o zi a primit vestea spinoasă că Mari­­oara Stelian n-a mai vrut să-l aștepte, că i-a trădat dragostea și s-a măritat. Nu i-a fost ușor comandantului de pluton să-l îmbuneze și să-l facă să uite această ne­cugetată faptă a fetei. Cunoașterea asta adâncă a sufletului soldaților pe care îi comandă, apropierea părintească de fiecare dintre ei, aur făcut din plutonul acesta de pușcași o fami­lie închegată, în care cugetările tuturor se unesc într-o singură năzuință, într-o entuziastă muncă rodnică.­­ Roadele acestei însuflețite munci sînt cele pe care le-a așteptat fiecare pușcaș : plutonul este fruntaș pe companie la toa­te categoriile de pregătire. ...Povestea asta cu scrisoarea bătrim­ii o spune Mihai multor oameni. Și cînd se întâmplă ca vreunul dintre ei să-l între­be dacă nu-i pare rău că nu i-a ascultat sfaturile, locotenentul Mihai îi răspunde laconic și cu tîlc : — Nu ! Niciodată ! Iar apoi adaugă : — Ci­ despre mama, acum și ei ii pare bine că n-am ascultat-o. CONSTANTIN AVRAM

Next