Apărarea Patriei, iunie 1954 (Anul 10, nr. 126-150)
1954-06-10 / nr. 134
BIBLIOTECA CENTRALA UNIVERSITARĂ „i. EMINESCU“ IAȘI , % Pentru patria noastră, Republica Populara Romîna 1 ★AMRAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL X Nr. 134 (2439) Joi 10 iunie 1954 4 PAGINI — 20 BANI Să răspîndim cît mai larg filmul în unitățile noastre Prin marea sa forță propagandistică și agitatorică, prin multiplele sale posibilități de înrîurire asupra conștiinței maselor, cinematograful este un mijloc deosebit de prețios in opera de educare a maselor în spiritul patriotismului fierbinte și al internaționalismului proletar. Tratînd cele mai diferite teme inspirate din mersul înainte al societății, abordînd cu îndrăzneală cele mai variate probleme, cinematograful contribuie la ridicarea nivelului cultural, politic și profesional al oamenilor muncii. Cinematograful este un puternic mijloc de mobilizare a celor ce muncesc la lupta pentru construirea socialismului, pentru apărarea păcii. Prin grija partidului și guvernului nostru, în anii democrației populare, răspîndirea filmului a luat o mare dezvoltare în țara noastră. A fost creată o largă rețea cinematografică, filmele pătrunzînd pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale țării. Instituțiile de răspîndire a culturii, cluburile, căminele culturale, au fost dotate cu aparate de proiecție moderne, li s-au pus la dispoziție cele mai bune filme produse în ultimii ani de cinematografia sovietică și de cea a țărilor de democrație populară, cît și producțiile cinematografice romînești. Toate aceste realizări sînt expresia concretă a grijii deosebite a partidului noastru pentru satisfacerea nevoilor culturale mereu crescînde ale celor ce muncesc din Republica Populară Romînă. finind seama de valoarea educativă a filmelor, în Forțele noastre Armate se acordă o mare atenție cinematografului. Astfel, filmul a pătruns adinc în unitățile noastre militare. In armata noastră a fost creată o puternică rețea cinematografică prin care se asigură militarilor posibilitatea vizionării filmelor. O mare parte din unități și Case ale Ofițerilor au fost dotate cu aparatajul necesar organizării de Liuri de cinematograf. In acele unități în care încă nu există aparate sînt trimise caravane cinematografice, cu un itinerar bine stabilit, care asigură vizionarea filmelor de către militari. Acolo unde n-a fost posibilă trimiterea de caravane au fost alocate fonduri pentru a se asigura, vizionarea de către militari a filmelor care rulează la cinematografele din localitatea respectivă. Ținînd seama de cerințele culturale crescînxre ale militarilor, se pun la dispoziția unităților noi și noi materiale. Astfel, în anul 1953 numărul caravanelor a sporit față de 1952 cu 40 la sută, iar în anul acesta pînă în prezent au fost trimise în unități cu 30 la sută mai multe aparate decît în anul trecut. Pentru instruirea personalului de specialitate, pe lîngă D.S.P.A. funcționează în permanență un curs de șase luni al cărui scop este pregătirea de operatori cinematografici. O deosebită grijă este arătată și în ceea ce privește selecționarea filmelor ce sînt trimise în unități. Filmele sovietice, cele din țările de democrație populară, producțiile romînești etc., precum și o serie de filme legate direct de problemele pregătirii de luptă sînt trimise pentru a fi vizionate de militari. Cu mult interes primesc militarii filmele documentare. Cu ajutorul filmelor documentare, militarii noștri își însușesc multe probleme de știință, își explică multe fenomene din natură. Unele din aceste filme documentare tratează teme militare legate de instruirea tactică și de cunoașterea și mînuirea tehnicii de luptă. Vizionarea lor de către militari este cu atît mai necesară cu cît ele reușesc să lămurească repede și ușor probleme care par deseori foarte complicate. Filmele sînt pentru comandanți și locțiitorii lor politici un mijloc direct de educare a militarilor. In îndeplinirea temelor de luptă, în întocmirea lecțiilor politice, a referatelor, comandanții și lucrătorii politici se folosesc de minunatele exemple pe care le găsesc în filme. De asemenea, mulți propagandiști, conducători de grupe la pregătirea marxist-leninistă și la lecțiile politice, precum și unii agitatori folosesc filmul în activitatea de propagandă și agitație. Conștienți de valoarea educativă a filmului,mulți comandanți și locțiitori politici se îngrijesc de prezentarea în bune condiții a filmelor, de păstrarea aparaturii tehnice, considerîndu-le ca pe un avut obștesc de preț. Just se procedează în unitatea din care face parte ofițerul Tase Anton, unde filmul este considerat ca ur prețios izvor de învățăminte și unde se dă toată atenția prezentării filmului în fața militarilor. Există însă și unele unități în care comandanții și locțiitorii lor politici, precum și organele politice nu dau atenția cuvenită răspîndirii filmelor. Ei nu se îngrijesc de respectarea planificării filmelor, nu "urmăresc organizarea vizionărilor, nu se preocupă de păstrarea filmelor și a aparatelor în bune condiții. De pildă, la Casa Ofițerilor din care face parte ofițerul Muscă, din cauză că nu se duce munca pentru stimularea interesului militarilor față de film, proiecțiile au loc în fața unor săli cu multe locuri goale. Greșit se procedează și la Casa Ofițerilor din care face parte ofițerul Titirez Victor unde șeful Casei nu se consultă cu comandantul garnizoanei pentru a se organiza o planificare judicioasă a rulării filmelor. Din această cauză , nu au loc săptămînal decît una sau două proiecții în loc de șase, lipsind astfel pe militarii din garnizoană de posibilitatea de a viziona filme. Lipsuri se observă și în ceea ce privește respectarea itinerariului caravanelor cinematografice. Unele direcții și secții politice nu respectă planificarea trimiterii în unități a caravanelor. In unitatea din care face parte ofițerul Martin Gheorghe, caravana nu este folosită în mod judicios, nu este trimisă la subunitățile care nu fac parte din aceeași garnizoană, dar care aparțin unității respective. In unele unități nu se respectă planificarea trimiterii filmelor către alte unități , în altele — cum este în unitatea în care operator este plutonierul Cojocea Simion — filmele și aparatura nu sînt bine întreținute. De existența unor asemenea lipsuri sînt răspunzători în primul rînd comandanții, locțiitorii lor politici, precum și organele politice din unități, care nu controlează felul în care se desfășoară munca de răspîndire a filmului în rîndurile militarilor. Vizionarea filmelor este privită de aceste organe numai ca o simplă activitate recreativă și nu ca un puternic mijloc de educație. Ele nu se interesează din vreme ce filmele au fost planificate și de aceea nu sînt în măsură să organizeze prezentarea lor în fața militarilor. Așa se face că nu se întocmesc scurte referate introductive asupra filmelor, nu se organizează seri culturale în care să se poarte discuții în legătură cu subiectele filmelor prezentate. Unele organe politice dau dovadă de o atitudine nejustă atunci cînd nu folosesc minunatele filme documentare tratează diferite probleme de teorie care și practică militară. Aceste filme constituie un minunat material demonstrativ pentru lecțiile de tactică, de cunoaștere a armamentului, pentru însușirea metodelor avansate de folosire a tehnicii de luptă în condițiile luptei moderne. Se impune ca o sarcină tuturor comandanților și organelor politice de a acorda toată atenția felului în care este prezentat filmul în fața masei militarilor. Ei trebuie să combată toate atitudinile greșite, să tragă la răspundere pe toți acei care împiedică buna vizionare a filmelor, care dau dovadă de neglijență în păstrarea aparaturii și a peliculei. In munca de propagandă și agitație care se desfășoară în unități, filmul trebuie să devină una din armele cele mai întrebuințate. Locțiitorii politici, propagandiștii, agitatorii, au datoria de a scoate mereu noi și noi învățăminte din filmele ce sînt prezentate militarilor, de a populariza aceste învățăminte, insistînd asupra caracterului lor educativ. Filmul ca mijloc de educare trebuie folosit cu pricepere. Un mare accent trebuie să se pună pe alegerea filmelor, în sensul că între conținutul lor și între programul pregătirii politice și de luptă din săptămîna respectivă să fie, pe cît posibil, o strînsă legătură. Vizionarea neorganizată a filmelor, fără un țel precis, slăbește într-o măsură destul de mare forța educativă a filmelor, precum și influența lor asupra militarilor. De aceea, comandanții, locțiitorii lor politici, organele politice, trebuie să se îngrijească din vreme de cunoașterea filmelor ce sînt planificate unităților respective, să dispună întocmirea de referate și convorbiri pe marginea acestor filme, pentru a contribui nu numai la aprofundarea de către militari a bogăției de idei și de învățăminte din aceste filme, dar și pentru îndrumarea militarilor pe calea îndeplinirii exemplare a sarcinilor ce le stau în față. în cadrul acestei activități, cluburile au un rol deosebit de însemnat, îndrumate îndeaproape de comandanți și sprijinite de organizațiile de partid și U.T.M., comitetele de club au datoria să se îngrijească de întocmirea referatelor din cadrul serilor culturale, să-i pregătească din vreme pe agitatori, să organizeze convorbiri și conferințe pe marginea filmelor. In felul acesta, comandanții, organele politice, instituțiile culturale din armată, vor reuși să transforme cinematografia într-un sprijin deosebit de prețios în pregătirea de luptă și politică a militarilor noștri, în activitatea pentru formarea la militari a unei înalte conștiințe politice, în lupta pentru ridicarea nivelului lor cultural. Finala campionatului de șah pe armată Azi are loc în Capitală deschiderea finalei campionatului de șah pe armată pe anul 1954, în organizarea Casei Centrale a Armatei. Printre cei care au reușit să se califice pentru finală se află și următorii militari : sergent Spaghi I., soldat fruntaș Rusu Grigore, căpitan Butnaru C., locotenent Dăianu V., soldat fruntaș Mühlthaller M., locotenent major Tudor C, elev Masichevici V., căpitan Rădulescu N., elev Cismaru A., locotenent Macarie E., locotenent colonel Varzari B., soldat Nacht E., elev sergent Teodorescu C., soldat fruntaș Golopența Gh. și alții. Pregătirea concurenților anunță partide foarte disputate și cu greu se poate prevedea cîștigătorul titlului de campion de șah al armatei pe anul 1954 și al Cupei ziarului „Apărarea Patriei“. In orice caz, actualul campion, locotenentul Macarie Emil, va întîmpina asaltul unor jucători bine pregătiți ca : soldat E. Nacht, elev sergent Silaghi I., locotenent colonel Varzari B., etc. După festivitatea deschiderii, care va avea loc la ora 17, în localul Casei Centrale a Armatei, va urma tragerea la sorți și prima rundă a concursului. Maior M. BUICULESCU Locomotiva de mină nr. 100 (De la corespondentul nostru). Cu cîtva timp în urmă, un grup de muncitori, ingineri și tehnicieni de la uzinele „23 August“ din Capitală, folosind documentația sovietică, a realizat prototipul locomotivei de mină tip K.D. 35, sistem Diesel, cu ecartament redus, avînd o putere de tracțiune de 6,8 tone și o viteză maximă de 12 kilometri pe oră. După întocmirea prototipului s-a început producerea în serie a acestui agregat, unul dintre utilajele miniere de cea mai mare însemnătate. Hotărîți să se dovedească vrednici de încrederea ce li s-a acordat, de a produce locomotive de mină, muncitorii și tehnicienii uzinelor „23 August“ au muncit cu dragoste, cu multă tragere de inimă, pentru confecționarea acestui nou produs. Deunăzi, muncitorii și tehnicienii uzinelor „23 August" au sărbătorit o mare victorie: au produs a suta locomotivă de mină, In numărul de azi: Maior O. Lustig — "Așa se naște formalismul (pag. 2-a) Gazetele de perete sprijină lupta pemtru economii (pag. 2-a) Vești din unități (pag. 2-a) Mai mult simț de răspundere în difuzarea ziarelor (pag. 2-a) Căpitan Lucian Dumitrescu : „Un cintec din ulița noastră“ de Cicerone Theodorescu (pag. 2-a) Cuvîntarea rostită de Maurice Thorez la al XIII-lea Congres al Partidului Comunist Francez (pag. 3-a) Lucrările celui de al XI-lea Congres al Sindicatelor din Uniunea Sovietică (pag. 3-a) Lansarea unui împrumut de stat în U.R.S.S. (pag. 3-a) Sport (pag. 3-a) CONFERINȚA DE LA GENEVA A MINIȘTRILOR AFACERILOR EXTERNE . Declarația făcută de V. M. Molotov la ședința din 8 iunie 1954. Cuvîntarea rostită de Fam Van Dong (pag. 4-a) Scăderea bruscă a cursului acțiunilor la bursa din New York (pag. 3-a) Prin orașele și satele patriei încălțăminte trainică Colectiviștii își construiesc locuințe noi In întreprinderile producătoare de bunuri de larg consum, lupta pentru sporirea continuă a producției este strîns împletită cu aceea pentru lărgirea continuă a sortimentelor și îmbunătățirea calității produselor. In clișeu : Utemistul Pop Constantin, muncitor la fabrica de încălțăminte „Kirov“ din Capitală, lucrînd la tălpuitul încălțăminte cu ajutorul unei mașini „Toppler“ CRAIOVA, (de la corespondentul nostru) . Roadele bogate obținute anul trecut de către colectiviștii din regiunea Craiova au făcut ca tot mai mulți dintre ei să-și construiască locuințe noi. Printre aceștia se află și colectiviștii Cărămidă Dumitru, membru al G. A. C., „Viață Nouă“ din comuna Poiana Mare, Petre Fîntină, din comuna Maglavit, raionul Calafat, și alții. Colectivistul Fîntină și-a cumpărat și bicicletă și mobilă nouă. De asemenea colectiviștii Nicolina Ciobanu, din comuna Giubega, raionul Băilești, Marin Oprea, din comuna Coțofenii din Față, Ilie Mandache și Țîrulescu Constantin, membri in gospodăria colectivă .Tot înainte” din satul Brănețu, raionul Balș, în afară de faptul că și-au construit case noi, și-au cumpărat vaci cu lapte, ci și multe alte lucruri trebuincioase în gospodăria personală Anul acesta, aproape 60 colectiviști din regiunea Craiova vor primi ajutor din partea statului pentru a-și construi locuințe proprii. Unități economice de interes local BACĂU, (de la corespondentul nostru). Producerea de cit mai multe bunuri de larg consum stă in centrul preocupărilor colectivului de conducere al întreprinderii economice raionale Tg. Neamț, din regiunea Bacău. De la apariția hotărîrii plenarei din august 1953, această întreprindere a acordat o atenție deosebită lărgirii rețelei unităților de producție și dezvoltării unităților vechi. Astfel, a luat ființă o secție de mobilă care produce diferite obiecte, ca : paturi, mese, dulapuri, etc. In cadrul secției de olărie s-a trecut la fabricarea unor cantități importante de obiecte de uz casnic, iar secția de cărămizi a produs cantități însemnate de cărămizi necesare construcțiilor socialculturale. . Printre secțiile nou înființate în ultima vreme se numără fabrica de țesături „Olga Bancic“, un atelier de rotărie, un atelier de dogărie, unul de fierărie și unul de împletituri, secții care contribuie în mare măsură la îmbunătățirea aprovizionării țărănimii muncitoare cu obiecte de larg consum Comună fruntașă la întreținerea culturilor PITEȘTI,de la corespondentul nostru — Conștienți că buna îngrijire a culturilor îndeplinește un rol important în obținerea unei recolte bogate la hectar, colectiviștii, întovărășiții și țăranii muncitori cu gospodării individuale din comuna Oarjea, raionul Pitești, au început din timp și cu nădejde lucrările de întreținere. Ajutîndu-se reciproc, ei au reușit să facă din comuna lor o comună fruntașă pe raion la aceste lucrări. Astfel, colectiviștii au privit 208 hectare însămânțate cu griu și ovăz și au prășit cartofii pe o suprafață de 18 ha. Nici întovărășiții nu s-au lăsat mai prejos. Ei au privit peste 70 hectare cu păioase, iar în prezent lucrează la prașila sa de porumb. Țăranii muncitori cu gospodării individuale au plivit păioasele pe o suprafață de 1.091 hectare, au făcut prima prașilă la porumb pe o suprafață de 39 hectare, iar la floarea soarelui și cartofi, pe o suprafață de 28 hectare. Mulți țărani muncitori, învățînd din experiența fruntașilor culturilor bogate, s-au hotărit ca anul acesta să facă prășitul cu prășitoarea, deoarece s-au convins că rărițatul și mușuroitul aduc pagube recoltelor. Eveniment însemnat In viata studenților Mai mult decît în anii trecuți, examenele de sfîrșit de an din actuala sesiune de la Institutul de Agronomie din București constituie un prilej minunat de legare a cunoștințelor teoretice cu sarcinile puse de partid în fața întregului popor pentru dezvoltarea continuă a agriculturii. Astfel, studenții de la Facultatea de agricultură dezbat împreună cu profesorii lor problemele sporirii producției la hectar, iar cei de la Facultatea de zootehnie vorbesc cu competență despre metodele dezvoltării șeptelului. Legarea teoriei cu practica a dat posibilitate studenților de la Institutul de Agronomie să se prezinte la examene bine pregătiți. La Facultatea de agricultură, bunăoară, au promovat 96 la sută din studenții care s-au prezentat pînă acum la examene. Grupa 2005 de la Facultatea de economie agrară a obținut un calificativ deosebit Mai bine de 90 la sută din studenții acestei grupe au fost notați cu calificativele „bine“ și „foarte bine“, iar restul cu calificativul „suficient". In Institut sînt numeroși studenți care s-au dovedit bine pregătiți la toate materiile. Astfel, studentul Stelian Urtilă, din anul III al Facultății de agricultură, a obținut calificativul „foarte bine“ la toate cele 4 examene pe care le-a susținut pînă acum, Ultima revizie înainte de a ieși pe poarta fabricii, strungurile produse la uzinele „Iosif Rangheț" din Arad sînt verificate cu minuțiozitate. Muncitorii și tehnicienii fabricii se străduiesc ca produsele expediate întreprinderilor să fie în perfectă stare de funcționare. In clișeu : Tov. Manea Ștefan, controlor tehnic, T. Balaș, lăcătuș montor, și Emeric Covaci, maistru șef, făcînd un ultim control la un strung de tip S 3. Teatrul —bun al întregului popor Sînt multe orășele în țara noastră despre a căror viață culturală nu se putea vorbi aproape nimic în trecut. Teiușul, bunăoară, era cunoscut ca nod de cale ferată între Cluj și Blaj, Tg. Fălticenilor rămăsese însemnat i pe • harta Moldovei ca localitate istorică, iar Toplița atrăgea prin minunatul său defileu tăiat de apa Mureșului. Astăzi lucrurile nu mai stau astfel. Deseori locuitorii din Teiuș, Fălticeni, Toplița ca și din alte așezări ale țării au posibilitatea acum să asiste la spectacole de teatru. .Ele sînt prezentate din diferite colective ale teatrelor de stat. Anul acesta, de pildă, oamenii muncii din Teiuș au primit vizita colectivului Teatrului de stat și a colectivului Teatrului de păpuși din Petroșani. La Toplița s-au deplasat actorii Teatrului de stat din Turda, ai Teatrului maghiar de stat din Sf. Gheorghe și colectivul Teatrului de păpuși din Tg. Mureș ; la Jibou au dat reprezentații colectivul Teatrului de stat din Baia Mare și cel al Teatrului de păpuși din Cluj ; la Slatina s-au oprit actorii Teatrului de stat din Arad, care au prezentat piesa „Ultima oră“ de Mihail Sebastian. De asemenea, la Fălticeni, Salonta, Săcele, Sebeș, Urziceni, Gura Humorului și în alte orașe ale țării teatrele de stat din țară au prezentat numeroase spectacole Pregătesc inventarul agricol pentru campania de recoltare PLOEȘTI, (de la corespondentul nostru).— Odată cu terminarea lucrărilor de primăvară, prima grijă a colectivului S. M. T.-ului din Ciorani, raionul Cricov, a fost de a începe imediat repararea și pregătirea mașinilor agricole și tractoarelor necesare lucrărilor de vară. Pentru aceasta s-au format 15 echipe de reparat, care, aplicând metode de muncă sovietice, au obținut rezultate frumoase. Astfel, în cadrul întrecerii socialiste ce se desfășoară pe echipe și intre tractoriști, s-a reușit ca pînă zilele trecute să se repare 48 tractoare, 24 batoze, 8 seceratori și 50 de pluguri. Din țările de democrație populară SUCCESELE AGRICULTURII IN R. P. CHINEZĂ Potrivit datelor publicate de Ministerul Agriculturii al Republicii Populare Chineze, în anul 1953 în republică a fost obținută cea mai bogată recoltă de cereale cunoscută în istorie — 165 milioane tone, cu peste 50 milioane de tone mai mult față de anul 1949. Recolta din anul trecut a depășit nivelul anului 1952 cu aproximativ 2 milioane tone. Aceste cifre sînt cu atît mai semnificative, dacă se are în vedere faptul că in unele regiuni din China anul trecut au fost condiții meteorologice nefavorabile. Factorul de bază care a avut un rol uriaș în avîntul agriculturii din R. P. Chineză a fost reforma agrară, care a eliberat de sărăcie 400 milioane de țărani chinezi. După înfăptuirea reformei agrare, țăranii chinezi au încetat de a mai preda moșierilor 30 milioane tone de grîu drept arendă și au obținut posibilitatea de a folosi aceste grîne pentru nevoile lor. In perioada 1950—1953 țăranii au achiziționat 50 milioane de unelte agricole. Anul trecut ei au cumpărat 3.600.000 tone de îngrășăminte. Un alt factor care a influențat asupra avîntului producției agricole a fost extinderea cooperației și sporirea numărului grupurilor de ajutor mutual în muncă la sate. La sfîrșitul anului trecut 43% din numărul total al gospodăriilor țărănești din China erau cuprinse în cooperația agricolă și grupurile de ajutor mutual în China. VICTORII OBȚINUTE DE POPORUL R.P.D. COREENE IN REFACEREA ȚARII Pe zi ce trece crește amploarea refacerii R. P. D. Coreene. Datorită ajutorului frățesc acordat de specialiștii din Uniunea Sovietică, China și din țările de democrație populară, muncitorii, inginerii și tehnicienii din Coreea de nord obțin noi și noi victorii în muncă. .La începutul acestei luni a fost pusă în funcțiune o importantă fabrică de sticlă în orașul Nampho. In prezent, această întreprindere produce 4.000—4.500 m2 de sticlă in 24 de ore. Către sfîrșitul anului curent capacitatea de producție a acestei fabrici se va dubla. Metalurgiștii coreeni au realizat în ultimul timp succese considerabile. La 17 mai a avut loc punerea în funcțiune a furnalului refăcut de la uzina de metale neferoase din Manchen. In această întreprindere au fost terminate de asemenea lucrările de reconstrucție a cuptorului pentru topirea electrică a metalelor. La 21 mai a fost dată în exploatare o mare fabrică textilă în orașul Kusan. DEZVOLTAREA INDUSTRIEI UȘOARE IN R. P. ALBANIA Partidul Muncii din Albania și guvernul R. P. Albania acordă o atenție deosebită industriei ușoare în general și industriei confecțiilor în special înainte de eliberare, existau in Albania numai două mici ateliere de țesătorie și tricotaje, iar restul confecțiilor erau importate. In prezent combinatul textil „Stalin“, fabrica de țesături de lînă, fabrica de încălțăminte, de țesături și de tricotaje sînt mari întreprinderi industriale, care au contribuit într-o măsură considerabilă la dezvoltarea industriei ușoare. Astfel, producția textilă a crescut aproximativ de 37 ori față de 1938. Anul trecu au fost fabricate cu 87,7% mai multe țesături de bumbac decît în 1952, iar anul acesta industria textilă va produce cu 4.000.000 metri mai multe țesături decît anul trecut. In 1947, în R. P. Albania a luat naștere industria de încălțăminte. înainte de 1917, încălțămintea era confecționată de mici meseriași sau era importată. In prezent, această ramură industrială produce aproape de 49 ori mai mult decît în primul an al existenței sale. Numeroase tabăcării pregătesc materia primă necesară pentru încălțăminte. COMANDANTUL Mihai Mihai îl cheamă, și e locotenent. Nu prea arătos la chip, puțintel la trup, dar făcut așa cum îi stă bine unui infanterist sadea : suplu, elastic și plin de tinerețe, cum este fiecare flăcău ajuns în pragul unui sfert de veac. Viața lui Mihai se asemuie, mult cu aceea a fiecărui om de vîrsta lui. Mihai e, de loc, din Horezu, un sat de prin împrejurimile Rîmnicului Sărat. Cîndva, încă pe vremea cînd ațîța dinți oamenilor pe ulițe, în inima băiețașului încolțise un dor, pe care avea credința neclintită că și-l va împlini , să ajungă ofițer. Și iată că anii au trecut. Visul i s-a împlinit. Și dacă-n drumul săui nu i-au fost presărate prea multe piedici, totuși, Mihai n-a fost scutit de greutăți. ...Era de mai bine de un an și jumătate elev al unei școli de ofițeri de infanterie.. Și tocmai cînd strădania îi era mai cu temei, se pomenește că-1 cheamă într-o zi comandantul. A intrat in cancelarie, a salutat regulamentar și a așteptat cu inima strînsă. Comandantul nu obișnuia să cheme pe cineva în cancelarie, așa, netamnesam. Nu e om rece, ursuz. Se apropie în chip părintesc de elevi, vorbește zilnic cu ei despre cine știe ce mărunțișuri. Dar asta o face în alte împrejurări, nu in cancelarie. Mihai nu pricepea nimic. Nu se știa cu nimic vinovat. Era doar unul dintre elevii care s-au dovedit a fi exemple bune pentru ceilalți. Elevul aștepta cuvîntul comandantului, care părea nervos, adîncit intr-o frământare. Îndată ce Mihai a intrat în cancelarie, s-a dislipit ușor de scaun, aruncînd o privire fugară spre elev apoi și-a țintuit ochii pe fereastră, într-un punct neprecis. Căuta parcă răspuns la o întrebare, un început de frază pentru ceea ce avea să-i spună. Nu putea desluși cugetul elevului, nu-și putea da seama dacă vestea ii va bucura sau întrista. De aceea nici nu știa cum să înceapă. După cîteva minute, în care timp Mihai își frămînta degetele de la mîini și schimba mereu greutatea trupului de pe un picior pe altul, își întoarse privirea către elev. A făcut cîteva clipe, iscodindu-i adine din priviri, apoi i-a adus la cunoștință următoarea veste : — Tovarășe Mihai, mama dumitale a făcut o plingere prin care cere să fii lăsat la vatră. Hîrtia a fost aprobată la minister. Mîine poți pleca... Deci nu era vorba de vreo nemulțumire a comandantului pentru purtarea sa la învățătură sau în alte împrejurări. Cît despre vestea primită, s-a mîhnit adînc. A cerut permisiunea să părăsească încăperea și să revină ceva mai tîrziu cu răspunsul. Trebuia să se gîndească bine. Nu la ceea ce are de făcut. Răspunsul era clar : nu va părăsi școala pentru nimic în lume. Voia să se gîndească la felul cum va izbuti s-o îmbuneze pe mamă-sa, s-o facă să renunțe la ideea asta cu care Mihai nu se putea împăca nici în ruptul capului. „Mama !... Blîndă, duioasă. O să-i fie greu un timp, așa, fără Mihai în casă. Dar pe urmă cu atît mai bine va fi pentru ea“... își frămînta gîndul, își răscolea conștiința. Aproape că nu înțelegea de ce întocmise bătrîna hîrtia asta, de ce vrea ea să-l intuiască în jurul casei, să-i stăvilească avîntul spre viața asta ale cărei frumuseți izbutise să le afle. Ieșit din cancelarie, Mihai se rezimă cu cotul de un calorifer și poposi cu gîndul pe plaiurile natale, în satul lui micuț de câmpie, in pragul casei. O întîlni pe bătrână în mijlocul odăii, trebăluind nu știu la ce mărunțișuri. Era așa cum o știa de cînd plecase, dorul de Mihai îi mai adău ►gase însă o undă de tristețe pe chipul ei împovărat de ani, încolo , neschimbată. Femeia lui Ion Mihai, cel care udase cu sîngele său pământurile Cehoslovaciei și-și jertfise viața în bătălia cu fasciștii pentru ca și în patria bunilor noștri vecini să crească în voie floarea vieții adevărate, aflase, nu se știe de unde, că ea, ca văduvă de război, l-ar putea opri pe Mihai acasă, l-ar putea opri să mai facă armata. — S-ar putea să-ți dea ascultare și să-ți împlinească vrerea. Apoi s-a-nturna Mihai acasă și 1-ăi avea lingă tine — o-ndemnase un om din sat. Și bătrîna i-a dat ascultare. A-ntocmit hîrtia după sfaturile lui, neștiind de bună seamă că Mihai se va împotrivi crunt cînd va afla. Gândurile l-au adus din nou pe Mihai în școală și peste puțină vreme bătu la ușă și intră în cancelarie. Comandantul îl aștepta nerăbdător. — Rămîn în școală, tovarășe comandant. Am să-i scriu mamei, să-i domolesc dorul. Am să-ncerc s-o fac să mă-nțeleagă că nu mă pot despărți de școală, de visul meu. — Bine, dar e mama dumitale și trebuie să-i dai ascultare, încercă comandantul să-l convingă. De fapt, comandantului școlii îi părea nespus de bine că Mihai s-a hotărit să rămână în școală. II știa un băiat sîrguincios, care muncea cu tragere de inimă și era sigur că va ajunge uns bun ofițer, un comandant destoinic. — Totuși, nu pot pleca acasă — răspunse hotărit elevul... E un vis al meu , demult, de cînd eram copil. Și n-a plecat.. A terminat cu succes școala. A fost făcut ofițer ...spre marea fericire a mamei. I s-a dat comanda unui pluton. Locotenentul Mihai Mihai instruiește acum un pluton de pușcași; începutul n-a fost însă deloc ușor. . »au ivit în cale greutăți la care nu s-a gîndit vreodată. Oamenii care i-au fost dați spre instruire se deosebeau unii de alții. Unii mai vioi, mai vorbăreți, cu mai multă cunoaștere despre lume, alții mai molcuți atît în vorbe cît și în fapte. Pe toți însă îi asemuia ceva anume : fondul lor sănătos, care putea fi modelat după vrerea lui, cu grijă, cu migală, cu răbdare. Locotenentul a deslușit această mare „taină“ și a-nțeles că nu va putea lucra bine niciodată cu oamenii lui, dacă nu pătrunde lumea gândurilor fiecăruia dintr Așa a și făcut. Acum își cunoaște bine subordonații. Ii știe pe toți prin ce parte a țării își au satul, stă de povești cu ei despre plaiurile natale, despre cine știe ce iată și cîte altele. Le cunoaște firea. Pe soldatul fruntaș Lunceanu Gheorghe îl știe un flăcău zvăpăiat, uneori pînă la indisciplină ; cu el e foarte sever atunci cînd „sare peste cal“, dar nu trece cu vederea nici faptele lui demne de laudă de la cîmpul de instrucție. Mai știe că Lunceanu citește împreună cu Țăranu scrisorile pe care le primesc amândoi de la fetele lor ; că Enache este un, pușcaș de „mîna-ntîi“, dar că-i un om închis, care-ți destăinuie greu frămîntările lui sufletești. Pe comandanții de grupe îi cunoaște pînă-n adâncul ființei lor. Știe povestea căsătoriei caporalului Vasile Nicolae cu Sofilica și s-a bucurat împreună cu el cînd comandantul de grupă a primit vestea venirii pe lume a fiicei lui, Olimpia. De caporalul Chițu Petre știe că într-o zi a primit vestea spinoasă că Marioara Stelian n-a mai vrut să-l aștepte, că i-a trădat dragostea și s-a măritat. Nu i-a fost ușor comandantului de pluton să-l îmbuneze și să-l facă să uite această necugetată faptă a fetei. Cunoașterea asta adâncă a sufletului soldaților pe care îi comandă, apropierea părintească de fiecare dintre ei, aur făcut din plutonul acesta de pușcași o familie închegată, în care cugetările tuturor se unesc într-o singură năzuință, într-o entuziastă muncă rodnică. Roadele acestei însuflețite munci sînt cele pe care le-a așteptat fiecare pușcaș : plutonul este fruntaș pe companie la toate categoriile de pregătire. ...Povestea asta cu scrisoarea bătrimii o spune Mihai multor oameni. Și cînd se întâmplă ca vreunul dintre ei să-l întrebe dacă nu-i pare rău că nu i-a ascultat sfaturile, locotenentul Mihai îi răspunde laconic și cu tîlc : — Nu ! Niciodată ! Iar apoi adaugă : — Ci despre mama, acum și ei ii pare bine că n-am ascultat-o. CONSTANTIN AVRAM