Apărarea Patriei, iulie 1959 (Anul 15, nr. 152-178)

1959-07-22 / nr. 170

URMAREA PATRIEI și Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XV Nr. 170 (4013) Miercuri 22 iulie 1959 | 4 PAGINI — 20 BANI Hameninoi tremuri noi BBKBBBBBBaBBDBBHKBBBBHBQBmEEBBB Demnitatea muncii libere L-am întilnit în hala vastă a unui atelier pentru repararea tehnicii de luptă, ieșise tocmai cu cîteva scule în mână dintre două mașini demontate pînă la ultimul șurub. Un om între două vîrste, de statură mijlocie, cu fața uscățivă și trăsături energice. S-a recomandat simplu : Stoica Alecu Calmul înfățișării sale contras­tează însă cu agerimea privirii că­ruia nu-i scapă nimic din mersul­­ producției. Pentru că am uitat să vă spun, Stoica Alecu nu este numai un vrednic muncitor ci și un destoinic șef de echipă, pe umerii căruia cade executarea unui mare volum de lucrări de care depinde în bună măsură bu­nul mers al producției în întreaga întreprindere. De acest lucru Stoi­ca este conștient și același sen­timent al responsabilității pentru valoarea muncii pe care o face, l-a insuflat și celorlalți oameni din echipă. Așa se explică de ce în întrecerea ce are loc echipa na a reușit să se afle întotdeauna pe primul loc. Nu mai departe, luna trecută întreprinderea și-a îndepli­nit planul cu 161 la sută. In în­trecerea în cinstea zilei de 23 August, muncitorii s-au întrecut pe ei înșiși. — O sărbătoare atît de scumpă nouă muncitorilor, poporului în­treg, ne spune Stoica Alecu, nu poate fi întîmpinată decît cu re­alizări demne de ea. Intr-adevăr. In viața lui Stoica, ca și a celor­lalți oameni ai muncii din patria noastră, această zi a căpătat con­ținutul adinc al u­­nei cotituri radi­cale. Iată, de pildă, deși după actul de naștere are 33 de ani, Stoica Alecu își socotește vârs­ta abia de la 23 August încoace. Despre ceilalți de­seori obișnuiește să spună­­— Numai viață nu se poate nutrit traiul chinuit pe care l-am dus pînă atunci. Trai chinuit. A­­ceste două cuvinte cu­prind în înțele­sul lor toate sufe­rințele, toată bat­jocură, toată obidia îndurată de Stoica Alecu în cei mai frumoși ani ai copilăriei și adolescenței. Lumina zilei a văzut-o la Zorleni, un sat de pe lîngă Bîrlad. Tatăl său a­­vea în casă 8 guri de hrănit. Ca să le astîmpere foamea, slugărea din zori pînă noaptea tîrziu pe moșia celui mai mare moșier, re­gele. Zadarnică trudă. Deși nu era dintre cei leneși, la capătul unui an de muncă, plină de su­doare, rămânea fără­ țol cu care să-și învelească copiii, fără mălai în ceaun. Când Alecu s-a făcut mai mare, la școală nu s-a putut duce. Nu avea nici haine, nici bani pentru cărți. Era pe vremea crizei, cină burghezia și m­­oșierimea căutau să scape de dezastru aruncînd toate greutățile pe spinarea clasei mun­citoare și a țărănimii muncitoare. Tatăl său a fost dat afară pe poarta conacului fără multe toc­meli. După puțin timp, ros de boli și amărăciune, muri, lăsind pe urma lui o casă plină de copii in ghiarele mizeriei. A răbdat cît a răbdat Alecu pînă într-o zi cînd și-a luat ini­ma în dinți și i-a zis maică-si. — Mctmucă . Pe spinarea ta nu mai stau. Mai ai șase guri de hrănit. M-oi duce în lume să-mi caut norocul. Și a plecat. A intrat slugă la un chiabur. Unul Tache Bugănaru, care se ocupa­­ cu grădinăria. Pe mâncare și pe o pereche de pantaloni. Mân- Căpitan R­­OLARL (Continuare î­n pag. 2-a) JD J CENTRALĂ I ”4. e: Pentru patria noastră, Republica Populara Romînâ ! v4r-'\cș5<Ș Trăiască eroica noastră clasă muncitoare ! Trăiască harnica țărănime muncitoare care pășește cu încredere pe calea agriculturii socialiste! Trăiască intelectualitatea legată de popor! (Din Chemările C.C. al P.M.R. cu prilejul celei de a XV-a aniversări a eliberării patriei de sub jugul fascist). MĂSURILE LUATE DE PLENARA C.C. AL P. M. R. DIN 13-14 IULIE 1959 - PUTERNIC IMBOLD ÎN MUNCA DE CONSTRUIRE A SOCIALISMULUI . La uzinele „Industria sîrmii“ din Cimpia Turzii — 75 tone de oțel peste plan în ultimele cinci zile <0­ Minerii își reînnoiesc angajamentele luate în cinstea zilei de 23 August Importantele măsuri pentru o nouă creștere a nivelului de trai hotă­­rîte de Plenara C.C. al P.M.R. din 13—1­4 iulie 1959 au însuflețit pe oamenii muncii din fabrici și uzine, din exploatările miniere și din­ alte locuri de muncă la noi realizări in producție. Din întreaga țară sosesc vești care arată că în zilele care au trecut de la plenară, colectivele întreprinderilor au înscris noi succese pe graficul întrecerii ce se desfășoară în întîmpi­­narea celei de-a 15-a aniversări a eliberării patriei noastre. Siderurgiștii de la UZINELE „IN­DUSTRIA SORMII“ din Câmpia Turzii au dat peste prevederile planului în ultimele cinci zile 75 tone de oțel. Prin îmbunătățirea indicelui de utili­zare a agregatelor ei au realizat în aceste zile în medie peste plan cite 2,3 tone oțel de pe fiecare mp de va­tră de cuptor și zi calendaristică. De­pășiri importante au înregistrat mun­citorii din schimbul condus de ingi­nerul Traian Cristea și maistrul Petö Ignat. Pentru sporirea continuă a produc­ției și reducerea prețului de cost pe tona de metal, siderurgiștii de aici au propus noi măsuri tehnice și organi­zatorice. Una din aceste propuneri prevede schimbarea părții cilindrice a cuvei de la cuptorul electric, fapt care va determina scurtarea timpului de reparații la rece cu aproximativ 30 la sută. Tot ca urmare a propunerilor fă­cute de siderurgiști va fi pusă în func­țiune o nouă presă pentru fabricarea maselotelor din șamot, ceea ce va avea drept rezultat creșterea produc­tivității muncii cu 15—20 la sută. Im­portante măsuri tehnice și organiza­torice sînt în curs de aplicare și în alte secții ale uzinelor. Prin aplicarea lor siderurgiștii urmăresc să obțină o nouă reducere a cheltuielilor de fabri­cație a metalului. Anul acesta fiecare tonă de oțel elaborată în cuptoarele Martin a costat cu 56,39 lei mai puțin. Pentru a întări noile măsuri luate de partid în scopul ridicării nivelului de trai, minerii din BAZINUL CARBO­NIFER VALEA JIULUI au pornit să traducă în viață angajamentele sporite luate în ultimul timp de a spori pro­ducția și productivitatea muncii. Drept urmare, numai în zilele de 17 și 18 iu­lie din abatajele minelor din Valea Jiului s-a extras mai mult de 1700 tone de cărbune cocsificabil și ener­getic peste plan. Cele mai mari reali­zări aparțin minerilor de la exploata­rea carboniferă Vulcan care au depășit producția planificată cu aproape 1000 tone de cărbune. Numeroase brigăzi de mineri și-au reînnoit angajamentele luate în întîm­­pinarea zilei de 23 August și a Zilei minerului. La mina Petrila, de exem­plu, brigada condusă de Haidu Iuliu, erou al Muncii Socialiste, și brigada lui Mihai Ștefan s-au angajat ca pînă la sfîrșitul acestui an să realizeze sarcinile de plan prevăzute pe anul 1985. Vești din întreprinderile siderurgice din regiunea Timișoara ,ia Ia curînd la Combinatul metalur­gic din Reșița va intra în funcțiune un nou agregat pentru deservirea oțelă­­riei Martin : melanjorul de alimen­tare a cuptoarelor cu fontă lichidă. Noul agregat are o capacitate de 600 tone. Intrarea în funcțiune a acestui agregat vine în sprijinul muncii oțela­­rilor care luptă pentru scurtarea du­ratei de elaborare a șarjelor și pentru mai buna folosire a capacității cuptoa­relor. Astfel cu ajutorul melanjorului, fonta produsă de furnale și folosită în fabricația oțelului va fi menținută la o temperatură ridicată satisfăcînd în orice moment nevoile oțelăriei­­.. La o altă întreprindere siderur­gică din regiunea Timișoara, Uzina „Oțelul Roșu“, s-a trecut de curînd la folosirea gazului metan în locul pă­­curei la cuptoarele de la oțelăria Mar­tin și la cîteva cuptoare din sectorul laminoare. Prin folosirea gazului me­tan se reduce simțitor prețul de cost pe tona de oțel, iar la laminoare se îmbunătățește simțitor calitatea pro­duselor. Pînă la 23 August va fi intro­dus gazul metan la alte agregate din uzină. (Agerpres). De la Lupeni, dacă o iei în sus, Împotriva cursului Jiului și mergi cale de aproape un ceas pe șoseaua de curînd asfaltată ce șerpuiește pe firul văii, dat de orășelul Uricani — cea mai tînără așezare a minerilor din bazinul carbonifer Valea Jiului, îna­inte de 23 August 1944, dacă ai fi urmat același itinerariu parcurgeai un drum de care, plin de hîrtoape și ajungeai nu în orașul de azi cu blocuri și străzi frumos aliniate, ci într-o co­mună care nu se deosebea în sărăcie de celelalte localități din jur. Minerul Dumitru Vascul a trudit 24 de ani, din cei 37 cîți a lucrat pînă acum în mină, ca zaibăr­ vizitiu — (înainte în multe mine din Valea Jiu­lui se foloseau la transportul căr­bunelui în subteran cai orbi) — apoi ca vagonetar și mult mai tîrziu ca ajutor de miner. Acum el conduce o brigadă de tineret de la mina Uricani — fala acestei exploatări carbonifere și a Întregului oraș. Minerii din bri­gada lui, ca de altfel mai toți minerii care lucrează acum în exploatările miniere din patria noastră au intrat în minerit cu fruntea sus, pe poarta din față cum spune și comunistul Vascul. Și brigadierul are perfectă dreptate. Minerii din generațiile de după 23 August au acum condiții de muncă și de viață minunate. în localitățile Văii Jiului, acest mare bazin carbonifer care a ajuns să dea jumătate din producția de cărbune a întregii țări, s-au construit în anii care au trecut de la eliberare, prin grija partidului și a guvernului, peste 5.000 de apartamente, 5.000 de apar­tamente în blocuri acolo unde altă­dată erau cocioabe ! Dar să facem cunoștință cu orașul muncitoresc Uricani, care și-a înscris numele pe harta patriei în anii pu­terii populare și să aflăm unele lu­cruri și despre locuitorii săi, care au făcut din mina Uricani o exploatare fruntașă. Dacă vizitezi în zilele noastre o singură dată această parte a Văii Jiu­lui, nu se poate să nu dorești să mai revii. Te recheamă munții, săl­baticele creste ale Parîngului, înfăți­șarea mereu mai frumoasă, mai atră­gătoare a localităților și, bineînțeles minerii. Turlele înalte ale puțurilor de mină ce se profilează pe dealurile ghiftuite de cărbuni din preajma o­­rașului, sutele de vagonete înșiruite pe liniile de cale ferată îngustă îți atrag de la bun început atenția că te afli încă în „țara cărbunelui“. Mai jos, la poalele colinelor se zăresc șirurile de blocuri muncitorești cu zecile lor de apartamente spațioase ridicate sub semnul înnoitor al vremurilor pe care le trăim. Locuiesc aici marea majori­tate a lucrătorilor de la mina Uricani. Pentru ei s-au clădit pînă acum a­­proape 800 de apartamente, 3 cămine pentru nefamiliști cu o capacitate de 680 de locuri și diferite clădiri social­­culturale. Viața orașului Uricani e legată prin mii de fire de activitatea minei. De aceea nici nu le poți prezenta decît împreună. Orașul e tot atît de tînăr ca și începutul extracției cărbunelui cocsificabil din această parte a bazi­nului. Anul acesta se împlinește un deceniu de cînd mina a trimis indus­triei siderurgice primele tone de căr­bune cocsificabil. Orașul are acum o școală nouă, 11 localuri comerciale, un club și un ci­nematograf. Cît despre dezvoltarea minei sînt concludente cele comuni­cate de inginerul Iosif Pesitz, șeful exploatării : „Producția anuală a minei Uricani este de cîteva ori mai mare decît cea din anul 1950. La acest rezultat însemnat a contribuit în mare mă­sură mecanizarea minei. Azi trans­portul pe galerii este mecanizat în proporție de 98 la sută, iar în abataje în proporție de 96 la sută. Mina Uricani se află încă la înce­putul vieții sale — ne încredințează conducătorul ei. Orașul nu va rămîne nici ei în urmă — spun gospodarii lui, deputații sfatului popular, aleși din rîndul minerilor. Acestea nu sînt însă simple dorințe ale cîtorva oameni. Există planuri de perspectivă care prevăd ca mina Uri­cani să-și sporească producția în vii­torii ani de cîteva ori. Locul actua­lelor abataje cameră îi vor lua aba­tajele frontale de mare capacitate și se vor introduce noi sisteme de ar­mare a galeriilor. Pe de altă parte, orașul va conti­nua să se mărească și să se înfrumu­sețeze. Anul acesta vor mai fi date în folosința minerilor din Uricani încă 54 de apartamente în blocuri. Curînd orașul va avea străzi umbroase , cei ce-i locuiesc, îndeosebi tinerii, au plantat pe marginea aleelor și stra­turilor de flori, plopi canadieni și di­feriți alți arbori. Minerii iubesc în mod deosebit florile, arborii. De a­­ceea sînt azi atîtea flori în rondurile și grădinile amenajate în jurul blocu­rilor. Întreg orașul cit și mina se pre­gătesc să sărbătorească ziua de 23 August, cea de a 15-a aniversare a eliberării patriei noastre de sub jugul fascist, în haină nouă, cu realizări cît mai mari. Minerii sînt hotărîți să-și arate din nou­ vrednicia, iar cuvîntul dat este respectat întotdeauna. Realitățile de azi din Valea Jiului sînt o expresie a progreselor înregis­trate de poporul nostru pe drumul con­struirii socialismului. Dintr-o co­mună cu căsuțe țărănești risipite la voia întîmplării, Uricani a devenit un oraș în toată puterea cuvîntului Despre el vorbesc azi cu îndreptă­țită mîndrie toți minerii Văii Jiului. M. CORUI Sub soarele regimului democrat-popular URICANIa MINĂ NOUĂ, ORAȘ NOU ÎN LUPTĂ CU BAREMURILE In cinstea măreței sărbători a eliberării patriei de sub jugul fascist, ofițerii elevi din subunita­tea unde secretar al organizației de partid este căpitanul N. Mila desfășoară din zi în zi o muncă tot mai intensă pentru a obține rezultate cît mai bune în activitatea de învățămînt. Un obiectiv al muncii lor este încadrarea tutu­ror în haremuri la tragerile de artilerie, topografie și cercetare artileristică. In acest scop, urma propunerii făcute de căpita­­a­nul I. Calian în adunarea orga­nizației de partid, ofițerii elevi fac zilnic, în timpul orelor de studiu, antrenamentul necesar. Ei au re­ușit astfel să se înscrie cu toții în baremurile respective cum ar fi la tragerile de artilerie — pre­gătirea elementelor inițale de tragere, la topografie — determi­narea coordonatelor unui punct prin procedeul calculat etc. A­­cum, la chemarea organizației de partid, în subunitate se duce lupta ca toți ofițerii elevi să se înca­dreze în haremurile corespunză­toare calificativelor „bine" și „foarte bine“. Unii dintre ei au și reușit. Remarcăm pe căpitanii : I. Pașcu, P. Viman și alții Căpitan N. MARIN Pe terurile întinse cale G. A. S. Pucheni Pe lanurile întinse ale G.A.S. Pu­­cheni, regiunea Ploești, din zori pînă la asfințit, nu contenește nici măcar o clipă zorul muncii. Strînsul recoltei este în­ toi. Și au ce strînge! A rodit pă­­mîntul ca în anii cei mai bogați ; 2.500, 2.600. 2700 de kilograme de grîu la hectar. In afara programului pregătirii de luptă, în ajutorul muncitorilor din gos­podărie a venit și o subunitate de sub comanda locotenentului Nica Ion. Pe ostași îi distingi, dintre ceilalți muncitori ai gospodăriei, după bonete. Locotenentul Nica i-a rînduit după un rost anume și ostașii lucrează, care pe combine, care la încărcat și descăr­cat saci, care la căratul sacilor. La orele 10, cînd combinele au intrat în formație să „tundă“ încă un lan de 10 hectare, pe ele s­au urcat soldatul fruntaș Ardeleanu Ion, soldații Lița Nicolae, Joldeș Traian, Rem Nicolae și alții. Potrivesc sacii pentru încărcat, le poartă de grijă pînă sînt plini, îi leagă și-i răstoarnă lîngă cîntar. Aici, soldații fruntași Mihaț Gheorghe, Pop Tiberiu și Chirculescu Nicolae urcă și coboară sacii de pe cîntar. ...O mică „răspîndire“ are subunita­tea și la baza de recepție. Acolo grupa caporalului Ștefan Ion muncește nu cu mai puțină vrednicie. Soldații fruntași Anghelescu Alexandru, Covacu Dumi­tru și soldatul Mușat Florian aleurcă sacii în spate, îi urcă în pod, la vreo 5—6 metri înălțime și-i descarcă pentru a-i trimite din nou la arie, Căpitan TR. BUCURENCI(­ ­ nn ftn na e OOCOOOOOOOOOC Oamenii muncii din patria noas­tră obțin zi de zi noi succese în producție în cinstea zilei de 23 August. La întreprinderea „Flamura Ro­șie" din Capitală, brigada de tineret „1 Mai“ condusă de țesătoarea fruntașă Elena Pop a realizat în luna iunie o depășire de plan de peste 1500 m țesături de mătase, în clișeul din stingă . Țesătoarea fruntașă Elena Pop, în cinstea zilei de 23 August ea s-a angajat să depășească planul cu 110%. Echipa condusă de Ion Țicu de la atelierele „9 Mai“ din Capitală, (cli­șeul din dreapta), a obținut succese de seamă în cinstea măreței sărbători­i poporului situîndu-se nostru, astfel printre echipele fruntașe în întrece­rea socialistă. (Foto : Agerpres) 1 ANGAJAMENTELE DEVIN FAPTE MAREA SĂRBĂTOARE A POPORULUI FRATE POLONEZ La 22 iulie 1944, glorioasa Armată Sovietică împreună cu unitățile Arma­tei Poloneze renăscute au trecut la eliberarea teritoriului polonez de sub cizma cotropitorilor hitleriști. Această dată a rămas înscrisă în cartea de aur a istoriei poporului polonez ca sărbă­toarea sa cea mai mare , Ziua renaște­rii Poloniei. Anul acesta se împlinesc 15 ani de la acea dată memorabilă. Un deceniu și jumătate înseamnă, fără îndoială, un răstimp istoric destul de scurt. Dar acești 15 ani reprezintă în istoria poporului frate polonez o epocă de cea mai mare însemnătate, epoca desfă­șurării construirii unei vieți noi, so­cialiste. In trecut, Polonia era o țară cu o economie slab dezvoltată, situîndu­se printre țările europene cele mai răma­se în urmă. Nivelul de trai al popula­ției era extrem de scăzut. La aceasta s-au adăugat ororile ocupației fasciste. Varșovia și nenumărate alte orașe și sate au fost prefăcute în ruină. Mili­oane de oameni au fost deportați, schingiuiți în lagăre și arși de vii. Că­lăii hitleriști mărturiseau pe față in­tenția de a extermina fizic întregul popor polonez. Dar acest capitol negru din istoria Poloniei a luat sfîrșit. Ziua de 22 iunie 1944, cînd invincibila Armată Sovietică și armata poloneză au trecut la elibe­rarea Poloniei, marchează o piatră de hotar în istoria țării, între trecutul întunecat și prezentul luminos. Astăzi Polonia se află în plin avînt al construcției socialiste. Ca urmare a politicii de industriali­zare socialistă a țării, desfășurată de Partidul Muncitoresc Unit Polonez, și a ajutorului primit din partea poporu­lui sovietic, în țară a fost construită o puternică industrie grea — baza dez­voltării întregii economii naționale. In prezent producția industrială este de cinci ori mai mare decît în 1938, ceea ce situează Polonia pe locul al cinci­lea în Europa în ceea ce privește vo­lumul producției industriale globale. Cifrele vorbesc de la sine în această privință. De pildă, producția de oțel a crescut, față de nivelul anului 1938, de aproape patru ori. A crescut masiv extracția de cărbune, produc­ția de energie electrică etc. Producția industriei constructoare de mașini, calculată pe cap de locuitor, este de circa 10 ori mai mare decît în perioa­da antebelică. In ultimii ani această ramură a industriei și-a însușit fabri­carea a peste 300 de tipuri de mașini și utilaje noi. Au luat de asemenea a­­vînt industria ușoară și construcția de locuințe. Și mai mărețe sînt perspectivele de viitor. După ce a fost redus decalajul care despărțea Polonia de țările dez­voltate din punct de vedere economic, acum a început lupta pentru a ajunge din urmă și a întrece aceste țări. Directivele celui de al treilea Congres al P.M.U.P., care a avut loc în luna martie 1959, prevăd în acest sens un program concret al dezvoltării pe mai departe a economiei Republicii Populare Polone. Astfel, în anii 1959—1965 producția industrială va crește cu aproximativ 80 la sută în comparație cu cea actuală, iar cea a­­gricolă cu 30 la sută. In 1965 se vor produce 111,5 mili­oane tone de huilă, 27 milioane tone de cărbune brun, 41,5 miliarde KW), energie electrică, aproape 9 milioane de tone oțel brut ș.a.m.d. In agricultura poloneză s-au obți­nut de asemenea realizări în domeniul creșterii producției și al transformării socialiste a satului. Totodată în R.P. Polonă s-au dez­voltat și se dezvoltă știința, cultura, învățămîntul de toate gradele. Se ridică necontenit nivelul de trai material și cultural al oamenilor muncii. Polonia populară, aflată în plin pro­gres al construcției pașnice, și-a cu­cerit, pe plan internațional, un bine­meritat prestigiu. R.P. Polonă luptă consecvent pentru întărirea păcii în lume, împotriva renașterii militaris­mului în Germania occidentală, îm­potriva uneltirilor războinice imperia­­­liste, pentru coexistența pașnică a statelor cu sisteme sociale diferite. Sînt bine cunoscute propunerile R.P. Polone privind crearea unei zone denu­­clearizate în Europa, propuneri au stîrnit un larg ecou mondial, care La O.N.U. și în alte foruri internaționale, Polonia își aduce contribuția la destin­derea internațională, la stabilirea u­­nei păci trainice în lume. Toate succesele sale, poporul polo­nez se datorește conducerii înțelepte de către partid, aplicării în viață a în­vățăturii marxist-leniniste. Se știe cu ce ură înverșunată au privit și privesc dușmanii socialismului progresul continuu al Poloniei noi. În­cercările forțelor reacționare de a sub­mina orînduirea democrat-populară au fost însă respinse cu fermitate de Partidul Muncitoresc Unit Polonez, de Comitetul său Central. „Partidul nostru — a spus VV. Gomulka — a dus o luptă hotărîtă și cu succes împotriva primej­diei revizioniste care a fost la noi principala și cea mai mare primejdie, care a încercat să submineze princi­piile fundamentale ale dictaturii pro­letariatului și rolul conducător al par­­ctului clasei muncitoare, să slăbească unitatea internațională a mișcării mun­citorești, unitatea de acțiune a parti­delor și statelor lagărului socialist“. Poporul polonez acordă o importantă deosebită luptei pentru întărirea con­tinuă a unității lagărului socialist. El nutrește o adîncă și fierbinte recuno­ștință față de marele popor sovietic cu ajutorul căruia a fost eliberată Po­lonia și care ajută frățește poporul polonez să-și construiască viața sa nouă. Republica Populară Polonă, ca mem­bră a Tratatului de la Varșovia, își a­­duce contribuția activă la lupta comu­nă a statelor socialiste pentru apăra­rea păcii în Europa și în întreaga lu­me. Armata Populară Polonă, împreună cu celelalte armate frățești ale țărilor socialiste — acționînd potrivit princi­piului „Toți pentru unul, unul pentru toți“ — își ridică necontenit nivelul pregătirii sale politice și de luptă, stă de strajă cuceririlor poporului polo­nez, păcii generale. Se întărește neîncetat prietenia ro­­mîno-polonă, expresie a legăturilor frățești, de tip nou, dintre toate po­poarele țărilor socialiste. Intre țările noastre există o largă colaborare in domeniul economic, cultural, tehnico­­științific etc. La întărirea acestei prie­tenii și colaborări a contribuit și vizita făcută în țara noastră, acum un an, de către delegația de partid și guverna­mentală a R.P. Polone. Așa cum a ară­tat tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej într-o cuvîntare ținută cu prilejul acestei vi­zite — „pe vrem­e bună și pe furtună, la bucurie și necaz, popoarele romîn și polonez sînt și vor rămîne pentru totdeauna prieteni nedespărțiți ca popoare care, învingînd nenumărate greutăți, în ciuda împotrivirii înver­șunate a claselor exploatatoare, au in­staurat puterea populară și pe care se unește comunitatea năzuințelor și a țelurilor lor : construirea socialismului și asigurarea păcii în lume“. Poporul romîn ia parte din toată ini­ma la marea sărbătoare a poporului polonez, a 15-a aniversare a eliberă­rii Poloniei. Cu acest prilej, poporul nostru, militarii Forțelor noastre Ar­mate, adresează poporului frate polo­nez un fierbinte salut, urîndu-i noi și noi victorii în lupta pentru socialism și pace. TELEGRAMĂ Tovarășului WLADYSLAW GOMULKA Prim-secretar al C. C. al P. M. U. P. Tovarășului ALEKSANDER ZAWADZKI Președintele Consiliului de stat al Republicii Populare Polone Tovarășului JOZEF CYRANKIEWICZ Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Polone VARȘOVIA Cu ocazia sărbătorii naționale — cea de-a 15-a aniversare a eli­berării Poloniei — vă transmitem, dragi tovarăși, dv. și întregului popor polonez sincere și cordiale felicitări din partea Comitetului Central al Pa­r­­tidului Muncitoresc Romîn, a Prezidiului Marii Adunări Naționale, a Consi­liului de Miniștri și a întregului popor romîn. Poporul nostru participă din toată inima la această sărbătoare și se bucură împreună cu poporul polonez de succesele obținute in întă­rirea orînduirii democrat-populare și dezvoltarea economiei și culturii naționale, în activitatea de apărare a păcii și colaborării internaționale. Toate aceste succese reprezintă rodul eforturilor entuziaste ale clasei muncitoare și ale tuturor oamenilor muncii din R. P. Polonă, care, sub conducerea Partidului Muncitoresc Unit Polonez, pășesc cu hotărîre pe calea socialismului. Prietenia romîno-polonă, întemeiată pe principiile leniniste ale internaționalismului proletar, pe comunitatea intereselor fundamentale și a țelurilor socialiste ale popoarelor noastre, se adîncește și se dez­voltă pe zi ce trece. Se traduc în viață cu succes hotărîrile luate cu prilejul vizitei în R. P. Romînă a delegației de partid și guvernamentale a R. P. Polone, sporește continuu contribuția pe care relațiile frățești romîno-polone o aduc la progresul ambelor țări, la întărirea colaborării între toate statele socialiste, a căror solidaritate și coeziune constituie o garanție fundamentală a păcii, securității și prosperității popoarelor noastre. De ziua marii sărbători a poporului polonez, vă urăm dv. și tu­turor oamenilor muncii din Polonia populară noi succese pe drumul construcției socialiste, al asigurării păcii în lumea întreagă GH. GHEORGHIU-DEJ Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn ION GH. MAURER Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne CHIVÜ STOIC­S Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne

Next