Apărarea Patriei, octombrie 1962 (Anul 18, nr. 233-258)

1962-10-14 / nr. 244

Pentru patria noastră, Republica Populară Romînâ t ­ACAPARAREA PATRIEI­­ r Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XVIII Nr. 244 (5017) 1 Duminică 14 octombrie 1962 4 PAGINI - 20 BANI loali atenția organizării și asprii acțiunilor de lupt­ ă a activitățile de pre­gătir­e executate în ultima vreme în vederea ridicării pregă­tirii lor de luptă a ieșit în evi­dență capacitatea comandan­ților și statelor majore atît în ce privește organizarea acțiunilor de luptă cît și în rezolvarea diferite­lor situații apărute pe timpul du­cerii „luptei“. Totodată s-au des­prins și unele probleme despre care ne­ propunem să vorbim în rîndurile de mai jos. In procesul de luare a hotărîrii, printre altele, se analizează și „inamicul“ în scopul de a trage cele mai raționale con­se­cluzii pr­ivitoare la modul de ac­țiune al acestuia. Sînt unii comandanți care iau hotărîrea pe baza fiantei mai multor așa-zise „va­apreciind, chipurile, că în acest fel vor fi în mă­sură să facă față situației, indi­ferent de modul cum va acționa „inamicul“. In asemenea condiții a luat hotărîrea un comandant pe timpul unei aplicații tactice care este bine așa ? Să anali­zăm în principiu această pro­blemă. In momentul cînd comandantul ia hotărîrea pentru luptă, el cu­noaște mai mult sau mai puțin complet gruparea forțelor inami­cului, compunerea acestora, timpul probabil cînd vor putea începe acțiunile de luptă. Pe lîngă aces­tea, comandantul știe că inamicul, în vederea ducerii acțiunilor de luptă, își grupează forțele într-un anumit­­ fel ; el face regrupări de trupe din adîncime, de-a lungul frontului, își creează eșaloane doi sau rezerve, completează stocurile de materiale și muniții și activi­zează cercetarea de toate felurile. Toate acestea inamicul le face într-un singur scop, într-o idee bine definită : ducerea acțiunilor de luptă proiectate potrivit unei concepții, unei hotărîri bine sta­tornicite. Deci, inamicul nu urmează să acționeze în mai multe „variante“; el va acționa întotdeauna potri­vit unui plan bine definit, mi­nuțios pregătit și asigurat din toate punctele de vedere. Ca urmare, în analiza posibili­tăților inamicului, important este nu găsirea variantelor sale pro­babile de acțiune, ci descoperirea pe bază de calcule, analiză și con­cluzii științific formulate, a pla­nului său de acțiune. In activita­tea­­ pe care o desfășoară, lucră­torii din statele majore și coman­danții de subunități, în vederea luării hotărîrii, trebuie să facă apel la logică, la capacitatea lor de analiză și sinteză și, folosin­­du-se de cunoașterea principiilor tactice și a doctrinei inamicului, să descopere și să precizeze cel mai probabil plan de acțiune al acestuia, potrivit condițiilor con­crete ale situației. Orice hotărîre trebuie să fie izvorîtă în primul rînd din planul probabil de acțiune a inamicului. Ca urmare, hotărîrea trebuie să fie străbătută de la un ca­păt la altul de o idee unitară. Luarea unei hotărîri în mai multe variante este periculoasă și dău­nătoare trupelor. Unitățile și sub­unitățile încep întotdeauna­­ acțiu­nile de luptă potrivit concepției comandantului și misiunii primi­te, într-un sistem de cooperare statornicit din timp. Chiar și în apărare, dispozitivul inițial, planul de foc și structura geni­stică a a­­părării trebuie realizate într-o singură idee : respingerea ofen­sivei inamicului pe direcția cea mai amenințată rezultată din a­­naliza planului de acțiune al ina­micului. „Variantele“ de acțiune ale trupelor proprii, în apărare, trebuie să se refere nu la dispo­zitivul inițial, ci la manevra de forțe și mijloace executată cu e­­șalonul doi, rezervele și subuni­tățile scoase din raioanele pasive, pe timpul ducerii apărării, în ve­derea rezolvării cu succes a anu­mitor situații prevăzute din timp și față de care trupele au fost prevenite din vreme prin misiu­nea lor de luptă sau dispoziții ul­terioare. Organizînd lupta subunităților, comandanții respectivi nu trebuie să se încadreze rigid și schematic în prevederile misiunii de luptă. Acum lupta subunităților nu se duce cot la cot, printr-o înain­tare metodică, lentă și uniformă. In­ofensiva modernă, bunăoară, chiar și subunitățile vor acționa cu anumite intervale între ele. Mai mult, unele vor pătrunde mai a­­dînc folosind golurile, altele vor fi angajate cu lichidarea puncte­lor de sprijin ale inamicului care mai opun rezistență sau cu res­pingerea contraatacurilor. Tocmai acest caracter de du­cere neuniformă a acțiunilor de luptă impune comandanților de subunități să facă largi prevederi asupra evoluției probabile a des­fășurării acțiunilor de luptă. Pen­tru a vedea de ce este necesară această cerință ne vom referi la acțiunile unei subunități desfășu­rate în cadrul unei aplicații cu trupe în teren. Subunitatea „N“ trecuse din mișcare la ofensivă pe o vale, a­­vînd dispozitivul de luptă pe două eșaloane : două companii întărite cu tancuri în eșalonul întîi și o companie în eșalonul doi. Coman­dantul subunității și-a făcut pla­nul ca să nimicească primele puncte de sprijin ale „inamicului" cu forțele eșalonului întîi, după care să introducă în luptă com­pania din eșalonul doi, la centru. In aparență, planul n-a fost rău, el exprima o idee de manevră clară, subunitățile știau ce au de făcut. Dar iată ce s-a întîmplat. Subunitatea vecină din stingă, care trecuse la ofensivă în lungul unei creste, dezvolta atacul în­tr-un ritm mai scăzut, fiind pri­mită cu focuri puternice mai ales la flancul ei drept. Această si­tuație a determinat ca între sub­unitatea „N“ și vecinul din stînga să se producă în curînd o ruptu­ră, un interval mare, care se lăr­gea din ce în ce mai mult ca ur­mare a dezvoltării cu succes a o­­fensivei pe vale. Din lipsă de prevedere, comandantul subunită­ții „N“ n-a luat măsuri pentru a­­sigurarea flancului său stîng ; el continua ofensiva pentru a tra­duce în viață „planul său de luptă“. Comandantul nu și-a dat seama, n-a prevăzut că această atitudine de a îndeplini în mod schematic misiunea, fără a ține creze seama de condițiile con­ale situației, avea să-i creeze multe neajunsuri. lipss. S3, de prevedere nu­mai 3-3 limitat numai la aceasta. Primind informații că „inamicul“ pregă­tește un contraatac, chiar pe di­recția golului care se crease și care putea pune în pericol flan­cul și spatele subunității sale, co­mandantul a dirijat eșalonul său doi spre acest gol în ideea de a-l întrebuința pentru respingerea contraatacului cu foc de pe loc. Deși comandantul cunoștea că forțele adversarului erau relativ slabe, el n-a prevăzut că manevra acestuia avea drept scop numai „astuparea golului“ produs în dis­pozitivul său de luptă. Ca urmare a introducerii în luptă a companiei din eșalonul doi, comandantul subunității nu a mai avut forțele necesare pen­tru dezvoltarea ofensivei în adin­­cime. Bine a procedat comandantul subunității vecine din stînga care, analizînd just situația și prevă­­zînd evoluția posibilă a acțiunilor de luptă, și-a introdus în­ luptă eșalonul doi pe la flancul drept al dispozitivului, realizînd prin a­ceasta învăluirea rezistențelor inamicului și crearea condițiilor de dezvoltare a ofensivei în a­­dîncime. Colonel EMIL IEPURE M­­asm mu mim min ui­m ! Alte 5 plutoane au devenit „Subunități de frunte“ l1­ cinstea zilei de 25 Octombrie. In unitatea noastră alte 5 plutoane au ob­ținut titlul de „Subunitate de frunte“. Printre acest­ea se numără și plutoanele co­mandate de căpitanul Mihai Savu, locotenenții-majori G. Ștefan și Aurel Cojocaru Locotenent-major D. DOBRIJi Au obținut calificarea de clasă La ultimul examen, toți mi­litarii plutonului comandat de căpitanul Florea Andreescu au obținut calificarea de clasă Ostașii din anul I au obținut insigna de radiotelegrafist cla­sa a 3-a, iar cei din anul doi și-au ridicat calificarea cu o clasă, devenind radiotelegra­­fiști clasa a 2-a. S-au evidențiat în mod deo­sebit grupele comandate de ca­poralii A. Bibirnice și N. Ivan­­ciu. In prezent, plutonul co­mandat de căpitanul F. An­dreescu este „Subunitate de frunte“. Maior C. LIȚCANU întrecerea pontonierilor (Prin telefon). — Intre subuni­tățile de pontonieri comandate de ofițerii Gh. Tănase și Gh. Grecu există, mai ales în aceste zile, o însuflețită întrecere pentru ocu­parea primului loc în construcția de poduri pe pontoane. Pînă mai zilele trecute in frunte s-au aflat subordonații ofițerului Tănase. Ei realizau podul într-o oră, pe cînd partenerii lor in întrecere îl con­struiau într-un timp dublu și chiar mai mult Dar iată că în noaptea de 11 oc­tombrie pontonierii comandați de căpitanul Grecu au reușit să dea podul în exploatare în numai 53 de minute, adică cu 7 minute mai repede decît cealaltă subunitate. Este o realizare însemnată, pen­tru care au luptat cu ardoare , toți pontonierii acestei subunități S-au evidențiat mai cu seamă locotenenții­ majori A. Dumitrache, F. Calotă, șefi de dans, sergenții I. Costea, I Marin, comandanți de grupe, sergentul E. Tănăsilă, șalupist, și soldații I. Giurgiu, E. Tăbăcaru, S. Costin și alții. (De la corespondentul nostru) Printre angajamentele luate de militarii din unitatea noas­tră, în cinstea Zilei Forțelor Armate, a fost și acela de a repara și depozita 200 m li­niari poduri de poncoane. Organizîndu-și judicios mun­ca, militarii subunității co­mandate de locotenentul--ma­jor Vasile Socoliuc și-au înde­plinit angajamentul cu 15 zile mai devreme. Printre cei care s-au evidențiat în mod deose­bit în această acțiune se nu­mără și caporalul D. Coruț, sol­­dații-fruntași Sorin Todilă, I Frincu și N. Drăgan Maior I. CIOCÎRLAN Pichetul are o nouă înfățișare (Prin telefon).­­ Pichetul „N“ de grăniceri se pregătește să in­­tîmpine ziua de 25 octombrie cu noi realizări în pregătirea de lupta și politică, precum și în activita­tea gospodărească. In domeniul activității gospodă­rești­­ s-au realizat lucruri frumoa. ~~ -t -■ -u -ta-------4- + aWI/, OU. fi.tx JU/OI, JUCUI'CI Ù/COI CLO/OCI necesare la toate încăperile pi­chetului. A fost pusă la punct instalația electrică. Pichetul are acum un gard de îm­prejmuire nou, estetic lucrat. Se evidențiază în mod deo­sebit sergentul Gh. Ion, ajuto­rul comandantului de pichet secretarul comitetului organizației și de bază U.T.M., soldatul­ fruntaș Vasile Pană, comandant de grupă, soldatul E. Păun, mecanic la proiectorul pichetului, și alții. (De la corespondentul nostru) înfrumusețează cazarma Mobilizați de organizațiile de partid și de U.T.M., militarii unită­ții noastre muncesc cu elan pentru înfrumusețarea cazărmii. In a­­ceastă muncă se evidențiază în mod deosebit militarii sub­unităților comandate de căpi­tanii I. Operman și Aurel Coz­­ma. Animatorii întrecerii dintre militari sînt sergenții Gh. Petcu și I. Bălăceanu, precum și soldații D. Grecu, F. Duță și N. Mihai Căpitan I. POP Echipajul tan­cului comandat de sergentul Gheorghe Urzică este temeinic pre­gătit și din punct de vedere teh­nic în clișeu . Se execută stringe­­rea șenilei Foto M. POJOGEANU Vizita tovarășilor Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer în India La complexul model de ferme ,,Colonia Laptelui“ din Aarey și la Institutul de energie atomica de la Trombay BOMBAY. 13. — Trimisul spe­cial Agerpres, Ion Gălățeanu, transmite : Bombayul, care prin mărimea și numărul locuitorilor săi (peste patru milioane,), este al doilea oraș al Indiei, se aseamănă cu o largă potcoavă în golul pătrund valurile înspumate căreia ale Mării­ Arabe. Bombayul a căzut sub stăpînirea colonială portu­gheză în anul 1498, dar nu mult după aceea portughezii l-au ce­dat prințului moștenitor al Angliei cu prilejul căsătoriei acestuia. In sutele de ani de dominație brita­nică, orașul Bombay era­­ conside­rat „poarta Indiei“, fiind princi­palul port de acces în această țară imensă despre care se spunea­ că era „perla coroanei britanice". Astăzi, Bombayul este un impor­tant centru industrial, comercial și portuar al Indiei independente. Fiind situat sub tropicul Racului, peste tot în oraș se poate observa o vegetație luxuriantă. Fațadele blocurilor moderne, care se înși­­ruie pe marile bulevarde, sînt în­cadrate armonios de prezența zveltă a palmierilor, pretutindeni în­ oraș se remarcă o mare ani­mație. Aspectului vesel al străzi­lor li se adaugă acum o notă în plus : steagurile roșu-galben-al­­bastru și portocaliu-alb-verde care flutură alături, simbol al priete­niei dintre Republica Populară Romînă și Republica India, din­tre popoarele celor două țări. In cea de-a doua zi a vizitei în Bombay, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreună cu to­varășii Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mănescu, au vizitat așa­­num­ita „Colonie a Laptelui“ din Aarey — un complex model ferme pentru produse lactate, de și Institutul de energie atomică de la Trombay. De la Raj Bhavana — reședința conducătorilor de stat romîni — și pînă la „Colonia Laptelui­, înal­ții oaspeți au fost însoțiți de gu­vernatorul statului Maharashtra, H. K. Cham­ani, de ministrul muncii al Republicii India, Jai Sukh Lai Hathi, de amba­sadorul Republicii India la Bucu­rești, M. P. Mathur, și de amba­sadorul Republicii Populare Ro­­mâne la Delhi, Iancu Horațiu. De-a lungul celor 32 km cît mă­soară drumul pînă la Aarey, popu­lația din Bombay și din regiunile înconjurătoare a făcut o caldă demonstrație de simpatie solilor poporului romîn. La ora 9,30, ora locală, coloana de mașini oficia­le ajunge la „Colonia Laptelui“. Aici oaspeții sînt primiți de mi­nistrul agriculturii al statului Ma­harashtra, Desay, care le prezintă pe conducătorul complexului, Khu­­rody, și o serie de colaboratori ai săi. Solii poporului romîn sînt con­duși spre o colină de unde se poa­te avea o privire largă asupra în­tregului complex de ferme. Dl Khurody dă înalților ospeți ample explicații cu privire la istoricul co­loniei,­­la modul ei de organizare și funcționare. „Colonia Laptelui“ se întinde pe o suprafață de 283 ha și cuprinde 30 de ferme, in care sînt îngrijite peste 20 000 ca­pete de vite. Cu 13 ani în urmă, pe acest loc nu se aflau nici un fel de construcții. In 1949, guver­natorul de atunci al statului Ma­harashtra a hotărît scoaterea vi­telor din oraș și amenajarea unui loc special pentru ele. La început au existat numai șapte ferme­­ și ceva mai mult de 3 400 capete de vite. Astăzi numărul fermelor s-a împătrit, iar numărul vitelor este aproape de șase ori mai mare. Zilnic se îmbuteliază 100 000 de litri de lapte care sînt distribuite printr-o largă rețea de desfacere cuprinzînd 700 de centre După ce oaspeții romîni au pri­mit aceste explicații, s-a trecut la vizitarea unității nr. 5 din cadrul complexului și­ a fabricii pentru pasteurizarea și îmbutelierea lap­telui. Tovarășul Gheorghe Gheor­ghiu-Dej și-a­ exprimat aprecierea pentru felul în care este organi­zat procesul de producție și pen­tru calitatea produselor a­cestei întreprinderi moderne Conducătorii de stat romîni însoțiți de personalitățile in­diene s-au îndreptat apoi spre casa de oaspeți unde în cursul u­­nei discuții s-a arătat că ar fi fo­lositoare organizarea unui schimb de experiență între specialiștii ro­mîni și cei­­ indieni. Un astfel de schimb, a menționat ambasadorul Republicii India la București, Mat­hur, și Khurody, conducătorul co­loniei’, ar fi reciproc avantajos. Schimbul de experiență, a spus to­varășul Gheorghe Gheorghiu-Dej este întotdeauna folositor. Preșe­dintele Consiliului de Stat al Re­publicii Populare Romîne l-a in­vitat pe Khurody să facă o vizită în țara noastră în timpul verii Ambasadorul Indiei la București a subliniat că vara este anotim­pul cel mai indicat pentru o vi­zită în frumoasa Romînie. Ministrul agriculturii, Delay, s-a interesat îndeaproape de dezvolta­rea agriculturii Romîniei, de sis­temul de educație, în general, și de pregătirea cadrelor cu califi­care superioară în special. El a mulțumit tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru explicațiile date. Conducătorii de stat români au semnat în cartea de onoare a coloniei. La rugămintea gazdelor tovarășul Gheorghe Gheorghiu- Dej a plantat, potrivit unei vechi tradiții indiene, un ar­­bust de asoparav în Parcul Prie­teniei de la Aarey pe un teren, unde se află numeroși arbuști plantați de șefi de state și guver­ne care au vizitat India. Adresîndu-se gazdelor, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus „Fie ca oamenii­­ să trăiască în pace, să nu mai existe nicio­dată război. Acestui scop să nu consacrăm forțele“. Ministrul a­­griculturii, Desay, a adăugat: „A­­cesta este și punctul de vedere al guvernului indian“. „Vă rugăm.. a spus Desay, să reveniți pentru a vedea cum a crescut arbustul“ Mlădița nou plantată este stră­juită de o tăbliță albastră pe care scrie cu litere albe : „Plantat de excelența sa dl. Gheorghe Gheor­ghiu-Dej, președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Ro­mîne la 13 octombrie 1962". In cursul după-amiezii, înalții oaspeți romîni au vizitat Institu­tul de­ energie atomică de la Trom­bay, situat la marginea orașului Bombay. Ca și dimineața, cînd conducătorii de stat romîni au străbătut drumul spre Aarey, pe străzi au venit să-i salute numeroși locuitori ai orașului care au­­ ova­­­ționat la trecerea coloanei de ma­șini oficiale. Conducătorii de stat romîni au fost însoțiți de Jai Sukh,Lai Hathi, ministrul muncii al Republicii In­dia, de Salebhoy Abdulkadar, membru al guvernului statului Ma­harashtra, de ambasadorul Indiei la București, Mathur, și ambasado­rul Republicii Populare Romîne la Delhi, Iancu Horațiu. Institutul de energie atomică din Trombay, cel mai mare centru de cercetări nucleare din India, este înzestrat cu trei reactoare și cu numeroase aparate și instalații ul­tramoderne. In cele 15 sectoare ale institutului desfășoară o acti­vitate intensă peste 2 800 de oa­meni de știință și tehnicieni. La intrarea în institut, oaspeții romîni au fost întîmpinați de Sethna, locțiitor al directorului general, și de șefii unor sectoare de cercetări. Oaspeții au vizitat o serie de sectoare unde li s-au dat explicații cu privire la func­ționarea diverselor mecanisme și dispozitive. Intre tovarășul Gheor­ghe Gheorghiu-Dej și Lethna a avut loc o scurtă convorbire, în cadrul căreia locțiitorul directo­rului general a subliniat că insti­tutul întreține relații strînse cu Institutul de fizică atomică din București și a primit pînă, acum de două ori vizita directorului acestuia, acad. Horia Hulubei. In timpul vizitei, oamenii de știință, tehnicienii și laboranții Institu­tului de energie atomică au pri­mit cu căldură pe oaspeții ro­mîni, exprimîndu-și bucuria pen­tru prilejul pe care l-au avut de a le arăta roadele muncii lor. La sfîrșitul vizitei, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a urat succese în muncă colectivului de oameni de știință și tehnicieni de la Trombay, apreciind­ rezul­tatele obținute de colectivul Ins­titutului în activitatea sa știin­țifică. La înapoierea spre Bombay, zeci și zeci de mii de oameni au sa­lutat prietenește pe solii poporu­lui român. Pretutindeni putea fi auzit un salut străvechi în limba hindi adresat în mod tradițional oaspeților și prietenilor. „Victorie nouă“. Seara, guvernatorul statului Maharashtra a oferit un dineu în cinstea conducătorilor statului romîn. Presa din Bombay publică am­ple relatări cu privire la primirea caldă care­ a fost făcută încă din prima zi oaspeților romîni de lo­cuitorii orașului. Faptul că mun­ca pe care am desfășurat-o primit o atît de o înaltă prețuire mă obligă și mă ajută in ace­lași timp să gă­sesc pentru vii­tor noi resur­­se, mai multă e­­nergie, în vede­rea ridicării calității și randa­mentului muncii mele, a mun­cii subordonaților. Dacă ar fi să explic căile pe care am a­­juns să realizez ceea ce a fost remarcat, aș porni de la ceea ce consider că a stat — ală­turi de conștiința datoriei — la baza a tot ceea ce am­ realizat: dragostea față de specialitate. Această dragoste m-a făcut să muncesc nu numai cu simțul ■ răspunderii, ci întotdeauna cu deosebită plăcere, îmi aduc aminte că, mai de mult, după ce terminasem școala profesională, am deve­nit ajustor matrițer la actua­lele uzine de tractoare din Brașov. Era o muncă de răs­pundere, de care depindea în bună măsură precizia cu care alte secții executau piesele ne­cesare procesului de producție. Mie însă mi se părea că a­­ceastă meserie era prea puțin dinamică și de cîte ori aveam ocazia mergeam pe la motoa­re... Zgomotul lor nu mă su­păra, nu mă obosea. Mă atră­geau mulțimea de piese, așeza­rea lor într-un anume fel, îmi plăcea să privesc, să înțeleg cum căpătau viață în mîinile pricepute ale muncitorilor. Mai tîrziu, cînd s-a apropiat vremea să­­ fiu încorporat, m-am gîndit că trebuie să fac tot posibilul pentru a fi încor­porat în aviație. La un mo­ment dat s-a ivit posibilitatea să devin pilot. Am renunțat însă la pilotaj cînd am aflat că pot să mă duc la școala de ofițeri tehnici de aviație... Ce să-i faci ? Fiecare cu pasiunea lui. Și nu-mi pare rău. Mi-a fost și îmi este drag ca atunci cînd pun mina pe un lucru, să-l fac temeinic. Mai ales că de calitatea lucrărilor noastre, ale tehnicienilor, depin­de mult modul în care piloții duc la bun sfîrșit misiunile. Dragostea de specialitate am căutat s-o dezvolt și subordonaților mei. Și pot să spun că, datorită muncii co­mandantului, locțiitorului său politic, sprijinului comuniștilor, am reușit să-mi aduc Și“ eu contribuția la educarea subor­donaților în acest sens. Escadrila noastră se poate numări cu asemenea tehnicieni cum sînt locotenenții-major: Gh. Șalapa, P. Balica, Șt. Ho­­lotescu și alții. Ei sînt perseve­renți în muncă, studiază cu a­­tenție ceea ce apare nou în specialitatea lor, lucrează în­totdeauna cu tragere de inima, cu tot simțul de răspundere, pentru ca avioanele ce partici­pă la zbor să nu prezinte nici cea mai mică defecțiune. Uneori, tehnicienii sînt puși în situații deosebite. De exem­plu, cu cîtva timp în urmă, în preajma unei aplicații, la avio­nul al cărui tehnic este loco­­tenentul-major Ioan Andriș s-a defectat un agregat. Pentru re­medierea defecțiunii a fost ne­cesar să se execute un mare volum de lucrări. Ele au fost efectuate bine, însă pentru asta ofițerul și întreg echipajul teh­nic au renunțat la o bună parte din timpul lor liber, lu­­crînd și noaptea, la lumina farului. A doua­­ zi, avionul a fost disponibil pentru zbor, pi­lotul a putut participa la apli­cația ordonată. Dar pentru ca dragostea față de specialitate să fie transfor­mată în fapte concrete, oame­nii trebuie să fie ajutați, în­drumați spre obiectivele mai importante care stau cele în fața subunității. M-am­ străduit întotdeauna să ofer acest aju­tor subordonaților mei în mo­mentul cel mai potrivit și ori de cîte ori a fost nevoie. Sim­țeam o mare satisfacție cînd îmi dădeam seama că și subor­donații mei cresc, lucrează din ce în ce mai bine și cu tot mai multă dragoste față de profe­siunea lor. Un rol deosebit de impor­tant în orientarea noastră l-a avut activitatea organizației de partid, a comuniștilor, îndru­mările primite din partea co­mandantului es. =o cadrilei și a loc­țiitorului său po­­litic, faptul că periodic s-au ți­nut analize în care s-a dezbă­tut munca teh­nicienilor și s-a precizat modul în care tre­buie să acțione­ze. Tocmai acestea au făcut ca noi să putem să ne desfă­șurăm activitatea avînd tot timpul in față perspectiva. Socotim ca un succes faptul că la noi, în rîndul tehnicie­nilor din escadrilă, sub influ­ența comuniștilor, am reușit să creăm un climat sănătos de muncă în care exigența se îm­bină armonios cu spiritul ăi întrajutorare tovărășească. A­­vem un colectiv de­­ muncă m care sînt create toate condiții­le pentru manifestarea pe larg a inițiativei personale, în care dragostea de specialitate, spiri­tul de răspundere, sînt comun­­tuturor și ele ne oferă întot­deauna noi posibilități pentru și mai mari succese în viitor. Căpitan TOMA TRANDAFIRESCI PATRIEI SOCIALISTE - PUTEREA NOASTRĂ DE MUNCĂ Să-ți iubești specialitatea, să-ți fie dragă munca __1 zr .„ V/GpildUUI Articol Trandafirescu, a cărui fotografie o prezentăm ală­turi, este unul din cei mai buni tehnicieni ai u­­nității de avia­ție în care își face serviciul Muncind cu pasiune, contri­buind cu toată energia la întărirea capaci­ta­tății de luptă a subunității din care face parte, căpitanul Tran­dafirescu se do­vedește demn de fratele său. Ero­ul Muncii Socia­liste, inginerul Ilie Trandafi­rescu Recent, efortu­­rile sale au pri­mit o înaltă a­­preciere : Consi­liul de Stat i-a conferit Ordinul „Steaua RP.R." clasa a V-a.

Next