Apărarea Patriei, octombrie 1964 (Anul 20, nr. 233-259)

1964-10-14 / nr. 244

­— Pentru patria noastră, Republica Populara Romîna 1 %APARAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XX Nr. 244 (5637) Miercuri 14 octombrie 1964 4 PAGINI — 20 BANI TANCHIȘTI TOT MAI BINE PREGATIJI A luat sfîrșit con­vocarea la care au participat locții­torii pentru tancuri ai comandanților și alți ofițeri tan­­chiști cu funcții de răs­pundere. In legătură cu scopul și rezultatele convocării, un redactor al ziarului nostru a avut o convorbire cu tovarășul general-locotenent STAN MARCU. Publicăm mai jos întrebările împreună cu răs­punsurile primite. ÎNTREBARE : Ce conside­rente de ordin general se pot face în legătură cu convoca­rea . RĂSPUNS : Prima convocare de acest fel s-a desfășurat anul­ trecut. Rezultatele care i-au urmat, ca și dorința exprimată de cei convocați de a mai participa la astfel de con­vocări care să-i ajute în rezolvarea problemelor complexe pe care le ridică pregătirea tanchiștilor au determinat organizarea ei și în a­­cest an. S-a avut în vedere posibili­tatea realizării unui larg schimb de experiență între ofițerii convo­cați care se ocupă de instruirea subunităților și unităților de tancuri. Printre obiectivele urmărite de convocare s-a numărat însușirea modului de organizare și conducere a ședințelor de instr­ucția focului și conducerea tancurilor, prin aplica­rea corectă, de către toți, a preve­derilor cursurilor și a indicațiilor date în lucrările de metodică. In acest scop au fost prezentate cîteva ședințe și exerciții demonstrative. Tema lor a fost aleasă în raport de constatările făcute în cursul anului și au fost organizate ținîn­­du-se seama de posibilitățile reale existente în unități. La convocare, participanții au ur­mărit și executarea unei ședințe de tragere demonstrative : concentra­rea focului companiei de tancuri la distanțe mai mari decît distanța loviturii directe. Bineînțeles că pe lângă cele planificate, în zilele con­vocării au fost lămurite numeroase alte probleme ale muncii din uni­tăți și subunități, s-au făcut propu­neri și s­au desprins concluzii pre­țioase privind munca de viitor. ÎNTREBARE : Care sunt concluziile desprinse privind instrucția focului cu arma­mentul de pe tanc. RĂSPUNS : Mai întîi de toate vreau să arăt că vin acest an co­mandanții de toate treptele, în ma­rea lor majoritate s-au ocupat mai competent și mai îndeaproape de formarea unor buni trăgători. Acest lucru a asigurat obținerea unor re­zultate superioare. Multe subunități de tancuri și chiar unități întregi au executat ședințele de tragere, atît cele individuale cit și trage­rile de luptă, cu calificative bune și foarte bune. Batalionul coman­dat de maiorul Stan Macrea, care a cucerit în acest an și titlul­ de „Subunitate de frunte“, este unul din exemplele care pot fi date în această privință. Importante concluzii se desprind din felul cum s-a muncit pentru formarea unor buni ochitori, din rezultatele pe care le-au obținut aceștia în poligon. Așa după cum au arătat și unii participanți la convocare, printre care locotenent­­colonelul I. Savin, selecționarea în­cărcăturilor în vederea formării lor ca ochitori, ca și activitățile desfă­șurate pe timpul convocării acesto­ra constituie o etapă hotărîtoare, pot spune, pe drumul succeselor la trageri. In unitățile în care pentru convocarea ochitorilor au fost nu­miți cei mai buni ofițeri și s-au asigurat toate condițiile necesare unei temeinice pregătiri, acolo și rezultatele au fost bune. De aici nu trebuie înțeles că prin convo­cări se rezolvă problema instruirii ochitorilor. Dar ele pun bazele for­mării unor trăgători iscusiți a că­ror desăvîrșire trebuie urmărită și îndrumată tot timpul anului, la fie­care ședință de pregătire. In ceea ce privește creșterea ochitorilor și, alături de ei, a co­mandanților de tanc — elemente de bază în executarea unui foc precis și eficace — trebuie să subliniez o tendință. Unii comandanți, care privesc rezultatele tragerilor în an­samblu, pe subunitate, și nu pe ca­tegorii de trăgători, pot fi ușor derutați, îndemnați să creadă că au reușit să instruiască trăgători buni. Subunități din unitatea în care muncește ofițerul Ilie Ionescu au obținut la tragerile executate in ca­drul inspecției calificativul general bine. Dacă analizăm ce categorii de trăgători au contribuit la obținerea acestui calificativ observăm că pon­derea a revenit încărcătorilor, care au executat ședințe de tragere mai ușoare. Ochitorii și comandanții de tanc au obținut numai satisfăcător. Același lucru s-a constatat și la batalionul de tancuri comandat de maiorul Redea. Trebuie avut în vedere că, po­trivit prevederilor Cursului de tra­gere, calificativul echipajului este calculat ținîndu-se seama de rezul­tatele obținute de ochitori și co­mandanții de tanc. Aceasta nu în­seamnă că poate fi neglijată pre­gătirea încărcătorilor ca buni tră­gători, știind că ei vor deveni ochi­tori Este îmbucurător faptul că în u­­nități și subunități se acordă o atenție crescîndă antrenamentelor sistematice și minuțios organizate. Unii s-au­­ convins de necesitatea lor pe baza propriilor învățăminte. Viața a infirmat eficiența încercă­rilor de a instrui pe tanchiști di­rect prin trageri, „la cald“ cum spun aceștia. Rezultatele la trageri sînt influ­ențate în mod direct de măiestria metodică a ofițerilor și gradaților instructori și de antrenarea siste­matică în vederea tragerii. Cei care nu și-au însușit temeinic cerințele cursului de tragere și indicațiile din manualele de metodica, aceia recurg la improvizații, admit ușu­rări, simplificări, iar instrucția fo­cului o organizează și o conduc nu așa cum trebuie, ci cum li se pare lor că e bine. Experiența a subliniat necesita­tea unei munci neîntrerupte în­dreptate spre închegarea de luptă a echipajelor. Acest obiectiv tre­buie urmărit nu numai prin ședin­țe speciale, ci în toate ocaziile po­sibile și îndeosebi pe timpul exe­cutării tragerilor cînd nu este ad­misă descompletarea echipajelor. Se impune, de asemenea, ca tan­­chiștii să fie deprinși cu observa­rea și determinarea precisă a dis­tanțelor pină la obiectiv, introdu­cerea rapidă a corecțiilor, precum și înlăturarea în timp scurt a in­cidentelor de tragere. In legătură cu pregătirea tancu­rilor pentru trageri — pregătire care influențează rezultatele — tre­buie semnalată tendința greșită a unora de a specializa ofițeri care să execute operațiunile de aducere a armamentului la bătaia normală. Aceasta este o treabă pe care tre­buie să o cunoască toți comandan­ții de tanc și de aceea trebuie să-i­­*ăsăm pe ei să o execute. ÎNTREBARE : Dar în legă­tură cu pregătirea mecanicilor conductori, ce probleme au rezultat RĂSPUNS : Și nivelul lor de pre­gătire se află în continuă creștere. (Continuare in pag. 7-a) ÎNTÎLNIRE CU COMANDANTUL TRAULERULUI „CONSTANȚA“1 Răspunzînd invitației făcute, to­varășul Nicolae Milu, comandantul motonavei trauler de pescuit ocea­nic „Constanța“, a fost timp de cî­teva ore oaspetele cadrelor didac­tice și al elevilor din Școala mili­tară superioară de marină. In timpul întîlnirii, comandantul navei a relatat pe larg celor pre­zenți calitățile tehnice ale celor două adevărate uzine plutitoare — navele trauler „Constanța“ și „Ga­lați“ — care timp de cîteva luni de zile au navigat pe latitudini și longitudini necunoscute pină acum pentru navele de pescuit romînești. El a prezentat aparatajul de co­mandă ca : pilotul automat, apara­tura radar și celelalte aparate și instrumente care realizează pe mări și oceane o navigație sigură în ori­ce condiții atmosferice. Apoi, în fața hărții, tovarășul Milu a vorbit despre viitoarele călătorii și zone de pescuit ale celor două nave, despre perspectivele de vii­tor ale pescuitului oceanic romî­­nesc. Intîlnirea a fost interesantă și plină de învățăminte. Elev caporal M. GRIGORESCU încheierea vizitei în Birmania a delegației guvernamentale a R. P. Romîne RANGOON — Trimisul special Agerpres, Ion Gălățeanu, trans­mite Președintele Consiliului de Mini­ștri al R.P. Romîne, Ion Gheorghe Maurer, vicepreședinte al Consiliu­lui de­­ Stat, care,­­ însoțit de Emil Bodnăraș, vicepreședinte al Consi­liului de Miniștri, și prof. univ. Paul Niculescu-Mizil, deputat în Marea Adunare Națională, secretar al Comisiei de învățămînt și cul­tură a M.A.N., a făcut o vizită de prietenie în Birmania, la invitația Consiliului Revoluționar al Uniunii Birmane, a depus luni dimineața o coroană de flori la Mausoleul martirilor. Pe panglica tricoloră erau înscrise cuvintele­ : „Eroului național al Uniunii Birmane, gene­ralul Aung San, din partea preșe­dintelui Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, Ion Gheorghe Maurer“. După-amiază, președintele Consi­liului de Miniștri al R.P. Romîne a făcut o vizită președintelui ad­­interim al Consiliului revoluționar, Tin­de. La întîlnire au participat Emil Bodnăraș, Paul Niculescu-Mi­zil, ambasadorul R.P. Romîne, Gheorghe Popescu, iar din partea birmană San Yu, ministru al finan­țelor și al venitului național, secre­tar al partidului „Programul socia­list birman“, generalul-amiral Thaung Kyi, care este și ministru al informațiilor și culturii, colo­KARACI. 13. — Trimisul special Agerpres, Ion Gălățeanu, transmite: In drum spre patrie, președin­tele Consiliului de Miniștri al R.P. Romîne, Ion Gheorghe Maurer, în­soțit de Emil Bodnăraș, vicepre­ședinte al Consiliului de Miniștri, și prof. univ. Paul Niculescu-Mi­zil, deputat, secretar al Comisiei de cultură și învățămînt a Marii Adunări Naționale, a sosit marți după-amiază la Karaci într-o vizită de prietenie. Pe aeroportul din Karaci, oaspeții români au fost întîmpinați de Zul­­figar Ali Bhutto, ministrul aface­rilor externe, R. S. Chatari, șeful protocolului, și alte personalități pakistaneze. Erau prezenți, de asemenea, șefi ai unor misiuni diplomatice acre­ditați în Pakistan și alți membri ai corpului diplomatic. Pe aeroport era aliniată o gardă de onoare. Se intonează imnurile de stat ale R.P. Romîne și Pakistanului. După ce primește raportul co­mandantului gărzii, președintele Consiliului de Miniștri al R.P. Ro­mîne trece în revistă garda de onoare. Șefului guvernului român îi sînt nel Maung Shwe, ministrul indu­striei, colonel Hia Han, ministrul educației și sănătății, colonel Maung Swin, ministru ad-interim al afacerilor externe. Seara, Tin Pe a oferit un dineu la hotelul Inga Lake în cinstea oaspeților romîni. Marți dimineața, președintele Consiliului de Miniștri al R.P. Ro­mîne, Ion Gheorghe Maurer, și ce­lelalte persoane oficiale au plecat spre Karaci. La plecare, pe aeroportul din Rangoon au fost prezenți generalul de brigadă Tin Pe, președintele ad-interim al Consiliului Revolu­ționar și al Consiliului de Miniștri al Uniunii Birmane, ministru al a­­provizionării, cooperației și dez­voltării comerțului, generalul de brigadă San Yu, ministru al finan­țelor și al venitului național, secre­tar al Partidului „Programul socia­list birman“, colonel Hla Han, ministrul educației și sănătății, general-amiral Thaung Kyi, mi­nistru al informațiilor și culturii, colonel Than Sein, ministrul mun­cii, colonel Maung Lwin, ministru ad-interim al afacerilor externe. A fost prezent ambasadorul R.P. Romîne la Rangoon, Gheorghe Po­pescu, și membri ai ambasadei. Erau prezenți, de asemenea, șefi ai unor misiuni diplomatice acre­ditați în capitala Birmaniei, prezentate oficialitățile pakistaneze sosite în întîmpinare și membrii corpului diplomatic. Oaspeții romîni s-au îndreptat apoi spre reședința care le-a fost rezervată. In cursul serii, ministrul aface­rilor externe al Pakistanului a o­­ferit în cinstea oaspeților un dineu la hotelul Intercontinental. Miercuri, oaspeții romîni pleacă la Peshawar, unde vor avea o în­tîlnire cu președintele Pakistanului, Ayub Khan. Ziarele pakistaneze anunță pe prima pagină sosirea președintelui Consiliului de Miniștri al R.P. Ro­mîne, însoțind știrea de fotografia tovarășului Ion Gheorghe Maurer. In drum spre Karaci, avionul special a făcut o escală la Calcutta. Pe aeroport, președintele Consiliu­lui de Miniștri al R.P. Romîne și persoanele care îl însoțesc au fost salutați de R. N. Cass Gupta, mi­nistrul pentru lucrările publice al statului Bengal, și S. N. Roy, se­cretar al cabinetului de miniștri al statului Bengal. T­E­L­E­G­R­A­M­E Președintele Consiliului de Miniștri al R.P. Romîne, Ion Gheorghe Maurer, a adresat de pe bordul avionului special Consiliului Revolu­ționar și guvernului Uniunii Birmane următoarea telegramă „Părăsind teritoriul Uniunii Birmane, vă rugăm să primiți mulțu­miri cordiale pentru primirea călduroasă ce ne-ați făcut-o, împreună cu sincerele noastre urări de fericire și prosperitate adresate poporului birman“. Trecind deasupra teritoriului indian, președintele Consiliului de Miniștri al R.P. Romîne, Ion Gheorghe Maurer, a adresat primului mi­nistru al­ Republicii India, Lal Bahadur Shastri, următoarea telegramă : „Trecind deasupra teritoriului Indiei prietene adresei Excelenței Voastre și poporului indian un călduros salut și cele mai bune urări“. Delegația guvernamentală a R. P. Romîne a sosit în Pakistan Combinatul d­e industrializare a lemnului din orașul Gherla, regiunea Cluj Foto : AGERPRES Noile vagoane de clasa a doua introduse in fabricația de serie Aprecierile de care s-au bucurat noile vagoane de clasa a doua din partea călătorilor, în cele șapte luni, ci­ au circulat pe calea fera­tă în mod experimental, au deter­minat Uzina de vagoane din Arad să le introducă în fabricația de serie Realizat în construcție complet metalică, noul tip de vagon, deose­bit de rezistent, poate circula cu o viteză pină la 160 km pe oră, dato­rită frînei automate cu dispozitiv de înlăturare a blocării roților și sistemului modern de suspensie (arcuri semieliptice și amortizoare hidraulice), repartizat (atît iar spațiul judicios în compartimente cit și pe culoar), suprafața mare a geamurilor, încălzirea și condi­ționarea aerului cu ajutorul unui termostat, ca și iluminatul fluores­cent sau incandescent creează pasa­gerilor condiții din cele mai optime de călătorie,­ ­Agerpres] OCTOMBRIE ZIl MORTELO URMAÎI MI JtIFURLIE I HPBH IUUlI­ KDMINI. Figura tînărului tanchist îmi era cu­noscută. 11 mai văzusem cîndva. Unde ? Cînd ? In clipele acelea ale aplicației îmi era greu să-mi răspund. Mă mulțumeam doar să-l privesc, să-i admir siguranța mișcărilor , înainte de „luptă“ își mai controla o dată tancul — cetate pe șenile. Părea nu numai un tanchist experimen­tat, ci și un mecanic de înaltă calificare. Nu, în ziua aceea nu izbutisem să-mi amintesc unde și cînd îl mai întîlnisem, deși întrebarea mă obseda. Abia după un timp, citind în „Scînteia“ o informație cu privire la realizarea unui nou tip de tractor romînesc, am exclamat : „La Brașov, la uzinele de tractoare, l-ai cu­noscut !“ Mi-am amintit că în urmă cu doi sau trei ani, tov. Ilie Trandafirescu, Erou al Muncii Socialiste, însoțindu-mă prin atelierele uzinei, mi-a atras atenția: „Uite, să vezi pe tînarul acela de­ la montaj... are mîini de aur !" Tanchistul era unul și același cu tînărul de la mon­taj. Așadar, iată un tînăr pe care, în decursul peregrinărilor mele scriitoricești, îl întîlnisem în două ipostaze : mai întîi lingă­­ un tractor, apoi lingă un tanc. Faptul în sine nu era lipsit de interes. M-am surprins atunci meditind la desti­nul acestui tînăr, la evoluția și trecerea sa în timp de la montarea unui tractor la conducerea unui tanc, in esență de la o viață civilă la una ostășească. Și desti­nul lui mi s-a părut complex, dar și firesc. Copil fiind, organizația de pionieri i-a trezit in suflet primele emoții, pri­mele răspunderi — începuse să înțeleagă simbolul celor trei colțuri ale cravatei roșii. Apoi, adolescența l-a adus pe băn­cile unei școli profesionale, în rîndurile U.T.M.-ului. Astfel, educația sa profesio­nală, politică, cetățenească se continua în timp prin formele proprii revoluției noastre socialiste. Ceva mai tîrziu, uzina l-a primit cu dragoste, ca pe un fiu al clasei muncitoare : meșteri iscusiți, co­muniști cu experiență, i-au călăuzit pașii, l-au învățat să iubească munca, cuceri­rile revoluționare, patria, i-au sădit în suflet o încredere nemărginită în viață. Iar cînd a fost­ să bată ceasul cătăniei a avut bucuria să fie condus la oaste de bunii lui tovarăși de muncă și luptă. L-au condus tovarăși­, iar la poarta unității l-au întîmpinat alți tovarăși. Și astfel, încă din anii copilăriei, existența a început să­­ se identifice cu viața tumultuoasă a poporului din care se trage. Am văzut deunăzi la Muzeul Militar Central o fotografie. Data din 1946. M-am oprit și am privit-o cu luare aminte, înfățișa poarta unei cazărmi. Deasupra porții, mîini harnice înălțaseră o lozincă: „Tineri ai contingentului 1946 — Armata Democrată vă urează bun venit !“ Obiec­tivul aparatului a mai surprins în prim plan un grup de militari , ofițeri, sub­ofițeri și soldați. Zîmbeau și se arătau gata să-și întîmpine pe „boboci". Chipurile lor erau ale unor militari căliți. Erau, fără îndoială, cei care cu arma în mînă au luptat pentru eliberarea pămîntului țării de sub jugul fascist. Mă aflam, nu de mult, printre mari­narii Mării Negre. Navigam în larg lao­laltă cu ei, iar în clipele de răgaz ne întilneam pe punte la o „vorbă marină­rească". Ii ascultam entuziasmat. Mă en­tuziasmau personalitatea­ fiecărui ostaș, cultura de care dădeau dovadă, cutezanța visurilor lor. Înțelegeam cum nu se poate mai bine că viața ostășească le-a în­tărit personalitatea. Navigau, cum s-ar spune, cu toate prizele sus. La cîrma prezentului și­ viitorului lor­ se află Partidul. E o toamnă­­ de­ aur. Culegem cu bucu­rie rodul muncii socialiste. E o toamnă de aur ! Intr-o zi de oc­tombrie, acum douăzeci de ani, a căzut eroic, la porțile Beiușului, maiorul Cristescu. E o toamnă de aur ! Intr-o zi de oc­tombrie, acu­m douăzeci de ani, a căzut la Careii Mari, pe ultima brazdă a țării, locotenentul Neghină..­ E o toamnă de aur ! Culegînd cu bucu­rie rodul muncii socialiste, ne amintim cu emoție de cei care au căzut în luptă pentru eliberarea patriei. Scriitori despre ostași SECVENȚE HARALAMB ZINCĂ T­ELE­G­­RAMA Primului secretar al C.C. al P.C.U.S. Președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S Tovarășului N. S. HRUȘCIOV Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Tovarășului A. S. MIKOIAN . Zborul navei cosmice „Voshod“ a fost urmărit în țara noastră, ca și în întreaga lume, cu adine interes și admirație. Excepționala realiza­re a cosmonauticii sovietice, comportînd crearea unei nave de mare capacitate, cu sistem de pilotare perfecționat, și a unei rachete purtă­toare deosebit de puternice, constituie o nouă și strălucită mărturie a nivelului înalt de dezvoltare atins de știința și tehnica sovietică. Uniunea Sovietică, care a lansat primul satelit artificial al­­­ Pămîntului și pe primii cosmonauți, continuă să se afle în avangarda explorării Cosmosului. Lansarea într-o singură navă a unui echipaj alcătuit din trei cos­monauți, crearea posibilității ca oamenii de știință să studieze nemij­locit problemele zborului interastral marchează un cutezător pas îna­inte pe calea cuceririi spațiului cosmic. Succesele uimitoare ale cos­monauticii fac să devină tot mai apropiată perspectiva ca omul să pășească pe alte planete ale sistemului solar. Lansarea navei cosmice „Voshod“ a demonstrat încă o dată ce imense posibilități se deschid cînd geniul uman și minunatele mijloa­ce tehnico-științifice ale vremurilor noastre sînt puse în slujba progre­sului, a supunerii naturii spre folosul omenirii. Cu acest prilej, vă felicităm călduros pe dv. și prin dv. Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, guvernul U.R.S.S. și întregul popor sovietic. Felicităm pe eroicii cosmonauți Komarov, Egorov și Feoktistov, pe oamenii de știință și constructorii care au creat și echipat nava „Voshod“, pe toți cei care și-au adus contribuția la această remarcabilă realizare ! GH. GHEORGHIU-DEJ CENTENARUL UNIVERSITĂȚI BUCUREȘTENE Pe drumul ascensiunii culturii romînești Prof. univ. ION IONAȘCU Acum o sută de ani, domnitorul Alex. Ioan Cuza decreta înființa­rea Universității din București, în­trunind într-o instituție unică fa­cultățile de drept, de filozofie și litere și de științe, existente de mai înainte. Prin această lăudabilă ini­țiativă, Cuza ridica pe o treaptă mai înaltă învățămîntul superior ale cărui începuturi , fuseseră, rîn­­duite la Sf. Sava de Const.­­Brînco­­veanu încă din anul 1694. In 1864, la apariția decretului domnesc, în­vățămîntul superior din București avea o îndelungată și luminoasă tradiție de cultură, manifestată pî­­nă la 1818 prin activitatea de pes­te un veac a Academiei de la Sf. Sava, continuată apoi de Academia concepută și organizată de strălu­citul dascăl transilvănean Gheorghe Lazăr. După întemeierea Universității bucureștene, domnitorul Cuza a numit la 5 octombrie 1864 pe cel dinții rector al ei în persoana pro­fesorului G. Costaforu, pe A. Lau­­rian ca decan la filozofie și litere și pe Al. Orăscu la facultatea de științe. In noiembrie-decembrie, cor­pul profesoral a fost completat cu G. Danielopolu și G. Cantilli la drept, Ulyse de Marsillac, V.A. U­­rechia, Ep. Francuci — la litere, C. Esarcu, Alexe Marin, Gr. Ște­­fănescu — la științe. Unele din a­­ceste cadre la care s-au adăugat treptat altele noi, pe măsură ce s-au creat catedre, secții și facultăți noi (medicina umană în 1869, medi­cina veterinară în 1921 și farmacia în 1923), au adus valoroase contri­buții la dezvoltarea patrimoniului științei naționale și mondiale, pu­­nînd bazele unor reputate școli de cercetare in variate domenii ale științei. Universitatea bucureșteană s-a dezvoltat potrivit cu prevederile „Legii asupra instrucțiunii“, pro­mulgată la 25 noiembrie 18ß4, a cărei redactare a­­ ap­arținut mai a­­les profesorului V. Boerescu, devo­tat aderent și sprijinitor al poli­ticii promovate de Alex. I. Cuza. După 34 de ani de aplicare, le­gea din 1864 depășită în multe din prevederile ei va fi înlocuită în mar­tie 1898 prin „legea asupra învăță­­mîntului secundar și superior“, în­tocmită de Spiru Haret cu cola­borarea lui C. Dimitrescu-Iași, ra­portorul ei, amîndoi bărbați cu ve­deri progresiste, distinși profesori ai universității noastre. Legea din 1898 constituie un mare pas înainte pe calea dezvoltării învățămîntului su­perior din Romînia. Ea creează pre­­mizele îmbinării învățămîntului teoretic cu cel practic chiar la fa­cultățile de caracter umanistic și lărgește activitatea învățămîntului practic din facultățile de științe și medicină, mărind numărul labora­toarelor, clinicilor etc. Legea din 1898 a fost îmbunătă­țită prin aceea din aprilie 1912, ca­re s-a alcătuit pe baza principiilor elaborate de o comisie compusă din cadre didactice de mare prestigiu ca dr. V. Babeș, D.N. Voinov, Er. Pangrati, I. Bogdan­ ș.a. Aceasta a formulat mai deslușit atribuțiile conducerii universității, structura facultăților, recrutarea profesorilor, organizarea vieții studențești etc. După realizarea unității naționa­le depline, în urma primului răz­boi mondial, s-a pus problema reor­ganizării sistemului de învățămînt. S-a ajuns, după ani de discuții și elaborări de proiecte,­­la „legea Ior­­ga“ din 1932. La­­ această­ lege, în perioada întunecată a fascizării­­ ță­rii, au fost introduse modificări d­e caracter reacționar. Prin legile dic­taturii legionaro-antonesciene din anii 1940 și 1942, care au supus u­­niversitatea unei politici represive, au fost eliminate cadre de recunos­cută valoare didactică și științifică. Teroarea fascistă n-a ezitat să asa­sineze pe profesorul Nicolae Iorga, savant istoric de reputație mon­dială. Cu toată silnicia acestor vremuri grele, elementele progresiste din u­­niversitatea noastră, sub influența ideilor înaintate ale partidului­­ co­munist, au reușit să desfășoare ac­tivitatea de pregătire și educare a tinerei generații în spirit democra­tic, ducînd concomitent și o activi­tate științifică remarcabilă, cu re­zultate apreciate elogios în țară și în străinătate.­ Universitatea din București ocu­pă astăzi un loc important pe pla­nul învățămîntului național și mon­dial, datorită pe de o parte faptului că Înființarea ei­­ acum, o sută de ani reprezenta doar ridicarea pe o treaptă mai înaltă a unui învăță­­mînt superior bucureștean apărut încă în sec. XVII, iar, pe de altă parte ca urmare a unei bogate ac­tivități de creație științifică a pro­fesorilor ei, care constituie o remar­cabilă contribuție la dezvoltarea patrimoniului științei și culturii mondiale. După 23 August 1944, instaurarea puterii populare, transformările structurale produse în baza econo­mică și în cultura țării, nevoile spo­rite de cadre cu calificare­­ superi­oară , au determinat trecerea învă­țămîntului nostru într-o nouă fază de dezvoltare. Prin grija­­ partidu­lui, învățămîntul,­de toate gradele a fost reorganizat potrivit cu ce­rințele progresului multilateral al țării, i se imprimă o orientare rea­­list-științifică, fiind bazat pe prin­cipiile materialismului dialectic și istoric. învățămîntul superior cu­noaște în anii noștri o­­ dezvoltare cu drept cuvînt impresionantă, cu­­prinzînd în prezent peste 120 000 de studenți. Universitatea din București nu­mără astăzi 12 facultăți (matemati­­că-mecanică, fizică, chimie, biologie, geologie-geografie, filozofie, istorie, limba și literatura română, științe juridice, limbi și literaturi romani­ce și clasice, limbi și literaturi ger­manice, limbi slave, aceste trei din urmă grupate în institutul de limbi și literaturi străine), cu 56 de secții (Continuare în vag. 3-a. La facultatea de chimie din București Sares AGERPRES

Next