Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 26-52)
1970-07-01 / nr. 26
p33 _______________________________ APĂRAREA h|| |N| |||71WMMBpnMMmrrB1|||ț|B|M-|TlwMB||||l|i| Ml , n |i I—l ^ I ........................................................... H .11 j n mii iiwlBlTMWIigllW'tHinwrfl'rT iiiwnwrinTlinifflim ■ i W"TimM II II1 r TI r I - - f r »■ IliFrr I ■ 11......1111 —n MHWIIWliil IIBll 1 »■MMtMlWjlJBWIIIIWIWIWWMIMMWMMMWWWMWMWWBBWlllBIlHaMMWMWaaillMliBHi 1IMII1111 um II........................... " —•' '■ rer*-» • ■' w s e știe că la baza procesului de instruire și educare din forțele noastre armate stau regulamentele militare și că desfășurarea tuturor activităților trebuie să fie conformă cu prevederile acestora. Cerința de a trăi după regulament este izvorîtă din necesitatea Ca în fiecare unitate și subunitate atît viața interioară cît și procesul instructiv-educativ să se întemeieze pe norme și reguli unitare, una din căile principale care permit să se realizeze coeziunea și sudura întregului organism militar. Vasta experiență înmagazinată în regulamente— verificată teoretic și practic, prezentată sistematizat și sintetic — conferă acestora o mare valoare didactică. Inglobînd tradiții militare și, în același timp, reflectînd actualele cerințe privind pregătirea de luptă și politică a personalului armatei, regulamentele alcătuiesc unul dintre principalele mijloace pentru realizarea unității de doctrină militară. Necesitatea de prim ordin a încadrării depline în normele de viață prevăzute de regulamente capătă pentru școlile militare o semnificație au atît mai evidentă : elevul de azi va fi chemat mîine, ca ofițer, maistru militar sau subofițer să organizeze și să conducă efectiv activitatea subordonaților. Or, aceasta presupune nu numai cunoașterea, înțelegerea și aplicarea în practică a prevederilor regulamentare, așa cum se cere unui militar în termen, ci formarea unei concepții de etică profesională în care cerințele regulamentelor să aibă un caracter prioritar, să constituie pilonul în jurul căruia să graviteze preocupările și acțiunile legate de îndeplinirea atribuțiunilor funcționale. In acest scop este necesar ca pe parcursul școlarității elevii să acționeze în astfel de condiții și asupra lor munca politico-educativă să exercite o asemenea influență încât să fie ajutați să se convingă că regulamentele reprezintă un instrument de neînlocuit, cheia sigură pentru rezolvarea complexelor situații cărora viața militară le dă neîncetat naștere. Fie că este vorba de reglementarea relațiilor dintre militari, de precizarea coordonatelor pregătirii de specialitate, a măsurilor de organizare și conducere a luptei, de organizare a vieții interioare sau de mînuirea și păstrarea tehnicii din înzestrare, elevul trebuie să constate atît din practică cît și din argumentare logică justețea, temeiurile științifice și marea eficiență pe planul practicii a tuturor prevederilor paragrafelor și articolelor din regulamente. Realizarea acestui important deziderat necesită, desigur, eforturi din partea cadrelor din școli ca și din partea elevilor înșiși. Este vorba în primul rînd de crearea în școală, cu participarea activă a tuturor cadrelor, și nu numai a celor didactice, a acelei atmosfere pătrunsă de spiritul responsabilității față de muncă și îndatoriri, de exigență și rigoare a organizării care, bazându-se în totalitate pe regulamente, favorizează în cel mai înalt grad formarea deprinderilor de conduită ostășească și are efecte multiple în plan educativ. Majoritatea ofițerilor din instituțiile militare de învățămînt — eu mă voi referi doar la cîțiva : maior Vasile Ursică și locotenent Nicolae Păștinică din Școala militară de ofițeri activi „Nicolae Bălcescu“, maior Constantin Albu și locotenent Ion Lundrea din Școala militară de ofițeri activi de tancuri și auto „Mihai Viteazul“, locotenent-colonel Gheorghe Guiu din Școala — tocmai militară de ofițeri de rezervă astfel înțeleg să muncească. Acești ofițeri și, asemenea lor, mulți alții, pretind ca înaintea oricărei activități, indiferent dacă i General-maior ing. D. ATANASIU vorba de serviciul interior sau de gardă, de însușirea mișcărilor relativ simple de la instrucția de front sau de formarea complexelor deprinderi intelectuale cerute de conducerea ședințelor de tragere sau a celor de specialitate, să se studieze sau să se revadă prevederile regulamentare respective. Respectul față de litera și de spiritul regulamentelor noastre se insuflă elevilor în modul cel mai firesc prin intermediul exemplului personal al cadrelor. Este axiomatic adevărul că aceasta presupune o concordanță realmente deplină între vorbele și faptele educatorului. Elevii sînt deosebit de sensibili față de asemenea aspecte. Trebuie spus însă că, din păcate, există cazuri cînd unele cadre cred că-și pot acorda licențe de la regulamente în baza gradului sau funcției. Avem în vedere nerespectarea modului de adresare, folosirea „instrucției disciplinare“, aplicarea unor pedepse neregulamentare etc. Consider că merită, de asemenea, semnalată tendința unor cadre didactice, printre care ofițerii Ingineri nu ocupă ultimul loc, de a trata cu oarecare superficialitate anumite capitole din regulamentele militare generale, ceea ce aduce mari prejudicii în munca cu elevii, încercările de a transforma necunoașterea unor prevederi și stîngăcia în aplicarea lor in „blazoane intelectuale“ ar constitui un interesant subiect de analiză. Viața noastră militară este incompatibilă cu idei și practici de acest fel. Nici la nivelul școlilor astfel de concepții nu au fost combătute cu suficientă tărie. Se știe că există două categorii de prevederi regulamentare : unele ce se aplică întocmai, fără nici un fel de adaptări sau de elasticitate — cazul instrucției de front, al regulilor de siguranță în poligoane, al serviciului interior și al celui de gardă, portul uniformei etc. — și altele — cum este de pildă cazul instrucției tactice — unde de fiecare dată se cere o intensă activitate creatoare. Ambele categorii de prevederi, deopotrivă, de importante, reflectă cerințe ale vieții și elevii trebuie învățați încă de pe băncile școlii să le înțeleagă și să le aplice. însușirea regulamentelor nu poate fi redusă la memorarea diferitelor articole și paragrafe. Memorarea, după cum se știe constituie doar primul pas în procesul formării deprinderii și al obișnuinței de a trăi după regulament. Aplicarea în practică, eficiența în raport cu aceasta, și nu doar notele bune în seminarii reprezintă criteriul principal de apreciere a rezultatelor obținute. Reliefăm acest aspect deoarece se întîlnesc subunități în cadrul cărora apar nepotriviri flagrante între notele din cataloage și nivelul la care se desfășoară viața interioară cu multiplele ei fațete. Este necesar ca sistemul de notare să reflecte sintetic situația reală și, în același timp, să stimuleze pe elevi în a da caracter operant cunoștințelor însușite. Pe măsură ce pregătirea elevilor în calitate de executanți face progrese, cadrele au datoria să le dezvăluie multipele și profundele efecte formative asupra psihicului uman a executării individuale sau în grup a mișcărilor de la instrucția de front de exemplu, a respectării cerințelor privind ordinea interioară etc. Obișnuința de a executa comenzi și ordine simple se transferă în domenii mai complexe ale activității conștiente fără a îngusta inițiativa și capacitatea de a acționa independent atunci cînd situația o cere. Experiența recentă trăită nemijlocit de mulți elevi, care au participat cu succes la lupta împotriva calamităților naturale, constituie argumente extrem de convingătoare. Calitățile morale dovedite de ei reprezintă, desigur, o parte din achizițiile dobîndite în școală și prin intermediul însușirii regulamentelor. Regulamentul trebuie să devină cartea de căpătîi a fiecărui elev însușirea unor temeinice deprinderi de viață ostășească garantează îndeplinirea cu succes a oricăror sarcini puse în fața actualilor elevi, viitoare cadre ale armatei REGULAMENTUL cartea de căpătâi a fiecărui elev La C. M. J. Teleorman se cere UN PLUS DE EXIGENTĂ in rezolvarea scrisorilor Cîteva sesizări primite în ultima perioadă la redacție, care semnalau superficialitate în rezolvarea unor cereri adresate Centrului militar județean Teleorman, ne-au determinat să ne deplasăm la fața locului. Constatările au confirmat că săsirările au fost întemeiate. Actele de pensionare ale rezervistului I. M. Crișu, clasat medical la 26 septembrie 1967, au fost trimise, la 29 septembrie, de către Direcția sanitară a M.F.A. la fostul Comisariat militar raional Drăgănești- Vlașca, unde de această problemă se ocupa plutonierul Marin Voicu, acum lucrător al acestui centru. La 9 ianuarie 1908, cu peste două luni de zile întîrziere față de termenul prevăzut de instrucțiuni, dosarul a fost trimis la oficiul de pensii de unde însă, după numai două săptămîni, a fost returnat ca incomplet. De la această dată nu s-a mai știut de soarta acestui dosar. în luna decembrie 1960, rezervistul s-a adresat redacției care a intervenit la C.M.J. Teleorman. Datorită ușurinței cu care salariata civilă Fi. ••Nim a privit rezolvarea acestei sesizări, s-au purtat mai multe corespondente între centru și rezervist; între centru și redacție și abia în luia mai s-a constatat că dosarul era în arhiva centrului. Nu s-a ținut seama de elementele concrete furnizate de rezervist în scrisoarea sa și, mai ales, de prezența în centru a subofițerului Voicu, care putea și trebuia să lămurească acest lucru, mai ales că tocmai el este "■ cel ce, in loc să completeze și să înainteze dosarul încă din ianuarie 1908 la oficiul de pensii, l-a clasat: în arhivă nerezolvat ! Astfel rezervistul a fost frustrat timp îndelungat de un drept legal ; firește, urmează ca centrul militar să stabilească responsabilitatea pecuniară a celor vinovați In mod superficial a fost rezolvată și reclamația soldatului P. Ghiță, trimisă de redacție la 20 martie 1970. Cercetarea a fost efectuată de maiorul Șt. Aftene, iar redacției i s-a răspuns la 7 mai. Considerând că concluziile la care s-a ajuns nu concordă cu indicațiile eșaloanelor superioare, redacția a sesizat organul de resort, care a ordonat o nouă cercetare. De data aceasta s-a deplasat pe teren maiorul Gh. Acăi, care — necunoscînd punctul de vedere precedent — a desprins concluzii și a făcut propuneri diametral opuse față de cele ale colegului său. Investigațiile făcute asupra modului de soluționare a cererilor, rapoartelor și sesizărilor primite la acest centru militar au relevat existența și a altor neajunsuri. Așa, de pildă, se pare că evidența nu reflectă în toate cazurile realitatea sau nu este folosită întotdeauna ca un instrument de lucru. Cum se poate explica astfel faptul că unele cereri apar în scripte... rezolvate cu cîteva zile înainte de a fi primite ! Sau următorul fapt : Ghegu Alexandrina solicita printr-o cerere, la 3 februarie 1970, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că soțul ei este militar. Rezolvarea acestei cereri s-a dat la 25 martie, trimițîndu-se adeverința. Neprimind răspunsul la vreme, solicitanta făcuse, între timp, o nouă cerere (la 27 februarie), care s-a rezolvat la 26 martie, comunicîndu-i-se că... pentru eliberarea adeverinței este necesar să revină cu o altă cerere în care să indice anul nașterii soțului și data încorporării acestuia ! Subliniem că aceste lipsuri nu caracterizează activitatea cu scrisorile a tovarășilor de la acest centru. Ca cele peste 1 500 de scrisori primite de la 1 ianuarie pînă la 22 iunie a.c., în majoritatea covîrșitoare a cazurilor s-au dat rezolvări juste, corespunzătoare legislației in vigoare, în sectoarele în care muncesc ofițerii. I. Tătaru și Gh. Acăi există preocupare pentru introducerea unor procedee de îmbunătățire a muncii cu scrisorile, a evidenței acestora. Dar nu trebuie pierdut nici un moment din vedere că fiecare scrisoare conține o doleanță a unui om care se adresează cu toată încrederea centrului. Aceasta obligă la maximă responsabilitate în soluționarea operativă și fundamentală a tuturor cererilor, rapoartelor și reclamațiilor. Locofenent-colonel I. STOICA M. MAXIM PATRIEI Nr. 26 (6020) Rezultatele superioare la instrucție presupun: 1 ORGANIZARE ______ TEMEINICĂ, EFORTURI SUSȚINUTE DINCOLO DE APARENȚELE OBIȘNUITULUI (Urmare din vag. 1) deplasează cu repeziciune și uu ascuns pe pozițiile de tragere. La scurt timp raportează că sînt gata de „luptă“ La „momentele“ tactice de atac ale „inamicului“ în diverse variante marcate prin semnale, echipajele acționează cu promptitudine, rezolvînd cu ingeniozitate și hotărâre situațiile date. Exemplar se comportă „cuplul“ format din caporalul Ion Mischian, operator-șef, și soldatul Vasile Baicu, șofer-operator, dar și la ceilalți este vizibilă strădania de a executa la fel de repede și de corect comenzile primite. De altfel, toate echipajele și-au îndeplinit misiunile într-un timp mai scurt decît cel prevăzut pentru această etapă de instrucție. In atenția conducătorului exercițiului a stat și materializarea prevederii regulamentare potrivit căreia, pe timpul nopții, siguranța trebuie să fie foarte activă, în măsură să descopere și să respingă încercarea de pătrundere a „inamicului“ în dispozitivul propriu. Această misiune a revenit cercetașilor observatori cărora li s-au fixat încă din timpul zilei sectoare de patrulare și semnale de înștiințare, în același scop, conform graficului întocmit de comandant, piesele sînt numite de serviciu pe poziție în timp ce echipajele celorlalte piese vor trece la „odihnă“. Pe timpul interdicției radio, radiotelefoniștii acționează ca agenți de legătură iar la nevoie participă și ei la apărarea apropiată. Ne convingem că și aceștia își cunosc și-și îndeplinesc ireproșabil îndatoririle.ției. Conținutul dinamic al instruieste de părere comandantul subunității, depinde în mare măsură de folosirea unei bogate baze materiale. Noi am reușit să adăugăm un plus în direcția modernizării și diversificării acestei baze materiale, punînd-o mai deplin de acord cu scopul și caracterul fiecărei ședințe, folosind, de la caz ]a caz acele materiale care ajută evident la înțelegerea și melor de învățat, însușirea problem a lichidat și prea marea... grijă a unor comandanți pentru exploatarea „rațională“ a bazei materiale ; în realitate era vorba de comoditate. Ședințele practice în teren și, mai ales, cele executate pe timp de noapte, sînt precedate de o „repetiție generală“ la sala de specialitate. Așa s-a întîmplat și de astădată. S-au repetat operațiunile de punere în funcțiune și manevrare a lansatoarelor, s-au în eamintit regulile de folosire a mijloacelor de legătură în condiții de bruiaj și Pe timpul interdicției radio, s-a executat la machete antrenament la „rece“ pentru sincronizarea pînă la automatism a acțiunilor servanților în vederea scurtării pe cît posibil a timpului de la primirea misiunii și pînă la raportul „gata de luptă“. De asemenea, s-a urmărit înlăturarea unor deranjamente posibile în funcționarea aparaturii în condiții de vizibilitate redusă. Antrenamentul continuă. Ca într-o cursă contra cronometru, piesele ies și reintră pe poziția de tragere, se orientează spre obiectiv, „lansează“ racheta spre „țintă“ și o dirijează cu precizie... Fruntașul R. Enculescu, soldații Gh. Stoica, N. Stoica, subordonați sergentuluimajor I. Coroianu, trec, pe rînd, la „leviere“. Preocuparea pentru calitate este obiectivul major al acestei subunități și către el converg în fiecare zi eforturile tuturor. — Nici nu ne gîndim la alt calificativ decît „foarte bine“, ne mărturisea comandantul subunității, în ciclul trecut de instrucție am obținut titlul de subunitate de frunte și ne-am angajat ca și în acest ciclu să-l păstrăm. Calificativul maxim realizat la tragerile cu armamentul de infanterie și artilerie cît și aprecierile de la controalele unității și cele ale eșalonului superior sînt o garanție. Avem oameni pasionați și harnici, capabili să se „bată“ pentru rezultate superioare... Ore obișnuite de instrucție dar care ascund, dincolo de aparențele „obișnuitului“, în fiecare secundă cîștigată, în fiecare faptă ostășească, eforturi și dăruire, pasiune și multă muncă. Tinărul pilot va decola singur... Și totuși, cuvintele instructorului său îl vor însoți — ecou și veghe neîntreruptă spre crestele greu de cucerit ale înălțimilor. Foto: M. POLOGEANV Deschiderea focului în fracțiuni de secundă și lovirea obiectivului din primul proiectil, iată sensul numeroaselor antrenamente pe care le execută zilnic artileriștii antitanc. Fotoi M. POJOGEANU PLANUL DE PREGĂTIRE VA FI ÎNDEPLINIT Militarii subunității de geniu în care am poposit de curînd s-au aflat de la început și pînă la sfîrșit în primele rînduri ale bătăliei împotriva inundațiilor la Alba Iulia,Ilia, Dej, Beldiu... Aproape 60 la sută din orele repartizate în această perioadă pregătirii militarilor au fost folosite în lupta pentru salvarea vieților omenești și bunurilor materiale, pentru consolidarea digurilor — as spune maiorul C. Buhu. Intr-o analiză pe care comandantul și statul său major au făcut-o imediat după terminarea acțiunii de intervenție, a fost trecut în revistă stadiul la care se află îndeplinirea tematicii planului pregătirii de luptă. S-a ajuns la concluzia că, deși la unele teme se poate renunța, un număr mare de activități importante pentru calitatea instruirii militarilor trebuie recuperate. Au fost fixate termenele : 90 la sută pînă la 1 august, restul pînă la sfârșitul ciclului. Din inițiativa organizației de partid a avut loc o adunare generală a întregului personal în fața căruia a fost pusă de către comandant cerința ca planul pregătirii de luptă, restructurat, să fie îndeplinit întocmai, pentru ca subunitatea să obțină la sfîrșitul ciclului cel puțin calificativul „bine“ Pe de altă parte, statul major a stabilit și măsurile menite să asigure atingerea scopului propus. Mijlocul principal pentru realizarea recuperării rămîne sporirea numărului de ore afectate instrucției. Au fost prevăzute 11 ore de instrucție pe zi, în perioada cînd unitatea se află în cazarmă și 12 ore pe zi în perioada de tabără. Instrucția — atît dimineața cît și după amiază — se va desfășura sub conducerea nemijlocită a ofițerilor, întreaga bază materială (săli de documentare, săli de specialitate, diferite planșe, baza sportivă) a fost revăzută și s-a alcătuit o nouă planificare a folosirii ei, în așa fel încît subunitățile să nu se „suprapună“ în timpul instrucției. Printr-o reașezare chibzuită a planificării temelor la pregătirea de luptă comună și de specialitate s-au creat condițiile ca această subunitate să-și îndeplinească cu cinste sarcinile importante pe care le mai are pînă la sfîrșitul ciclului, întregul personal și-a manifestat în unanimitate hotărîrea de a depune toate eforturile pentru ca militarii contingentului eroic să fie bine instruiți pînă la trecerea lor în rezervă. Colonel C. MARINESCU RASPUNZÎND UNOR NEVOI REALE (Urmare din vag. I) spunea locotenent - colonelul Ion Trușcă — au prezentat, într-o formă concentrată și atractivă, foarte multe lucruri utile. Păcat că asemenea filme sînt foarte puține“. Este, de asemenea, pozitiv că în ambele unități ofițeri competenți de la eșaloanele superioare au dat consultații sau au făcut expuneri, clarificînd chestiuni referitoare la întrebuințarea artileriei în lupta modernă ; particularitățile acțiunilor în munți ; noutăți în conducerea focului; justificarea regulilor de tragere ; calculul probabilităților etc. Siind de vorbă cu ofițerii, participînd la unele convocări, ni s-a părut că pregătirea lor la tragerile artileriei în condiții speciale nu este omogenă în cadrul grupelor. Situația aceasta este consecința faptului că unii au mai mulți ani la comanda subunităților, alții mai puțini. Poate că ar fi mai bine ca, cel puțin la categoriile de pregătire la care se constată un decalaj, grupele să fie alcătuite nu numai după criteriul funcțiilor, ci și după gradul de pregătire a participanților. în această privință părerile sînt împărțite. S-ar părea că un experiment ar putea releva mai bine formula cea mai potrivită. In pregătirea comandanților de baterii și de plutoane accentul se pune pe formarea lor ca buni trăgători. Comandanții de unități și șefii de state majore conduc personal antrenamentele ori de cite ori au posibilitatea, avînd astfel prilejul să cunoască nemijlocit nivelul de pregătire și nevoile de ajutor. In general, comandanților de subunități li se pretinde o bună pregătire teoretică ; paralel, se acordă întreaga atenție exercițiilor, lucrului practic la aparate și la material, antrenamentelor. în ambele unități ofițerii și subofițerii sînt puși să acționeze in situații variate, complexe, care să le solicite la maximum gîndirea. Marea majoritate a ofițerilor rezolvă probleme de tragere cu un mare grad de dificultate, precis și repede — în barem — deși criteriile de apreciere sînt mai exigente ca anul trecut. Cînd la un antrenament a reieșit ca ofițerii F. Dinu, A. Neagu, P. Cristier, E. Păun și I. Bogdan nu stăpînesc suficient unele reguli de tragere și justificare a acestora, li s-a recomandat, printre altele, să-și îmbogățească fondul cunoștințelor de matematică superioară, fără de care pregătirea ofițerului de artilerie nu poate progresa. In aceste unități studiul individual al ofițerilor și subofițerilor nu este centralizat. Statul major stabilește doar numărul de ore și zilele cînd are loc studiul, indică unele probleme și teme ordonate de comandant, controlează prezența și asigură desfășurarea studiului din punct de vedere material. Procedeul permite ca planificarea de detaliu să fie făcută de fiecare ofițer sau subofițer, în raport cu nevoile personale. „în unitatea noastră — ne spunea locotenent-colonelul V. Munteanu — pentru a da pregătirii un caracter practic, au loc de 2—3 ori pe săptămînă, în teren, la nivelul bateriilor, ședințe de specialitate în complex cu durata de 1—2 ore. La ele participă întregul personal. Comandantul bateriei întocmește planul de desfășurare — acționînd în situația ce i se indică — pe baza căruia toți specialiștii și servanții lucrează practic în punctele de observare și în pozițiile de tragere. Din investigația noastră a rezultat că se insistă prea puțin pe tragerile speciale ca : tragerea îuzantă, prin ricoșet sau verticală, cu ajutorul cercetării prin sunet etc. Privitor la pregătirea ofițerilor tineri, se poate spune că aceștia sînt în centrul preocupărilor conducătorilor de grupe. Locotenentcolonelul V. Munteanu ne vorbea, în termeni elogioși, de locotenentul C. Badea, care a fost promovat recent în funcția de comandant Jn baterie și e socotit de pe acum un foarte bun artilerist, iar locotenent-colonelul N. Berindei avea cuvinte de laudă pentru conștiinciozitatea cu care își desăvîrșește pregătirea locotenentul F. Nicolescu. în schimb, se arătau nemulțumiți de insuficienta grijă pe care o au față de propria pregătire locotenenții I. Raicu, D. Voiculescu, M. Boboc, A. Tambor și sublocotenentul N. Sandu. Cu unii dintre ei am stat de vorbă. Puneau totul pe seama lipsei de timp. Tovarășii lor de muncă au afirmat că, de fapt, au timp suficient, dar din orele de care dispun afectează prea puțin propriei instruiri, considerînd că ceea ce au învățat în școală și ceea ce primesc în unitate le-ar fi suficient. Am sugera conducătorilor de grupe care au în subordine tineri ofițeri, să desfășoare cu aceștia o muncă diferențiată, pătrunsă de mai multă căldură și răbdare, de mai mult tact pedagogic, fără a renunța, desigur, cîtuși de puțin la exigență. Duritatea, tendința de a-i caracteriza pe baza unor fapte sau atitudini accidentale au efecte nedorite asupra formării lor viitoare.