Aradul, 1931-1932 (Anul 2, nr. 1-72)
1932-01-24 / nr. 20
• PACTIA $i ADMINISTRAȚIA: H JAD, Sir. Eminescu No. 18. laiîooj eniî Telefon: 266. Organ al Asociației »Infrățirea« Apare de două ori pe săptămână. Duminecă 24 Ianuarie 1932 VL__________ Hai să dăm mână cu mână. Cei cu inima română. Pentru particular: I Pentru autorități și instituții 200 Lai .... 1 As I .IOO Lki nuimwaamatti In străinătate dublu. ttsa 1. IOO 50 6 Luri 3 Lesi 250 . 130 1 As 6 Lor 3 Lun ABONAMENTE: U 24 IANUARIE. Faptele ce s'au petrecut în 1859 sunt rezultatei elaborări ce fu lungă ca și viața popoareeuropene. Franța însă a fost țara unde geniul libertății ci stindardul și dete semnalul emancipării nu luinei, nici chiar numai a Europei, ci a lumii întregi. Ca îngerul din Apocalips, libertatea, egalitatea fraternitatea, sburară în toată lumea, și la trâmii lor popoarele se ridicară din morminte, băie e tronuri se zguduiră și apărătorii se cutremurară. Abil, copil încă, copil, ascuns sub haina de a s’a descoperit în sus prin preferința ce deterior din toate celelalte daruri ce i se prezentară. Pusă la încercare națiunea română își arată, subsdrențele cu care era îmbrăcată, inima de m, inima care nu leșină în fața unei lucrări ia nu-i pot lipsi greutățile ce sunt lipite de te faptă mare. La 24 ianuarie 1859 națiunea română, tare în ta emancipării și regenerării sale, se luptă cu bâte contra rămășțelor unui trecut, ce-i schiot puterea națională și o umilise în străbuna sa uitare, și putu, pe aripile patriotismului său, tape tronul României pe acela pe care o voi pe Cuza Vodă. Entusiasmul românilor nu se putea opri la fide la 24 ianuarie, fiindcă ideea ce-i stetealui nu se realizase, ea era concepția unirii și stopării întregului neam românesc. Cuza Vodă a înțeles jertfa ce trebue să aducă a lafel în 1866 națiunea română, ascultând de inspirațiune divină care șoptește în lăuntrul unui în momente decisive, ridică pe tron pe w. I. Ioan Brătianu spunea cu acea ocaziune: „Supe Domnitorul Carol, pe tronul României, nu suit un strein, fiindcă, precum inteligența, I se ridică la înălțimea geniului, nu e numai tei națiuni, ci a lumii întregi, tot asemenea și ia, este a omenirii întregi și nu face pagubă, ci o ridică 11. Nădejdea, neamului nu fu înșelată, căci din întemeiată de Regele Carol, prin înălțimea fiului și a inimii ei, s’a identificat întru totul aspirațiunile și nevoile neamului românesc, reali desăvârșirea actului dela 24 ianuarie 1859, irea tuturor Românilor sub un sinrrege, intr’o singură Țară „Rome- i Mare". Dacă au fost posibile astfel de acte, și dacă mjlocul neamului nostru au răsărit bărbați ca acari le-au prezidat, aceasta a fost posibilaprin aceea că națiunea română ș’a păstrat oxistatea în credință, iar fii ei au fost capabili rifi in momentele supreme orice ambițiuni periis și trecătoare. Dacă și noi, cei de azi ca apostolul Pavel pe unul către Damasc, ne-am converti, ni s’ar desk ochii la lumină și am dori și noi mărirea, i, fericirea și gloria poporului român, am părăsi ici toate preocupările mărunte ce ne bântue cu 1 și am face loc unei conștiințe treze, capabilă irenie și abnegațiune, ca astfel să desăvârșim al serbării de azi printr’o unire și o înfrățire gen Spre acest scop într’un glas să proclamăm a tare a ceea ce face tăria neamului și să strigi cu toții: Trăiască legea strămoșească! ier Trăiască brava armată, simbolul lui Trăiască România Marsi ^ Trăiască M. 8. Carol II. Regi alfinor Românilor I Tratativele cu Rusia. Inițiatorii conferinței, marii conferinți a desarmării, în fața atmosferii răsboinice din ultima săptămână și-au dat seama că ședințele S’ mai cu seamă problema desarmării, nu are nici un rost. Până acum s’a hotărât întrunirea conferinței, însă numai pentru a vota o notă, prin care să se ceară Statelor Unite, prelungrea moratorului Hoover cu încă 6 luni precum și fixirea datei la care se va ținea conferința. Probabil în toamnă. Se spune că în acest timp lucrurile se vor lămuri, deoarece până atunci în Germania și la America vor fi aleși noii președinți de republică, Hindemburg și Hoover, a căror mandat expiră anul acesta. Tot în cursul acestui an, vor avea loc și alegerile pentru parlamentul francez. In principiu, ideia amânării conferinței defarmării este bună, pentru ci se poat ușor întâmpla, ca jî iă atunci spiritele agate pe declarațiunile cancelarului B lining, să se liniștească, să se calmeze Se mai poate întâmpla apoi, ca lozinca lansată de di Mussolini, anularea reparațiilor de răsboi, să câștge teren, lichidânduse odată și pentru totdeauna această contabilitate Tratativele duse de ministerul nostru de externe, în vederea încheerii pactului de neagresiune cu Rusia, a ajuns la un punct mort, după cum era și de așteptat. Motivul: chestiunea Basarabiei. In privința acesteia, delegatul a propus ca în pactul de neagresiune să între un punct special, în care să se spună, că Basarabia nu face parte din teritoriile asupra cărora România are dreptul de suveranitate Natural, acest punct a fost refuzat de către delegații noștri. La aceasta, delegații sovietici au răspuns că ei semnează un pact de neagresiune în care nu va fi nici o amintire despre Basarabia, g vernul de la Moscova, rezervându-și dreptul de a publica, după semnare, un comunicat prin care să explre punctul de vedere asupra Basarabiei. Propunerea a fost refuzată și tratativele au fost suspendate pentru 4 zile urmând ca delegața rusă să ceară noi instrucțiuni. r. b. Noi și ei Se amână sau nu? P Ideia de etnieie Principatele Române de la întemeere pânâ la unirea cea mici. — O PRIVIRE GENERALĂ — Ideia de unire a trăit în toate timpurile la poporul român, căci imediat după formare, după naștere s’au format prin toată Dacia stătulețe mai mici sau mai mari, a căror desvoltare, deși fu oprită aproape o mie de ani de popoarele năvălitoare (375—1357), totuș era posibilă. Istoricii moderni afirmă, că Muntenia și Moldova nu s’au întemeiat prin descălecare, prin coborîrea poporului Român dintr’origine înaltă, ci prin reunirea stătulețelor locuite de români. Bogdan s’a coborît în Moldova numai cu o ceată. Cum s’a făcut reunirea stătulețelor atât în Muntenia cât și în Moldova — nu se știe. Poate că prin război, poate că prin închinare. Insă atât este sigur, că la anul 1320 Basarab cel Mare în Muntenia, iar la anul 1360 Bogdan Vodă în Moldova se are sub sceptrul său aceste stătulețe. Deci, impunător s’a validizat aci principiul de unire. Imprejurările, vecinii, precum și firea domnitorilor au împiedecat însăși unirea Munteniei cu Moldova tip de 500 de ani. Prin această mult, foarte mult a pierdut poporul român în toată privința. Unde am fi astăzi? Căci înclinarea spre antre a trăit totdeauna în popor, precum ne arată istoria. Ștefan cel Mare a cucerit Muntenia în mai multe rânduri, însă a fost constrâns să pună domn de acolo. Petru Rareș plănuia să unească români, căci ocupă mare parte și ușor se pot uni... din cauză că vorbesc aceeași limbă". — Apoi stăruia să scoată pe Turci din Europa. Tot Petru Rareș a bătut pe Ferdinand I (fratele lui Carol V) la Feldioara. Eroul Mihaiu Viteazul a realizat visul, reunirea Românilor, executând Instinctul național. Și savantul Dimitrie Cantemir a stăruit pentru unire. Ideia unirii Principatelor Române ia cel mai important avânt la anul 1848, iar a folosit foarte mult unirii răsboiul Crimeii, adică Congresul de pace de la Paris după răsboiu (1856), pentru că puterile mari de la Congres întreabă și Țările Române cari sunt dorințele lor? Dar, să vedem mai deaproape chestiunea această! Țarul Nicolae I ciuta un motiv de risbol, ca ii puni mina pe Constantinopole Când auzi ci să ceartă călugării ortodocși cu cei catolici pentru cheile bisericii Sf. Mormânt dela Ierusalim, căută pricina ca să se amestece în afacerile Turciei slăbite. Și pentru că Sultanul recunoscu în anul 1«53 pe Napoleon III ca protector al catolicilor din Turcia, de aceea și el pretindea aceași drept față de supușii ortodocși creștini ai Sultanului. Dar ei fiind în număr de 10—12 milioane în Turcia, ceea ce ar fi însemnat că țarul să devină stăpân de fapt al Turciei, sultanul îndemnat de Anglia și Franța a respins cererea această, iar țarul crezând că are de luptat numai cu Turcii a ocupat Principatele Române. Atunci Anglia și Franța au trimis oștile lor în Dobrogea, apoi în Crimeea unde Rușii fură crunt bătuți și în sfârșit primi ă pacea în Paris la anul 1856. La Congresul acesta se hotărî că țarul să retragă oștile sale din Principate, iar ele au fost întrebate asupra dorințelor lor. Deslușirile necesare erau deja date străinilor de refugiații și de scriitorii noștri în frunte cu Alexandri, Kogălniceanu, Bălcescu, Ghica, Frații Brătianu și alții, cari au câștgat de partea noastră și pe Napoleon al III lea. Pentru Principate politica latină a împăratului Napoleon era ceea mai folositoare, căci el voia sâ înlăture influența rusească. Fără Napoleon n’ar fi ajuns la rezultatul cunoscut Principatele Române, căci și propunerea lui de unire a stârnit protestările Austriei și a Turciei, zicând că unirea este opera câtorva revoluțonari și că poporul român nu dorește unirea. Atunci a propus Napoleon, ca să fie întrebate Principatele, cari printr’un plebiscit a trebuit sâ și arate dorințele lor. Ambele Principate au ales Divanuri ad hoc, cari au votat cele cinci dorințe formulate de Kogălniceanu. Prin undele aceste s’a cerut și unirea Munteniei cu Moldova într’un singur stat sub numele de România". In Divanurile ad hoc a rostit oratorul Kogâlniceanu cuvintele pline de durere zicând: ,Fiecare pagină Î din istoria noastră s’o stoarcemi va curge sânge și lacrămi*. Camisiunea din București a dus dorințele Românilor la Paris, unde Congresul s’a adunat din nou și a hotărât asupra dorințelor. Insă poporul era nemulțumit cu hotârîiile Congresului și aleseră de domn ambele Țâri pe Alexandru loan Cuza ași, că în ziua de 5 Ianuarie anul 1859 s’a ales la Iași, și în ziua de 24 Ianuarie 1859 la București. Astfel s’a făcut unirea ceea mică iar ceea mare la anul 1918. Prof. M. Colarov □ După Mahatma Gandhi, a fost arestată soția sa, precum și unele din rudele apropiate. Cu toate aceste mișcarea naționaliști pornită de aceasta își face cuvant natural, cu toate sforțările englezilor de a o înăbuși.