Ardealul Nou, 1950 (Anul 5, nr. 210-268)
1950-06-11 / nr. 235
I In preajma etapei a ll-a a întrecerii I dintre Căminele Culturale de ZOLTÁN SZÖVERFFI membru în biroul Comitetului judeţean de Partid Mureş In ziua de 28 .Mai a fost încheiată prima etapa a întrecerii culturale dintre judeţele Satin Mare şi Mureş. In 88 de centre de comune, 254 de cămine culturale, auprezentat unui număr de peste 50.000 spectatori, pe scenele construite în aer liber, arta popularii, dansul şi cântecul popular, cântecele legate de lupta pentru pace şi socialism, piese de teatru care oglindesc lupta necruţătoare dusă împotriva duşmanului de clasa. Iţitr'o strânsa înfrăţire ţărănimea muncitoare română, maghiară şi germană, au dovedit incăodată justeţea politicii Partidului nostru în problema naţională, «solidaritatea de nezdruncinat a oamenilor muncii fară deosebire de naţionalitate in lupta pentru o viaţă mai bruna. In această întrecere un mare ajutor au primit echipele artistice ale căminelor, din partea echipelor artistice sindicale, de la oraşe, care s-au deplasat după orele încordate de muncă încomunele judeţului prezentând programe artistice, cimentând alianţa dintre clasa muncitoareşi ţărănimea muncitoare. Echipele căminelor s-au prezentat întărite în această etapă, cu o compoziţie de clasă sănătoasa. Elementele chiabureşti sau aservite lor, au fost isgonite din echipele căminelor. Căminele culturale au prezentat şi un bogat bilanţ al activităţii din timpul săptămânii. A crescutnumărul cărţilor din bibliotecile căminelor culturale, au fost ţinute regulat audiţii de radio, numărul cititorilor a crescut din Gospodăriile Agricole Colective, la Acafări, Băiaş, Greberuş, şi cămine culturale ca Sârigeorgiul de Mureş, Păingeni, Călimăneşti şi altele, cititul in colectiv la câmp, la moară, sau la păşune devine tot mai organizat. Căminele sunt pătrunse din ce în ce mai mult de rolul şi sarcina lor, trasata de Partid, de a deveni locuri de învăţătura şi educaţie politică şi culturala a ţărănimii muncitoare pe drumul transformării socialiste a agriculturii. Reuşita acestei etape se datoreşte în cea mai mare măsură organizaţiilor de plasă şi organizaţiilor de bază din sate ale Partidului, care sub îndrumarea permanentă a Comitetului Judeţean de Partid, au activizat comitetele provizorii, conducerea căminelor culturale şi pe învăţătorii din comună, pentru pregătirea temeinică a echipelor artistice şi planificarea activităţii din timpul săptămânii. Roadele acestei munci s'au văzut mai ales in plasele Miercurea Niraj, Band, Sângeorgiul de Pădure, Gurghiu, Râciu, Deda şi în Reghinul de Sus. Acolo unde Comitetul de plasa al Partidului a ştiut sa îndrume îndeaproape munca, comunele s'au prezentat aproape fără lipsuri. Au fost însă Comitete de Plasă care au subapreciat munca şi nu au dat decât foarte târziu atenţiune acestei acţiuni. Aici rezultatele au fost mai slabe. Plasele Topliţa, Mureşul de Jos şi Mureşul de Sus nu au îndrumat de aproape activitatea legata de întreceri a căminelor culturale, nu au organizat controlul sarcinilor şi nici nu au antrenat toate organizaţiile de bază, toate comitetele provizorii comunale, pe toţi învăţătorii în această acţiune. Din această cauză au lipsit comune de la concurs, iar organizarea etapei a fost mediocră. Nu în toate plasele referenţii culturali au primit sprijin din partea Comitetelor Provizorii. Comitetele Provizorii ale plaselor Mureşul de Sus şi Jos, Reghinul de Sus şi Jos, Topliţa, au avut o atitudine de subapreciere a muncii culturale, care s-a transmis şi în comune. La Deleni, Făragău, Şacalul de Pădure, Lueriu, Brâncoveneşti, Ideciul de Sus şi Jos, Mureş Mort, circularele primite aufost ţinute cu săptămânile în sertarele birourilor fără a fi transmise căminului. La Bozeni, Sânişor, Ivăneşti, Chinari, Moreşti, comitetele provizorii nu au făcut nimic pentru ca să fie prezente comunele la concurs. La fel în Suseni, comitetul provizoriu nu da ajutor căminului cultural. La Apatina, Corunca, Adrian, Ulieş, Râciu, Vătava, Maioreşti, învăţătorii a dus o muncă neostenita pentru reuşita căminului cultural. In majoritatea comunelor învăţătorii au ajutat căminul cultural şi au organizat programele culturale cu multă tragere de inimă. Sunt însă şi numeroase negative în această privinţă. învăţătorul Fekete László din Corbeşti nu vrea să audă de cămin, dar scoate elevii la printul pământului socrului sau, chiabur. I. Urigheni, din toţi învăţătorii, numai soţii Niţu au ajutat carminul, restul sunt ocupaţi cu chestiuni personale. La Ercea, la Idicel Pădure, la Iclandu Mare, situaţia este foarte slaba, învăţătorul Boncuţiu din Icland insultă pe directorul căminului cultural, iar învăţătoarea din Stânceni-Neagra cere bani pentru pregătirea echipelor. La Bala, Saumartin, Sângeorgiul de Câmpie, Saura, Jabenita, învăţătorii Surit streini de activitatea culturală a satului. Unul sau doi din ei ajută căminul, restul au o atitudine refractară faţa de căminul cultural. ■ Cu toate aceste lipsuri, prima etapă a întrecerii a însemnat un succes. Căminele au înţeles in cea mai mare parte că întrecerea cuprinde cele mai variate sectoare de munca ale căminului nu numai prezentarea echipelor artistice. Se apropie etapa a II-a marcata prin concursul pe centre de plăşi, care are loc la 18 iunie. Toate comunele trebue să fie antrenate în această întrecere, improspătându-şi repertoriul, organizându-şi temeinic activitatea din timpul săptămânii, cititul, conferinţele, audiţiile de radio, serile culturale, etc. Comitetele de Plasă ale Partidului trebue să îndrume îndeaproape, tot timpul Comitetele Provizorii, organizaţiile de masă, să organizeze controlul sarcinilor. Un mare sprijin trebue să dea Comitetele Provizorii de Plasă, care trebue să lepede atitudinea de subapreciere a muncii culturale, dând ajutor referenţilor culturali de plasă şi antrenând învăţătorii in pregătirea căminelor culturale pentru ca etapa a Il-a a întrecerii să însemne un pas mai departe pe drumul revoluţiei noastre culturale. Legând strâns activitatea căminului cultural de acţiunile Partidului şi Guvernului nostru, de munca comitetelor provizorii, de munca ce se desfăşoară cu intensitate la Câmp,* pentru obţinerea unei recolte îmbelşugate, căminele culturale trebue să contibue la buna desfăşurare a acestor munci, la demascarea sabotorilor, la ridicarea conştiinţei ţărănimii muncitoare, la întărirea luptei pentru pace și socialism. Anul V. Nr. 235. f Pr-ofi pl An din ixats tarile. anlj'văf 4 pagini 4 lei Duminică, 11 Iunie 1950. 10.048.670 cetăţeni ai RPR au semnat Apelul Comitetul Permanent pentru apărarea păcii din R. P■ R„ întrunit in şedinţă în 5 iunie, a luat hotărîrea de a adopta rezolupa sesiunii dela Londra a Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. S'au analizat rezultatele obţinute în campania pentru strângerea de semnături pe Apelul de la Stokholm, in ţara noastră Apelul a fost semnat de 10 048.670 cetăţeni. Pentru intensificarea muncii comitetelor de luptă pentru pace s-a luat următoarea hotărire: Convocarea Congresului comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R. în prima jumătate a lunii Septembrie. Acţiunea de pregătire a Congresului şi Congresul însuşi trebue să fie o puternica manifestare a voinţei poporului nostru de a apăra cel mai de preţ bun al omenirii — pacea. Acţiunea de pregătire a Congresului şi Congresul însuşi se vor încadra în pregătirile pentru cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. In acest scop: 1. Comitetele de luptă pentru pace sunt datoare să intensifice munca lor de lămurire acordând o atenţie deosebită muncii în rândurile populaţiei săteşti în special a femeilor, iar la oraşe, muncii în rândurile gospodinelor, a credincioşilor şi a acelor personalităţi din viaţa obştească, care nu s’au încadrat încă în lupta pentru pace. Forma principală a acestei munci de lămurire va fi munca dela om la om, din casă în casă, fără a neglija celelalte forme ca : organizarea de conferinţe şi convorbiri, afişarea de lozinci şi caricaturi, publicarea de articole în presă şi în gazetele de perete şi de stradă, etc. Elementele duşmănoase — foşti moşieri şi capitalişti expropriaţi şi chiaburi răspânditori de svonuri — care au încercat să reţină cetăţenii cinstiţi de la semnarea Apelului trebuiesc demascaţi ca agenţi ai aţâţătorilor la război, în ţara noastră. 2. Comitete de luptă pentru pace vor participa activ la mobilizarea masselor de femei în jurul Congresului Uniunii Femeilor Democrate din R. P. R., care va fi o nouă şi importantă manifestare a voinţei ferme a poporului nostru de a apăra pacea, şi vor folosi acest prilej pentru a atrage femeile la muncă şi mai activă în cadrul Comitetelor de luptă pentru pace. 3. Comitetele judeţene de luptă pentru pace vor fi complectate prin cooptare, cu elemente care s-au distins în mod deosebit în acţiunea de strângere a semnăturilor la Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. 4. Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R. P. R. va edita în limba română revista „Partizanii Păcii “, organ al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R. P. R. va edita „Buletinul Comitetelor de luptă pentru pace“, care va fi un organ al schimbului de experienţă între Comitetele de luptă pentru pace din ţara noastră. Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. va asigura editarea unei expoziţii formate din cca. 30 panouri cu aspecte din lupta popoarelor pentru pace şi cu caricaturi de demascare a aţâţătorilor la război, într'un tiraj de 3000 exemplare. Va asigura de asemenea — prin presă, radio şi orice alt mijloc care îi va sta la dispoziţie — popularizarea luptei pentru pace din toate ţările lumii, pentru ca Comitetele de luptă pentru pace să poată folosi experienţa acumulată în această luptă. 5. In vederea Congresului, Comitetele de luptă pentru pace trebuie să înceapă pregătirile, ca în cursul lunii iulie să poată trece la organizarea unor adunări populare în fiecare întreprindere, instituţie, şcoală, cartier şi sat. La aceste adunări se vor alege delegaţi pentru conferinţele pe plăşi şi oraşe ale Comitetelor de luptă pentru pace. La conferinţele pe plăşi şi oraşe se vor alege delegaţi la conferinţele judeţene ale Comitetelor de luptă pentru pace. Aceste conferinţe vor alege delegaţi pentru Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R„ dându-le mandate din care să reiasă numărul partizanilor păcii pe care îi reprezintă şi sarcinile ce li se dau delegaţilor în vederea Congresului. Ca delegaţi la conferinţele pe plăşi, oraşe, judeţe, cât şi la Congres vor trebui să fie aleşi cei mai buni membri ai Comitetelor de luptă pentru pace, bărbaţi şi femei, evidenţiaţi cu ocazia acţiunii de strângere de semnături la Apel şi a altor acţiuni duse de Comitetele de luptă pentru pace. 6. Comitetele de luptă pentru pace, judeţene, de plasă, pe oraş, sector sau circumscripţie, din întreprinderi, instituţii, şcoli şi sate, trebuie să întocmească pe baza acestei hotărîri, şi ţinând seama de condiţiile concrete în cadrul cărora desfăşoară activitatea lor, planuri de muncă, care să stea la baza întregii lor activităţi. 7. La Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R. vor fi invitaţi reprezentanţi ai Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, o delegaţie a Comitetului pentru Apărarea Păcii, din Uniunea Sovietică şi delegaţi ai partizanilor păcii din alte ţări. Astfel, Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R. va totaliza experienţa obţinută în ţara noastră in lupta pentru pace şi învăţând din experienţa luptei pentru pace a popoarelor în frunte cu Uniunea Sovietică, va putea fixa pe mai departe programul de acţiune a luptei pentru apărarea păcii duse de poporul nostru în cadrul marelui front mondial al păcii. RUS IULIANA DELEGATA LA CONGRES „M'am născut dintr'o familie de oamenii săraci lipiţi pământului, ■— ne spune tovarăşa Rus Iuliana. — De mic copil am simţit exploatarea cruntă a hrăpăreţilor moşieri şi chiaburi din comuna Paid- Odorhei. Până la vârsta de 18 ani am muncit la câmp cu părinţii pentru a ne câştiga bucăţica de pâine." Pe urmă, ca , cele mai muite fete de ţărani sărăci a intrat servitoare la un chiabur din sat. Muncă grea din zori şi până în noapte, pentru mai nimica. Căsătorită cu fierarul Rus Gheorghe, a fost nevoită să muncească cot la cot cu soţul. 17 ani a lucrat în atelierul de fierărie. Muncă istovitoare, prost plătită de patronii lacomi şi câinioşi. După moartea soţului ei, viaţa devine şi mai grea. Eliberarea ţării noastre de către Armata Sovietică deschide drumul spre o viaţă nouă pentru oamenii muncii. In 1945 Rusluiiana se înscrie în Partidul Comunist Român ca să lupte alături de toţi aceia care luptă pentru desfiinţarea exploatării omului de către om şi crearea unei vieţi mai bune , pentru cei ce muncesc. „De atunci, pentru mine s-a deschis drumul spre lumină, — continuă zâmbind tovarăşa. — Partidul mi-a deschis ochii şi mi-a arătat calea pe care trebuie să merg." A început să citească şi să activeze în organizaţia de bază, în sindicat şi în UFDR. Ridicată în munci de răspundere de Partid, în cadrul UFDR, ea a dat fără încetare dovadă de devotament faţă de clasa muncitoare, şi dragoste nesecată de muncă. Tovarăşele ei de luptă, arătându-şi încrederea şi stima au ales-o delegată la Congresul UFDR. „Unii iau angajamentul — mie spune tovarăşa — că voiaduce şi pe mai departe această luptă cu şi mai mare clan, pentru a contribui din toate puterile mele, la lupta, pentru construirea socialismului in țara noastră, la întărirea lagărului păcii."