Ardealul Nou, 1951 (Anul 6, nr. 270-364)

1951-01-03 / nr. 270

4 Grandioasele construcţii ale comunismului nu vor fi înfăp­tuite prin folosirea muncii fizi­ce istovitoare, ci cu ajutorul miilor maşini perfecţionate, con­duse de muncitori cu un înalt grad de calificare. Construirea noilor centrale hidroelectrice şi canale necesi­ta, în primul rând, executarea altor lucrări de terasament de un volum considerabil­ Nici nu ne putem imagina cum s-ar putea realiza aceste construc­ţii gigantice lucrând cu lopeţi şi căruţe. Pentru a construi trei centrale hidroelectrice şi trei canale în decurs de 5—6 ani, ar trebui să se folosească la lucrările de terasament aproape 1 milion săpători. De a­­ceea a fost necesar ca, în prea­labil, să se construească noi tipuri de diferite maşini şi me­canisme pentru săparea şi transportarea pământului şi să ■se înceapă producţia lor în număr mare. S-au construit o serie de maşini de un randa­ment excepţional. Deosebit de valoroase sunt draglinele — un fel de escavatoare mobile, având cupe cu o capacitate de câte­ 14 metri cubi, care permit înde­plinirea unor lucrări de mare volum cu un număr redus de oameni. S-au construit de ase­­menea instalaţii pentru absor­birea pământului cu un randa­ment de circa 1.000 metri cubi pământ pe oră, scrapere cu o capacitate de 10 şi 15 metri cubi, descărcătoare automate cu o capacitate de 10—25 tone, escavatoare cu cupe având o capacitate de 3—5 metri cubi, etc. Folosirea noilor maşini dă rezultate remarcabile: în timp ce un singur muncitor, deser­vind o mașină obișnuită, poate săpa circa 5.000 metri cubi pe­ an, la fiecare din cei 9—10 muncitori deservind o draglină revin aproape 250.000 metri cubi pe an — adică de 50 ori mai mult. La efectuarea lucrărilor de terasament se folosesc de ase­­m­enea coloane de maşini, care asigură accelerarea considera­bila a ritmului lucrărilor de construcţie. O astfel de coloană de maşini, formată din două dragline cu cupe care vor avea o capacitate de câte 20-22 metri cubi, din două scapere şi utila­jul auxiliar corespunzător, va putea să accelereze de 4—5 ori ritmul lucrărilor de construc­ţie. In sectoarele unde pămân­tul extras trebue transportat la o distanţă mai mare de 75—100 metri, vor fi folosite scrapete puternice cu o capacitate de 10, iar mai târziu şi de 15—25 me­tri cubi. O astfel de maşină este deservită de un singur me­canic, care înlocueşte perfect 50—60 săpători şi un număr tot atât de mare de căruţe. In locurile unde pământul trebuie transportat la distanţă mare, vor fi folosite escavatoare cu descărcătoare, automate, de o capacitate de 25 tone. (Ager­­pres) Maşini noi pentru marile construcţii staliniste Oamenii muncii sovietici participă în număr tot mai mare la măreţele construcţii ale comunismului Tot mai mare este numărul oamenilor muncii, care participă la măreţele construcţii stali­­niste. Numai administraţia sta­ţiunii hidroelectrice de pe Vol­ga a primit din partea oameni­lor muncii din numeroase re­publici, ţinuturi şi regiuni ale Uniunii Sovietice peste 6.000 scrisori, prin care aceştia îşi exprimă dorinţa de a intra în rândurile celor care vor construi grandioasele staţiuni hidroelec­trice de pe Volga. Oamenii de diferite profesii,­­ ingineri, constructori, sudori consideră construirea noilor staţiuni drept propria lor cauză şi doresc să participe la înfăptuirea ei. Aceeaşi dorinţă se manifestă viu în rândurile colhoznicilor. Peste tot se ţin şedinţe şi adu­nări consacrate noilor construc­ţii, în cadrul unei astfel de şe­dinţe, care a avut loc în colho­zul „Jdanov“ (raionul Herson), şeful de echipă Scorohod a spus urişătoarele, exprimând gândul tuturor participanţilor la şe­dinţă: —Pentru noi, colhoznicii din Sijdul Ucrainei, se creează acest g­reanlic sistem de irigaţie, de a­­ceea noi trebue să fim în pri­mele rânduri ale constructori­lor lui. Un număr de 22 dintre cei ruși buni membri ai colhozului au fost aleși în unanimitate pentru a pleca pe șantierul ca­nalului. Ca­na­iu! Sud-ucrainean va trece deal­ungul ogoarelor colho­zului­­ „Steaua comunismului“ din regiunea Zaporojie. Cons­truirea canalului deschide per­spective largi pentru desvolta­rea colhozului: actualmente 38 hectare din câmpurile lui sunt irigate, iar peste 6—7 ani, în­treaga suprafață de pământ arabil — 3.600 hectare —­ va putea fi complect alimentată cu apă. Cum să nu dorească fie­care colhoznic în parte să-şi aducă contribuţia la construi­rea acestui canal ? Administra­ţia colhozului, calculându-şi po­sibilităţile şi satisfăcând dorin­ţa colhoznicilor, a hotărît să trimeată 100 de persoane pe şantierul canalului. Tot mai mulţi colhoznici din R. S. S. Ucraineană îşi iau an­gajamentul să contribue activ la construirea hidrocentralei Ca­­hovea. Un număr de 15.000 ti­neri colhoznici din regiunea Rovno şi-au exprimat dorinţa de a lucra pe şantierul acestei hidrocentrale şi la construirea canalului Sud-ucrainean. Sute de mecanici de la S.M.T.­­uri depun cereri pentru a fi trimişi pe şantierele grandioa­selor lucrări. Numeroşi colhoznici din ra­ioanele Stavropol, Crasnoiarsc, etc. lucrează cu avânt la con­struirea unei mari şosele pe ca­re vor fi transportate materiale­le pentru şantierul hidrocentra­lei Cuibâşev. In regiunile Herson, Zaporo­­jie şi Nicolaev, un număr de 25 brigăzi sovhoznice au pornit întreceri pentru obţinerea titlu­lui de „brigadă fruntaşă a noi­lor şantiere de pe Nipru“. Oamenii muncii sovietici ştiu să răspundă la grija părinteas­că pe care ie-o poartă Partidul Bolşevic şi Guvernul Sovietic. (Agerpres­) 'ARDEALUL NOU Senatorii americani şi banca lui A­al.­ Senatul american a discutat zilele trecute un proiect de lege pentru „ajutorarea” clicii lui Tito. Cuvântările multor sena­tori care au luat parte la aceste desbateri au aruncat încă o fâ­şie de lumină asupra naturii venale a fasciştilor de la Bel­grad. Prin amendamentele şi com­­plectările lor la proiectul de le­ge, senatorii au dat la o parte pudica frunză de viţă cu care din „înalte raţiuni” guvernul Statelor Unite încercase să aco­pere dependenţa vasală a clicii lui Tito faţă de Wall­ Street. După cum se ştie, membrii con­gresului nu excelează printr’o deosebită fineţe şi subtilitate, diplomatică. De aceea, apărând interesele monopoliştilor care i-au trimis în congres, senatorii l-au întrebat pe Acheson pe şleau: „Nu, s-or pierde oare din nou fără folos banii americani?” — „Atâta timp cât la putere se află mareşalul Tito — a răs­puns Acheson — Iugoslavia va fi cu noi.” E greu de spus ca anume pre­domină în acest răspuns­ neîn­crederea­­în trăinicia regimului lui Tito („atâta timp cât la pu­tere se află...’’) sau încrederea în devotamentul lui Tito faţă de imperialişti („Iugoslavia va fi cu v­oi”). Dar nu asta intere­sează. Acheson a confirmat în chip grăitor, el a făcut o decla­raţie autorizată că Tito este pur şi simplu un agent american şi că nu mai are încotro. Eara Prea mult entuziasm, senatul a aprobat 38.000.000 do­lari (contra au votat 21 de se­­natorii). Se vede că Tito şi banda lui nu prea sunt bine co­taţi la bursa americană. Situaţia imperialiştilor ameri­cani este însă de­ aşa natură că ei sunt nevoiţi să sprijine şi să hrănească toate lepădăturile politice, inclusiv pe „regii’’ de operetă şi „premierii” lor, care fac „politică înaltă” în azilurile de noapte ale emigraţiei reac­ţionare şi care miroase a nafta­lină şi nu sunt buni de nimic. A obţinut „ajutor” şi fascistul Tito. Cu acest prilej el a fost avertizat cu brutalitate şi fără fasoane: „Lucrează mai curat, pentru că altfel n’ai să vezi nicio ieţeaie”. Desbaterile din senatul State­lor Unite în jurul împrumutului pentru Iugoslavia sunt semnifi­cative şi intr’o altă privinţă. Iugoslaviei i-a fost impus în mod oficial „planul Marshall” cu toate condiţiile lui înrobitoa­re. Senatorii au aprobat să se dea 38.000.000 de dolari numai din fondul administraţiei „pla­nului Marshall”. Aceasta în­seamnă că pentru fiecare mie de dolari Tito va mai trebui să facă sluj, să se plece până la pământ şi, bineînţeles, să facă anumite „servicii ’, să dea pe mâna imperianiştilor tot ce vor pofti ei din bogăţiile naţionale ale ţării. Potrivit primului amen­dament introdus de senat în proiectul de lege, departamen­tul de stat trebue să informeze congresul la fiecare trei luni despre felul cum sunt folosite aceste 30.000.000 dolari, şi care este politica guvernului iugo­slav. Cât de departe ne-s câr­­muitorii Statelor Unite în pla­nurile iar cu privire la Iugosla­via ne-o arată declaraţia extrem de cinică a senatorului Lucas, care a spus ca pentru „38.000.000 dolari, noi (adică imperialiştii americani. — J. M.) primim 3­2 de divizii iugoslave, în timp ce întreţinerea şi înzestrarea unei singure divizii americane ne costă 176 000.000 d­olari”. Acea­­stă declaraţie desvălue în între­gime nu numai sensul „planu­lui Marshall”, dar şi chipul an­tipopular al guvernelor marshalli­­zate, inclusiv guvernul iugoslav fascist. Imperialiştii americani au nevoie de carne de tun şi ei o cumpără pe dolari de la tră­dătorii care s’au strecurat la putere. Pentru ca Americanii să nu aibă niciun pic de îndoială în privinţa clicii lui Tito, influentul senator republican Taft a denu­mit diviziile lui Tito „forţe de diversiuni împotriva Rusiei”, iar armata lui Yiang Kai Khek — „forţe de ■ diversiune împot­riva Chinei comuniste”. Diversionist — iată cuvântul potrivit! Dar alt senator l-a ca­racterizat pe Tito in termeni şi mai expresivi, denumindu-l „tâlhar şi ucigaş”, îndoielile senatorilor ameri­cani în privinţa trăiniciei regi­mului fascist al lui Tito îşi au temeiurile lor. După cum se ştie, cele 6 miliarde de dolari americani daţi diversionistului Ciang Kai Shefe s’au dus pe gârlă. Tot pe gârla se vor duce şi zecile de milioane de dolari date tâlharului şi ucigaşului Tito. (Din: Pentru pace trainicii, pentru democrație populară.) «Raymonde Plen In libériáié" On articol al ziarului PRAVDht* ■MOSCOVA. CAgarpres). — Sub titlul „Raymonde Dien în libertate“, ziarul PRAVDA publică un articol al corespondentului sau din Paris, iuri Jacob, în care spune: La 26 Decembrie la Paris, s‘a răs­pândit vestea că tânăra eroină france­za, Raymonde Dieu, care cu zece luni în urmă a săvârşit o faptă eroică, a­­runcându-se în faţa unui tren încărcat cu tancuri, pentru a împiedeca trimi­terea acestui armament în Vietnam, şi care la 1 iunie a fost condamnată pentru aceasta de justiţia franceză la unn an închisoare, a fost pusă în li­bertate înainte de termen. Acest lu­cru s-a întâmplat datorită luptei per­­severente, dusa timp de luni de zile de partizanii păcii din Franţa, care au obţinut eliberarea lui Raymonde Dien, în seara zilei de 24 Decembrie. Raymonde Dieu a fost invitată la di­rectorul închisorii din Bordeaux care i-a comunicat că preşedintele tribuna­lului militar a dispus imediata pune­re a ei în libertate. Populaţia din Bordeaux a făcut o călduroasă primi­re lui Raymonde Dieu. In seara de 25 Decembrie, ea s-a re­întors în oraşul său natal Tours, unde o aştepta de asemenea o primi­re triumfală. La gară au venit sute de oameni cu buchete de flori. Dea­supra mulţimii se înălţa o pancartă pe care­ erau scrise cuvintele: „Salut Raymondei!“. Când Raymonde a ieşit din vagon, mulţimea a ridicat-o pe Braţe şi a dus-o astfel spre ieşire. Pe stradă sa format spontan p . pn ■cesiune. Oprindu-se in faţa monumentului eroilor căzuţi in cele două războaie mondiale, participanţii la această , ma­nifestaţie au păstrat, un m­oment ,de reculegere în memoria eroilor naţio­nali. Coloana de manifestanţi îngro­­şându­-şi din ce in ce mai mult rân­durile, s’a îndreptat spre Camera de Muncă. Deodată au răsunat cântece. Cu toată ora înaintată, pretutindeni se deschideau ferestre; oamenii se întrebau ce se întâmplă, şi aflând că oraşul a ieşit să întâmpine pe Ray­monde, se încadrau şi ei in rândurile coloanei. La Camera de Muncă a avut loc un meeting, în cadrul căruia Ray­monde a rostit primul său discurs, urcând pe tribună, dânsa a spus: ..Prieteni, trebue să facem tot posi­bilul pentru­­ a împiedeca războiul, şi noi vom face aceasta, nu-i aşa ?“ Un „da” răsunător i-a fost răspun­sul. Raymonde a continuat: „Prieteni, în primul rând noi trebue să obţinem eliberarea celorlalţi luptă­tori pentru pace, care mai sunt încă in închisori: Henri Martin, Michel Botin şi­ alţi partizani ai păcii, închişi în închisori­ Nimic nu poate rezista in faţa voinţei poporului, nu-i aşa prieteni ? Victoria va fi cucerită!” In sală au isbucnit aplauze furtu­noase. Abia la miezul, nopţii Raymonde a putut să se întoarcă acasă, în mijlocul f­amiliei sale. Ea a fost condusă până la uşă de sute de prieteni cunoscuţi şi necunoscuţi. Imediat după punerea sa în liber­­tate, Raymonde Dieu a trimis urmă­toarea telegramă conducătorului Par­tidului Comunist Francez,­­Maurice Thorez: „Mulţumită luptei duse de popor, eu sunt liberă de­ ieri seară. Mi-aţi îndreptat imediat gândul la Dvs., care conduceţi atât de bine partidul nostru şi pe toţi oamenii curajoşi din Franţa, îndicându-le calea pe care trebue să o urmeze. Vă doresc din toata inima însănătoşirea deplină, pentru ca să puteţi preocupa cât mai curând locul în mijlocul nostru“. Comitetul Central al Partidului Comunist Francez a trimis lui Ray­monde Dieu o scrisoare, în care o salută călduros cu prilejul punerii sale in libertate înainte de termen, în­ ur­ma acţiunilor unite ale tuturor fran­cezilor, însufleţiţi de ideea luptei pen­tru pace şi libertate. Opinia publică democrată din Fran­ţa consideră eliberarea înainte de ter­men a eroinei poporului francez Ray­monde Dieu ca un succes al forțelor păcii din Franța în lupta împotriva forțelor războiului. Armata Populară Coreeană a ajuns la 45 rem. Sud de paralela 38 TOKIO, (Agerpres.) — A­­genţiile de presă imperialiste a­­nunţă că unităţile Armatei Popu­lare Coreene şi voluntarii chi­nezi şi-au intensificat operaţiu­nile ofensive în­ sectorul central şi răsăritean al frontului din zona paralelei 38. După cum anunţă agenţia „UNITED PRESS", Unităţile Armatei Populare Coreene şi voluntarii chinezi au început la 29 Decembrie să se îndrepte ameninţător spre Răsărit, pe ur­mele „trupelor ONU”, care au fost respinse pe o adâncime de 14 km, în apropierea coastei de Est. Manevra s-a produs după 10 zile de atacuri de sondaj, ca­re nu au putut fi respinse în zona răsăriteană, unde frontul se întinde pe o distanță de 40— 50 mile. Un purtător de­ cuvânt al armatei a 8-a americane a declarat că trupele sudcoreene din această zonă a frontului au fost nevoite să se retragă pe o adâncime de 14 km. sub presiu­nea unui puternic atac. Trimisul special al agenţiei .,FRANCE PRESSE" anunţă că unităţi ale Armatei Populare Coreene care au ajuns până la 15 km. Sud de paralela .38, au tăiat una din marile artere de aprovizionare ale trupelor ame­ricane și listumaniste, la Sud de Ciuncion. Cercurile militare americane sunt de părere că „situaţia ar putea deveni seri­oasă”, în urma atacului deslăn­­țuit de Armata Populară la aproximativ 40 km. Est de Ciuncion. Redacţia şi administraţia Tg.-Mureş, Piaţa Stalin Nr. 19. Tiparul: „Mureşul” tipografie şi legătorie, întreprindere de Stat — Telefoane: Redacția Administraţia 50, Tipografia 643, — Taxa poştală plătită în numerar conf. aprobării Dir. Gen. P.T.T. Nr. 1?9.S50/94a, i ’1­51

Next